Psihodrama si teatrul

Teatrul si psihodrama au ca si interes un punct comun, si anume omul. Ambele domenii sunt consacrate dezvoltarii individului din punct de
vedere psihic si spiritual. Prin teatru si psihodrama omul este ajutat sa se autocunoasca.

In ceea ce priveste teatrul, procesul de autocunoastere depinde in mare masura de prioritatiile fiecarui individ ce imbratiseaza aceasta meserie.
Motivul pentru care un individ se dedica teatrului difera de la caz la caz. Unii pot practica actoria pur si simplu din vanitate, altii pentru putearea si
importanta pe care acest statut le-o da, unii din curiozitate, altii din dragoste, poate exista cazuri in care in care individul nici nu recunoaste motivul pentru
care face aceasta meserie. Important este ca aceasta chemare catre a face teatru, catre a te manifesta, presupune existenta unei “probleme”.
Autocunoasterea poate deveni in timp un scop, sau poate aparea fie si in mod inconstient, prin acumularea de experienta. 16557xkd32yvc8s

Existenta unei probleme este si motivul pentru care cineva se indreapta catre sedintele de terapie sub forma de psihodrama. Omul invata sa isi
constientizeze problema, sa o inteleaga si sa o rezolve.

Atat prin teatru cat si prin psihodrama omul isi educa propriile emotii si isi dezvolta spontaneitatea.

Spontaneitatea in teatru presupune debarasarea actorului de inhibitii, dezvolatarea capacitatii sale de a actiona si a reactiona in mod liber,
neconstrans de propriile probleme sau alti factori externi. Totodata spontaneitatea presupune dezvoltarea imaginatiei, posibilitatea actorului de a se
debarasa de problemele sale cotidiene, conncentrarea sa asupra unui singur lucru.

In acelasi timp confruntarea cu diferite tipologii, cu diferite personaje, relatii, situatii pe care in mod normal actorul, ca si individ, nu le-ar putea
experimenta in viata sa cotidiana, il ajuta pe acesta sa gaseasca singur raspunsuri si rezolvari la problemele sale, sau chiar sa identifice anumite probleme de
care nu era constient. kv557x6132yvvc

Sigur, in ceea ce priveste teatrul, actorul este propriul sau pedagog, propriul sau psihodramatist, iar rolul pe care teatrul il are in joaca in
dezvoltarea personalitatii sale depinde de foarte multi factori, cum ar fi cultura, interesul, inteligenta, receptivitatea etc.

In cadrul sedintelor de psihodrama, protagonistul, sau protagonistii sunt indrumati de catre un psihodramatist, o persoana care este total
detasata si obiectiva in fata problemelor pe care fiecare dintre acestia o prezinta. Astfel ajutorul primit de protagonist vine atat din partea lui, cat si din
afara. Teatrul, ca si “oglianda a lumii”, joaca acelasi rol.

Publicul de teatrul nu este intotdeauna acelasi cu cu publicul unei sedinte de psihodrama. Publicul de teatru este de cele mai multe ori distantat,
nu participa in mod direct la spectacol, dar atitudinea sa poate influenta de cele mai multe ori reprezentatia. Fireste, in functie de felul in care un spectacol
este construit, in functie de tipul textului dramatic, distanta dintre actor si spectator se poate mari sau micsora.

Anumiti cercetatori, cum ar fi de exemplu Jerzyi Grotowski, au urmarit in mod special integrarea spectatorului in spectacol, chiar la modul
concret, prin asezarea lor in interiorul spatuilui scenic. Acest lucru se intampla si in psihodrama, unde publicul joaca un rol activ, prin participare directa, fara
insa a se implica si fara a avea dreptul de a “critica” prestatia sau protagonistul. In psihodrama, rolul spectatorului este de a-l ajuta pe protagonist, sau pe
sine insusi.

Si alti cercetatori si regizori, cum ar fi Peter Brook, au folosit teatrul in scopuri terapeutice. Experimentele sale teatrale cu copii sau surdomuti au
avut ca scop atat ajutorarea celor ce participau, cat si un scop personal, acela de a gasi noi si noi adevaruri teatrale, noi forme de a practica aceasta arta.

Daca despre psihodrama se poate vorbi ca despre o forma de terapie, deci de vindecare a psihicului uman, scopul si necesitatea teatrului depind
de forma pe care aceasta arta o ia. Teatrul ca si terapie, ca si modalitate de autocunoastere nu reprezinta un adevar comun tuturor celor care il practica, cel
putin nu in mod constient.

Ce este dramaterapia?

Dramaterapia (sau terapia prin teatru) se ocupa cu aplicarea tehnicilor si proceselor specifice teatrului in grupurile terapeutice.
Inceputurile acestei scoli se regasesc in mediile spitalicesti (psihiatrice), penintenciare si scoli speciale, precum si in comunitate.
J.L.Moreno este unul dintre întemeietorii psihoterapiei de grup si întemeietorul psihodramei. În conceptia lui despre om si viata
individul, grupurile si societatile sunt considerate entitati cu potential de schimbare. Punctul de pornire al conceptiei moreniene este
ideea ca în fiecare om exista un potential creativ, care însa nu este utilizat de persoana, nu este activat. Psihodrama favorizeaza
descoperirea si activarea acestui potential.
Cu toate ca, in mod esential, drama-terapia este o activitate de grup, ea poate fi aplicata si in cazul persoanelor individuale.
Folosirea teatrului de papusi in terapie este un mijloc de dezvoltare a exprimarii si a comunicarii cu copiii si adultii, in cazul in care exista
dificultati in exprimarea verbala directa.
Teatrul de papusi este integrat, de obicei, in practica dramaterapiei si nu este considerata o practica terapeutica de sine statatoare.
Se bazeaza pe psihodrama, dar intr-o forma mai extinsa de interventii dramatice,incluzand jocul de rol, jocurile de grup, pantomima,
teatrul de papusi si tehnicile de improvizatie.
Dramaterapia este utilizata pentru a ajuta clientul sa rezolve probleme, sa ajunga la catharsis, sa afle adevarul in legatura cu sine
insusi, sa se inteleaga pe sine, sa exploreze tipare de interactiune disfunctionale si sa invete sa le modifice.
Dramaterapia include o multime de tehnici, de la punerea in scena a unei piese de teatru la tehnica scaunului gol, de la psihoterapia
individuala la sedinte de terapie de grup cu participarea unei trupe de actori.
Se uitilizeaza intentionat teatrul pentru ca persoanele sa atinga tot felul de obiecte terapeutice astfel incat in timp se pot ameliora
simptomele mentale si fizice de integrare si de asemenea e o tehnica buna pentru dezvoltarea personala a fiecarui individ.
Dramaterapia ajuta de asemenea individul in problemele sociale si psihologice, boli mintale sau handicap. Omul poate descoperii prin
 creativitate componenta de comunicare verbala si nonverbala.
Dramaterapia se aplica in grup sau individual.

Obiectivele dramaterapiei:
- cresterea interactiunii sociale si a inteligentei emotionale si interpersonale
- cresterea capacitatii de relaxare
- capacitatea de-a controla emotiile
- capacitatea de-a fi spontan
- cresterea capacitatii de concentrare
- cresterea stimei de sine
- capacitatea de recunoastere si acceptare a limitelor si posibilitatilor fiecaruia.

Diferentele intre teatru si psihodramaPsihodrama este bazata pe 5 elemente de baza:

- etapa
- corp (protagonist)
- regizor
- actori
- audienta
Aplicabilitate. Domenii de aplicabilitate ale psihodramei.
1. Psihodrama terapeutica ofera posibilitati de interventie în domeniul clinic ca si terapie preventiva, suportiva si în situatii de criza.
Specificul metodei permite interventia pe o gama variata de simptomatologie si diagnostic. Punerea pe scena a starilor interioare face
posibila descoperirea si prelucrarea conflictelor si traumelor psihice. Retrairea acestor experiente uitate, prelucrarea lor prin actiunea
psihodramatica conduce pacientul în procesul de însanatosire.
Psihodrama se foloseste ca:
• tehnica terapeutica independenta, în grup sau individuala (monodrama),
• tehnica potentatoare sau mod de lucru într-o abordare terapeutica eclectica.
Fiind o metoda orientata spre actiune, beneficiul terapeutic este bine imediat, usor transportabil în cotidian, cu efect de lunga durata.
2. Psihodrama pedagogica asigura aplicabilitatea conceptiei si metodelor psihodramatice în domeniul educatiei (copii, tineri, adulti) si
în domenii specifice asistentei sociale. Prin activarea creativitatii si a spontaneitatii procesul educational câstiga în eficienta si calitate.
3. Psihodrama organizationala ofera organizatiilor metode pentru a descoperi si activa competentele individuale si profesionale,
contribuind la un management mai eficient al resurselor umane. Tot mai multe organizatii recunosc faptul ca flexibilitatea si
angajamentul colaboratorilor, sunt decisive în dezvoltarea pe termen lung si succesul organizatiei.
4. Psihodrama în teatru aduce un plus de calitate în congruenta si autenticitatea personalitatii prin punerea pe scena a dinamicii
personale. Libertatea de actiune astfel dobândita confera un plus de expresivitate si bogatie actului artistic.
5. Bibliodrama aplica conceptia si tehnicile psihodramatice în pedagogia teologica.

Psihodrama: se aplica cel putin modele si puncte de pornire:

- terapeut si artist
- modelul rol - terapeutul analizeaza artistul din punct de vedere social (mediul familial, profesional etc.)
- al treilea punct reprezinta miturile, legendele si povestile populare despre lume.
Terapeutul este regizorul iar clientul conduce piesa prin improvizatie.

Dramaterapia se aplica pentru:

- pacientii cu autism
- pacientii cu tulburari nevrotice si psihotice
- pacientii cu dizabilitati de invatare
- tinerii cu tulburari de comportament si alte fenomene patologice.
- persoane aflate in detentie.

Obiective specifice ale psihodramei:

- pentru persoanele in varsta, in prevenirea bolii Alzheimer sau pentru gasirea unui sens in viata.
- in general - pentru reducerea tensiunilor, pentru dezvoltarea imaginatiei si a creativitatii, pentru deblocarea dificultatilor de comunicare,
pentru dezvoltarea stimei de sine, pentru stabilirea aspiratiilor realiste etc.

Baza teoretica:
Modelul psihodinamic de terapie creativa se bazeaza in principal pe procesul de proiectie.
Cele 2 faze importante:
- externalizarea inconstientului
- transformarea materialului intr-un cadru terapeutic
Dramaterapia da libertatea de-a face ceea ce pare a fi atat de greu in viata fiecaruia.

Traducere si adaptare: Psiholog Daniela Ogiolan

Cuvinte cheie: psiholog, psihoterapie, psihoterapeut, dramaterapie

 1251 afişări

Interpretare vise

Ne petrecem o treime din viata in stare de somn iar o mare parte din aceasta stare este dedicata viselor. Visele au preocupat
intotdeauna omenirea. Sunt vise care ne tulbura, vise pe care cu greu le uitam sau vise intense din care nu am mai vrea sa ne trezim.
Inevitabil ne gandim aproape de fiecare data ce simbolizeaza aceste vise.
Va invitam sa calatoriti in lumea viselor oferindu-va interpretarea psihologica a viselor.

Drama terapia este o forma a psihoterapiei expresive, ce foloseste tehnicile teatrale - dramatice - pentru a indeplini diverse
obiective terapeutice: alinarea simptomelor, integrarea psihica si emotionala, dezvoltarea personala.

Drama terapia este o solutie pentru pacientii care au experiente de viata atat de traumatice si dureroase, incat sunt greu de
verbalizat. Interpretarea rolului este o modalitate expresiva prin care pacientul confrunta mai usor problema pe care o are.
Obiectivul acestei terapii este sa faciliteze si sa ofere sentimentul de siguranta experientelor pacientului, pentru a-i permite
exprimarea emotionala in totalitate.

Drama terapia se bazeaza pe procese ce includ identificarea proiectiva - procesul prin care o persoana experimenteaza
sentimentele pe care celalalt nu le poate trai - si distantarea dramatica - facilitarea accesarii problemelor emotionale si psihologice
prin metafora.

Aceasta metoda terapeutica activa si experientiala ofera pacientilor contextul adecvat in care acestia sa isi relateze povestea
vietii, sa isi stabileasca obiective, sa rezolve probleme, sa isi exprime sentimentele, sa obtina efectul de catharsis, sa aprofundeze
experientele interioare, sa isi imbunatateasca aptitudinile interpersonale si sa indeplineasca rolurile personale in viata cu mai multa
pricepere, marind in acelasi timp flexibilitatea intre roluri.

Drama terapia utilizeaza metode precum jocul, improvizatia, povestirea, interpretarea de rol si diverse unelte, cum ar fi papusi,
masti si piese de teatru. Terapia se poate realiza sub diferite forme: individuala, de grup, cuplu sau familie, precum si pentru
diverse probleme, de la autism la dementa, abuz sexual sau fizic, autovatamare, depresie.

Atat drama terapia, cat si psihodrama, utilizeaza teatrul ca vehicul psihoterapeutic, insa intre cele doua abordari terapeutice
exista diferente: terapeutii in drama terapie sunt de obicei fosti practicanti ai artei teatrale, cu instruire psihologica, in timp ce
psihodramatistii sunt psihoterapeuti profesionisti, specilizati in aceasta abordare terapeutica; in psihodrama, pacientul joaca rolul
sinelui, in diverse situatii, in timp ce in drama terapie pacientul poate juca si roluri diferite de viata sa reala. Desi sunt doua
modalitati psihoterapeutice diferite, in ultimul timp drama terapia a inceput sa integreze tehnici din psihodrama si invers.