1

Universitatea din Oradea

Facultatea de Științe Socio-Umane

Departamentul de Psihologie

Tulburarea Dismorfică Corporală

Și

Intervențiile chirurgical-estetice

Herlaș Denisa-Andreea

Moșuț Casian-David

Facultatea de Științe Socio-Umane, Universitatea din Oradea

Psihologie experimentală, an I, sem. I

10.01.2024
 2

Cuprins
Abstract.............................................................................................................3
1. Introducere....................................................................................................3
2. Metoda..........................................................................................................7
2.1. Ipotezele cercetării și variabile implicate................................................7
2.2. Participanți...............................................................................................7
2.3 Instrumente de măsură si procedura.........................................................8
3. Rezultate.......................................................................................................9
4. Discuții.........................................................................................................9
5. Concluzii......................................................................................................10
Bibliografie......................................................................................................11
 3

Abstract
Obiectivul acestei cercetări științifice este unul care nu a fost îndeajuns de mediatizat în lumea psihologiei
moderne, chiar dacă numărul de tulburanți este ridicat și apelează la intervenții nepotrivite și costisitoare,
tocmai din pricina lipsei de informare. Noi dorim să aducem la lumină legătura și efectul negativ pe care
intervențiile chirurgical-estetice le au asupra pacienților cu Tulburarea Dismorfică Corporală. Pentru studiul
de față s-a ales folosirea ca instrument de măsură două subscale ale Chestionarului Multidimensional Body-
Self-Relantionship (MBSRQ). Rezultatele preconizate de noi sunt în comuniune cu alte studii în domeniu
cum ar fi cel prezentat de David Veale asupra unui număr de 25 de persoane tulburante.

1. Introducere

În timp ce, Tulburarea Dismorfică Corporală este încă un termen nou și un mister pentru alții,

concepte precum: perfecționismul; tulburări alimentare; stimă de sine scăzută; depresia sau

anxietatea sunt comune în vocabularul psihologilor și a doritorilor amatori de cunoaștere a

psihicului uman, însă chirurgia estetică poate fi considerată la rândul său o intervenție

psihologică sau cel puțin o procedură chirurgicală cu anumite consecințe psihologice (Sarwer

et. al, 1998, p.1) întrucât este interconectată atât cu tulburările comune enumerate mai sus, cât

și cu altele mai puțin uzuale precum Tulburarea Dismorfică Corporală.

Acest studiu își are ca scop evidențierea legăturii dintre Dismorfofobie și intervențiile estetice,

dar mai ales efectele pe care operațiile la nivel estetic le au asupra indivizilor cu Tulburarea

Dismorfică Corporală.

Pentru o înțelegere mai aprofundată a acestei cercetări este necesară o parcurgere vagă a

caracteristicilor acestei anomalii a psihicului. Dismorfofobia (TDC) este o tulburare inedită

deoarece îi cuprinde pe cei care se preocupă la un nivel obsesiv; necontrolat; patologic de

aspectul fizic (Jivănescu & Lăzărescu, 2011).

În plus, pacienții care suferă de această tulburare înclină spre tratamente non-psihiatrice și

anume operații estetice, însă de cele mai multe ori starea lor emoțională se înrăutățește.
 4

Studiile arată că cele mai eficiente tratamente pentru pacienți sunt cele care inhibeaza captarea

serotoninei, dar și terapia cognitiv-comportamentală (Jivănescu & Lăzărescu, 2011).

Cei care suferă de această problemă experimenteză rușinea și frica de a fi ridicularizați, stări

care pot avea ca repercursiuni evitarea cercurilor sociale și implicarea în relații intime

(Prazeres et. al, 2013, așa cum este citat în Wylie & Eardley, 2007).

Este important pentru cercetare să înțelegem motivațiile din spatele dorinței acerbe a

indivizilor cu Dismorfofobie de a-și schimba aspectului fizic cu ajutorul intervențiilor

estetice. Un motiv major este imaginea corporală negativă. Aceștia tind să supraestimeze

îmbunătățirile la nivel emoțional în urma unei astfel de intervenție(Soest et.al, 2007). Fapt pe

care noi, cercetătorii, în primă instanță, de altfel l-am anticipat ca fiind un efect pozitiv asupra

psihicului, însă rezultatele altor cercetători indică faptul că efectele nu sunt atât de ridicate(

Soest et. al, 2007). Aceste observații sugerează că tratamentul medical non-psihiatric, în

general, nu ameliorează simptomele Dismorfofobiei și preocuparea excesivă a individului cu

defectul aparent nu dispare(Prazeres et. al, 2013, p.1). Totuși, în urma unui studiu recent

asupra unor femei care au trecut printr-o procedura chirurgicala de micșorare a sânilor, s-a

remarcat o îmbunătățire asupra imaginii de sine, în timp ce doar o pacientă nu a prezentat

niciun progres ( T. von Soest et al, 2007).

Tulburarea Dismorfică Corporală este afiliată cu numeroase comorbități, printre care cele mai

răspândite sunt prea bine cunoscutele tulburări psihice (Laughter, et.al, 2023), una fiind

tulburarea obsesiv-compulsivă sau anxietatea socială și se crede că indivizii ajung să se

confrunte cu Dismorfofobie datorită obsesiei sau dependenței de social media. Studii au tras

concluzia că toate acestea au împins pacienții tulburanți în sala de operație a esteticienilor. În

același studiu al lui Laugter și colaboratorii (2023) s-a pus accentul pe un studiu ce se axa pe

cei cu Dismorfofobie și suicidul. Astfel, 57,8% dintre pacienții cu Tulburarea Dismorfică

 5

Corporală raportează idei suicidare, iar 2,6% dintre pacienți încearcă să se sinucidă în fiecare

an. Interesant este că unele studii nu au arătat că utilizarea rețelelor sociale are un efect

negativ asupra ideii de suicid.

Psihopatologia este comună subiecților care recurg la operații estetice, însă psihologii sunt

mult mai îngrijorați de numărul care tot crește a tulburanților care și-au imaginat, eronat de

altfel vindecarea, însă contrar așteptărilor au accentuat starea negativă, urmată de bunăstarea

fizică și emoțională (Vargel & Ulusahin, 2001). În studiul lor au menționat o creștere de mai

mult de 5%. Estimări devansate au fost făcute pentru rata TDC în chirurgia estetică, unde

pacienții erau în jur de 2%. Un alt raport de studii recente a observat rate mai mari de

Tulburare Dismorfică Corporală (între 7% și 14,4%), atât în rândul pacienților care solicită

operații estetice, cât și în rândul pacienților care solicită tratamente dermatologice (Vargel &

Ulusahin, 2001, p.476).

În această cercetare, s-au făcut numeroase referințe la motivele pentru care aceste intervenții

non-psihiatrice nu sunt adecvate tulburanților fiind si variabila dependentă de altfel în această

lucrare.

Un alt studiu inedit a cercetat un sindrom al secolului XXI, care afectează pacienții cu TDC.

Sindromul în filiera clinică este intitulat “overfilled syndrome” tradus în româna ca „sindrom

de supraumplere” și face referire la aplicarea greșită a injectabilelor dermatologice care au ca

rezultat distorsiuni faciale vizibile (Lim, 2022). Aceste incidente neplăcute sunt datorate de

obsesia celor bolnavi de a arăta cât mai perfect și de a elimina defectul care le deteriora viața,

iar o intervenție nu este îndeajuns ca ,,problema” fizică să dispară, așadar abuzează de

injectabile până se mutilează, astfel TDC-ul se agravează. Rolul doctorilor este acela de a

cerceta starea emoțională și psihică a pacientului înaintea unei astfel de proceduri, mai ales

când este vorba de Tulburea Dismorfică Corporală (Laughter, et.al, 2023).

 6

Variabila care cauzează dorința de a-și îmbunătăți aspectul fizic și care este direct

proporțională cu Tulburarea Dismorfică Corporală este imaginea corporală, termenul în

engleză fiind mai răspândit (body image). Percepția pe care indivizii o au cu privire la propria

persoană are un impact puternic asupra funcționării adecvate și a stării de bine. Sunt afectați

în aceeași măsura atât femeile căt și bărbații, dar preponderent în adolescență (Tiwari, 2014).

Studiile arată faptul că pacienții tulburanți se confruntă inevitabil și cu această problemă

emoțională.

Așadar toate aceste deficențe la nivelul psihicului uman cât și minusurile emoționale sunt

conectate între ele. Adeseori prima variantă este cea mai ușoară și anume să

elimini ,,problema” din exterior, însă nu injecțiile sau bisturiul sunt răspunsul și rezolvarea

pentru această tulburare, care afectează din ce în ce mai mulți oameni, ci terapiile și

medicamentația adecvată unde este cazul.

În urma acestor informații bazale și a cercetării pe care am gandit-o, care are să fie pusă în

practică, am ajuns la concluzia că Tulburarea Dismorfică Corporală nu își are tratamentul în

cabinetele chirurgilor plasticieni deoarece numărul studiilor care să ateste acest fapt este din

ce în ce mai mare.

Prin urmare, a fost scrisă metodologia cercetării care să respecte etica morală și integritatea

subiecților.
 7

2. Metodologie

2.1. Ipotezele cercetării și variabile implicate

Având în vedere aceste informații, ipoteza l-a care am ajuns este că Tulburarea Dismorfică

Corporala rămâne constantă, astfel, în urma investigării si a analizei indivizilor înainte și după

intervenția chirurgicală vom remarca un număr mic de îmbunătățiri asupra psihicului

participanților, dar imaginea de sine/corporală (body image) va crește exponențial. Pentru ca

testarea să fie una etică si corectă a fost ideal ca indivizii sa fie grupați și chestionați asupra

imaginii corporale și în funcție de problemele psihice punându-se accentul pe imaginea

corporală.

Cunoscând ipoteza si variabilele independente și anume probleme psihice ( TDC), imaginea

corporală, cât și cea dependentă-intervenția estetică a putut fi gândită această cercetare. În

acest studiu avem eșantioane independente, cu un design factorial intergrup.

2.2. Participanți

Astfel vor fi alese două grupuri diferite de participanți, denumite eșantion de pacienți și

eșantion de comparație, care vor servi drept surse pentru cercetarea de față. Eșantionul de

pacienți va consta din subiecți recrutați de la o clinică. Pacienții care accepta să participe la

studiu primesc un chestionar cu câteva săptămani înainte de intervenția chirurgicală și trebuie

să-l returneze în ziua intervenției chirurgicale. Un nou chestionar se va dori a fi trimis

pacienților la aproximativ 6 luni după operație și două memento-uri se vor trimite pacienților

care nu au returnat al doilea chestionar la 3 si 6 saptămâni pentru o analiză cât mai optimă.

Grupul de comparație va fi determinat prin extragerea unui eșantion aleator de femei cu vârsta

cuprinsă între 22 și 55 de ani. (T. Von Soest, 2009)

 8

Un chestionar similar cu cel pentru grupul de pacienți va fi gândit și trimis eșantionului de

comparație.

Una dintre ipotezele cercetării, body image, este strâns conectată de operațiile estetice. Astfel

considerăm că în urma intervențiilor chirurgicale, imaginea corpului se va îmbunătăți, dar fără

mari schimbări asupra Dismorfofobiei. În plus pot apărea difernțe între variabile datorate

hazardului.

2.3. Instrumente de măsură și Procedura

În toate cele 3 chestionare, imaginea corporală va fi măsurată folosind două subscale ale

Chestionarului Multidimensional Body-Self-Relantionship (MBSRQ). Subscala de evaluare a

aspectului cu 7 itemi măsoară satisfacția generală a unei persoane cu aspectul său, cu scoruri

mari la această scală indicând o satisfacție mare.

Pentru a măsura importanța pe care subiecții o percep asupra aspectului lor, este inclusă o

subscală de orientare a aspectului cu 12 itemi, cu scoruri mai mari indicând o importanță mai

mare. Ambele subscale au fost măsurate pe o scară de 5 puncte de la „1- total dezacord” la „5-

total de acord”.O altă variabilă independentă se regasește în sănătatea mintală. Ca măsură

generală a problemelor pishologice, o versiune scurtă de 5 articole a listei de verificare a

simptomelor Hopkins, și utilizată anterior în mai multe studii epidemiologice mari, a fost

comparată cu un chestionar pentru un pacient. S-a demonstrat că ediția scurtă are o fiabilitate

bună și se corelează cu versiunile mai lungi ale SCL (r >0.9) și, ca atare, a fost recomandată

ca înlocuitor util al versiunilor mai lungi și suficientă pentru majoritatea scopurilor științifice.

Această scală este evaluată pe o scară de 4 puncte (1-deloc, iar 4-foarte mult), și se calculează

un scor mediu, cu scoruri mari indicând mai multe probleme de sănătate mintală.Variabila

dependentă este intervenția chirurgicală. (T. Von Soest, 2009)

 9

3. Rezultate

În urma aplicării acestui studiu major, noi preconizăm un rezultat intermediar, mai exact un

deznodământ aflat între îmbunătățire și latență deoarece bolile psihicului nu sunt atât de ușor

de vindecat, ele fiind adânc înrădăcinate în mintea umană, astfel tămăduirea de boală, nu este

o lucrare magică (Bulacu, 2020, p.13). Noi avem încredere că această Tulburare Dismorfică

Corporală este puțin probabilă să își aibă rezolvarea în intervenții chirurgial-estetice, dar nu

excludem o îmbunătățire pe termen scurt a imaginii de sine.

4. Discuții

Suntem conștienți că aceste ipoteze pot fi inexate sau eronate, dar am regăsit studii cu

rezultate asemănătoare care ne-au stârnit curiozitatea și au înrădăcinat și mai profund ideea

noastră inițială.

Din nefericire, puține informații se știu despre acest subiect, însă în urma unei căutări

amănunțite am gasit un studiu important pentru lucrarea noastră de cercetare. Rezultatul auto-

raportat a fost colectat pe 25 de pacienți cu Dismorfofobie (TDC) care la momentul evaluării

psihiatrice au raportat că au suferit intervenții chirurgicale estetice în trecut (Veale, 2018, p.

218). Un total de 46 de proceduri au fost efectuate pe 25 de pacienți cu TDC. Cele mai

groaznice rezultate au fost observate la persoanele care au suferit o rinoplastie și o intervenție

chirurgicală de revizuire. Mamoplastia și auroplastia au avut rate mari de satisfacție. Din

disperare după ce li s-a refuzat operația estetică, sau datorită problemelor financiare, nouă

pacienți cu TDC și-au efectuat propriile operații „do-it-yourself”, încercând să-și schimbe în

mod dramatic aspectul manual. Acest informații întăresc ideea noastră cum că pacienții

bolnavi de acestă tulburare nu trebuie încurajați să recurgă la operații. În plus, indivizi care nu

au manifestat TDC înainte de operație, au simțit efecte negative cauzate de nesatisfacția

procedurii ( Veale, 2018).

 10

5. Concluzii

În marea majoritate dintre cazurile care se confruntă cu această tulburare, pacienții nu ajung

sa fie mulțumiți de rezultatele postoperatorii, astfel intervențiile chirurgicale nu sunt adecvate

pacienților cu Dismorfofobie deoarece nu au efectul dorit, iar problema și starea psihică

negativă nu este îmbunătățită sau simptomele sunt ameliorate pe o perioadă limitată de timp.

Dorim prin a sublinia anumite limite ale lucrării, și anume faptul că datorită numărului destul

de mare de subiecți, ne așteptăm la pierderea unora pe parcurs sau la o întârziere a completării

chestionarelor.

Noi considerăm această cercetare una cu un grad ridicat de importanță deoarece ar putea

aduce informații de mare avengură în psihologia comportamentală.

Așadar proiectul de față are potențialul adecvat de a fi dezvoltat în ceva mai bun, prin mai

multe testări cu ajutorul chestionarelor și de preferabil să fie analizați mai mulți indivizi de

sex masculin.
 11

Bibliografie

Bjornsson, A. S., Didie, E. R., & Phillips, K. A. (2010). Body dysmorphic disorder.

Obsessive-Compulsive Spectrum Disorders, 12(2), 221–232.

https://doi.org/10.31887/dcns.2010.12.2/abjornsson

Facial overfilled syndrome complications of inappropriate filler delivery | PRIME Journal.

(2022, May 9). Www.prime-Journal.com. https://www.prime-journal.com/facial-

overfilled-syndrome-complications-of-inappropriate-filler-delivery/

Fontenelle, L., Nascimento, & Prazeres. (2013). Cognitive-behavioral therapy for body

dysmorphic disorder: a review of its efficacy. Neuropsychiatric Disease and

Treatment, 9, 307. https://doi.org/10.2147/ndt.s41074

Kumar Tiwari, G. (2014, December). (PDF) Body Image Satisfaction Enhances Self-Esteem.

ResearchGate.

https://www.researchgate.net/publication/271708907_Body_Image_Satisfaction_Enha

nces_Self-Esteem

Laughter, M. R., Anderson, J. B., Maymone, M. B. C., & Kroumpouzos, G. (2023).

Psychology of Aesthetics: Beauty, Social Media, and Body Dysmorphic Disorder.

Clinics in Dermatology, 41(1). https://doi.org/10.1016/j.clindermatol.2023.03.002

Phillips, K. A. (2009). Understanding Body Dysmorphic Disorder. In Google Books. Oxford

University Press. https://books.google.ro/books?

hl=ro&lr=&id=k9jQCwAAQBAJ&oi=fnd&pg=PR9&dq=Phillips+Understanding+Bo

dy+Dysmorphic+Disorder:+an+Essential+GuideNew+York

Salaberría, K., Borda Más, M., Amor, P. J., & Echeburúa, E. (2000). Tratamiento del

trastorno dismórfico corporal : una revisión crítica. Revista de Psicopatología Y

Psicología Clínica, 5(1). https://doi.org/10.5944/rppc.vol.5.num.1.2000.3886

Sarwer, D. B., & Crerand, C. E. (2008). Body dysmorphic disorder and appearance enhancing
 12

medical treatments. Body Image, 5(1), 50–58.

https://doi.org/10.1016/j.bodyim.2007.08.003

Vargel, S., & Uluşahin, A. (2001). Psychopathology and Body Image in Cosmetic Surgery

Patients. Aesthetic Plastic Surgery, 25(6), 474–478. https://doi.org/10.1007/s00266-

001-0009-7

Veale, D. (2000). Outcome of cosmetic surgery and “DIY” surgery in patients with body

dysmorphic disorder. Psychiatric Bulletin, 24(6), 218–221.

https://doi.org/10.1192/pb.24.6.218

von Soest, T., Kvalem, I. L., Roald, H. E., & Skolleborg, K. C. (2009). The effects of

cosmetic surgery on body image, self-esteem, and psychological problems. Journal of

Plastic, Reconstructive & Aesthetic Surgery, 62(10), 1238–1244.

https://doi.org/10.1016/j.bjps.2007.12.093