Caracterizare de personaj

Trăsături:
1.Cele două tipuri de caracterizare:
a) directă: (trăsăturile apar în text)
-poate fi realizată de către narator, celelalte personaje sau personajul însuși (procedeul
autocaracterizării)
b) indirectă: (trăsăturile reies din text)
-acestea reies din: comportament, relațiile cu celelalte personaje, nume, fapte, limbaj,
vestimentație

2.Cele două tipuri de conflict:

a) conflict interior (frământările sufletești)
b) conflict exterior: o ceartă pe care celelalte personaje o percep/vad

3.Portret:
a) fizic (cum arată: ce păr are, ce nas are, ce ochi are)
b) moral: calități și defecte (ex: sincer, mincinos, egoist).

-tip de personaj
-tipologia umană

Model-caracterizare.

Textul dat ,,… ʺ aduce în prim - plan un episod din viața unor personaje,
mai precis … (o vizită, o întâlnire,o călătorie ...)Personajele au un rol important în
transmiterea mesajului moralizator despre ... (educație, setea pentru dreptate,
familie, prietenie, bunătate ...).

Personajul principal este x, deoarece participă la toate momentele

subiectului. Este un personaj individual feminin/ masculin. În construcția sa se
utilizează cele două modalități de caracterizare: directă și indirectă.
 În primul rând, protagonistul este caracterizat direct de către narator ca
fiind ,,… ʺ(dau 3-4 exemple din text cu ce spune naratorul despre personaj). Acesta îi
fixează statutul social/ profesia/ câteva trăsături morale/ trăsături fizice/ statutul de
părinte/ fiu etc. Din perspectiva altor personaje, x este surprins diferit. Y consideră
că x este,,… ʺ, z crede că x este,,… ʺ / Din perspectiva altor personaje x este prezentat
asemănător. Atât y cât și z consideră că x este,,… ʺ De asemenea, se observă utilizarea
procedeului de autocaracterizare prin secvențe, ca,,… ʺ (iau 2-3 exemple din text).
Protagonistul este tipul omului… . (arogant, modest, ambițios...)

În al doilea rând, se identifică mijloacele caracterizării indirecte. Din

comportament, din limbaj deducem că x este… . Replicile ,,… ʺ demonstrează că
x este… . Relațiile cu celelalte personaje, mai precis cu… sugerează ideea că x
este… . Totodată, numele ,,… ʺ sugerează/ indică… . Vestimentația … conturează
eleganța/ grija pe care o poartă personajul pentru aspectul fizic/ dezinteresul față de
aspectul fizic. Se deduce, așadar, ca x este… . Astfel, el se încadrează în tipologia
oamenilor… (lacomi, însetați de dreptate, mincinoși, egoiști, cu simțul umorului,
devotați familiei, păstrători ai tradiției, perseverenți, profesor -model...).
Personajul principal trăiește două tipuri de conflict: interior și exterior. Se
frământă/ Trăiește o dramă din cauza faptului că… (își dorea să…/ voia să…). El intra
în conflict cu.., deoarece… .
O valoare morală a personajului este ......(corectitudinea, generozitate,
prietenia, egalitatea, toleranța, empatia...), după cum demonstrează episodul în care..../
deoarece........ La rândul meu, pot spune că sunt ...... asemenea lui X, deoarece/ pentru
că ...... De exemplu, atunci când ...., eu.... În textul dat, personajul .....

Modurile de expunere care ajută la caracterizarea personajului sunt:

descrierea de tip portet, dialogul și monologul. Descrierea marcată prin structuri
nominale de tipul substantiv + adjectiv înregistrează trăsături fizice/ morale. Cu
ajutorul dialogului descoperim gradul de cultură și caracterul uman. *Monologul
marchează conflictul interior.

În concluzie, personajul este complex caracterizat prin cele două mijloace:

directă și indirectă, și se încadrează în tipologia oamenilor… . Cu ajutorul acestuia,
autorul transmite un mesaj despre… (bunătate, familie, devotament, educație…).

!!!!!dacă textul este dramatic

Se păstrează modelul, dar naratorul este înlocuit cu autorul și se insistă pe
• didascalii/ notațiile autorului/ indicații scenice.
• Dialogul dramatic
Se observă că este caracterizat de autor în mod direct / indirect cu ajutorul didascaliilor/
notațiilor autorului/ indicații scenice.
De asemenea, un rol important îl are dialogul.