1.

Plec la internat

Darrel Rivers se admira în oglindă. În curând trebuia să se pornească către tren, dar nu se putu abține să
nu mai privească o dată cum arăta in noua uniformă școlară. “E minunata” zise Darrell,analizându-se pe
toate partile. “Haină maro, pălărie maro, panglică portocalie, și o bluză maro pe dedesupt, completată
de o curea portocalie. Îmi place”.

Mama lui Darrell aruncă o privire in camera fetei, și zâmbi. “Te admiri?” spuse ea. “Îmi place si mie.
Trebuie sa admit că Malory Towers are o uniformă scolară grozavă. Haide Darrell! Nu vrei sa ratezi
trenul din primul tău semestru!”

Darrell era încântată. Era prima oară când se ducea la o școală cu internat. Malory Towers nu primea
copii mai mici de 12 ani, deci Darrell urma sa fie una din cele mai mici de acolo. Se gândea cu încântare
la distractivele semestre pe care urma sa le petreaca alături de noii ei prieteni.

“Cum va fi?” se tot gandea. “Am citit multe povesti despre astfel de scoli, dar nu cred ca va fi la fel la
Malory Towers. Fiecare scoala difera in felul ei. Sper sa-mi fac si prieteni acolo.”

Darrell se intrista cand se gandi la toti prietenii pe care ii lăsa in urma. Niciunul din ei nu urma sa mearga
la Malory Towers. Ea fusese la o scoala normala cu ei, si multi din ei ori ramaneau la acea scoala, ori se
duceau la alte internate.

Valiza ei era umpluta cu totul, iar pe lateral era pictat in negru “Darrell Rivers”. Pe etichete erau notate
initialele scolii Malory Towers “M.T”. Darrell trebuia sa duca doar racheta de tenis, in husa ei, si micul
bagaj in care mama ei ii pusese toate lucrurile necesare pentru a petrece prima noapte la internat.

“Bagajele voastre nu vor fi desfacute in prima seara”, spuse mama. “Prin urmare fiecare fata duce cu ea
doar un mic bagaj cu esentialele. Poftim si o bancnota de 10 shillings. Trebuie sa te tina un un semestru
intreg, deoarece nici o alta fata de acolo nu are voie sa aiba mai multi bani de atat.”

“Voi face tot posibilul sa-mi ajunga!” zise Darrell, punandu-o in poseta.

Deja isi luase ramas bun de la tatal sau, care please la munca in acea dimineata. O imbratisase strans si ii
spusese: ”La revedere si mult noroc Darrell. Vei castiga multe mergand la Malory Towers. Este o scoala
exceptionala. Sper sa iti dai seama de acest lucru si sa iti dai toata straduinta invatand.”

S-au pornit într-un final, bagajul in taxi, lângă șofer. Darrell scoase capul pe fereastră pentru a arunca o
ultimă privire spre casa sa.”Mă voi intoarce curând!”, striga ea catre motanul negru care se spăla liniștit
pe zid.”Îmi veți lipsi toți o perioadă, dar imi va trece curând. Nu-i asa, mamă?”

„Desigur. Te vei distra de minune! Nici nu îți vei dori să te întorci acasă de sărbători!”

Trebuiau sa meargă până la Londra pentru a prinde trenul către Cornwall, unde era Malory Towers.

„Există un tren special către Malory Towers” spuse doamna Rivers. „Uite, este un anunt: Malory Towers
la platforma 7. Haide. Ne încadrăm perfect în timp. Voi rămâne cu tine câteva minute, până ma asigur că
ai urcat în tren cu șefa grupei, si grupul ei. Apoi mă duc.”

Au urcat pe platformă. Un tren lung era oprit acolo, denumit Malory Towers. Toate vagoanele erau
rezervate pentru fete de la acea școală. Trenul avea diferite etichete lipite de geamuri: North Tower,
South Tower, West Tower si East Tower.
„Tu ești la North Tower” spuse mama ei.”Malory Towers e formată din 4 internate pentru eleve, și un
câte un turn pentru fiecare internat. Directoarea a spus că vei sta în North Tower, și șefa internatului tău
este Miss Potts. Trebuie să o găsim.”

Darrel privi în jur la toate fetele de pe peron. Toate păreau a fi fete de la Malory, doarece vedea
uniforme maro cu portocaliu peste tot. Toate păreau că se cunosc, râzând si vorbind deschis. Dintr-o
dată, Darrell deveni timidă.

„Niciodată nu voi ajunge să cunosc toate aceste fete!” își spuse ea, uitandu-se in jur. ”Dumnezeule, ce
mari sunt unele din ele! Par de-a dreptul adulti!”

Desigur că fetele din clasele mai mari păreau mult mai în vârstă în comparație cu Darrell. Nici nu se uitau
la cele mai mici decât ele. Fetele mici se dădeau din drumul lor, iar ele se urcau in tren parcă erau
regine.

„Bună Lottie! Bună Mary! Măi măi, uite-o pe Penelope! Salut, Penny, vin-o aici! Hilda, tu nu mi-ai scris
deloc în timpul vacantei, porc răutăcios! Jean, hai în compartimentul nostru!”

Vocile fericite răsunau de-a lungul peronului. Darrell o căută din priviri pe mama sa. O văzu vorbind cu o
directoare cu față severă. Aceea trebuia să fie Miss Potts. Darrell o privi, analizând-o. Părea de treabă,
dar gura ei arăta strictețea de care putea da dovadă.

Miss Potts veni și îi zâmbi lui Darrell. „Hei fată nouă!” spuse ea. „Tu vei sta în vagonul meu. Uite, cel de
acolo. Fetele nou-venite mereu stau cu mine.”

„Sunt și alte fete noi, pe lângă mine?” întrebă Darrell.

„Desigur. Încă două, care se pare că nu au ajuns încă. Miss Rivers, uitați o fată din clasa lui Darrell-Alicia
Johns. Ea va avea grija de Darrell în lipsa dumneavoastră.

„Bună,” zise Alicia, iar doi ochi vioi sclipiră. „Dacă vrei să prinzi loc la geam, vin-o acum să îl ocupi.”

„Atunci am să plec”, spuse Mrs. Rivers, îmbrățișând-o lung pe Darrell. ”Îți voi răspunde la scrisori imediat
ce le primesc. Distracție plăcută!”

„Desigur că mă voi distra” spuse Darrell, privind cum se îndepărtează mama sa. Nu avu timp să se simtă
însingurată deoarece Alicia o conduse la vagonul lui Miss Potts, și o împinse pe scări în sus. „Pune-ți
bagajul in colțul acela, iar eu mi-l pun în colțul opus,” spuse ea. ”Apoi putem sta la ușă și să privim ce se
întâmplă. Măi măi, uite acolo. Imaginea perfectă a cum să nu-ți iei la revedere de la fiică!”

Darrell se uită încotro îi arătase Alicia și văzu o fată de vârsta ei, îmbrăcată in aceeași uniformă, dar cu
părul despletit,care-i curgea pe spate. Se agățase de mama ei și plângea.

„Acea mamă ar trebui să rânjească, să dea niste ciocolată și să plece.” spuse Alicia. „Dacă ai asemenea
copil, e inutil să faci orice altceva.

Mama se comporta la fel de prost ca fiica. Lacrimile îi curgeau pe față. Miss Potts se duse hotărâtă la ele.

„Acum uită-te la Potty” zie Alicia. Darrell era șocată. Potty! Ce denumire! În orice caz, Miss Potts nu
părea potty in nici cel mai mic fel.
„o voi prelua eu pe Gwendoline.” spuse ea mamei. „A venit momentul să urce in vagon. Acolo își va
reveni, doamnă Lacey.”

Gwendoline părea gata de plecare, dar mama ei încă se ținea de ea. Alicia rânji. ”Vezi cine e responsabil
pentru comportamentul Gwendolinei?”, spuse ea. “Mama ei. Mă bucur că mama mea nu e așa. Și mama
ta părea de treabă”.

Darrell era mulțumită de această laudă la adresa mamei ei. Se uită la Miss Potts, care o luase pe
Gwendoline din brațele maică-sii și venea înspre ele.

“Alicia! Uite încă una!” spuse ea, și Alicia o trase de mână sus în vagon.

Încă o fată veni la vagon. Era mica de statură, cu o față normală și păr prins în coadă.”Acesta este
vagonul doamnei Potts?”intrebă ea.

“Da.”spuse Alicia. ”Tu ești a treia fată nouă de la North Tower?”

“Da. Sunt Sally Hope”, spuse fata.

“Unde este mama ta?”, întrebă Alicia.” Ar fi trebuit să te însoțească la gară, și să te dea lui Miss Potts ca
să fii scoasă de pe listă.

„Mama nu s-a obosit să mă aducă. Am venit singură.” spuse Sally.

„Dumnezeule!” exclamă Alicia.” Mă rog, mamele diferă. Unele vin, zâmbesc, și zic la revedere, iar altele
plâng și suspină, iar altele nu vin deloc.”

„Alicia, nu mai vorbi atâta” se auzi glasul lui Miss Potts. Ea știa cât putea vorbi Alicia. Dintr-o dată, Miss
Lacey părea iritată, și îi aruncă o privire acidă Aliciei. Din fericire în acel moment se auzi fluierul care
anunța plecarea trenului, după care urmă o ultimă învălmășeală în vagoane.

Miss Potts urcă urmată de încă două sau trei fete. Ușa fu trântită, iar mama Gwendolinei încercă fără
reușită să se uite prin geam.

Gwendoline era pe jos, căutând ceva ce scăpase.

„Unde e Gwendoline?!” se făcu auzită vocea doamnei Lacy.”Trebuie neapărat să-i zic la revedere!”

Deja trenul se urnea din loc când se ridică Gwendoline.”Nu mi-am luat la revedere!” se văită ea.

„De câte ori aveai de gând oricum?” îi zise Alicia. „Deja ai făcut-o de douăzeci de ori”

Miss Potts se uită la Gwendoline. Deja o analizase și i se părea o fată egoistă, arogantă, narcisistă, și
rebelă.â

Apoi se uită la Sally Hope. Ciudată fată, cu părul ei prins în coc si față inexpresivă. Nu venise mama ei cu
ea. Oare fetei îi păsa? Miss Potts nu-și putea da seama.

Apoi se uită la Darrell. Era ușor să îți faci o părere despre Darrell. Era deschisă și sinceră.
„O fată amabilă si deschisă.” Spuse în sinea ei Miss Potts.”Poate fi destul de poznașă probabil. Cu toate
acestea aveam nevoie de o asemena fată în turnul de Nord.”

În acest timp fetele incepuseră să discute. „Cum e Malory Towers?” întrebă Darrell. „În fotografia pe
care am văzut-o părea imensă”. „Este. Are și vedere excelentă către mare.” Spuse Alicia. „Este construită
pe faleză, știi. AI cea mai bună vedere dintre toate celelalte turnuri!”

„Fiecare turn are clasele ei separate?” întrebă Darrell. Alicia scutură cu putere din cap.

„În nici un caz! Toate fetele de la cele 4 turnuri merg în aceleași clase. Sunt cam șaizeci de fete în fiecare
turn. Pamela e conducătoarea la noi. Uite-o acolo!”

Pamela era o fată înaltă, tăcută, care se urcase în vagon cu o altă fată cam de vârsta ei. Păreau foarte
prietenoase cu miss Potts, și discutau pline de avânt despre semestrul ce urma.

Alicia, încă o fată numită Tessie, Sally și Darrell sporovăiau de asemenea. Gwendoline stătea în colțul ei
și părea abătută. Nimeni nu o băga în seamă, iar ea nu era obișnuită cu asta.

Scânci puțin, apoi se uită pe furiș spre ceilalți. Alicia, mereu pe fază, observă privirea și zâmbi.”Se
preface", îi șopti lui Darrell. ”Oamenii care chiar se simt prost găsesc mereu o modalitate de a o ascunde.
Nu băga în seamă pe draga noastră Gwendoline.”

Săraca Gwendoline! Dacă ar fi știut că lipsa de simpatie a Aliciei era cea mai bună chestie pentru ea.
Avusese parte de prea multă, iar viața la Malory Towers nu urma să fie ușoară pentru ea.

„Revino-ți, Gwendoline!” spuse miss Potts, pe un ton vesel, și se intoarse la discuția cu fetele mari.

„Mi-e rău” spuse Gwendoline într-un final, hotărâtă să fie în centrul atentiei.

„Nu pari bolnavă.” spuse Alicia. „Nu-i așa, miss Potts?” Eu mereu mă înverzesc la față când mi-e rău.”

În acel moment Gwendoline ar fi vrut chiar să fie bolnavă! Asta ar fi învățat-o pe fata aceea rea. Se
rezemă de scaun si șopti încet.”Chiar mi-e rău. Doamne, ce o să mă fac...”

„Stai puțin, uite. Am o pungă.” spuse Alicia, și scoase una mare din sacoșa ei. „Am un frate căruia mereu
îi este rău de mașină, așa că mama ia pungi cu ea oriunde merge, pentru Sam. Mereu mi s-a părut
amuzant să îl văd cu nasul băgat în ea, săracul Sam ca un cal cu (nose bag?)

Nimeni nu se putu abține să nu râdă la povestea Aliciei înafară de Gwendoline care, desigur, era
nervoasă. Fata aia oribilă, care își bătea joc de ea din nou. Nu îi plăcea de ea deloc.

După asta Gwendoline stătu tăcută, și nu mai încercă să cersească atenția celorlalți. Îi era frică de ce ar fi
spus Alicia.

Dar Darrell se uită amabilă la Alicia. Ce ar vrea să fie prietenă cu ea! Ce s-ar mai distra împreună!

2.Malory Towers

Drumul era lung până la Malory Towers, dar