MARIA

Da stiu, suna ciudat sa scrii o carte despre cineva, dar nu si daca acel cineva este totul pentru tine chiar
daca ti-a gresit in trecut. Pentru mine acea fata este Maria, prima mea iubire adevarata. De la ea pleaca
totul exact cum toate drumurile pleaca din piata unirii la fel si la ea, tot ce mi se intampla in viata parca
vine de la ea.

Si zic sa incepem cu inceputu pentru a va introduce mai bine in contextul povestii. In 2019 grupul meu de
prieteni era inca in formare. Baietii ieseau cu baietii la fotbal prin parc, iar fetele se plimbau prin zona.
Usor usor ajunsesem sa ne cunoastem caci eu ma cunosteam cu doua fete, iar un prieten cu altele doua
si asa am inceput sa ne definim drept "grup copac". Da stiu, un nume prostesc, dar pe care inca il folosim
si care inca ne defineste. Am ales acest nume deoarece aveam un copac la care stateam majoritatea
timpului. Numai stiu cine a ales acest nume, dar niciodata nu ne-am pus aceasta problema. La inceput
grupul era format doar din patru baieti: eu , Andrei , Luca si Costi si cinci fete: Anisia, Iulia, Elena, Patricia,
Anne mica (i se spunea asa deoarece pe sora mea o chema tot Anne). Eu o stiam pe Iulia (eram prieteni
de familie) si pe Anisia (eram colegi de clasa). La inceput ne-am inteles super bine, ne distram, cantam,
dansam si ne jucam fel si fel de jocuri in aer liber. Intr-o zi pe care mi-o amintesc si acum exact este ziua
in care Iulia amai venit cu o fata, aceea era chiar Maria. De la inceput am stiut ca are ceva special, poate
ochii verzi sau faptul ca ii placea sa se joace si era foarte copilaroasa. Ghinionul ei a fost ca si-a rupt
piciorul si nu a mai iesit o vreme buna, dar cand a iesit numai stia sa mearga sau sa alerge si tin mine ca
radeam de ea in timp ce o ajutam toti sa invete sa alerge si sa mearga iar.

Din pacate cum multi stim in anul 2020 a venit si pandemia, iar grupul nostru putea vorbi doar prin
mesaje caci numai aveam voie afara din cauza legilor. Nici macar ziua mea de nastere nu am mai putut sa
mi-o serbez, a fost groaznic. Primavara a trecut, iar virusul pe timpul verii era inactiv asa ca am avut din
nou ocazia sa stam afara. Nu va exagerez, dar vara aceea am petrecut-o numai afara, plecam pe la 16:00
si ma intorceam in jurul orei 22:30. Chiar daca ma certau parintii din cauza faptului ca ajungeam foarte
tarziu acasa mie nu-mi pasa deoarece stiam ca toamna nu vom mai putea iesi iar afara. In aceasta vara
insa ceva s-a intamplat, ceva ce va ramane ca amintire multi ani de acum in colo. Fetele au gasit o capita
cu fan si ne au chemat si pe noi. Cine stie jocul king of the hill isi va da seama ce era acolo. Scopul nostru
era sa stam in varful capitei cat mai mult fara ca cineva sa ne dea jos. Premiul era doar mandria ca ai
putut rezista acolo. Si aici eu am prins sentimente pentru Maria.Numai stiu cum am prins acele
sentimente, dar un lucru e cert, totul s-a intamplat foarte repede. In acea perioada mai ieseau niste
baieti , unul din ei o placea. Ea l-a respins si nu a mai iesit de atunci. Mi-a parut rau de el pana a inceput
sa se dea la sora mea, m-am luat de el si i-am explicat ca in deal numai are ce cauta. Revenind la mine si
Maria, pe zi ce trecea o placeam din ce in ce mai mult, eram parca cuprins de un fior pe sira spinarii. Intr-
o seara stateam cu Andrei in parc si l-a lovit o idee. Mai proasta sau mai buna s-a gandit sa-i dea el mesaj
Mariei de pe telefonul meu. Si asa a inceput. Acea conversatie nu a fost cea mai buna, dar decat nimic
tot era mai bine. Atunci a fost o respingere mai mica sau mai mare din partea ei, dar ceva imi spunea ca
doar vrea sa ma testeze. A doua zi nu a mai vorbit cu mine, m-am simtit ca ultimul om, dar tot aveam o
speranta in mine. Intr o seara eram pe terenul de tenis, am gasit un ciob mai mare si gesticulam cu el pe
acolo cand deoadata Maria m-a luat de mana in care nu avea ciobul si am taiat-o pe mana. Ii curgea mult
sange, eu m-am speriat si stiam ca practic mi-am distrus sansele cu ea. Ma simteam teribil chiar daca ea
era ceva de genul, lasa ca trece, fapt care m-a linistit. Ea era preocupata de faptul ca nu stia ce sa-i zica
mamei ei , pana la urma i-a zis ca s-a impiedicat in gard. Acum nu stiu daca chiar a crezuto, dar a iesit
afara si a doua zi.

Acea capita ne-a legat si simteam ca ne apropiem usor usor. La finalul verii am fost insa buni de plata caci
am distru peste 200 de baloti inclusiv prelata si altele. Unii am platit altii nu, eu cu sora mea am platit
caci ai mei se stiau cu propietara balotilor.

A venit toamna iar covidul a venit iarasi. Nu am mai iesit asa des afara caci era si frig si nici numai aveam
ce sa facem asa mult. Iarna am stat doar in casa si nu am mai iesit absolut din casa. De Maria am uitat ca
sa zic asa caci nu ma mai gandeam la ea toata ziua. Trecand si peste aceasta iarna a venit din nou
primavara. De aici incepe esenta povestii.

In Martie a fost doar de inceput. A inceput din nou sa mi placa dea, doar ca de data asta si ea incepuse sa
ma placa intr-o oarecare masura. Tin minte si acum prima noastra imbratisare. Era o zi rece si mi-a zis
exact asa:

-Cristi

-Da

-Vin-o sa ma incalzesti

In acel moment am lasat tot de o parte cand am vazut ca si-a deschis bratlele. Ne-am tinut in brate cam
doua sau trei minute. Dupa asta incerca sa-mi puna piedica chiar daca stia ca tot ea va pica. In zilele
friguroase de primavara ii dadeam geaca mea sa-i tina de cald chiar daca mai avea o geaca pe ea, eu
stateam in tricou dar o tineam in brate si asta ma incalzea suficient. Uneori ma simtea cum tremuram si
ma intreba daca imi vreau geaca inapoi, eu evident ii ziceam nu. Daca ei ii era bine mie imi era si mai
bine.

In acele zile jucam tenis mult fiind primavara si vremea ne permitea. Cand plecam la magazin am
intrebat-o daca vrea ceva. Ea mi-a zis ca vrea o apa si mi-a dat banii. In acel moment ma simteam foarte
frustrat din cauza faptului ca nu aveam bani sa-i cumpar nici macar o apa. I-am luat apa pana la urma,
dar de atunci mi-am promis ca daca vrea ceva sa am tot timpul bani la mine. Tot intr-o seara s-a suparat
pe mine ca nu i-am dat racheta de tenis sa se joace tenis. Tot mie mi-a parut dupa rau, dar asta e partea
a doua. Pur si simplu eram atasat de ea cu totul.

Cum spuneam totul o lua in sus, stateam din ce in ce mai mult amandoi si simteam si din partea ei ceva.
In Martie era perioada in care incepea sa-mi placa de ea, in Aprilie lucrurile deja exaladau destul de mult.
A venit si pastele si ne am gandit ca eu, Maria, Elena, Andrei si Iulia sa mergem la biserica in noaptea de
inviere. Zis si facut am plecat spre biserica veche si am ascultat slujba pana la miezul noptii. Apoi am luat
lumina si am plecat la cimintire sa ducem lumina. Prima oara am fost la bunicul meu unde mi am lasat eu
candela cu lumina apoi am plecat spre celalalt cimintir pentru restul. In drum spre cimintirul vechi eu cu
Maria ne tineam de mana, ei ii era somn si o lua mai mult prin santuri si ma tragea si pe mine odata cu
ea. Ajunsi de la cimintire, dupa vreo patru kilometri de mers pe jos era ora doua noaptea am mai ramas
un pic in parc. Aici avem singura poza impreuna pe care o am. Ea isi tinea capul pe umarul meu, iar
picioul peste piciorul meu. Amandoi radeam in aceasta poza, in interiorul meu strigam cat ma tineau
plamanii de fericire. Am ajuns si acasa pe la 3:00 dupa ce am duso pe Maria acasa si m-am culcat foarte
fericit. A doua zi nu am mai iesit afara niciunul deoarece am fost obositi. Pe la inceputul lui mai am fost
acasa la Anisia caci ne pregateam sa mergem pe camp. Acolo eu cu Maria ne-am luat in brate iar catelul
anisiei a sarit pe noi. Inca imi aduc aminte ca se ascundea dupa mine cand venea Milo (catelul Anisiei)
spre ea. Atunci mi-am dat seama ca se simtea in siguranta langa mine si nu voiam sa stric asta. Dupa am
plecat pe camp. Era un apus fenomenal de frumos pe care inca il am in mine. Acolo pe camp fanul era
inca semi crescut si era foarte moale. Te aruncai pe el fara nici o grija. Noi doi ne puneam piedici unul
altuia si stateam ba unul langa altul ba unul peste altul. Ne distram si simteam ca ne si iubeam. Ma
simteam fericit si as mai fi stat dar Maria a trebuit sa plece. Imi formasem un obicei pe care inca il am.
Cand plec acasa ma uit la casa ei apoi la luna sau la carul mare. Mi-a intrat in instinct.

Pentru mine Maria era pe post de calmant. De fiecare data cand eram suparat sau abatut ma gandeam
la ea si ma linisteam. De altfel cand eram nervos pe prietenii mei se uita la mine cu niste ochi
patrunzatori care parca iti spuneau sa te calmezi si chiar ii iesea. In aceasta perioada eu m-am certat cu
prietenul meu cel mai bun Andrei. Ne injuram cu orice ocazie si ne intaratam unu pe altu mai mereu.
Odata ne-am certat pe grup si Maria mi-a zis sa las de la mine. Parca brusc ii auzeam glasul care spunea
asta in urechea mea si am lasat de la mine. Altadata afara ne-am luat la injuraturi, moment in care ea a
venit la mine s-a uitat in ochii mei si atunci m-am calmat. Dupa ceva timp chiar ne-am impacat. Tot
timpul asa era. Nu ma puteam enerva deoarece stiam ca ea este in preajma si nu vreau sa o stresez cu
problemele mele la nervi.

Tot in mai grupul nostru a devenit o familie. Aveam un arbore genealogic bine stabilit. Eu cu Maria
aveam trei copii: Costi, Luca si Sergiu. Ei inca sunt ca si copii mei. Intr-o zi am fost la Alexia (o fata care a
inrat in grupul nostru ulterior) si acolo a fost ultima oara cand ne-am luat in brate din ce imi amintesc.
Inca am pe retina imaginea cand stateam in pat, iar Maria isi punea capul pe pieptul meu si cu piciorul pe
piciorul meu. Atunci eram blocat, pur si simplu nu stiam ce sa fac. Eram foarte fericit. Am stat asa ceva
vreme pana cand am plecat toti la casele noastre. Atunci ne-am luat ultima oara in brate , in acea seara
calduroasa de mai. Din pacate eu nu stiam ca aceasta era ultima, urmand sa aflu mai tarziu. Ultima
imbratisare in care am simtit iubire si caldura. A doua zi am descoperit melodia pe care inca i-o dedic si
care imi aduce aminte de acel moment. Piesa este una de la voltaj "Doar pentru ea".

Pe la mijlocul lui mai totul se strica usor usor. Doar eu mai ieseam ca baiat si uneori parca mai aveam
nevoie de un baiat caci stateam cu alte 8 fete si era destul de ciudat. Acel baiat a venit. Se mutase recent
in Afumati si era in aceiasi scoala cu Maria. Initial am zis ca ce poate fi rau, dar ulterior mi-am dat seama
de greseala. In mesaje era foarte respectuos si prietenos, dar cand a iesit afara mi-am dat seama ca nu e
asa. Seara cand a plecat a luato in brate pe Maria lucru care in prima faza m-a miscat doar un pic
deoarece nu sunt chiar asa gelos. Am dus-o acasa si m-a intrebat daca ma deranjeaza sau asa, dar am
decis sa fiu politicos si sa-i zic ca nu. Ea mi-a explicat cae doar un prieten si asa mai departe si am crezut-
o. Timpul trecea, iar Maria statea tot mai mult cu acest baiat pe nume Iustin. Eu ajunsesem doar de
decor ca sa zic asa. Am tot sperat ca e doar un prieten si mai sta cu el. Ziua Iuliei a fost ultima zi in care
am stat aproape unul cu altul.

Dupa trei zile a venit ziua copilului. Afara ploua torential . Am mers toti la Alexia sa petrecem aceasta zi.
De cand am plecat de acasa stiam ca ceva este in neregula, am simtit. Ajunsi acolo ne am instalat si am
inceput sa ne alergam in toata casa sa ne jucam carti si sa ascultam muzica. Si la momentul cand scriu imi
da o lacrima in coltul ochiului. Eram in fata faptului implinit. Ne uitam la ceva filmulet trist, da stiu a fost
coincidenta sa fie unul trist cu caini (eu fiind sensibil la astfel de filme), dar si faptul ca ceva m-a facut sa
ma uit in spate. Am ramas blocat. Maria cu Iustin, in patul in care cu aproximativ trei saptamani stateam
intr-o pozitie asemanatoare stateau si ei aproape la fel. In capul meu erau o mie de ganduri. Am stat
acolo un pic, dar Costi imi tot dadea un picior sa ma uit in spate. M-am dus la baie si ma gandeam cum sa
scap de acolo. Cea mai buna scuza pe care am gasit-o a fost sa plec ca m-a chemat mama sa mananc
ciorba(prietenii mei inca fac misto de mine pe treaba asta cu ciorba). Mi-am luat pachetul de carti,
geaca, telefonul si umbrela. Am plecat fara sa ma uit inapoi. Parca cerul plangea si el odata cu mine.

De ziua copilului, zi in care toti copii trebuie sa fie fericiti eu eram distrus pe interior. Cand am ajuns in
fata portii am vazut masina unor prieteni de familie. Nu era deloc de bine. Am intrat in casa, i-am salutat
incercand sa ascund suferinta si m-am dus in camera mea. Problema era ca nu puteam plange caci venise
si copilul lor si nu ma putea vedea asa. Am vorbit cu costi el fiind deranjat de ce s-a intamplat acolo si am
iesit din grup. Totul s-a clatinat ca un cutremur in acel grup. Nu au trecut 5 minute pana cand ceilalti au
vazut si ne-au intrebat de ce am iesit amandoi. S-au prins din ce cauza. Am vorbit cu ele. Unele dintre ele
plangeau pentru ce mi s-a intamplat, eu nu am plans in acea zi ce e drept. De altfel am vorbit si cu iustin
si i-am spus ca pentru ce a facut numai poate face parte din grup. Tot ce mi-a zis el atunci a fost doar ca-i
pare rau pentru ce a facut si ca nu a vrut sa deranjeze acceptandu-si soarta. de altfel am vorbit si cu
Maria si i-am spus ca l-a ales pe el si cu mine numai are ce discuta. Atunci i-am spus ca o placeam chiar
daca stiam ca e prea tarziu. Stiam ca numai am ce pierde.

Aceasta a fost ziua de 1 iunie, ziua pe care nu o voi uita mult timp de acum in colo. Intamplarea , ploaia,
dar si faptul ca nu m-am putut descarca in acea zi m-a facut ca in urmatoarea zi sa realizez ce s-a
intamplat si asa mai departe. A doua zi am fost distrus. Nu am iesit din camera stand doar sa ma gandesc
la ce s-a intamplat cu o zi in urma. Atunci mi-a venit o idee mai intunecata. Ce ar fii daca i-as arata cu
cine se pune si cu cine are de a face