Bunica a trecut pe la fetiță să îi aducă un borcan cu magiun de prune.
Văzând dezordinea din cameră, își lovi palmele ca atunci când vezi pe neașteptate ceva neplăcut. — Să știi că mă supără ce văd, spuse bunica. Dacă sosește zâna din poveste?! Zânele nu bat niciodată la ușă... așa că trebuie să fii oricând gata să le primești. — Păi... îngână fetița, negăsind alt cuvânt. — Niciun „păi“! zise bunica. Hai să facem repede ordine și-apoi am să-ți spun povestea cu zâna care trece dintr-o poveste într-alta. Ea trebuie așteptată cu odaia curată și sufletul pregătit... Fără alte vorbe, fetița strânse prin cameră la repezeală, apoi se așeză lângă bunica. Abia aștepta să asculte povestea. Deodată ușa se deschise fără zgomot. Nu era mama. Era Fram, ursul polar. Intră în odaie cu mersul lui greoi și legănat. Privi în jur nemulțumit. Fetița îl pofti să se așeze. — N-am timp să stau. Am venit să văd dacă ai făcut ordine. Îndată zâna care trece dintr-o poveste într-alta va sosi pe aici. Drumul cel mai scurt e pe la tine prin odaie. — Când ajunge? întrebă fetița, dar ursul dispăru fără urmă. Cât ai clipi, ușa se dădu la o parte și zâna cea cu părul auriu, ochi albaștri și obraji trandafirii străbătu camera. Bucuroasă că odaia ei e hotar între două povești, fetiței i se păru că zâna seamănă cu mama. Dar bucuria ei se duse repede, căci se trezi din vis. Fetița privi învălmășeala din odaie. Puse cuburile prin cutii, piticii, iepurașii și ursuleții de pluș în coșulețul lor... Păpușile la fel. Hainele le agăță în cui, batistele netezite le așeză pe raft, în dulapior. Într-un târziu, sosi și mama. Se opri înmărmurită în prag, cu ochii țintă la rânduiala din odaie. Nu-i venea să-și creadă ochilor, așa ordine era! — Te pomenești că a venit o zână bună și ți-a șoptit să mă ajuți? glumi mama, zâmbind de bucurie. Mama știa că întotdeauna începutul este mai greu. De acum încolo va găsi hainele și jucăriile frumos aranjate, fiecare la locul ei. Nu știa însă că zâna chiar trecuse prin odaie și că, în drumul ei dintr-o poveste într-alta, o învățase pe fetiță că zâne sunt multe, ele vin și se duc neauzite ca ninsorile. Doar mama e una singură, așa cum unul singur e soarele, care topește zăpada. Desigur, mama merită de zece ori mai multă osteneală decât o zână zărită doar o clipă, într-un vis...
1. Citiți textul pe roluri.
2. Răspundeți la întrebări: - Ce a văzut bunica în camera fetiței? - Cine trebuia să treacă prin cameră? - Ce a visat fetița? - De ce s-a bucurat mama? 3. Explică ultimul alineat din text. 4. Delimitează textul în fragmente.
5. Întocmiți, în perechi, planul simplu de idei al textului.
6.Reformulează ideile principale sub formă de întrebări.
7. Povestește oral textul, urmărind planul de idei.
8.Povestește în scris fragmentul care prezintă sosirea mamei. 9. Realizează Harta textului. Activități pe grupe:
1.Metoda cubului:
Lucrați organizați în 6 echipe.
Lansați cubul pentru a afla numărul echipei voastre. Rezolvați sarcina de lucru cu numărul echipei voastre. 1. Descrieți-o pe zână. 2. Motivați atitudinea inițială a fetiței față de muncă. 3. Desenați odaia în care fetița a făcut ordine. 4. Asociați faptele fetiței cu ale altui personaj. 5. Explicați ultimul alineat din text. 6. Povestiți în scris visul fetiței. Prezentați rezultatele activității în fața clasei, printr-un reprezentant.
2.Explozia stelară
1. Redactează pe o coală A4 o compunere în
care să relatezi o întâmplare ciudată sau amuzantă din viața ta. Vei folosi cuvinte de legătură ,,mai întâi, după aceea, apoi, în cele din urmă, în sfârșit,,. Precizează personajele, timpul și locul desfășurării acțiunii, evenimentele petrecute, învățăturile desprinse/morala. Adaugă compunerea în PORTOFOLIUL tău.