Primele semne ale crizei economice globale, resimţite şi in Romania la sfarşitul anului

2008, anunţau, in mod firesc, o avalanşă de costuri sociale traduse prin scăderea drastică a
nivelului de trai. Semnele de atunci sunt astăzi realităţi sociale dure: degradarea calităţii vieţii,
tensiuni sociale şi in sanul familiei. Odată instalată, in 2009, criza a adus cu sine şi alte efecte
negative colaterale: şomaj, sărăcie, insecuritatea locului de muncă, scăderea nivelului salariilor.
Varful crizei pare să fi fost atins in 2010, cand situaţia economică a Romaniei a cunoscut un
derapaj accentuat. Sectorul privat nu poate fi revigorat, in lipsa unor măsuri economice de
stimulare a creşterii producţiei, iar in sectorul public toate salariile au fost diminuate cu 25%.
Toate aceste măsuri dure vor fi resimţite brutal in ultima parte a acestui an, atat in preţurile
bunurilor de consum, cat şi in cheltuielile de intreţinere. In plus, numărul şomerilor e in continuă
creştere iar formele de ajutor social oferite de către Guvern se dimininuează semnificativ. Este
cit se poate de evident că sărăcia va cuprinde tot mai mulţi indivizi şi poate cel mai grav se va
reflecta in instalarea unei crize sociale din care familia va resimţi cel mai acut tensiunile şi
consecinţele acestei stări de fapt.
CRIZA ECONOMICĂ IN ROMANIA
Romania traversează astăzi o perioadă de ample şi profunde schimbări de ordin economic
şi social. Efectele negative majore ale crizei economice sunt arhicunoscute: creşterea masivă a
şomajului şi diminuarea accentuată a veniturilor sub incidenţa măsurilor politice impuse şi
diminuarea puterii de cumpărare. Peste trei sferturi dintre romanii cu varsta peste 18 ani au fost
afectaţi de criza economică, impactul fiind resimţit mai puternic de femei, antreprenori, angajaţi
cu studii superioare şi şomeri, arată un studiu realizat de Mercury Research. Potrivit studiului,
peste un sfert dintre bărbaţii cu varsta peste 18 ani nu au fost afectaţi de criză, procent
semnificativ mai mare decat cel al femeilor, de 20%, potrivit studiului realizat in a doua parte a
lunii martie. Nouă din zece antreprenori au resimţit negativ criza economică, in timp ce 55%
dintre managerii sau angajaţii cu studii superioare au fost afectaţi. Şi persoanele care pentru
moment nu au un loc de muncă au resimţit puternic impactul crizei, 95% dintre acestea fiind
afectate. Pe de altă parte, 66% dintre romani sunt mai ingrijoraţi de situaţia lor financiară decat
in
urmă cu şase luni, procentul fiind mai mic decat in luna martie din 2009 (75%), dar situandu-se
in continuare peste nivelul din noiembrie 2008, cand apăreau primele semne ale crizei in
Romania şi cand doar jumătate (53%) işi exprimau această temere. "Principalele temeri sunt
legate de imposibilitatea de a menţine acelaşi stil de viaţă ca in prezent (40%), de scăderea
veniturilor (39%) sau de nesiguranţa de a face faţă cheltuielilor curente (38%). Temerile legate
de imposibilitatea de a putea plăti ratele sunt valabile pentru 15% dintre romanii cu varsta peste
18 ani, iar 14% se tem ca nu vor mai putea face economii sau investiţii ca in anii trecuţi", se mai
spune in studiu. Datele fac parte din studiul Financial CrisisMeter realizat de Mercury Research
incepand cu luna noiembrie 2008. Studiul a fost realizat in perioada 15 martie-1 aprilie 2010 pe
un eşantion de 1.177 respondenţi cu varsta peste 18 ani.
STRESUL PROFESIONAL
Stresul este denumit incă o boală a civilizaţiei, sute de articole şi lucrări despre acest
subiect au fost scrise pană in prezent. Stresul ocupaţional apare ca temă recurentă in toate
studiile moderne referitoare la calitatea vieţii şi calitatea muncii, in toate societăţile dezvoltate
sau in curs de dezvoltare. Numeroase studii demonstrează atat amploarea acestei probleme
organizaţionale,
cat şi faptul că ea nu este susceptibilă a se rezolva de la sine, ci mai degrabă se va amplifica in
perioada următoare.
Studiul Predicting the workplace of 2010, Robertson-Cooper Ltd. prestigioasă companie
de consultanţă in psihologia sănătăţii la locul de muncă, a arătat că doar 12% din angajatori
consideră că nivelul de stres al angajaţilor lor va scădea pană la sfarşitul acestui deceniu, pe cand
65% consideră că acesta va creşte mult sau foarte mult.(Robertson-Cooper,2005)
In ultimul sondaj anual al Industrial Society, realizat in intreaga Uniune Europeană, s-a
relevat că 76% din angajaţii Europei consideră că stresul ocupaţional este cea mai mare
problemă
de sănătate şi siguranţă cu care se confruntă şi cu care se vor confrunta pentru următorii cel puţin
2 ani. Stresul ocupaţional este aşadar un punct important in programele de dezvoltare
organizaţională. Este unul din cele mai importante preocupări, dacă nu chiar cea mai importantă
preocupare, a angajaţilor moderni. In plus, este o manifestare care creşte atat ca amploare şi
intensitate, cat şi ca importanţă percepută de comunitatea de business şi de angajaţi deopotrivă.
In consecinţă, nu este de mirare că in Uniunea Europeană există presiuni legale pentru a obliga
angajatorii să ia serios in considerare aspectele legate de stresul ocupaţional, in programele lor
interne de resurse umane. Din punctul de vedere al organizaţiei analiza cost-beneficiu pentru
evaluarea oportunităţii implicării in programe de control al stresului ocupaţional este relativ
simplă. Costurile stresului ocupaţional pot fi izolate ca parte din ansamblul costurilor corporaţiei
cu absenteismul, fluctuaţia, lipsa de eficienţă şi de productivitate, conflictele interpersonale intre
membrii organizaţiei, conflictele de muncă şi accidentele de muncă.
Stresul ocupaţional poate avea efecte deosebit de negative şi asupra individului, cauzand pe
termen lung probleme fizice şi psihologice. Printre simptomele fizice care, au demonstrat studiile
(Băban,1998), pot fi generate de expunerea indelungată la stresori, dintre aceştea enumerăm:
tensiunea ridicată, nivel ridicat de colesterol, ulcer gastric, diverse afecţiuni cardio-vasculare
(culminand cu ateroscleroză şi infarct miocardic), precum şi comportamente de expunere
compulsivă sistematică la stimuli nocivi, precum fumatul excesiv sau consumul excesiv de
alcool. Simptomele psihologice negative asociate stresului ocupaţional cuprind o scădere a
motivaţiei, o scădere a stimei de sine, micşorare a increderii in sine, diminuare a satisfacţiei
muncii şi anxietate crescută. “Dacă nu se intervine in mod corespunzător, starea de oboseală se
accentuează, ajungand la faza de epuizare, de surmenaj cronic, cu apatie, deprimare şi
incapacitate de lucru.”(Floru,1978) .Problema specifică actuală la locul de muncă este oboseala
cronică, sindrom caracterizat prin epuizare fiziologică şi emoţională şi adesea generat prin
frustrare la nivel cronic, de locul de muncă cuplat cu volumul prea mare sau prea mic de muncă.
Potrivit unor investigaţiilor, in SUA cinci din şase persoane au declarat că sunt supuse
unor tensiuni la locul de muncă (Kahn, Wolfe & Quin, 1964).Cea mai mare parte a persoanelor
chestionate au declarat că aceste tensiuni sunt suficient de intense pentru a fi resimţite negativ,
atat de cei in cauză , cat şi de organizaţie; 88% dintre subiecţi reclamă presiunile exercitate de
nivelurile ierarhice superioare, in timp ce numai 12% au acuzat presiunile exercitate de
subalterni.A apărut astfel ipoteza- confirmată ulterior de numeroase alte cercetări – că in cadrul
organizaţiilor se poate vorbi de un stres specific- stresul ocupaţional.
La sfarşitul anilor şaptezeci, criza de incredere a cercetătorilor privind stresul profesional
avea drept obiect clasificarea conceptelor , metodologiile de cercetare folosite şi limitele
domeniului. In mijlocul acestei confuzii semantice, Murrel (1978) propune un concept de stres
profesional in trei faze: cauză, efect, rezultat. Cu scopul de a evita orice ambigitate, termenul de
presiune va fi folosit ca sinomim pentru „stres”(in sensul dat de H. Selye) pentru a descrie
efectul presiunii asupra individului , incapacitatea de a rezista la această presiune poate duce la
un anume număr de consecinţe, mergand de la nemulţumire la o degradare a stării de sănătate. In
această privinţă , Flectchecher şi Playne (1980) se alătură lui Murrel , precizand că presiunea are
pentru ei acelaşi rol ca agenţii de stres care provoacă o tensiune de natură fiziologică sau
psihologică de scurtă sau lungă durată.Agenţii stresori işi pot găsi originea in interiorul persoanei
sau in mediul exterior.Aceştia din urmă provin fie din mediul profesional, fie din cel
extraprofesional. Această precizare semantică a dus la unele progrese in domeniul cercetărilor
privind stresul profesional, ajungandu-se la un model simplificat, reluat mai tarziu de Cary
L.Cooper, de la Universitatea din Manchester (figura 1). Conjugarea anumitor surse de stres
propuse de acest model cu unele trăsături ale personalităţii poate fi predictivă in ceea ce priveşte
reacţiile la stres, cum ar fi: bolile coronariene, unele tulburări mentale ,insatisfacţia profesională,
conflicte conjugale, alcoolism,toxicomanie etc.(Cooper, 1978) In general putem distinge şase
surse de stres profesional şi organizaţional , ca surse inerente, cele referitoare la funcţia deţinută
, rolul jucat in organizaţie, dezvoltarea carierei, relaţiile la locul de muncă, structura şi climatul
organizaţional şi relaţia muncă/familie.
Sursele stresului ocupaţional
Sursele legate de mediul de lucru .Condiţiile sau mediul de lucru au fost factorii de stres
indelund studiaţi de peste un secol şi jumătate şi puşi in discuţie de specialiştii in medicina
muncii şi ergonomi. Proiectarea ergonomică a locului de muncă de muncă se consideră raţională
atunci cand se asigură, pentru executanţi, condiţiile necesare pentru o muncă de inaltă
productivitate cu cele mai reduse consumuri de muncă şi de efort, fără mişcări inutile sau
incomode.
Folosirea simultană şi permanentă a acestor două căi este o condiţie esenţială a organizării
ergonomice a locului de muncă.De asemenea, există şi regulile care se referă la amenajarea
locului de muncă. In acest sens, principiul asigurării unui loc stabil pentru materiale şi pentru
obiectele muncii impune respectarea următoarelor reguli (Purdea,1998); totalitatea obiectelor
muncii şi materialelor utilizate , precum şi produsele finite (documente prelucrate in cazul
birourilor), trebuie să aibă un loc bine definit şi stabil; obiectele muncii şi materialele trebuie
aşezate cat mai aproape de executant; aşezarea materialelor in ordinea utilizării lor in timpul
lucrului şi in funcţie de frecvenţa utilizării lor. Respectarea acestor reguli practice se impune
datorită faptului că orice activitate de căutare a unui obiect solicită un consum mare de energie
nervoasă şi o mare risipă de timp.
Sursele legate pe postul pe care il ocupă un individ. Lipsa atitudinilor sau a pregatirii
necesare postului generează stres, in situaţiile in care selecţia şi promovarea personalului se face
după alte criterii decat cele legate de competenţă profesională. Stresul apare ca urmare a
conflictului dintre dorinţa de putere a cadrelor de conducere şi cea de satisfacere a trebuinţelor
primare pe de-o parte şi neliniştea datorată posibilei constatări a performanţelor profesionale
scăzute, pe de altă parte. Deficienţe in proiectarea postului, exprimarea defectuoasă a
obiectivelor sau chiar lipsa precizării lor in fişa postului, sarcinile nedelimitate care dau naştere
unor lucrări repetate sau paralele la nivelul altor posturi sau compartimente generează
nesiguranţa, insatisfacţia in muncă, frustrarea.
Sursele legate de caracteristici personale. M.Friedman şi R.H.Rosenman, cardiologi
americani, in urma cercetărilor efectuate, au arătat că există o stransă legătură intre stres,
frecvenţa bolilor cardio-vasculare şi tipul de personalitate, identificand totodată două tipuri
majore de personalitate A şi B şi un tip intermediar, AB.
Personalitatea afectează in mod frecvent modul in care individul va răspunde la stres şi
de asemenea, modifică impactul stresului asupra organismului. Pentru unii oameni stresul face
parte din viaţa lor. Oricine a văzut astfel de persoane care işi privesc tot timpul ceasul in mod
nervos sau care, pe şosea, claxonează cu disperare din autoturism.
Persoanele care se comportă astfel sunt reprezentanţi ai tipului A de personalitate, o
structură caracterizată prin nelinişte, agitaţie şi un stil de lucru contra-cronometru. Spre
deosebire
de aceştia, o persoană care manifestă tipul B de comportament este in general lent, contemplativ
şi relaxat. Persoanele ce aparţin tipului A se concentrează spre realizări superioare, sunt foarte
competitivi, intoleranţi şi, chiar, agresivi cand intampină dificultăţi. Totuşi, in exces, tipul A -
denotă nivele ridicate de stres, conducand astfel la probleme legate de sănătate. In unele studii
realizate pe femei (Heilbrun ,Friedberg,1988) cele cu tip A de comportament au fost găsite cu o
rată de 4 ori mai ridicată decat cele din tipul B, in ceea ce priveşte bolile cardiace.
Nu toţi specialiştii din domeniul stresului agreează ideea că cele două tipuri in această
manieră pot fi conexate cu sau fără prezenţa problemelor de sănătate. Unii experţi au identificat
o
trăsătură de personalitate, numită - serie de caracter (Weibe, 1991) ce poate atenua efectele
stresului. Indivizii puternici manifestă trei trăsături fundamentale ale personalităţii, ei tind să
devină puternic implicaţi in ceea ce fac, acţionează de obicei cu convingerea că prin munca lor
vor face ceva diferit şi percep majoritatea schimbărilor din viaţă ca fiind benefice şi normale
pentru dezvoltarea personală.Datorită sentimentului lor puternic de autoeficacitate, indivizii cu
personalitate puternică sunt capabili să reziste la stres. Unii specialişti consideră că tăria de
caracter acţionează ca un tampon impotriva bolii. Caracterul puternic, ca trăsătură de
personalitate corelează cu o tensiune arterială scăzută, nivel scăzut de acizi graşi in sange,
tensiune psihologică redusă şi o stare de fericire accentuată.
Din administrarea numeroaselor teste de personalitate au rezultat trei caracteristici ale
caracterelor tari: acordul- sunt devotaţi muncii lor, familiei, cat şi altor valori importante;
controlul- au un sentiment de control propriu asupra vieţii lor; provocarea- abordează
modificările vieţii ca ocazii de autotestare.
Varsta. Din cercetările efectuate pe un eşantion de manageri cu varste cuprinse intre 30–60
ani a reieşit faptul că aceştia resimt in familie influenţele stresului organizaţional, in proporţii
variabile şi dependente de grupele de varstă (Zorlenţan, Burduş, Căprărescu,1995) -58% din cei
cuprinşi in grupa de varstă 30–40 ani; 46% din cei aflaţi intre 41–50 ani; 38% cei peste 50 ani.
Cu alte cuvinte, presiunile din partea familiei vin tocmai in perioada, la varsta la care
persoana respectivă se află pe curba ascendentă a aspiraţiilor profesionale şi a potenţialului de
muncă. S-a demonstrat faptul că, in general, varstele tinere (pană in 40 de ani) datorită capacităţii
sporite de rezistenţă a organismului acţionează ca un amortizor al stresului.
Genul. Agenţii stresori specifici organizaţiei generează o tensiune nervoasă ce afectează
personalul angajat indiferent de gen.. Totuşi o diferenţă există, şi anume in modul de reacţie. In
stare de stres, femeia poate deveni pasivă, dezorientată, marcată de un puternic sentiment de
vinovăţie, manifestand tendinţa de subapreciere şi retragere. Răspunsul la stres al bărbatului este
diferit, acesta reacţionand prin agresivitate, nervozitate, desconsiderarea normelor şi valorilor
sociale, manifestand tendinţa evidentă de defulare şi de a se descărca nervos.
In cazul in care femeia deţine o funcţie de conducere, s-a putut observa existenţa unor situaţii
specifice ce se pot transforma cu uşurinţă in agenţi stresori, şi anume:conflictul de rol profesional
şi familial generat de dorinţa de a rezolva sarcini multe şi foarte diferite; absenţa susţinerii atat
din partea familiei, cat şi din partea colegilor sau a persoanelor de gen feminin subordonate;
posibilităţile reduse de relaxare după o zi de muncă, comparativ cu cele ale bărbaţilor, fapt ce
provoacă oboseală fizică etc ( Zorlenţan, Burduş, Căprărescu,1995, pp.145).
Dacă in urmă cu caţiva ani categoriile profesionale considerate prin definiţie stresante erau:
piloţii de incercare, controlorii de trafic aerian, cosmonauţii, lucrătorii de la căile ferate şi
medicii, mai ales chirurgii; astăzi, lista s-a mărit adăugandu-se printre altele: managerii şi
economiştii. In cadrul organizaţiilor, angajaţii din compartimentele de contabilitate, desfacere şi
aprovizionare sunt mult mai expuşi stresului organizaţional decat cei din alte compartimente.
Referitor la nivelul de calificare se poate spune că spre deosebire de muncitorii necalificaţi,
persoanele cu studii superioare sunt supuse frecvent conflictelor de rol, tolerand cu greu
ambiguitatea rolului. Un studiu interesant a fost efectuat de către compania Gallup vizand relaţia
dintre stres şi dimensiunea organizaţiei (Zorlenţan, Burduş & Căprărescu,1995 pp.146). Studiul
s-a derulat pe un eşantion de 845 manageri americani grupaţi după dimensiunea organizaţiei,
rezultatul acestuia indicand faptul că relaţia dintre nivelul stresului managerial şi mărimea
organizaţiei este invers proporţională.
Consecinţele stresului ocupaţional
Relaţia dintre stresul ocupaţional şi rezultatele adverse asupra sănătăţii angajaţilor este un
fapt demonstrat de numeroase studii. Consecinţele negative ale stresului cronic pot fi divizate in
trei categorii: comportamentale, psihologice şi fiziologice.
Consecinţele comportamentale ale stresului sunt absenteismul, accidentele, abuzul de
alcool şi medicamente, performanţele scăzute şi comportamentele contraproductive incluzand
aici violenţa la locul de muncă. Stresul este numai unul din multipli factori care pot influenţa
performanţa. Există multiple influenţe care acţionează mijlocit sau nemijlocit care afectează
comportamentul in muncă. Efectele stresului asupra performanţei depind de caţiva factori,
incluzand complexitatea sarcinii realizate şi trăsăturile de personalitate ale individului care este
implicat intr-o sarcină de muncă. Bineinţeles, stresul cronic, in mod obişnuit, are efecte negative
asupra performanţei in muncă.
Consecinţele psihologice ale stresului includ anxietatea, depresia, izbucnirea nervoasă
(burnout), oboseala, tensiunea activităţii de muncă şi insatisfacţia cu propria muncă şi viaţă
(Kahn & Byosiere, 1992). Izbucnirea nervoasă este o particularitate importantă şi in acelaşi timp
o consecinţă a stresului.Ea este o stare extremă a reacţiei la stres care este rezultatul unui răspuns
prelungit cronic la stresorii muncii care depăşesc resursele individuale de a controla stresul
(Maslach, Schaufeli & Leiter, 2001). Epuizarea emoţională se manifestă cand senzaţiile
emoţionale s-au evaporat pur şi simplu in procesul muncii. Individul care suferă de sentimente de
depersonalizare a devenit apăsat de activitatea sa de muncă şi incepe să trateze pacienţii ca pe
nişte obiecte. Indivizii care trăiesc o senzaţie de realizare personală scăzută nu pot opera la
nivelul problemelor efective pe care le au de rezolvat şi nu pot inţelege sau să se identifice cu
problemele celorlalţi. Ei se percep depăşiţi de evenimente şi astfel devin incapabili să
implementeze soluţii eficiente.
Consecinţele fiziologice ale stresului. Deşi multe din efectele fiziologice ale stresului sunt
intercorelate , ele pot fi totuşi categorizate in trei tipuri: efecte cardiovasculare incluzand
tensiunea arterială, tahicardie şi colesterol; efecte gastrointestinale care includ probleme
digestive de diferite tipuri; efecte biochimice care includ creşterea cortizolului şi catecolaminelor
(hormoni ai stresului). Situaţiile stresante de la locul de muncă sunt in conexiune cu creşterea
nivelului de cortizol, norepinefrine şi adrenalina din circuitul sanguin. (Fox, Dwyer & Ganster,
1993). In acelaşi timp, arată Krantz şi McCeney (2003), expunerea pe termen lung la nivele
ridicate ale hormonilor specifici stresului, conduce la deteriorarea sistemului imunitar şi apariţia
bolilor coronariene. Cu alte cuvinte, există evidenţe clare a efectelor fiziologice negative care pot
rezulta din expunerea cronică la stres.
Epuizarea emoţională
Epuizarea emoţională se manifestă cand senzaţiile emoţionale s-au evaporat pur şi
simplu in procesul muncii. Individul care suferă de sentimente de depersonalizare a devenit
apăsat de activitatea sa de muncă şi incepe să trateze pacienţii ca pe nişte obiecte. Indivizii care
trăiesc o senzaţie de realizare personală scăzută nu pot opera la nivelul problemelor efective pe
care le au de rezolvat şi nu pot inţelege sau să se identifice cu problemele celorlalţi. Ei se percep
depăşiţi de evenimente şi astfel devin incapabili să implementeze soluţii eficiente.
Izbucnirea nervoasă ca manifestare comportamentală poate fi măsurată cu mai multe
tipuri de chestionare cum ar fi Inventarul Maslach pentru izbucnirea nervoasă (MBI). MBI este
un chestionar care include trei scale care măsoară componentele izbucnirilor nervoase
(epuizarea, depersonalizarea şi comportamentul cinic la locul de muncă şi un sens al ineficienţei
şi lipsa de realizare profesională. S-a constatat că stresorii cronici (ex. ambiguitatea de rol şi
conflictul de rol) conduc adesea la izbucniri nervoase. Un studiu realizat in paralel in SUA şi
Olanda, a constatat că ofiţerii de poliţie şi gărzile de securitate din ambele ţări au un nivel relativ
mărit de cinism şi sentimente de ineficienţă, bar un nivel scăzut de epuizare. In contrast, cadrele
didactice au un nivel ridicat de epuizare in ambele ţări, dar niveluri medii de cinism şi
sentimentul ineficienţei. Angajaţii din mediul medical au niveluri ridicate de ineficienţă
personală, dar scăzute de cinism şi epuizare. Totuşi, intrebarea care se poate pune este aceea că
dacă un individ are numai una sau două din trei dimensiuni care caracterizează comportamentul
de izbucnire nervoasă, putem să susţinem că acesta este afectat de acest comportament?
Problema rămane deschisă. In general, cercetările au relevat faptul că paternele de bază ale
comportamentului de izbucnire nervoasă se pare că este aproximativ similar la diferite profesiuni
şi ţări (Maslach şi colab. 2001).
Maslach& all. (2001) discută cateva rezultate obţinute in investigarea izbucnirilor
nervoase. Astfel, o primă observaţie este aceea că burnout-ul este mai frecvent printre tinerii
angajaţi, care, comparativ cu angajaţii cu vechime, pot să fie copleşiţi de cerinţele locului de
muncă nou. Aşa cum s-a remarcat şi mai inainte, burnout-ul a fost studiat preponderent pe
profesii dominate de femei. De aici observaţia că femeile manifestă un burnout mai ridicat decat
bărbaţii. Acest lucru nu este totuşi confirmat. Unele studii au găsit că bărbaţii au un nivel de
cinism uşor mai ridicat ca femeile, in timp ce femeile au un nivel de epuizare uşor mai mare ca
bărbaţii. Persoanele căsătorite sunt mai puţin predispuse la burnout decat cele necăsătorite,
probabil din cauza suportului social din partea soţului. In plus, persoanele cu trăsături de
personalitate astfel ca o percepţie a propriei persoane scăzută şi cu un comportament de Tip A,
sunt, la fel, mai predispuse la burnout (Pitariu, 2004). Pe scurt, este clar că locurile de muncă
expuse cronic la responsabilităţi care copleşesc deţinătorii acestora şi presiunea mare de timp,
supun angajaţii la un risc mare de burnout. Intervenţiile de reducere a burnout-ului se vor
concentra deci pe atat pe individ, cat şi pe postul de muncă deţinut. O combinare a
managementului stresului, formarea deprinderilor de muncă şi proiectarea ergonomică a
muncii, se pare că este măsura de viitor in vederea reducerii burnout-ului.
ANALIZA ŞI INTERPRETAREA DATELOR
Datorită impactului semnificativ pe care il are stresul profesional atat asupra individului
cat şi mediului din care acesta face parte se poate spune că un demers de cercetare care să
investigeze implicaţiile pe care stresul profesional le are asupra climatului familial este unul mai
mult decat ncesar. In cele ce urmează ne vom opri asupra implicaţiilor pe care stresul profesional
le are asupra relaţiilor de familie in funcţie de statutul marital al individului şi absenţei sau
prezenţei unui copil in viaţa acestuia. Obiectivul aşadar este acela de a vedea care este nivelul
stresului profesional, mai exact epuizării emoţionale in contextul socio-economic actual şi mai
apoi să investigăm efectele acestuia in viaţa de familie. Ipotezele de la care am pornit sunt cele
conform căror nivelul stresului profesional este unul ridicat iar efectele acestuia sunt mai degrabă
resimţite de către familiile cu copii , sau familiile monoparentale. Eşantionul stabilit pentru acest
demers de cercetare a fost contituit din 53 de indivizi care muncesc in aceeaşi
organizaţie(variabila de control) dar care au statut marital diferit(căsătorit, necăsătorit, divorţat
cu sau fără copii). Organizaţia fiind una cu specific relaţii cu clienţii pentru măsurarea stresului
profesional mai exact epuizarea emoţională la locul de muncă -bournout- s-a utilizat versiunea
pentru cei care lucrează in servicii umane a Maslach Burnout Inventory (MBI- HSS) preluat din
Hallberg şi Sverke (2004) şi dezvoltat de Maslach, Jackson şi Leiter (1996).
Din cei 25 de itemi, 9 măsoară epuizarea emoţională (Mă simt epuizat emoţional din
cauza muncii mele...α = 0.90), 6 măsoară depersonalizarea (Simt că imi tratez unii clienţi
(colegi) ca şi cind ar fi obiecte impersonale...α = 0.80) şi 10 evaluează sentimentul de slabă
realizare personală – itemi cu cotare inversă (Mă descurc foarte bine in faţa problemelor
clienţilor (colegilor) mei... α = 0.74). Răspunsurile au fost oferite pe o scală Likert cu 5 puncte
(1- „dezacod total”; 7- „acord puternic”). Scorurile totale ale subscalelor constau din mediile
răspunsurilor la fiecare item. Intr-o metaanaliză a 61 de studii care au utilizat Maslach Burnout
Inventory, Lee şi Ashfort (1996) au relatat o bună consistenţă internă a celor 3 subscale (α = 0.86
pentru epuizarea emoţională, α = 0.76 pentru depersonalizare , α = 0.77 pentru sentimentul de
slabă realizare personală). In urma analizei răspunsurilor pe fiecare subscală am putut observa un
grad inalt de epuizare emoţională in randul populaţiei căsătorite cu copii faţă de indivizii
necăsătoriţi ceea ce contravine studiile prezente mai sus. Se pare că situaţia economică instabilă
face ca tot mai mulţi indivizi care au şi calitatea de părinte să resimtă efectel.e stresului
pro0fesional şi pentru prima dată putem afirma ca suportul familial nu este suficient pentru a
contracara efectele nocive asupra individului
Tabel 1. Asocierea Item: Ma simt sacatuit emotional şi statutul marital
statutul marital
necasatorit , fara
copii
necasatorit, cu
copii
casatorit, cu
copii
Ma simt sacatuit emotional dezacord total 0 0 6
dezacord partial 4 2 12
nici acord nici
dezacord
005
acord partial 0 1 2
acord puternic 0 0 5
Total 4 3 30
Aşa cum putem observa şi in tabelul de mai jos se pare că epuizarea emoţională la locul
de muncă este prezentă intens in cazul indivizilor divorţaţi – lipsiţi de suportul familial. Atat pe
subscalele de epuizare emoţională cat şi pe cele de slabă realizare personală aceşti indivizi au
socruri destul de mari ceea ce confirmă importanţa familiei in echilibrul socio-afectiv.
Tabel 2. Asocierea Item: Ma simt sacatuit emotional şi statutul marital
statutul marital
casatorit, fara
copii
divortat, fara
copii
divortat, cu
copii
Ma simt sacatuit emotional dezacord total 2 1 1
dezacord partial 4 2 0
nici acord nici
dezacord
121
acord partial 0 0 0
acord puternic 0 1 0
Total 7 6 2
Un fapt demn de luat in considerare din analiza răspunsurilor date de către indivizi este
acela că indiferent de statul marital scorurile la subscala de epuizare emoţională sunt mari iar
indivizii divorţaţi fără copii obţin scoruri mari la subscala de slabă realizare ppersonală spre
deosebire de cei divorţaţi cu copii care se pare că nu sunt profund afectaţi la acest capitol
probabil şi datorită sentimentului de autoeficacitate ridicat .
Deoarece acest test măsoară gradul de epuizare emoţională iar informaţiile pe care le
putem obţine din aplicarea acestuia pot doar să ne ofere o imagine a profunzimii efectelor
stresului profesional ar fi indicată o analiză cantitativă care să evidenţeze efectele stresului
profesional asupra vieţii de familie. In acest sens am elaborat un ghid de interviu semistructurat
cu 5 consemne care vizează in special efectele stresului profesional asupra individului şi relaţiior
de familie existente.
Interviurile au avut ca şi subiecţi cate un reprezentat al fiecărei categorii avute in analiză
in funcţie de statul marital : necăsătorit,fără copii, necăsătorit, cu copii, căsătorit , cu copii,
necăsătorit , fără copii , divorţat cu copii, divorţat fără copii.
Indiferent de statul marital la intrebarea Ce efecte a avut criza economică asupra vieţii
dumneavostră? indivizii se pare că incearcă să evalueze mai degrabă emoţional efectele „păi de
cand cu criza asta ...mi-e teamă de ziua de maine”, „deocamdată e bine dar ştiu eu pană cand că
se aud tot felul de zvonuri şi pe la noi şi nu se ştie ce va fi ...” , „nu ştiu ce să spun , lucruri bune
nu a adus că peste tot numai despre asta se discută şi oamenii se tem , nimeni nu mai mişcă
nimic..”. Mai mult decit atat subiecţii incep să işi reevalueze calitatea de angajat şi de cetăţean al
acestui stat pe care il consideră „statul asta ne lasă să murim de foame, suntem ai nimănui...nu le
pasă de noi , lor(parlamentarilor)să le fie bine...” , „acum suntem la mana patronului...că ne
găseşte uşor inlocuitor nu e ca şi acum 2 ani ...”, „criza asta nu ştiu ce e cu ea ..la anceput
credeam că sunt doar poveşti acum văd că e din ce in ce mai rău ...nu ştiu ce o fi ..poate tot
Spania ne aşteaptă şi pe noi ...că la cum merg treburile... ”, „eu sunt tanăr şi pot incerca orice
insă
cei mai invarstă...nu ştiu ce o să fie ”.
Intrebarea care vizează efectele stresului profesional asupra individului aduce şi ea o serie
de răspunsuri care redau implicaţiile majore asupra sănătăţii fizice şi psihice ale indivizilor: „la
serviciu e multă muncă din 100 şi ceva am mai rămas 60 şi ceva ..nu ştiu ce o fi dar prea multă
muncă pe bani puţini , prea mult stres pentru nimic...”, „eu lucrez de patru ani aici dar ca şi acum
nu a fost nicicand ...şefii trag de noi , noi nu putem că suntem puţini...prost plătiţi şi tot aşa..sunt
multe de spus.. ”, „merg acasă şi nu imi mai trebuie nimic , pic ruptă ...dar ce să facem bine că
avem unde veni ...”, „nu ştiu unde o să ajungem pe zi ce trece mai mult stres , mai multă
nebuneală pe aici de multe ori uit să mănanc...dar măcar de-ar merita..”
Implicaţiile stresului şi crizei economice asupra vieţii de familie sunt destul de diverse „Soţul
meu nu mai lucrează, acum e in şomaj ...işi caută dar ştiu eu cand va gasi ceva ...foarte puţine
locuri
de muncă...,...apoi relaţiile dintre noi firesc că-s mai tensionate , că cheltuielile vin , tre
plătite ,copii
incep şcoala ...mă gandesc cu groază că vine iarna..sper să-şă găsească pana atunci...”, cei fără
copii
”bine că nu avem şi copii, nici nu ştiu cum am reuşi ...creditele astea ne mănancă mai mult decat
un
salariu”. Cei necăsătoriţi par mai detaşaţi insă resimt tensiunile generate de situaţia socio-
economică
„văd că lumea se agită peste tot , apoi ce o fi o fi , o să treacă şi asta odată”, Divorţul afectează
negativ situaţia financiară a părinţilor, mai ales a celor care primesc rolul de custode şi ale căror
responsabilităţi se inmulţesc „mi-e destul de greu,noroc cu mama pesionară care mă mai ajută la
intreţinere...altfel nu ştiu ce m-aş face . Cu ea mă inţeleg bine ,parcă de cind m-a părăsit soţul
chiar
suntem ca şi două surori , ea e sprijinul meu şi o simt tot mai aproape ...”. Din discuţiile avute
putem
remarca şi o oarecare creştere a nivelului violenţei in familie: „tensiuni sunt peste tot...ăsta e
rezultatul crizei...chiar imi spunea sora-mea că are nişte prieteni ..ii credea foarte calmi , acum de
cind au dat faliment se ceartă mereu ...sunt apropate de divorţ...acum nu ştiu ce să zic dar eu cred
ca
la greu ar trebui să fim uniţi , in realitate nu-i chiar aşa. „ Mai mult decat asta se pare că
presiunea
este foarte mare in cazul persoanelor cu copii”incepe şcoala , vin iar cerinţe din partea
invăţătoarei ,
copilul vede la alţii..vrea şi el ..cum să-i spui ,,ştii ..e criza ..n-am!”. Factorii stresanţi cu care se
confruntă părinţii singuri afectează calitatea relaţiei cu copiii. Lipsa de timp implică scăderea
atenţiei
oferite copiilor. Mai exact, mamele singure, de exemplu, se implică mai puţin in munca pentru
şcoală a copiilor, le oferă acestora mai puţina supraveghere, mai puţină incurajare şi, ca atare,
mai
puţin control şi influenţă, decat mamele sau părinţii, in general, din familii diadice (McLanahan
&
Sandefur, 1994, apud Wen, 2008).Acest lucru este confirmat şi de spusele unei mame
necăsătorite
”nu prea am timp de copil , de cind cu criza , noroc cu părinţii mei ..şi sora mea mă mai ajută ..ce
să
fac , pensiile sunt mici sora mea este incă la facultate pe mine se bazează toţi ..şi eu pe ei...”.
Aşadar putem afirma că implicaţiile pe care stresul de la locul de muncă le are supra vieţii
familiale sunt numeroase şi deosebit de complexe dovedindu-se că intr-o situaţie de instabilitate
şi
insecuritate financiară suportul social nu doar că nu este suficient insă familia se poate dovedi un
stresor in sine , o parte a unui mecasism ce amplifică efectele stării de fapt. Vizibil este şi efectul
de
reevaluare a calităţii de cetăţean şi angajat- rolul de angajat sau nu fiind unul proeminent.
Concluzii
Cercetarea stresului ocupaţional reprezintă mai mult decat un palier intresant al
psihologiei organizaţionale , psihologiei muncii şi resurse umane cat mai ales o necesitate de
diagnosticare a multiplelor aspecte pe care le presupune stresul ocupaţional in contextul
socioeconomic
actual. A observa in detaliu care sunt efectele acestei forme de stres asupra vieţii de
familie este un deziderat mai mult decit necesar.
Criza economică a adus cu sine o serie de schimbări atat de formă cat şi de fond in ceea
ce priveşte relaţia angajat-angajator cat şi in ceea ce priveşte responsabilizarea individului in
viaţa de familie – observăm o accentuare importanţei rolului de părinte . Indiferent de statutul
marital indivizii prezintă un sentiment de teamă dar şi de surmenare asociat cu nesiguranţa
locului de muncă şi cu complexitatea situaţiilor de viaţă la care sunt supuşi – reconversie
profesională, şomaj,tensiuni familiale etc.
Bibliografie:
Băban, A. (1998) Stres şi personalitate. Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Cooper C.,L.(1986)”Job distress: Recent Reserch and the emerging role of the clinical
occupational psychologist” Bulletin of the British Psychological Society,1986,30,pp.325-331
Flectchecher, B., C., Playne, R., L.,(1980)”Stress and Work ;a review and theoretical
framework”, Personnel Review, 9 ,1, p.19-29
Floru,R.,(1978) Stresul psihic, Bucureşti, Ed.Enciclopedică
Fox, M.,Dwyer, D. Ganster, D. (1993)Effects of stressful job demands and control on
physiological and attitudinal outcomes in a hospital setting. Academy of Management Journal,
36/2,p. 289-319.
Kahn, R. L., Byosiere,(1992) P. Stress in Organizations. In M. D. Dunnette & L. M. Hough
(Eds.) Handbook of Industrial and Organizational Psychology, Vol. 3 (2 ed),p. 543
Kahn, R. L,., Wolfe, D. M., Quin R.P.(1964) Organisational Stress: studies in role conflinct and
ambiguity, New York
Krantz, D. S.,McCeney, M. K.(2002) Effects of psychological and social factors on organic
disease: a critical assessment of research on coronary heart disease. Annual Review of
Psychology, 53,2002, pp.341-369.
Hallberg E. & Sverke M.,(2004) Construct validity of the Maslach Burout Inventory: Two
Swendish Health Care Samples. European Journal of Psychological Assessement.
Maslach, C., Schaufeli, W. B., Leiter M. P. (2001)Job burnout. Annual Review of Psychology,
52, ProQuest Psychology Journals, p. 397-422.
Maslach C, Jackson S.E, Leiter M.P. (1996). Maslach Burnout Inventory Manual. Palo Alto,
CA: Consulting Psychological Press. 3rd Eds.
Murrel H., (1978),Work Stress and Mental Strain,Londra
Pitariu, H.D.,(2004) Stresul profesional la manageri : corelate ale personalităţii in contextul
situaţiei de tranziţie social-economică din Romania . In : Opre A. (ed). Noi tendinţe in
psihologia personalităţii. Diagnoză, cercetare, aplicaţii. Vol. II Cluj-Napoca: Editura
ASCR,p.93-123.
Purdea, D. (1998)Economia şi organizarea ergonomică a muncii. Cluj: Facultatea de Ştiinţe
Economice, p. 163.
Robertson, Cooper,(2005) Predicting the workplace of 2010 in
http://www.cubiks.com/aspx/document.aspx?documentid=294
Zorlenţan,T.,Burduş,E.,Căprărescu,G.(1995),Mangementul organizaţiei.,Ed.Holdin Reporter,
Bucureşti
Weibe, D.J.(1991) Hardiness and Stress Moderation: A Test of Proposed Mechanism. Journal of
Personality and Social Psychology. 60, 1, 104-107
Wen, Ming, (2008) Family Structure and Children's Health and Behavior: Data From the 1999
National Survey of America's Families, Journal of Family Issues 29; 1492; originally
published online Jun 26, 2008