Sindromul burnout în rândul personalului medical

Sindromul burnout în rândul personalului medical afectează negativ nu numai individul şi

organizaţia, dar şi pacienţii. Medicii, rezindenţii şi asistenţii medicali afectaţi de sindromul
burnoutsunt mai predispuşi să manifeste uz de substanţe (Oreskovich et al., 2012; Moustou,
Montgomery, & Panagopoulou, 2012), depresie, (Hakanen & Schaufeli, 2012; Hakanen,
Schaufeli, & Ahola, 2008), insomnie (Vela-Bueno et. al., 2008) sau rate alarmant de mari de
ideaţie suicidară (Shanafelt et al., 2011; Van Der Heijden, Dillingh, Bakker, & Prins, 2008).
Performanţa spitalelor este afectată de sindromul burnout, studiile indicând că favorizează
formarea intenţiilor de a schimba locul de muncă (Leiter & Maslach, 2009), absenteismul
(Davey, Cummings, Newburn-Cook, & Lo, 2009) sau chiar intenţiile de pensionare înainte de
termen (Linzer, Visser, Oort, Smets, McMurray, & de Haes, 2001).
Sindromul burnout afectează aproximativ o treime dintre medici, rezidenţi şi asistenţi medicali,
studiile indicând frecvenţă mai mare în rândul rezidenţilor (Panagopoulou, Montgomery,&
Benos, 2006). Cercetările care au comparat frecvenţa sindromului burnout în rândul medicilor
cupopulaţia generală au identificat scoruri semnificativ mai mari în rândul medicilor, indicând că
1 din 2 medici americani prezintă simptome de burnout (Shanafelt et al., 2012). Deşi studiile
concluzionează că sindromul burnout afectează personalul medical indiferent de
specialitate,studiile indică rate mai mari în rândul celor din specialităţile chirurgicale (Ksiazek,
Stefaniak,Stadnyk, & Ksiazek, 2011; Upton et al., 2012), oncologice (Dorz, Novara, Sica, &
Sanavio, 2003),medicina primară ca cea de familie sau de urgenţă (Shanafelt et al., 2012; Soler
et al., 2008), şi obstetrică ginecologie (Becker, Milad, & Klock, 2006; Martini, Arfken,
Churchill, & Balon, 2004).

55 % dintre medicii bucuresteni sufera de stres personal si 52 % de stres profesional

 Autor: Echipa de redactie A.R.P.P.  Categorie Stiri
Colegiul Medicilor din Municipiul Bucuresti (CMMB) a prezentat un studiu prin care a fost
masurat nivelul de stres profesional in randul medicilor din Capitala. Potrivit rezultatelor, 55%
dintre medici sufera de stres personal, 52% de stres profesional, 36 la suta de stres legat de
interactiunea cu pacientul, iar 24% sufera de toate cele trei tipuri.
Chestionarele aplicate si metodologia folosita sunt standardizate international, conform
Copenhagen Burnout Inventory, care masoara trei tipuri de burnout: personal, profesional si cel
legat de lucrul cu pacientii. Studiul a fost realizat in perioada aprilie-august 2017.
Sindromul burnout sau sindromul epuizarii profesionale reprezinta o stare de epuizare, atat
fizica, cat si psihica, care apare in special la persoanele a caror profesie implica o
responsabilitate deosebita si interactiuni frecvente cu oamenii. Apare tot mai frecvent in epoca
moderna si conduce la scaderea performantelor la locul de munca, afecteaza relatiile cu cei din
jur si calitatea vietii individului, scrie intr-un comunicat emis de Colegiul Medicilor din
Municipiul Bucuresti.
Cauzele acestui sindrom sunt, potrivit psihologilor, imposibilitatea de a detine controlul la locul
de munca, absenta recunoasterii sociale si munca in exces, care lasa prea putin timp de relaxare
sau pentru activitati in familie.
Sindromul burnout duce la scaderea concentrarii si a memoriei, insomnie, creste riscul erorilor si
reduce productivitatea. Persoanele afectate pot ajunge la depresie, anxietate, au dificultati in
luarea deciziilor, sau o iritabilitate crescuta cu episoade de agresivitate.
Fenomenul este cunoscut si analizat de zeci de ani in Occident, urmarindu-se identificarea
cauzelor, evaluarea impactului si reducerea riscului de epuizare profesionala. Este evident ca in
domeniul medical sindromul burnout produce suferinte atat profesionistilor, cat si pacientilor,
deoarece creste riscul de eroare si reduce performantele.
Sondajul realizat de CMMB a urmarit masurarea nivelului de epuizare si identificarea
principalilor factori care accentueaza stresul profesional in randul medicilor, ca si a solutiilor
propuse de acestia pentru remedierea situatiei.
Participantii la studiul CMMB au declarat ca lucreaza in medie 42,9 ore pe saptamana si consulta
in medie 18,2 pacienti pe zi. 30 la suta au doua locuri de munca, iar 12 la suta, trei sau mai multe
job-uri.
Studiul arata ca 55 la suta dintre medicii bucuresteni sufera de burnout personal, 52 de burnout
profesional, 36 la suta de burnout legat de interactiunea cu pacientul, iar 24% sufera de toate cele
trei tipuri.
Cifrele din studiul efectuat de Colegiul Medicilor din Municipiul Bucuresti sunt mai mari decat
cele din alte tari europene.
Nivelul sindromului burnout in Franta este de 42,4%, in Germania de 48,7%, iar in SUA, de
45,8%.
Un studiu efectuat in 12 tari europene arata ca 43% dintre medici sufera de epuizare emotionala.
In Marea Britanie, studii de specialitate arata cu unul dintre trei medici are simptome de burnout.
Concluziile cercetarii sunt:
 burnout-ul este prezent intr-un numar destul de mare de cazuri, dar este mai putin legat de
lucrul cu pacientii, ci mai degraba de factorii de sistem (birocratie, legislatie neclara,
presiuni emotionale ale rudelor, recunoastere sociala redusa, lipsuri materiale). Scorul de
stres pentru lucrul cu pacientii este in mod constant mult mai mic decat cel pentru alti
factori.
 solutiile propuse de medici se refera in mare parte la reorganizarea sistemului sanitar, de
la reducerea birocratiei la reglementarile mai clare si adecvarea resurselor alocate (de la
dotari la numarul personalului) la nivelul solicitarilor din partea societatii.
 femeile sunt mai afectate de fenomenul burnout decat barbatii.
Ce masuri trebuie luate?
Un real ajutor ar putea fi oferit medicilor de implementarea unor programe de management al
stresului. De asemenea, ar fi important ca societatea sa cunoasca si sa recunoasca existenta
fenomenului burnout. Blamarea medicilor si campaniile de culpabilizare nu rezolva problema
lipsei de dotari si de personal, ci amplifica stresul si frustrarea profesionistilor, inchizand un cerc
vicios.
Autoritatile au prima responsabilitate in ruperea acestuia, prin imbunatatirea conditiilor de lucru,
inclusiv accesul la toate variantele terapeutice pentru tratarea pacientilor, dotarea
corespunzatoare nivelului de asteptare din societate, debirocratizarea sistemului, realizarea unor
legi si protocoale terapeutice clare.
CMMB trage un semnal de alarma privind nivelul de stres si factorii care duc la acesta