Mateo era în cealaltă camera, Albert era la doar un sfert de oră distanța. Cum i-aș fi explicat
lui Albert prezența celuilalt bărbat în casa mea? În așternutul pe care l-am ales împreună din
Ikea? Cum i-aș fi explicat lui Mateo, bărbatul cu care mi-am petrecut ultimii 2 ani din viață,
descoperind noul oraș in care am ales să merg la facultate, că în curând o să fie aici bărbatul
cu care mi-am petrecut 6 ani din viață. Vă întrebați cum am ajuns în situația asta? Ei bine Eu
sunt Bia și aceasta este povestea vieții mele duble.

Capitolul 1

Era vara lui 2025, luasem Bacul cu brio. Am luat 9,70 și eram foarte mândră de mine. În
sfârșit reușisem, ăsta era începutul noii mele vieții. Dacă aș fi știut atunci câtă dreptate am, aș
fi luat poate alte decizii.
Am ales să plec din orașul natal la o altă facultate, într-un oraș nou la mii de km de casă, în
Norvegia. Eram îndrăgostită de această țară de ani întregi. Și am intrat la o facultate acolo, cu
bursă plătită 100%. Așa că vara 2025 am trait-o la maxim. M-am plimbat, am mâncat tot ce
îmi place, nu am atuns nici macar o carte.
Apoi în septembrie am primit lista cu ceilalți colegi, și normal ca am cercetat tot ce am putut
găsi pe internet legat de ei. Și o tipa mi-a iesit în evidență. Era superbă, o chema Sia. Am ales
să îi scriu. Nu eram cea mai bună la socializare. I-am zis bună, apoi am stat ore în șir
așteptând să răspundă. Nu a facut-o în prima zi, nici în a doua sau a treia. Iar apoi mi-am
pierdut speranța. Probabil nu vorbește cu străini mi-am zis. Apoi câteva zile mai târziu, cand
deja uitasem evenimentul a răspuns. Am fost asa de fericită. Am făcut dansul victorie. Apoi
am vorbit și conversația mergea incredibil. Parca eram surori sau prietene de-o viață. Să o
țineți minte pe Sia, joacă un rol important în povestea asta.
Și în final, dupa lungi pregătiri a sosit și ziua în care am pornit spre noul capitol din viața mea.

Am ales să rămân împreună cu iubitul de atunci. Eram deja de ceva timp împreună. Si ca orice
fata de 18 ani credeam ca o sa rămânem împreună tot restul vietii. Așa că ne-am jurat
dragostea, am planificat vizite și am ales orele la care o sa ne vedem pe skype zilnic. Urmă să
fie bine. Simțeam asta.
Și avionul a pornit. Și cu cât mă înălțam spre cer cu atat simțeam tot mai mult ca sunt exact u
de trebuie.

Cap 2

Zborul a fost ciudat, a fost primul pentru mine. La aeroport mă aștepta una din viitoarele mele
colege. O chema Dina era mai micuță și slabă decât în poze. Avea o geacă până în pământ.
Inițial am crezut ca e o prostie, dar mai apoi am realizat că în Norvegia e mult mai frig decât
mă așteptam. Asta a fost prima dată când i-am dat dreptate Dinei, alte ocazii nu au mai fost.
Prima noastră conversație a sunat cam așa:
- Bună! Tu ești tipa din străinătate?
-Da! Încântată de cunoștință, numele meu e Bia.
-Și sunt Dina. O să ne distrăm împreună anul ăsta!
Apoi am discutat despre chestii generice, despre cultură, experientele noastre în 2 țării total
diferite. Am luat un taxi, drumul a fost infernal. Eu și Dina pur și simplu nu aveam chimia aia.
În cele din urmă am ajuns la camin. Despărțirea de ea a fost ca o gură de aer proaspăt.
Aveam propriul meu apartament. Era mic, dar era al meu.
Mai erau câteva zile până începea oficial facultatea. Am profitat și am mers să îmi iau haine
mult mai groase. M-am plimbat prin oraș. Totul era așa diferit și așa frumos. Traiam un vis,
era exact ca într-un film. Apoi am planificat o întâlnire cu Sia. Eram așa entuziasmată! Și
așteptările mi-au fost îndeplinite! Ba chiar depășite. Conversația a mers genial. Fără pauze sau
tăcere, ne-am plimbat prin centrul orașului, apoi am intrat într-o cafenea să ne întâlnim.
Și acolo l-am văzut prima dată. Era înalt, avea părul șaten și ochi verzi. Era exact prințul meu
pe cal alb. Și pentru o secundă, timpul s-a oprit în loc. Asta până m-a întrebat Sia la ce visez.
Nu am vrut să își facă o impresie greșită despre mine, așa că i-am spus că îmi e dor de casă.
Dar nu era așa rau, nu? Poți să admiri un om doar pentru că arată frumos.
Am trecut rapid peste, zilele au trecut, era prima zi de facultate! Sia stătea aproape de căminul
meu, așa că la 10.00 ne-am întâlnit și am pornit spre facultate. Azi decanul urmă să ne țină un
discurs, apoi elevi mai mari ne oferau un tur al facultății. În 15 minute eram acolo, la intrare
erau listele cu elevi din anii mai mari care urmau să ne ofere turul facultății. Langa numele
meu era numele unui băiat, Mateo. Cum se presupune că ar trebui să-l găsesc având doar
numele lui?! Spre fericirea mea, Sia cunostea mai multe persoane. Și în cele din urmă cineva
mi l-a arată pe Mateo. Era cu spatele, în cealaltă parte a sălii. Am mers la el Și l-am atins pe
umăr.
- Bună, sunt Bia și cred că tu urmează să îmi arăți facultatea.
Și s a întors. Si am înghețat, era tipul din cafenea. Asta a fost primul moment când mi-am zis
ca destinul îmi pregătește o surpriză.

Cap 3
Captitolul 3

- Buna! Tu ești Bai? Mă bucur să te cunosc, eu sunt Mateo.

- Încântată de cunoștință! Cred ca o sa ne distrăm împreună.
El se uita ciudat la mine.
- Mă refer la facultate, am un iubit care mă așteaptă acasa și nu o să ne despărțim!
-Mai vedem noi...oricum acum o sa ti arat sala de lectură.
Și după acesta mica discuție nu s-a mai întâmplat nimic interesant. El mi-a arată cantina,
diferite sălii. Am petrecut în jur de o oră împreună. Apoi fiecare am plecat în treaba noastră.
A doua zi au început cursurile, și era minunat și terifiant în același timp. Totul era captivant,
făceam ce îmi place dar parca toti profesori se așteptau să știm deja atât de multe lucruri. Unul
din profesori vorbea atat de repede încât abia reușeam să îl ascult, nu am reusit sa iau nici
notițe, nici altceva. Apoi a venit ultimul curs, care era destul de tarziu. Sia deja plecase,
aveam câteva cursuri la ore diferite. Asa ca nu cunoșteam pe nimeni. Am intrat in sala și m-
am pus în rândul din spate. Nu Voiam sa ies in evidență. Și ora a inceput și la un moment dat
aud o voce cunoscută în spatele meu. Era iar el. Cum reușeam să dau de Mateo peste tot?!
Și ceea ce m-a uimit în acea seară era cat de intelgent era. Avea un răspuns pentru orice
întrebare, încerca să fie atât amuzant cât și să-și arate calitățile. Băiatul ăsta era frumos și
intelgent. Sigur ceva era gresit cu el.
Dar totusi, eram fascinată. Și m-am trezit că nu îl mai ascult, că sunt atentă la buzele lui, la
suvița de par rebelă, la modul în care gesticula, la....
-Sunteti îndrăgostită domnișoara?!
-Poftim?! Am spus eu aproape scoată de comentariul profesorului.
-Vă uitati la tânărul acesta așa intens, nu stiu dacă îl urăți sau dacă vreți să-l luati acasă
Am rămas muta, Mateo se uita la mine. Zâmbea. Normal ca zâmbea! Din cauza lui m-am
făcut de râs în fata unei sălii pline.
Restul orei m-am uitat doar în jos, era prea rușinata să mai fiu atentă. Număram minutele.
Timpul parca stătea pe loc. Voiam să merg la camin să îmi pot face o baie și să mă prefac că
apa fierbinte va sterge rusinea pe care o simțeam. Eu nu sunt așa. Sunt fericita cu Albert. Sau
poate...?
În fine, cursul s-a terminat într-un final. Alergam practic pe scări. Voiam să ies din clădire cât
mai rapid. Cand am iesit pe usa un aer rece m-a lovit. Și parcă am fost trezită din transa.
Mateo e doar un arogant care nu are nimic mai bun de facut decat sa ma chinuie pe mine.
Jalnic!
Și că tot vorbeam de lup...o mașină se oprește lângă mine. Era chiar el.
-Te duc undeva frumoaso? Pare să-ți fie frig.
Și într-adevăr imi era, tremuram. Mu stiu daca din cauza frigului sau a situație. Si daca e sa
stiti ceva despre mine e că eu nu accept ofere de genul. Sunt responsabilă. Sunt cu picioarele
pe pământ, nu visez la băieți rai și marii aventuri.
Dar am acceptat. Am urcat lângă el. Era asa de cald. Atât de bine. M-am simțit pentru o
secundă în siguranță.
Drumul a fost scurt, am discutat despre prof. A încercat să mă încurajeze. Poate nu e un băiat
așa rau până la urmă. Apoi am ajuns, a oprit mașina în fața căminului. Apoi din senin s-a
aplecat spre mine și....

Cap 4
S-a aplecat spre mine....și a deschis ușa..
-Noapte bună Bia!
Și am rămas șocată. O DOAMNE BĂIATUL ĂSTA!! Stăteam și mă uitam ca proasta la el.
-Așteptai altceva? Mă întreabă el cu vocea lui de "ți-am facut-o încă o dată"
-Bineînțeles că nu! Noapte bună Mateo! Și am iesit din mașina lui. Eram așa nervoasă. M-a
fraierit. Nu o să rămână așa, o nu. Asta e război. Și eu nu pierd niciodată.
Dar să ne întoarcem la ale noastre, pentru o poveste legată de viata mea dubla pe care
urmează să o am, vă spun cam putine despre prima mea viata, cea de dinainte de Norvegia.
Fiindcă într-adevăr, viața mea se împarte în ce a fost candva și ce e acum.
Asa ca sa va spun un pic despre Albert. Când ne-am cunoscut credeam ca o să-l urăsc mereu.
Îmi era așa antipatic, mereu se baga în seamă cu mine și prieteni mei și devenea centrul
atenție. Mai tarziu am aflat că el voia doar atenția mea, dar nu aveam de unde să știu. A tot
încercat să îmi intre în grație, luni bune. Și în final a reușit. Și am fost împreună. Eram așa
mici, aveam amândoi 15 ani. Mi-a fost alături la fiecare pas, tot ce am vrut să fac, oriunde am
vrut să merg, el era acolo să mă aplaude, în primul rând. Mereu. Ne petreceam mult timp
împreună, ne sărutam peste tot, dragostea ne curgea prin vene. Și era bine și linistit. Dar cu
timpul a devenit mai nepăsător aș spune. Lucrurile nu mai erau ca la început, dar era normal
nu? Așa se întâmplă cu toate relațiile după un timp? Încet încet mesajele de bună dimineața nu
mai veneau la 8, veneau la 1. Încet încet lucrurile au devenit altfel. La un moment dat nu au
mai fost nici subiecte de discuții, nici fluturași în stomac nici dorinta arzătoare de a fi așa de
aproape de el. Cu timpu flacăra nu a mai fost asa arzătoare. Dar am rămas cu el. Iubirea dintre
noi era una matură. Încă era liniste. Dar nu mai era la fel de bine. Să nu mă înțelegeți greșit, îl
iubeam pe Albert, îmi știa toată viața, i-am împărtășit toate secretele mele și el a făcut același
lucru. Legătură dintre noi era strânsă. Fata de mine el nu era bărbatul puternic și independent
care era cu restul, era un bărbat sensibil, care voia să fie iubit, care voia să fie ascultat, și eu
voiam să-l apar de toată răutatea care se ascunde în lume. El încă ar fi facut orice pentru mine.
Dar eu nu voiam că voia el, el voia să rămână pentru totdeauna în același casă, în același oraș
în același țară. Când am decis să plec l-am rugat să vină cu mine, dar vedeți voi Albert nu e
cel mai motivat om din lume. Asta mă enervează la el, mereu spune că el nu poate realizat
nimic, mereu se mulțumește cu puțin. Eu nu voiam asta, eu voiam să mă simt liberă, azi să fiu
la Berlin și maine în Copenhaga. Și el ar fi venit cu mine, oriunde l-aș fi chemat. Dar ar fi
facut-o fiindcă asta voiam eu, nu fiindca asta își dorea el.
Cand am ales să plec în Norvegia am vrut să ne despărțim. Dar el a zis ca va merge. O sa
vorbim, o să învingem distanța. O sa rezistăm în ciuda tuturor lucrurilor și tuturor oamenilor
care ne-ar fi stat în cale. Și l-am crezut. Voiam din toată inima să fie așa.
Întorcându-ne în prezent, planul lui Albert nu prea merge. El e ocupat cu facultatea lui, fusul
orar e foarte diferit. Și uneori prefera sa bea ceai cu mama lui, nu sa vorbeasca, cu mine. Și
mai are și tupeul sa posteze poze pe facebook! Albert își iubește mult mama, la un moment
dat cineva l-a întrebat cine e femeia pe care o iubeste cel mai mult. Si el a spus mama. Și eu
mi-aș fi dorit să fi spus numele meu.
Oricum, Albert era grozav, genul de băiat pe care îl prezinți părinților și din prima zi tatăl tău
îi spune "fiule". Genul care nu te-ar fi înșelat niciodată, care nu era nicodata gelos, care ar fi
muncit până la epuizare doar că să îți poată pune un inel gigantic pe deget, exact cum îți
dorești. Unii ar spune că era băiatul perfect. Și eu spuneam asta odată. Dar acum nu mai știu.
Oricum, acum că v-am pus la curent cu ambele mele vieții ne putem intoarce la Mateo. Care,
după câteva săptămâni devenise unul din prieteni mei buni. Mereu mă ducea la camin cu
masina dupa ce terminam cursurile seara.
Într-o seară eram la el în apartament. Vorbeam de viata. Discuția era ceva de genul.
-Și cred ca trebuie sa fii cu cineva lângă care poti sa crești să te dezvolti. Care sa iti poată
sprijini visele. Cineva lângă care viata să fie o aventură. Să fie palpitant! Cineva care să știe
ce își dorește de la viață! Cineva care...
Și dintr-o dată Mateo mă trage spre el. Și mă sărută. Și aș fi putut să-l refuz. Să îl dau de pe
mine și să-i zic că am un iubit minunat. Să plec din casă lui, din viață lui.
Dar nu am făcut asta. L-am sărutat înapoi. Și a fost cel mai bun sărut din viață mea. Între noi
nu erau scântei. Erau artifici. Lumea s-a oprit, eram doar noi. Și ne sarutam că și cum viața
noastră depinde de asta.
Apoi, cand ne-am oprit, l-am întrebat de ce a facut-o și a spus că nu imi mai putea rezista.
Realizând ce am facut am rămas șocată. Și l-am rugat să mă ducă acasă. Și a facut-o. Cum am
închis ușa micului apartament, cu mâinile tremurând am luat telefonul și am apelat numărul
lui Albert...
Cap 5
Așteptam să răspundă. Dar nu a facut-o, clișeic cred că asta a fost începutul sfârșitului dintre
mine și Albert. Dar încă nu eram gata să accept.
Am făcut un duș și apoi am decis să merg la somn. Stăteam în pat și mă rugam să primesc un
semn. Nu pot continua cu amândoi, dar nu vreau să renunț la niciunul.
Apoi mintea mi-a zburat din nou la Mateo, la modul lui de a vorbi, calm, rar și încrezător, la
felul în care mă făcea să înțeleg fiecare materie, mă ajută mult fără să aștepte ceva în schimb,
la personalitatea lui total diferită de tot ce întâlnisem până atunci. Poate era doar curiozitate
sau plictiseala sau hormoni, poate era chiar aerul.
Nu am dormit prea mult în noaptea aia, dar spre dimineață, când corpul mi-a cedat și am
adormit am avut o mică revelație. Nu trebuie să mă hotărăsc acum. Pot să îmi încerc norocul.
Care sunt sansele ca eu și Mateo să fim un cuplu? Aproape nule. Așa că de ce să stric relația
mea de acasă sau relatia de aici.
A doua zi cand m-am trezit aveam un mesaj de la Albert, "Imi pare rau ca nu am raspuns,
eram cu băieții, ne jucam ceva la Alex acasă."
Citind mesajul mi-am zis ca poate decizia mea nu e așa de rea, poate e chiar bună.
M-am ridicat, mi-am aranjat părul, bucle lejere, am pus puțin fond de ten, rimel, eram drăguță.
Nu că voiam să impresionez pe cineva.
Am iesit din camin și afară mă aștepta Sia. Care a fost cu totul impresionată de mica mea
aventură. Nu i-am zis ca am decis ca o sa raman cu amândoi.  Speram sa creada ca m-
am.despartit de Albert și încep o nouă poveste de dragoste în Norvegia. 

Cap 6
Azi Mateo nu a venit la facultate. Nu e genul lui, îl caracterizează punctualitatea. Am fost
puțin îngrijorată. Oare nici el nu a dormit noaptea trecută, gândindu-se la mine? Mi-aș dori
foarte tare să știu.
Însă, mi-am continuat ziua fiindca nu aveam cum să aflu. A fost o zi bună, am raspuns la
cursuri, am luat prânzul cu Sia și am discutat despre zvonul că Dina si Serghei ar fi avut o
aventura. Am aflat rapid că era adevarat fiindca cei 2 au început sa se certe la doar câteva
mese distanța. S-a lăsat cu scandal în sala de mese. Dia spunea că ea e inocenta, că a fost
sedusă și Serghei a profitat de ea. Ceea ce l-a supărată pe Serghei, evident. Săracul băiat nu
știa nici macar bine limba, și toți s-au luat de el. Pana cand el a zis ca de fapt Dina a încercat
să-l seducă prin intermediul unor imagini cu ea în poziții nu tocmai inocente. Imagini pe care
ni le-a arătat tuturor, pe rând. Aș fi trăit așa bine fără să știu cum arată Dina. Apoi scandalul a
escaladat. Jicnirile au curs, Dina acum se lua de prestația lui Serghei, acuzandu-l că nu știe să
satisfacă o femeie. Eu și Sia savuram scandalul, mai aveam putin și ceream niște popcorn de
la bucătărie. Din pacate însă pauza de masă s-a terminat și Dia si Serghei au fost forțați să
termine cearta. Din fericire pentru profesorii universității aveau cursuri în clădiri diferite. Nu
stiu ce s-a mai întâmplat după. Dar a doua zi Serghei avea un ochi vânat, toată lumea spunea
că el și iubitul Dinei s-au bătut dupa cursuri.
Dar să revenim la drama mea. Mateo nu era acolo și îi simțeam lipsa. Nu a fost acolo nici
următoarele zile. Profesorii spuneau că e bolnav.
Apoi a venit vacanta de iarna, urmă să plec acasă pentru 3 saptamani. O să-mi fie atât de dor
de Sia, prietenia dintre noi chiar era una frumoasă. Și dacă e să fim sinceri eram și puțini
îngrijorată datorită lui Mateo. Nu aș fi vrut să plec fără să știu că e bine. Dar nu puteam nici sa
merg neinvitata la apartamentul lui.
De fapt...
De fapt puteam. Stiam unde e și mi-a zis ca pot merge oricand vreau. Propunerea încă era în
picioare. Aveam avionul la 7, acum era 1.47, deci mai aveam ceva timp și deja mi-am luat
rămas bun de la ceilalți. Așa că m-am dus, am chemat un taxi. Nu aveam de gând să stau mult.
Am ajuns la el în 10 minute. Și fiecare pas pe care îl făceam îl făceam mai rapid. Eram
entuziasmată. Am batut la ușă lui și mi-a deschis altă femeie. Era frumoasă. Ar fi trebuit să
știu că nu eram nimic mai mult decât o aventură pentru el.
Stăteam acolo și nu spuneam nimic, așa că acea femeie m-a întrebat de vreau. Și i-am spus că
îl căutam pe Mateo.
-Ahh, tu trebuie să fii fata acea frumoasă de care îmi tot povestește! Eu sunt mama lui, Lili.
Mă bucur să te cunosc!
Și atunci am realizat ca eram geloasă. Și că mama lui era foarte tânără. Nu aș fi zis că are
peste 40 de ani. Nu i-aș fi dat nici 35. Dar mă bucuram ca poate nu eram o aventură.
-Încântată de cunoștință! Aș putea vorbi cu Mateo? Urmează să plec acasă și voiam să îmi iau
rămas bun.
-Sigur drăguțo, o sa te conduc în camera lui.
Dar eu deja stiam acel drum, stiam draperiile lui albastru închis, mobila in stil modern,
posterele de pe pereți. Stiam deja totul. Dar m-am prefăcut că e prima data cand calc pe
drumul spre camera lui.
A batut la ușă și i-a spus că o fata îl caută și am intrat. Nu părea fericit să mă vadă. Aș fi vrut
să pară. Așa că mi-am ascuns și eu entuziasmul. Chiar era bolnavă, era palid și părea slăbit.
Nu am discutat mult, nici nu am stat aproape că să nu riscam sa imi petrec vacanta bolnavă. A
fost ciudat să discutăm iar, amândoi evitam subiectul statutului. Și nu aveam timp acum de
asta. La final i-am spus că plec, și ca o sa ne vedem din nou peste 3 saptamani la facultate.
Mi-a urat drum bun, și călătorie sigura. Apoi m-am ridicat și eu si cand puteam mana pe
clanta mi-a zis.
-Bia, o sa te întorci nu?
-Da Mateo, o să mă întorc. E doar ceva temporar.
Stiti ce imi ziceam eu pe atunci că e tot temporar? Sentimentele fata de el care erau tot mai
puternice.
Am salutat-o și pe mama lui apoi am plecat. Am mers la camin și mi-am luat bagajele. Apoi
am mers spre aeroport. Am asteptat ceva timp acolo. Am citit, nu voiam să mă gândesc la
realitate. Drumul cu avionul a fost ok, nu mă așteptam să fiu așa calmă dar am fost. Apoi dupa
un drum lung am ajuns acasă. La aeroport mă aștepta doar tata. Albert a reușit din nou să
rateze un moment în care ar fi trebuit să fie lângă mine.
Eram fericită sa-l vad pe tata, nu aveam cea mai bună relație dar a trecut ceva timp și eram
fericită să fiu din nou în tara mea. Acasa mama mă aștepta cu masa pusă, tot ce îmi plăcea mie
era acolo. Am mâncat cu pofta apoi am discutat cu ei câteva ore până s-a făcut seara. La 11.32
m-am dus sa dorm. Am făcut un duș fierbinte m-am schimbat in pijamale și Apoi am luat
telefonul. Aveam un mesaj de la Albert "ne putem vedea maine? Imi e dor de tine." Nici
măcar o explicație pentru absența de azi? Sau niște amărât de scuze? Sau macar sa imi zică
asta sunând ni trimițând un mesaj multe ore după ce eu l-am anunțat că o să ajung.
Am spus ok și am lăsat telefonul.  Stăteam pe spate și așteptam să adorm. Și mă simțeam
singură.
A doua zi i-am anunțat pe ai mei ca ies în oraș și m-am pregătit să ies. Nu mi-am dat prea
mult silința. Fără machiaj și părul meu era prins în 2 cozi împletite.
Ne-am întâlnit în cafeneaua în care ne petreceam în general iarna, mă aștepta la una din mese.
Părea foarte fericit să mă vadă. Dar eu nu eram, însă m-am prefăcut.
Ne-am sărutat, și nu am simtit nimic, era ca si cum buzele mele sarutau un perete de sticlă.
Dar cu cât discutăm imi aminteam de ce îl iubeam, de ce am fost împreună atat timp. Și mă
simțeam mai bine, pentru câteva minute chiar am uitat de Mateo. Dar sărutul de rămas bun s-a
simțit tot ca un perete de sticlă.
În restul vacanței ne-am tot văzut și mi-am amintit de ce m-am îndrăgostit de el. Mă simțeam
bine. Am făcut cumpărături, am schimbat cadouri am fost la patinoar, la târgul de Crăciun și
la cofetăria mea preferată. Ne-am simtit bine.
Apoi ultima zi de vacanta a venit. De data asta a fost si el la aeroport.
-E timpul să plec.
-Trebuie sa îți spun ceva Bia.
-E totul ok? Spune.
-Eu nu pot continua așa, te iubesc mult Dar distanța asta mă seacă. Esti cea mai minunata
ființă. Mă simt cel mai norocos să fiu cu tine. Te rog rămâi, poti face facultatea aici, esti cea
mai ambițioasă persoană pe care o cunosc o sa reușești și aici. O sa reusim împreună...
Și a tot vorbit, mult. Dar eu nu îl mai auzeam, nu l-am mai auzit de la "te rog rămâi" dar știa
ce era de facut.

Cap 7
- Nu pot rămâne aici Albert, viitorul meu e cel mai important.
-Și sunt viitorul tau Bia! A țipat el. Dar eu nu mai eram sigura de asta.
-Uite, eu te-am rugat să vi cu mine. Mai mult, am zis ca poate ar fi mai bine să ne despărțim.
Exact din acest motiv. Dar nu ai vrut. Tu ai avut ocazia să spui nu, acum e ocazia mea.
-Ok, o sa te astept aici. Oricum mai sunt doar 2 ani jumate.
Apoi mi-am luat rămas bun. Și nicodata nu am fost mai fericită că o dată cu fiecare minut sunt
mai departe de el.
Drumul a fost din nou lung. Dar eram fericită să fiu iar în țara de care m-am îndrăgostit. Am
ajuns în fața căminului noaptea destul de tarziu, era ora 2 și m-am chinuit un pic până când l-
am convins pe paznic să mă lase să intru, ora "stingerii" era 1. Cand în sfârșit m-a lăsat mi-a
spus că aveam un pachet și un buchet de flori. Și a venit cu mine și mi le-a dat. Erau de la
Mateo. Nu vorbisem în vacanță asta, am fost ocupată și nici el nu mi-a scris, ceea ce m-a
întristat puțin daca e să fim sinceri. După ce i-am mulțumit portarului că a fost așa amabil am
intrat in micul meu apartament și am văzut că buchetul de flori, care apropo avea florile mele
preferate trandafiri albi, avea și un bilețel. "În semn de mulțumire că ai trecut pe la mine.
Medicii spun că e de medicamente dar eu cred ca faptul ca te-am vazut mi-a accelerat
vindecarea. Dacă te-ai ținut de cuvânt azi ar trebui să ajungi, sper ca ai avut un zbor linistit și
sigur. Dacă ești dispusă mi-ar plăcea să ne vedem maine la o cafea, la barul de lângă
apartamentul meu la ora 17.30, eu o sa fiu acolo, sper sa fii și tu. Cu drag, Mateo"
Apoi am deschis pachetul, era o carte "250 de lucruri de încercat într-o viață~pentru cupluri~"

Dacă asta era modul lui de a arăta că vrea o relație cu mine i-a iesit. Eram gata să merg pe jos
la 2 dimineata pana la el. Dar m-am abținut, în parte fiindca abia am reusit sa-l las pe portar să
mă lase înăuntru, pe de altă parte fiindca aveam un iubit acasa, dar mai ales fiindca eram
epuizată așa că m-am pus sa dorm. Urma să ne vedem maine.
Noaptea aceea am dormit fericită. Speram că mâine Mateo urmă să își spună intentiile fata de
mine.
A doua zi m-am trezit devreme să ma pot aranja, trebuia să-l dau pe spate. La ora 17.25 eram
in fata barului. Am intrat, toti mă priveau și simțeam dorinta din ochii bărbaților de acolo. Dar
eu voiam atenția bărbatului care stătea în masa de la colt, care mă aștepta pe mine. A părut
fericit să mă vadă de data asta. Și eu eram fericită.
- Buna.
- Buna, Mateo.
- Ce părere ai de carte?
- Mi se pare foarte interesanta.
- Serios?!
-Da. Chiar e ceva inedit.
- Mă bucur că spui asta fiindca...
Și apoi a scos de lângă el un aparat foto care făcea poze instant.
- Fiindcă pe prima pagina cerința e "Pune prima poza pe care ati facut-o ca un cuplu oficial".
Vrei sa facem poza?
-Da, chiar vreau asta, din toată inima.
Și am făcut poza, am lipit-o pe acea pagină. Și asta a fost începutul poveștii noastre.
Apoi am râs, am băut ceva cald, am povestit. Și timpul a curs. Și la un moment dat barmanul
ne-a spus că e ora închiderii, trebuia să plecăm. Era 12 noaptea. Nici nu am realizat ca trecuse
timpul. Ne-am luat hainele și am plecat.
-Mateo, nu vreau sa ma duc acasă. Am spus fara sa ma gandesc macar.
-Atunci poti dormi la mine.
Și Am mers la el. Și ce s-a întâmplat după vă puteți da seama și singurii.
Dar a doua zi m-am simti murdară, nu imi stătea în fire să fac așa ceva. Dar îi iubeam pe
amândoi. Deci nu stiam ce era de făcut.

Cap 8
Și cum nu stiam ce sa fac, am ales să las lucrurile să curgă. Nu am mai mers în țară, vara
lucram la o librărie și iarna încercam sa fac acte de caritate. Poate așa mi se mai iertau din
păcate.
Și spre surprinderea mea relația cu Mateo mergea. Ne distram împreună, râdeam împreună și
plângeam împreună, cu el mă simțeam vie.
Realatia cu Albert stagna, niciunul din noi nu voiam să pună punct dar amândoi stiam ca nu
mai e bine.
Și treaba asta a durat 2 ani, o relație înflorea si una se ofilea. Era stresant. Nici nu stiu să vă
zic cum am reusit să mă descurc cu toate. Dar ca orice alt lucru, bun sau rău, și aceasta
"aventură" a mea trebuia să se încheie.
Și așa a început sfârșitul:
Miercuri, 23.47;
Albert: Nu mai pot continua așa..
Bia: La ce te referi? De ce ești încă trează? Nu ai maine testul ăla important?! (12 noaptea la
mine e echivalent cu 4 dimineata la el)
Albert: De ceva vreme nu mai e la fel.
(Oare se despărțea de mine?!)
Albert: Am incercat sa te înțeleg, să pun fericirea ta deasupra fericirii mele.
Albert: Am incercat sa trec peste faptul că ești mai rece, si că nu ai mai venit să mă vezi..
(Nici el nu a venit Niciodata să să mă vadă dacă e să fim sinceri. )
Bia: Unde vrei să ajungi?
Albert: Sunt sătul de chestia asta.
Bia: Și ce vrei să facem?!
Și nu a mai răspuns, nici nu l-a primit. Poate s-a enervat și a închis netul. Nu am băgat prea
mult în seamă asta, era tarziu.
De dimineata Mateo a venit la mine, eram liberi săptămâna asta, tradiții norvegiene. Am decis
ca azi o sa lenevim în pat. Asa ca am pus un film și eu eram in bucătărie făcând popcorn.
Când am primit un mesaj.
Albert: Sunt in Norvegia, trebuie să discutăm. Ajung la tine la camin în 15 minute.
Am înghețat, ce era de făcut?! Mateo nu știa de Albert, Albert nu știa de Mateo. Nu aveam ce
scuza să îi zic lui Mateo să plece, plus ca deja s-a făcut confortabil în patul meu, era așa
drăguț, nu il puteam goni..
FOCUS BIA. Ce pot să fac?! Ce pot să fac?! Curând minciuna asta o sa fie gata...

Cap 9
-Stii ca ai zis la un moment dat că eu te uimesc în fiecare zi?
-Da, dar cred ca deja ai atins apogeul Bia.
-Mă îndoiesc că ti-am spus ceva mai uimitor decat ce urmează să îți spun acum.
-S-a intamplat ceva? Arăți ca o fantomă și îți tremura vocea.
(Aș fi vrut eu sa fiu o fantomă acum, era mai usor de explicat.)
-O să avem un vizitator. Din țara mea.
-Și asta ar trebui să mă uimească? Adică mi s-a parut ciudat că ai tai nu au venit nici o data
aici dar nu voiam să mă bag...
- Nu ma refer la părinți mei.
-Atunci?
- În vreo 10 minute o să ajungă aici iubitul meu
-O vai, stai sa imi iau sosetele să nu ne prindă împreună, spune el crezând că e o glumă.
-Mateo, nu glumesc.
-Poftim?!
-Cand am ajuns aici eram într-o relație la distanță cu altcineva. Eram de 4 ani împreună și nu
știam ce să fac el insista să rămânem împreună că va merge, o sa treaca rapid o să
...
-A insitat să rămâneți împreună desi știa că tu dormi noaptea în pat cu altul?! Țipa, era nervos
și nu îl puteam blama.
- Nu știa de tine....dar nu stiam ce sa fac nu stiam ce sa aleg.
- Deci te-ai jucat cu amândoi de parca eram ultimi 2 prostii.
- Nu! Chair deloc, crede-mă. Eu doar nu stiam ce sa fac, stii cat sunt de nehotarata.
- Da, cand vine vorba de ce restaurant alegem sau ce culoare vrei, nu cand e vorba de
sentimentele altor oameni. Cum ai putut să faci asta?! Credeam ca ma iubesti. Credeam ca ce
avem noi e pe bune, credeam ca esti specială, că ai ceva ce alte persoane nu au. Dar esti la fel
ca orice fata agatat în bar la 2 dimineata. Tu nu ai inima Bia.
- Te rog să mă înțelegi....e foarte greu să te pui în locul meu dar incearca. Nu Voiam sa sufere
nimeni.
- Acum inteleg de ce stăteai atat pe telefon, de fapt nu vorbeai cu ai tai, nu trimiteai mesaje
prietenilor, nu făceai poze pentru rude. Totul era pentru el. Cu el voiai sa ramani, la el te
întorceai acasa peste un an. Eu am fost doar jucaria ta din Norvegia.
Acum urla de-a dreptul, și avea lacrimi în ochii uram să îl fac așa..
-Mateo te rog...respira, încearcă să te calmezi.
- Nu ai nici cel mai mic drept sa imi spui ce sa fac, daca erai în locul meu până acum mă
aruncai afara pe fereastra.
Și avea dreptate, exact asta ar fi facut.
Și am rămas fără cuvinte, îmi era rusine. O tăcere de mormânt s-a lăsat peste noi, Mateo
aștepta să zic ceva, dar nimic din ce aș fi spus nu ar fi făcut situația mai ușoară.
Și dintr-o dată aud bătăi în ușă.
-Iubito? Se aude vocea lui Albert din spatele ușii.
-Ți-a venit cavalerul pe cal alb, a pufnit Mateo. Eu ies. Fa ce vrei, de acum, nu mă mai
interesează.
S-a îmbrăcat și a plecat, nu înainte să îi arunce o privire graciara lui Albert.
-Iubito cine e ala? De ce era în apartamentul tau? Și de ce părea așa nervos?
-Avem de discutat Albert.
- Știu, spre surprinderea ta nu am venit până aici doar că să îngheț de frig. Nu inteleg cum poti
trai aici.
-Te obișnuiești cu timpul.
-In fine, am venit aici fiindca trebuie să hotărâm în ce direcție ne îndreptăm. Suntem împreună
de 6 ani și multe s-au schimbat în anii ăștia. Știu că și tu simți asta, am observat și cred că
vorbesc pentru amândoi cand spun...
(Asta e momentul în care ar trebui să știți că eram cu spatele la el, îl priveam de la geam pe
Mateo cum urca în mașină și pleacă. Stiam ce aveam de făcut.)
Mă întorc brusc și îi spun.
- Și eu vreau să ne despărțim.
Și el era în genunchi. Era În Genunchi. Avea un inel. Unul foarte frumos, dar deloc pe gustul
meu dacă e să mă întrebați.
Eu credeam ca tăcerea de mai devreme era de mormânt....momentul asta e deja de 100 de ori
mai rau. Am văzut într-o secundă cum expresia lui a trecut de la extaz la agonie. Cum a
îmbătrânit 10 ani într-o secundă. Cum i-a fost smulsă inima din piept. Poate Mateo are
dreptate. Nu am inimă și rup inimile tuturor celor din jur că să mă simt mai bine.
- Nu vreau să mă căsătoresc cu tine. Am spus în final.
- De ce? Credeam ca ne merge atat de bine...
- Nu ne mai merge bine de mult timp Albert...
-Putem să reparam asta. Fac orice, accept orice vrei. Esti minunata. Nu te pot pierde. Nu ma
părăsi.
Dar m-a pierdut din momentul în care i-a zâmbit prima dată altei femeii minute bune, cand i-a
analizat fiecare mișcare. Deși eu eram la bratul lui. Acela a fost sfârșitul relație moaște de
fapt. Nimic nu a mai fost la fel de atunci.
- Te-am înșelat.
- Iubito, inteleg. Esti inocenta probabil a profitat cineva de tine. Nu te condamn. Încă putem
repara asta.
-Albert, am avut o relație frumoasă. Dar eu nu mai pot. Iubesc pe altcineva. Iubesc pe
altcineva din toată inima, cu toata fiinta mea. Îl iubesc într-un mod în care nici nu stiu daca te-
am iubit pe tine vreodata. Cu el mă simt în siguranță.
-E băiatul care a plecat de aici ca o furtună?
Am dat din cap aprobator.
-Daca îl iubeai așa mult nu l-ai fi mințit. Nu ai fi ramas cu mine cât erai cu el. Dar inteleg, am
avut 6 ani frumoși, eu cel puțin. Iti vreau tot binele, deși sunt rănit. Să ai grija de tine. Adio
pentru totdeauna Bia.
Si a plecat și el. Am rămas singura. Și am început să plâng. Am pierdut tot în mai puțin de o
oră. Nu stiam cum să rezolv lucrurile. Eram tristă că s-a terminat cu Albert, însă în același
timp mă simțeam atat de libera. Simțeam că după atâția ani în sfârșit pot să respir. Nu am mai
simtit asa ceva pana acum.
Dar îl voiam pe Mateo. Trebuia să rezolv situația. Am incercat sa il sun dar imi blocase
numărul. De altfel nici pe rețelele sociale nu io mai găseam. Nici măcar pe mail.
Ce era de făcut...

Cap 10
De fapt, știam ce era de făcut. Am facut ce ar fi facut orice femeie în locul meu. Mi-am stres
lacrimile, m-am aranjat si am coborât la colț să iau o cartelă cu alt număr. Și urma să îi dau
mesaje până raspunde ca o femeie disperată.
Însă am realizat ca nu aveam dreptul asta. Eu am gresit, acum trebuia să îi dau timp. Nu i-am
mâncat ultimul biscuit, l-am mințit 2 ani. Mateo are tot dreptul să nu mai vorbească cu mine
niciodată. Sunt un om groaznic. Și nici nu stiu de ce am făcut ce am făcut. Îmi era prea frică?
Dar frica de ce, Albert nu e un tip care să aibă iesiri nervoase, nici nu s-ar fi răzbunat, nici nu
ar fi mers prin baruri să își înece amarul în alcool ca mai apoi să mă facă în toate felurile. De
ce nu i-am dat drumul? De ce, de ce, de ce atât îmi trecea prin cap. Și nu aveam un răspuns.
Dar aveam de gând să îl găsesc, apoi să îndrept lucrurile cu Mateo. Fie ca relația noastră se
termina sau nu, nu voiam ca lucrurile să se termine așa între noi.
Acum sa le luam pe rând. Albert, de ce am simtit nevoia sa raman legată de el. Și să fac o
treaba așa bună, bărbatul ala a venit mii de kilometri să mă ceara de soție, asta sigur spune
ceva. Ar trebui să îmi cer scuze și față de el. Poate aveam nevoie de o plasă de siguranță?! Dar
cu el nu mă simțeam în siguranță, nu are sens. Poate era prea complicat, ai mei îl iubeau pe
Albert. La fel si toti prieteni mie din țară. Cred ca de multe ori îl iubeau pe el mai mult decât
mă iubeau pe mine. Cred ca îmi era frică să nu raman singura. Mult timp am fost iubita lui
Albert, până să vin aici nu am făcut mai nimic pentru mine. El era centrul atenție cand intram
într-o cameră. Poate nu am fost pregătită să trăiesc fara sa stiu ca mereu o sa fie ceva fascinant
la mine, desi fascinat ar fi fost cel de la bratul meu. Are sens. Am mult mai multa incredere de
cand sunt cu Mateo, mă face să mă simt frumoasă și specială. Cu el am reusit sa ma conving
ca pot sa fac orice vreau să fac, fără să am pe cineva lângă mine. Am invatat să mă iubesc pe
mine fiindca și Mateo se iubea pe el.
Și acum că misterul a fost elucidat am luat telefonul și i-am scris lui Albert. I-am cerut scuze
pentru că eram sigura ca acum suferea datorită mie, chiar mai mult i-am mulțumit pentru
momentele frumoase, fiindca au fost și astfel de momente. I-am mulțumit că a fost acolo cand
am avut nevoie. I-am urat doar de bine, sper ca într-o zi o să găsească o fata care să plângă de
fericire atunci când el o sa o ceară de soție. Care să-i iubească defectele mai mult decât îi
iubeste calitățile, care să îl iubească pentru ce e el.
Și după ce i-am spus tot ce am avut de spus am început să scriu o scrisoare pentru Mateo. El
merita mai mult decât un mesaj, merita mult mai mult decât o scrisoare dar nu voiam să îl
prrsez.
Scrisoarea suna cam așa:
"Mateo,
Te-am văzut prima dată într-o cafenea, era atât de frig afara dar cand te-am vazut am simțit
căldura. A fost dragoste la prima vedere, sau poate a fost dorința. Cel mai probabil puțin din
amândouă. Tu nu m-ai văzut, sau nu mi-ai spus nicodata să o fii facut. Dar aceea a fost ziua
care m-a schimbat pentru totdeauna. Însă aveam un iubit așa că am crezut ca esti doar un băiat
frumos într-un bar. Nu aș fi zis că o să te mai văd vreodata. Pana la urma țara asta e uriașă,
care erau șansele? Apoi în prima zi de facultate tu erai acolo, ba mai mult tu trebuia sa imi
arăți fiecare sală. Atunci am zis ca destinul ne vrea împreună. Apoi ai inceput să vorbești și
mi-a trecut, păreai foarte antipatic pe atunci. La fel de antipatic te-am crezut și câteva luni
după. Dar cu cât de cunoșteam mai bine cu atât realizam ca ma înșelam, erai minunat. Apoi
m-ai sărutat și a fost cel mai bun sărut din viață mea. Și toate saruturile care au urmat au fost
la înălțime. M-am îndrăgostit de tine rapid, a fost un privilegiu să pot să fiu zilnic lângă tine
sa te observ să aflu lucruri noi despre tine si sa ma bucur de viata cu tine.
Și totul ar fi putut fi perfect, daca nu aș fi dat-o în bară. Nu m-am despărțit de fostul meu iubit
(de care m-am despărțit chiar azi, desi stiu ca nu mai contează acum). Cred ca îmi plăcea să
știu că mă iubesc 2 persoane. Era mai usor să nu rănesc pe nimeni. Era mai usor să știu că
dacă tu te-ai fi plictisi de mine aveam o varianta de rezervă, oricât de urat ar suna.
Pot doar să imi cer scuze, nu meritai asta și nimic din ce fac sau spun nu mai poate schimba
situația. Asa ca vreau doar sa stii ca iti multumesc pentru tot, o sa inteleg dacă nu o sa mai
vorbesti cu mine nicodata. Dar vreau să știu că nu te-am mințit cu absolut nimic altceva.
Acum un an jumatate cand am plecat în vacanță de aici m-ai rugat să mă întorc, acum te rog
eu sa stai. Să îmi mai dai o sansa.
Cu toată dragostea Bia.
Am dus scrisoarea la usa lui și am pus-o în cutia poștală. Nu ma asteptam la un răspuns,
câteva săptămâni nici nu am primit. Dar exact în ziua în care mi-am pierdut speranța am
primit o scrisoare de la el.
Draga Bia
Am fost surprins de toată situația. Vreau si eu sa imi cer scuze fiindca am spus niște cuvinte
grele și am făcut niște acuzații la supărare.
Cat despre noi, nu o sa inteleg nicodata pe deplin de ce ai facut ce ai facut. Dar fiecare zi fara
tine, în care nu vorbim și nu te vad, în care nu te aud, se simte ca o pedeapsă. Am descoperit
că Iadul e orice loc de pe lumea asta fără tine. Așa că îți mai dau o șansă. Rămân. Dacă încă
mai vrei să fii cu mine eu o sa te astept în locul nostru."
Eram in extaz, plângeam de fericire. Am luat telefonul și am chemat cu taxi, în 10 minute
eram la barul de lângă apartamentul lui. El era acolo si a zâmbit cand m-a văzut.
-Cu ce esti îmbrăcat?
Apoi am realizat, eram in pantaloni scurți de pijama și tricou. Părul meu era răvășit și
machiajul era cu siguranta scurs din cauza lacrimilor. Dar nu imi pasa, eram cu el.
-M-am grabit sa ajung aici și nu am avut timp sa mă...
- Nu conteaza, esti frumoasa oricum. Haide să mergem acasă, e frig aici și tu esti îmbrăcată
subtire.
M-a luat de mână și m-a dus la el în apartament. Dar ce nu știa era că eu eram deja acasă,
fiindca eram lângă el.
Sfârșit.