Începutul adolescentei mele,

începutul unui nou drum.

Acum aproape 16 ani m-am născut fără a știi însă ce viitor frumos am în fata. Totul a început cu 4
zile înainte de inceperea clasei a6a. Abia ce am ajuns la scena din parcul satului meu unde aveam
repetitii cu grupul din care făceam parte din clasa întâi. O fata a venit la mine și mi-a zis ca e
posibil să vină un om sa îmi propuna să mă mut la Liceul de Arte. În acel moment inima mea a
început sa bata din ce în ce mai tare pentru ca îmi doream sa ajung la acel liceu de mult însă îmi
era teama de despărțirea de colectivul din care eram deja de aproape 8 ani și jumătate. Am
început sa cântăm. După jumătate de ora a ajuns domnul profesor de care m-a anunțat acea fata.
Mi-a spus ca vrea ca eu sa ii fiu eleva și m-a întrebat dacă puteam merge acasă la mine sa poată
vorbi cu părinții mei. Am aprobat și l-am condus pana la casa unde locuiesc care e la 5 minute de
acel parc. A vorbit cu mama, apoi cu tatăl meu vitreg și au decis ca următoarea zi sa merg cu
dumnealui și cu tata sa dau probele și sa completam cererea de transfer. A doua zi m-am trezit
dimineața cu emoții mari, dar constructive m-am pregătit și am plecat cu domnul profesor spre
liceu. Am dat probele, am intrat, apoi tata a completat cererea de transfer pe care după ce am
plecat de acolo am dus-o la fosta mea școala să fie aprobata. Sarind peste zilele de week-end
care au trecut foarte repede, am ajuns la noul loc în care trebuia sa învăț de atunci, speriată de tot
ce ar fi putut fi nou, de la colegi pana la diriginte, profesori, noua sala de clasa și noii elevii pe care
trebuia sa ii văd pe holurile școlii de atunci. Eram anxioasa și nu știam cum trebuia să mă comport
pentru a da impresie buna din prima clipa. Ei bine, întalnirea cu prima colega pe care am
cunoscut-o a fost destul de brusca, deoarece profesorul de instrument m-a dus sa fac cunoștința
cu ea. Deși eram foarte speriată și emotionata aceasta prima colega pe care am cunoscut-o mi-a
dat încredere ca și ceilalți colegi vor fi la fel de drăguți și primitori la fel ca ea. Era o fata foarte
frumoasa. Parul castaniu închis, ochii caprui în care te puteai pierde foarte ușor, pielea creola,
zâmbet minunat și înălțimea nu știu cum sa spun ca era așa ca o să spun doar ca era mai înaltă
decât mine. Aceasta fata foarte prietenoasa de altfel mi-a ajuns la inima din prima clipa. Cât am
vorbit s-a făcut ora să mergem pe terenul de sport pentru festivitate. Acolo mi-am întâlnit și ceilalți
colegi care păreau drăguți, doar ca simțeam o ușoară falsitate în vocea unor fete care spuneau ca
sunt foarte fericite ca ne-am cunoscut și ca acum suntem mai multe fete. A doua zi s-a dovdit
falsitatea din vocea lor. Ajungand prima din clasa în curtea școlii am așteptat pana când au apărut
doi colegi. Mai exact o fata și un băiat. I-am salutat la care fata îmi spune: „ DATI FOC ‘’. Am
rămas fără cuvinte câteva secunde apoi băiatul și-a cerut scuze în numele ei. Zilele treceau și mie
îmi era din ce în ce mai gru să mă acomodez. Cred ca 3 luni nu am ieșit în pauza, eu doar stand și
așteptând sa ajung acasă deoarece nu mai suporta sa fiu tratata diferit. Totuși pana la vacanța de
Crăciun m-am imprietenit cu mai mult de 3 sferturi de clasa eu începând să mă acomodez cu
programul încărcat și cu profesorii care chiar erau drăguți, dar care aveau un mod de predare
diferit fata de modul care îmi era mie ‘’prieten’’ din anii trecuti. După vacanța de Crăciun eram de
a casei dacă pot spune așa. După a urmat vacanța intersemestriala care a trecut ca vântul și iar
am început în același stil alert cum începem ficare seestru. Aveam 2 ore de cor, apoi romana. La
acele doua ore nimic schimbat, poate doar niște melodii, în schimb nimic mai mult. La sfârșitul
celor 2 ore am plecat spre sala de clasa în care făceam romana, acea sala fiind chiar clasa
noastră. Când am ajuns aproape de ușa am văzut cum toți colegii mei erau în jurul unui băiat,
băiat ce a devenit colegul nostru din acea zi pe care nu o voi uita niciodată pentru ca mi-a
schimbat viața. Ei bine, toți erau așa, nu știu cum să mă exprim, erau foarte fericiți cred, și
nerabdatori să facă cunoștința cu el. Eu nu îmi doream așa tare să mă duc sa ii spun numele apoi
el sa îmi spună numele și sa dam mana pentru ca mi se parea ciudat și știam ca e ceva special cu
acel băiat. După o lunga conversație cu o colega care pe atunci era colega mea de banca am
ajuns la subiectul noul coleg, iar când a auzit ca nu am făcut cunoștința cu el a început să ma
intrebe de ce nu am făcut asta și deodată ii simt mana pe incheietura mea și după simt cum ma
trage spre banca lui care era inconjurata de aproximativ toate fetele. M-a baga în fata și i-a spus
ea numele meu urmând ca eu sa îmi spun singura numele, apoi mi l-a spus și el pe al lui am dat
mana apoi am plecat la fel de indiferenta cum am și ajuns acolo. Săptămâna s-a desfasurat
normal, doar ca acest nou coleg mi se parea ca e mult prea băgat în seama ceea ce ma enerva
dar încercam să mă controlez. Vineri 13 februarie, fiind ziua mea am împărțit bomboane totul bine
și frumos pana am ajuns la el. I-am dat bomboana, mi-a mulțumit, apoi mi-a aruncat un zâmbet
frumos care mi-a rămas intiparit în minte mult timp. Săptămânile treceau, iar eu ma apropiam tot
mai tare de acest băiat care îmi parea din ce în ce mai atractiv. Undeva pe la jumătatea lunii martie
mai mult de jumătate din fete îl placeau, printre care ma aflam și eu, deși știam ca nu am șanse.
Într-o zi și-a adus chitara și veneau fete mai mari decât noi în clasa, fete care îl placeau logic, dar
totuși atenția lui era fixata pe mine. Îmi cânta, vorbeam, radeam era totul așa frumos. Colega mea
de banca îl plăcea, fata din fata mea îl plăcea, eu îl placeam, iar el stătea fix în spatele meu. La
ora de biologie vorbeam toate 3 încercând sa scoatem ceva de la el. Doamna profesoara de
biologie de atunci ne-a spus sa fim atenți la ora deoarece a văzut ca atenția noastră e intreptata
spre el. După ce am plecat de la școala m-a sunat și mi-a spus ca el pe mine ma place și ca ii sunt
draga. Nu știam dacă să mă bucur pentru ca deja de ceva timp nu mai eram eu. Nu mai puteam sa
mănânc, nu ma puteam concentra, eram destul de îndrăgostita dacă pot spune așa. Totuși eram
fericita ca ma place pe mine, dar nu știam ce ma așteaptă. După 2 luni de vorbit am decis sa
încercam sa fim împreuna și uite așa am avut primul iubit. Dar după 2 săptămâni paradisul roz pe
care l-am trăit a devenit un coșmar, deoarece el a început sa placa alta fata și ne-am despărțit. Ne-
am ceratat destul de tare ceea ce pe mine m-a doborât deoarece el fiind prima experiența de acest
gen nu știam ce trebuia sa fac. A fost și o parte buna în aceasta cearta, așa m-am imprietenit cu
cea mai buna prietena a mea care m-a ajutat sa trec peste mai ușor. Am avut noroc și de vacanța
de vara în care am făcut tot felul de lucruri numai ca sa pot uita de el ceea ce s-a și întâmplat. La
începutul clasei a7a deja nu mai aveam nici un resentiment. Era un simplu coleg. Încet, încet ne-
am reimprietenit urmând ca la sfârșitul anului să se certe cu fata pe care o plăcea eu fiind la mijloc
deoarece ma intelegeam bine cu ambii dar mai bine cu el deoarece cea mai buna prietena a mea
era foarte buna prietena cu el. Ei bine trecând peste toată drama asta, vara a fost una de neuitat
deoarece am petrecut-o cu oameni dragi mie. De la începutul clasei a8a deja eram amenintati de
toți profesorii de examenul de capacitate și de examenul la intrument. Tot anul a fost un stres
continuu, cu teste, simulari, oameni care îmi ‘’reaminteau’’ ca am un an greu de parca eu nu
știam asta deja, cu drame deoarece dramele nu lipsesc niciodată etc. Am început sa ascult o
anumita trupa pe care încet încet am început sa o ador, iar cântărețul meu preferat din acel grup a
venit în Galati pe 1 Decembrie la Balul liceelor, iar cum am aflat ca vine am sunat-o pe mama sa o
întreb dacă ma lasa răspunsul ei fiind unul afirmativ deoarece știa cât de mult îmi place trupa și
știa ca sunt copil cuminte. Nu am fost singura. Am fost cu cea mai buna prietena a mea, cu încă o
colega care pe parcurs a devenit a doua cea mai buna prietena a mea, cu un coleg și prietenul sau
cel mai bun. Eram așa fericita ca eram acolo și ca îl pot vedea pe artistul meu preferat. A venit pe
scena a început sa cânte, aproape toți ii stiau cântecele, toți eram bucurosi ca el e acolo. Acea
seara a fost memorabila. În ziua în care am împlinit 15 ani am intrat în clasa foarte entuziasmata,
iar când colegii m-au văzut au venit să mă ia în brațe formand o îmbrățișare în care eu eram la
mijloc și abia mai puteam respira. A fost ata de frumos acel moment încât încă am în minte
imaginea lui. Alta zi care mi-a rama sin minte a fost ziua în care am avut banchetul. A fost una din
cele mai fericite zile din viața mea de pana atunci. La o săptămâna după banchet am avut probele
la instrument iar emotiile mele erau vizibile deoarece tremuarm din toate incheieturile. După prima
zi de probe am primit Admis sau Respins, iar cei ce primeau respins nu trebuia să se prezinte la a
doua zi de probe. Din fericire am fost admisa și m-am prezentat și la doua și ultima zi de probe
care a fost foarte grea dar am trecut peste toate emotiile și m-am descurcat bine. Ca și în prima zi
am primit Admis sau Respins la sfârșitul zilei. Din fericire toți am fost buni și am reușit sa trecem.
La câteva săptămâni după aceste probe a urmat examenul de care îmi era frica dar nu la fel cum
îmi era de cel de la intrument. Ma simțeam pregătită și ciudat, nu aveam emoții. Au trecut și zilele
cu examenul de capacitate, iar pe 3 iulie am fost chemați sa vedem dacă am intrat toți în clasa a9a
la acest liceu sau nu. La muzica era clar ca intram toți, deoarece am rămas fix cât numărul de
locuri. Totuși era posibil ca unul din noi sa nu intre, însă nu s-a întâmplat așa ceea ce a fost foarte
bine. Cea mai fericita zi din viața mea de pana acum a fost ziua în care am aflat ca am intrat în
continuare la acest liceu și nu o voi uita niciodată. Acum sunt în clasa a9a și visez sa ajung
departe cu ceea ce fac dar drumul este lung și sincer încep sa obosesc, dar nu ma dau bătută.
Sunt sigură ca voi reuși sa trec peste orice obstacol ce mi se pune în cale și știu ca pot ajunge un
om de succes dacă muncesc și dacă îmi doresc cu adevărat asta.