Întrebarea care vizează efectele stresului profesional asupra individului aduce şi ea o serie de

răspunsuri care redau implicaţiile majore asupra sănătăţii fizice şi psihice ale indivizilor:

„...la serviciu e multă muncă din 100 de muncitori şi ceva am mai rămas 60 şi ceva ..nu ştiu
ce o fi dar prea multă muncă pe bani puţini , prea mult stres pentru nimic...”, „eu lucrez de
patru ani aici dar ca şi acum nu a fost nicicand ...şefii trag de noi , noi nu putem apăra că
suntem puţini...prost plătiţi şi tot aşa..sunt multe de spus.. ”, „merg acasă şi nu îmi mai trebuie
nimic , pic ruptă ...dar ce să facem bine că avem unde veni ...”, „nu ştiu unde o să ajungem pe zi
ce trece mai mult stres , mai multă nebuneală pe aici de multe ori uit să mănanc...dar măcar
de-ar merita..”

.....................................................................................................................................................
Implicaţiile stresului şi crizei economice asupra vieţii de familie sunt destul de diverse:

„Soţul meu nu mai lucrează, acum e în şomaj ...îşi caută dar ştiu eu când va gasi
ceva ...foarte puţine locuri de muncă...,...apoi relaţiile dintre noi firesc că-s mai tensionate , că
cheltuielile vin , trebue plătite ,copii încep şcoala ...mă gandesc cu groază că vine iarna...sper
să-şă găsească pana atunci...”
.....................................................................................................................................................
Cei fără copii:

”bine că nu avem şi copii, nici nu ştiu cum am reuşi ...creditele astea ne mănancă, mai mult
decât un salariu”.
.....................................................................................................................................................

Cei necăsătoriţi par mai detaşaţi însă resimt tensiunile generate de situaţia socio-economică:

„...văd că lumea se agită peste tot , apoi ce o fi o fi , o să treacă şi asta odată...”

.....................................................................................................................................................

Divorţul afectează negativ situaţia financiară a părinţilor, mai ales a celor care primesc rolul
de custode şi ale căror responsabilităţi se înmulţesc :

„...mi-e destul de greu, noroc cu mama pesionară care mă mai ajută la intreţinere...altfel nu
ştiu ce m-aş face . Cu ea mă inţeleg bine, parcă de când m-a părăsit soţul chiar suntem ca şi
două surori , ea e sprijinul meu şi o simt tot mai aproape ...”.
.....................................................................................................................................................

Din discuţiile avute putem remarca şi o oarecare creştere a nivelului violenţei în familie:

„...tensiuni sunt peste tot...ăsta e rezultatul crizei...chiar îmi spunea sora-mea că are nişte
prieteni ..îi credea foarte calmi , acum de când au dat faliment se ceartă mereu ...sunt aproape
de divorţ...acum nu ştiu ce să zic, dar eu cred ca la greu ar trebui să fim uniţi , în realitate nu-i
chiar aşa... „
.....................................................................................................................................................

Mai mult decât asta se pare că presiunea este foarte mare în cazul persoanelor cu copii:

”...incepe şcoala , vin iar cerinţe din partea invăţătoarei , copilul vede la alţii..vrea şi el ..cum
să-i spui ,,ştii ..e criza ..n-am!”.
 Factorii stresanţi cu care se confruntă părinţii singuri afectează calitatea relaţiei cu copiii.
Lipsa de timp implică scăderea atenţiei oferite copiilor. Mai exact, mamele singure, de exemplu,
se implică mai puţin în munca pentru şcoală a copiilor, le oferă acestora mai puţină
supraveghere, mai puţină incurajare şi, ca atare, mai puţin control şi influenţă, decât mamele sau
părinţii, în general, din familii diadice (McLanahan & Sandefur, 1994, apud Wen, 2008).
Acest lucru este confirmat şi de spusele unei mame necăsătorite:

”nu prea am timp de copil , de când cu criza , noroc cu părinţii mei ..şi sora mea mă mai
ajută ..ce să fac , pensiile sunt mici sora mea este incă la facultate pe mine se bazează toţi ..şi eu
pe ei...”.
...........................................................................................................................................................

Aşadar putem afirma că implicaţiile pe care stresul de la locul de muncă le are supra vieţii
familiale sunt numeroase şi deosebit de complexe dovedindu-se că într-o situaţie de instabilitate
şi insecuritate financiară suportul social nu doar că nu este suficient însă familia se poate dovedi
un stresor în sine, o parte a unui mecanism ce amplifică efectele stării de fapt. Vizibil este şi
efectul de reevaluare a calităţii de cetăţean şi angajat rolul de angajat sau nu fiind unul
proeminent.
Din nefericire, stresul de la locul de muncă este frecvent adus şi în spaţiul personal/familial
cu efecte negative asupra relaţiei de cuplu, a calităţii şi timpului acordat copiilor. Uneori,
consecintele sunt dramatice: divorţuri, violenţa domestică, tulburari emoţionale şi de
comportament ale copiilor. Foarte expuse efectelor nocive ale stresului de la locul de muncă
sunt, în special, mamele care lucreaza şi mamele singure. De asemenea, stresul organizaţional
creşte de la 40 la 67% la femeile fără copii în comparaţie cu cele care au copii.
Deşi consecinţele stresului la locul de muncă sunt multiple şi severe, oamenii din organizaţie
sunt de fapt sursa de depăşire a obstacolelor, primii paşi fiind recunoaşterea problemelor,
acceptarea discutării lor în cadrul organizaţiei şi recunoaşterea necesităţii schimbarii. În perioada
de criza economica pe care o traversam, stresul la locul de muncă a crescut simţitor, astfel încât
soluţiile de management adecvat al stresului devin o prioritate în cadrul organizaţiilor.
Importanţa adresării corecte a stresului la locul de muncă a fost recunoscută de Uniunea
Europeană în ultimii ani, astfel încat un procent de 9,6% din PIB-ul Uniunii este alocat
metodelor de stopare a stresului ocupational.