Hermann Hesse

Siddhartha
O poema indiana
1922

Draga, stimate Romain Rolland,

Din toamna anului 1914, c�nd am �nceput sa resimt si eu simptomul � de data recenta
� al sufocarii spiritualitatii si c�nd ne am dat m�na unul altuia de pe tarmuri
straine, �ncrezatori �n identitatea unor necesitati supranationale, de pe atunci am
nu�trit dorinta de a va oferi o data un semn al dragostei mele si, totodata, o
proba a activitatii mele, ca de altfel si posibilitatea de a arunca o privire �n
lumea g�ndurilor mele.
Fiti asadar, at�t de amabil si primiti dedicatia la prima parte a �nca neterminatei
mele poeme indiene, pe care v o ofera al dumneavoastra
HERMANN HESSE

PARTEA �NT�IA

FIUL BRAHMANULUI

La umbra casei, la soare pe malul fluviului, �n preajma barcilor, la umbra padurii

de salcii, la umbra smochinului, Siddhartha, t�narul soim, frumosul fiu de brahman,
crestea �mpreuna cu prietenul sau Govinda, fiul de brah�man. Soarele �i bronza
umerii palizi pe malul fluviului, la scaldat, la ritualul sf�nt al spalarii
trupului, al jertfirilor sacre. Umbra se strecura �n ochii sai negri �n cr�ngul de
mango, la jocurile baietilor, la c�ntecul mamei, la ritualul sacrelor jertfiri, la
pildele �nvatatului sau tata, �n timpul discutiilor purtate de �ntelepti.
Siddhartha lua parte �nca de multa vreme la discutiile �nteleptilor, exersa
�mpreuna cu Govinda lupta retorica, exersa �mpreuna cu Govinda arta contemplarii,
serviciul meditarii profunde. �ncepuse chiar sa �nteleaga cum sa rosteasca cuv�ntul
cuvintelor, cuv�ntul Om, cum sa se patrunda de el cu toata fiinta �n timpul
inspirarii si cum sa l scoata din sine �n timpul expirarii, �ncord�ndu si sufletul
si aureol�ndu si fruntea cu stralucirea unei g�ndiri limpezi. �ncepuse chiar sa
pri�ceapa a l sti �n strafundurile fiintei sale pe Atman indes�tructibilul, cel de
o fiinta cu Cosmosul.
Inima tatalui sau tresalta de bucurie vaz�nd cum fiul sau �nvata �nsetat de
cunoastere, vaz�nd cum din el avea sa creasca un mare �ntelept si preot, un
adevarat print prin�tre brahmani.
Pieptul mamei sale tresalta de placere c�nd �l privea, c�nd �l vedea pasind, c�nd
vedea cum se aseza si se ridica frumosul si puternicul Siddhartha, pasind cu
picioarele sale suple si d�ndu i binete cu o cuviinta deplina.
�n inimile tinerelor fiice de brahmani se �nfiripa dra�gostea atunci c�nd
Siddhartha trecea pe ulitele orasului cu fruntea lui stralucitoare, cu ochii sai
regesti, cu mijlocelul sau mladios.
�nsa mai mult dec�t toti �l �ndragea prietenul sau Govinda, fiul de brahman. El
�ndragea ochii lui Siddhar�tha, vocea sa placuta, �i �ndra�gea mersul si cuviinta
deplina a miscarilor sale, �ndragea tot ceea ce facea si spu�nea Siddhartha, dar
peste poate �i �ndragise spiritul, g�n�du�rile sale �nalte, �nflacarate, vointa sa
aprinsa, �nalta sa predesti�nare. Caci Govinda stia: acesta nu va fi sa devina un
brahman oare�care, nici un lenes oficiant de jertfiri, nici un lacom negutator de
incantatii magice, nici un orator �ncrezut, sec, nici un preot rautacios, sarlatan
si nici o oaie proasta si supusa �n turma celor multi. Nu, si nici el, Govinda, nu
voia sa devina asa ceva, adica un brahman ca zeci de mii de alti brahmani. El voia
sa l urmeze pe �ndragitul si minunatul Siddhartha. Si de ar fi ca Siddhartha sa
devina c�ndva un zeu, si de ar fi sa paseasca �n r�ndul celor plini de stralucire,
el, Govinda, tot va sti cum sa l urmeze, ca prieten al sau, ca �nsotitor al sau, ca
servi�to�rul sau, ca purtatorul sulitelor sale, ca o umbra a sa.
Si astfel, toti �l iubeau pe Siddhartha. Pentru toti era izvor de bucurie, pentru
toti era izvor de placere.
Dar el, Siddhartha, nu �si era lui �nsusi bucurie, nu �si era placere. Preumbl�ndu
se pe aleile cu trandafiri ale gradinii de smochini, st�nd �n umbra albastrie a
cr�ngului contemplarii, spal�ndu si m�inile si picioarele �n baia zilnica a
ispasirilor, aduc�nd jertfe �n umbra deasa a padurii de mango, sav�rsindu si
miscarile cu deplina cuviinta, iubit de toti, el, bucuria tuturor, nu purta �n
inima nici o bucurie. Din apa fluviului �l �nvaluiau, �n curgerea lor, visuri si
g�nduri neostoite, cu care �l b�ntuiau stelele noptii sau stropii razelor de soare,
din fumul jertfelor, din nimbul versurilor din Rig Veda, din sorbirea �nvataturilor
batr�nilor brahmani �l napadeau visele si nelinistea ce salasluiau �n sufletul sau.
Siddhartha �ncepuse sa �ntretina �n el nemultumirea. �ncepuse sa simta ca nici
dragostea tatalui sau, nici dra�gostea mamei sale si nici dragostea prietenului sau
nu l vor face fericit mereu, ele nu l vor potoli, nu l vor satura, nu i vor fi
�ndestulatoare. �ncepuse sa si dea seama ca preacinstitul sau tata si ceilalti
�nvatatori ai sai, ca �nte�leptii brahmani �i �mpartasisera deja tot ceea ce stiau
ei mai mult si mai bine, ca si varsasera preaplinul �n ulciorul sau �nsetat, dar
iata, ulciorul nu se umpluse, spiritul �i era cuprins de nemultumire, sufletul nu i
se linistise, inima nu i fusese potolita. Spalarile trupului erau binevenite, dar
ele erau apa, nu te spalau de pacate, nu vindecau setea spiritului, nu destramau
teama inimii. Nimic nu era mai presus de jertfiri si de invocarea zeilor, � dar
oare asta sa fi fost totul? Aduceau jertfirile fericirea? Si care va fi fiind
adevarul �n privinta zeilor? Fusese �ntr adevar Prajapati cel care crease lumea? Nu
o crease oare Atman, El, Uni�cul, Singurul? Nu erau zeii cumva niste creaturi
plamadite la fel ca mine si ca tine, supuse timpului, desarte? Era, asadar, bine,
era oare just sa aduci jertfe zeilor, era acest lucru ceva plin de t�lc, ceva
suprem? Cui altcuiva se cuvenea sa i aduci jertfe, cui altcuiva se cuve�nea sa i
exprimi toata admiratia, daca nu Lui, Unicului, lui Atman? Si unde putea fi gasit
Atman, unde salasluia El, unde �i batea eterna inima, unde altundeva daca nu �n
propriul nostru eu, �n strafundurile acestuia, �n indestruc�tibilul pe care fiecare
�l poarta �n sine �nsusi? Dar, iarasi, unde salasluia acest eu, unde erau aceste
strafunduri si unde lucrul cel mai de pe urma? Caci acesta nu era, dupa cum
propovaduiau �nteleptii �nteleptilor, nici carne, nici madular, nu era nici
g�ndire, nici constiinta. Unde, asadar, unde salasluia? Exista oare o alta cale, pe
care merita sa o cauti, �n afara de aceea de a patrunde p�na la propriul eu, p�na
la mine �nsumi, p�na la Atman? Dar vai, nimeni nu ti arata aceasta cale, nimeni nu
o cunostea, nici tatal sau, nici �nvatatorii sau �nteleptii, nici imnurile sfinte
ale jertfirii! Stiau de toate cele brahmanii si cartile lor sfinte, stiau c�te si
mai c�te, se preocupasera de toate cele si chiar de mult mai multe, aveau
cunostinte despre facerea lumii, despre aparitia vorbirii, a hranei, a inspirarii,
a expirarii, despre alcatuirea simturilor, despre faptele zeilor � infi�nit de
multe lucruri stiau ei, dar ce valoare mai avea oare sa stii toate aceste lucruri,
at�ta timp c�t nu se stia nimic despre Unul si Unicul, despre lucrul cel mai de
seama, despre singurul lucru de seama?
Desigur, multe versuri din cartile sfinte, mai ales din Upanisadele lui Samaveda,
pomeneau despre aceste strafunduri, despre lucrul cel mai de pe urma, ce splen�dide
erau aceste versuri. �Sufletul tau este lumea �ntreaga", asa se spunea acolo, si
tot acolo se mai spunea ca �n somn, �n somnul ad�nc, omul patrunde p�na �n
strafundurile sale ad�nc, salasluind �n Atman. O minunata �ntelepciune gaseai �n
aceste versuri, toata stiinta celor mai mari �ntelepti fusese str�nsa aici, �n
aceste cuvinte magice, pure ca mierea adunata de albine. Nu, imensele cunostinte
str�nse si pastrate aici de nenumarate generatii de �ntelepti brahmani nu puteau fi
tratate cu dispret. � Dar unde erau brahmanii, unde preotii, unde �nteleptii sau
penitentii care reusisera nu numai sa stie, ci si sa traiasca stiinta aceasta cea
mai profunda? Unde era oare acela care stia sa transpuna, �n mod miraculos,
salasluirea �n Atman din somn �n starea de trezie, �n viata, la fiecare pas, �n
cuv�nt si �n fapta? Siddhartha cunostea multi brahmani preacinstiti, mai ales pe
preacuratul, �nvatatul si peste toate preacinstitul sau tata. Acesta merita toata
admiratia, se purta cu calm si noblete, viata �i era curata, vorba �nteleapta, sub
fruntea lui salasluind g�nduri subtile si nobile � dar p�na si el, cel care stia
at�tea lucruri, ducea el oare o viata �mpacata, �si gasise el oare linistea, nu era
si el numai un cautator, un �nsetat? Nu trebuia sa soarba si el, iara si iara, ca
orice �nsetat, din izvoare sfinte, din jertfe, din carti, din convorbirile
brahmanilor? De ce mai trebuia si el, cel caruia nu i se putea reprosa nimic, sa si
spele zilnic pacatele, sa se straduiasca zilnic spre a se puri�fica, lu�nd o �n
fiecare zi de la capat? Nu salasluia Atman �ntr �nsul, nu t�snea oare chiar din
inima lui izvorul izvoa�relor? Acest izvor al izvoarelor trebuia sa l gasesti,
tre�buia sa l gasesti �n propriul tau eu si sa ti l �nsusesti! Restul era numai
cautare, era ocolis, era ratacire.
Acestea erau g�ndurile lui Siddhartha, aceasta era setea lui, aceasta era
suferinta.
Adeseori recita cu glas tare, dintr o upanisada a lui Chandogya, urmatoarele
cuvinte: �Cu adevarat, numele brahmanului este Satyam � �ntr adevar, cel ce stie
acest lucru patrunde �n fiece zi �n lumea cerurilor." Deseori i se parea ca lumea
cerurilor este aproape, dar niciodata n o atinsese pe deplin, nicic�nd nu si
potolise setea p�na la capat. Iar dintre toti �nteleptii si dintre toti �nteleptii
�nte�leptilor pe care �i cunoscuse el si de a caror �nvatatura profitase, dintre
toti nici unul nu atinsese aceasta lume a cerurilor, nici unul nu si potolise pe
deplin aceasta sete eterna.
�Govinda, grai Siddhartha catre prietenul sau, draga Govinda, hai sa mergem sub
smochin si sa exersam meditarea profunda."
Si au mers ei la smochin, asez�ndu se Siddhartha colea, Govinda la douazeci de pasi
mai �ncolo. �n timp ce se aseza, fiind gata sa pronunte cuv�ntul Om, Siddhartha
murmura repet�nd versul:

�Om este arcul, sageata e sufletul,

Brahman este tinta sagetii,
iata unde trebuie sa nimeresti fara abatere."

Dupa ce se scurse ragazul obisnuit al exercitiului de meditare profunda, Govinda se

ridica. Venise seara, ora la care se sav�rsea spalatul trupului. Striga numele lui
Sid�dhartha. Siddhartha nu raspunse. Siddhartha sedea cufun�dat pe g�nduri, ochii
sai fixau o tinta foarte �ndepartata, v�rful limbii sale se �ntrezarea printre
dinti, parea ca nu mai respira. Sedea asa, �nfasurat �n mantia reflectarii
pro�funde, g�ndindu l pe Om cu sufletul trimis �nainte i, ca o sageata, �nspre
Brahman.
Odata trecura prin orasul lui Siddhartha niste samani, asceti aflati �n pelerinaj,
trei barbati stinsi, uscativi, nici v�rstnici, nici tineri, cu umerii naclaiti de
praf si de s�nge, aproape goi, p�rjoliti de soare, �nvaluiti �n singuratate,
straini de lume, dusmani ai acesteia, niste straini, sacali costelivi �n �mparatia
oamenilor. �n urma lor adia mireasma fierbinte a pasiunii amutite, a devotiunii
distrugatoare, a nemiloasei abandonari de sine.
Seara, dupa ora de contemplare, Siddhartha grai catre Govinda: �M�ine �n zori,
prietene, Siddhartha va pleca la samani. El se va face saman."
La auzul acestor cuvinte Govinda pali, caci citi pe chi�pul imobil al prietenului
sau hotar�rea neabatuta, �ntoc�mai ca sageata t�snita dintr un arc. Govinda pricepu
imediat, de la prima privire: iata deci �nceputul, Siddhartha porneste pe drumul
sau, destinul sau �ncepe sa �ncolteasca si, odata cu al lui, si al meu. Si se facu
palid precum o coaja de banana uscata.
�O, Siddhartha, striga el, �ti va �ngadui oare tatal tau asa ceva?" Siddhartha se
uita la el ca un om care se trezeste. Cu iuteala sagetii citi �n sufletul lui
Govinda, �i citi teama si i citi devotamentul.
�O, Govinda, grai el �ncet, sa nu facem risipa de cu�vinte. M�ine, odata cu ivirea
zorilor, �mi voi �ncepe viata de saman. Sa nu mai vorbim despre asta."
Siddhartha intra �n �ncaperea �n care tatal sau sedea pe o rogojina din rafie,
trecu �n spatele tatalui si se opri acolo, astept�nd p�na c�nd tatal sau �si dadu
seama ca �ndaratul lui se afla cineva. Brahmanul grai: �Tu esti, Siddhartha? Spune
mi, asadar, ce ai venit sa mi spui."
Siddhartha grai: �Cu �ngaduinta ta, tata. Am venit sa ti spun ca simt chemarea de a
ti parasi m�ine casa si de a intra �n r�ndul ascetilor. Dorinta mea este de a ma
face saman. Te as ruga sa nu mi fii potrivnic."
Brahmanul tacu si tacu p�na ce prin ferestruica se preumblau stelele, schimb�ndu si
pozitiile, si abia atunci se puse capat tacerii din �ncapere. Fiul statea mut,
nemiscat, cu bratele �ncrucisate, tatal sedea pe rogojina mut, nemiscat, iar
stelele treceau pe cer. Atunci tatal grai: �Nu se cade ca un brahman sa rosteasca
vorbe de furie si m�nie. Dar inima mea este patrunsa de o mare nemultumire. N as
vrea sa mai aud din gura ta pentru a doua oara aceasta rugaminte."
�ncet, brahmanul se ridica, Siddhartha statea mut, cu bratele �ncrucisate.
�Ce mai astepti?" �l �ntreba tatal.
Siddhartha grai: �Stii ce."
Plin de nemultumire, tatal iesi din �ncapere, se duse plin de ne�mul�tumire la
culcusul sau si se �ntinse.
Dar cum somnul nu i cuprindea ochii, brahmanul se scula dupa o ora, umbla de colo
colo, apoi iesi afara din casa. Se uita prin feres�truica �ncaperii si l vazu pe
Sid�dhartha st�nd �nauntru, cu bratele �ncrucisate, neclintit, �n acelasi loc.
Vestm�ntul lui de culoare deschisa avea o scli�pire palida. Cu inima tulburata de
neliniste, tatal se �ntoarse la culcusul sau.
Dar cum somnul nu i cuprindea ochii, brahmanul se scula din nou dupa o ora, umbla
de colo colo, iesi �n fata casei, vazu ca rasarise luna. Privi prin fereastra
�ncaperii, Siddhartha statea neclintit, �n acelasi loc, cu bratele �ncru�cisate,
fluierele picioarelor sale goale straluceau �n lumi�na lunii. Cu inima tulburata de
�ngrijorare tatal se culca din nou.
Reveni dupa o ora, apoi reveni dupa doua ore, privi prin fereastra, �l vazu pe
Siddhartha st�nd in lumina lunii, �n sclipirea stelelor, �n bezna. Reveni din ora
�n ora, tacut, privi �n �ncapere, �l vazu pe cel care statea fara sa se miste din
loc, inima i se umplu de m�nie, inima i se umplu de neliniste, inima i se umplu de
sovaiala, de suferinta.
La ultimul ceas al noptii, �nainte de venirea zorilor, se �ntoarse, intra �n
�ncapere, �l vazu pe t�nar st�nd �n picioare si i se paru mare si strain.
�Siddhartha, grai el, ce mai astepti?"
�Stii ce."
�Vei sta mereu asa, astept�nd sa se faca ziua, sa vina amiaza, sa vina seara?"
�Voi sta si voi astepta."
�Vei obosi, Siddhartha."
�Voi obosi."
�Vei adormi, Siddhartha."
�Nu voi adormi."
�Vei muri, Siddhartha."
�Voi muri."
�Vrei mai degraba sa mori dec�t sa l asculti pe tatal tau?"
�Siddhartha l a ascultat �ntotdeauna pe tatal sau."
�Asadar, vei renunta la planurile tale?"
�Siddhartha va face ceea ce i va spune tatal sau."
Prima raza a zilei lumina �ncaperea. Brahmanul observa ca genunchii lui Siddhartha
tremurau usor. Pe chipul lui Siddhartha nu zari nici un tremur, ochii lui pri�veau
�n departare. Atunci tatal sau �si dadu seama ca, �nca din acele clipe, Siddhartha
nu mai era �n preajma lui, acasa, ca �nca din acele clipe Siddhartha �l parasise.
Tatal atinse umarul lui Siddhartha.
�Mergi �n padure, grai el, si fa te saman. Daca va fi sa ti afli m�ntuirea �n
padure, sa vii sa ma �nveti si pe mine cum sa mi aflu m�ntuirea. Daca vei fi
dezamagit, �ntoarce te si, �mpreuna, vom aduce jertfe zeilor. Acum du te de ti
saruta mama si spune i unde vrei sa pleci. Iata ca pentru mine a sosit ceasul la
care trebuie sa ma duc la r�u pentru a sav�rsi prima spalare a trupului."
�si retrase m�na de pe umarul fiului sau si iesi afara. C�nd �ncerca sa faca primul
pas, Siddhartha se clatina �ntr o parte. Reusi sa si stap�neasca picioarele printr
un efort de vointa, se �nclina �n fata tatalui sau si se duse la mama sa pentru a
face �ntocmai cum �i spusese tatal.
C�nd se lumina de ziua parasi, agale, tihnitul oras, picioarele �i erau
anchilozate, �n dreptul ultimei colibe zari apar�nd o umbra care se furisase p�na
acolo, alatur�ndu se acum pelerinului � era Govinda.
�Ai venit", grai Siddhartha z�mbind.
�Am venit", grai Govinda.

LA SAMANI

�n seara aceleiasi zile �i ajunsera din urma pe asceti, pe uscativii samani, fata
de care se obligara sa i �nsoteasca si sa i asculte cu supusenie. Fura acceptati.
Siddhartha �si darui vestm�ntul unui brahman sarac de pe strada. Nu mai avea pe el
dec�t o bucata de p�nza �n jurul soldurilor si o pelerina dintr o bucata de stofa
pam�ntie. Nu m�nca dec�t o data pe zi, niciodata m�ncare pregatita. Posti
cincisprezece zile. Posti douazeci si opt de zile. Carnea de pe solduri si din
obraji i se topi. Din ochii sai mariti se revarsau flacarile unor vise fierbinti,
la dege�tele uscative �i crescura unghii lungi, pe barbie �i crescu o barba uscata,
tepoasa. Privirea �i �ngheta c�nd �n cale �i ieseau femei; gura i se schimonosea de
dispret c�nd mer�gea printr un oras cu oameni frumos �mbracati. Vedea cum
negustorii faceau negot, cum bogatasii se duceau la v�natoare, cum cei �ncercati de
durere �si pl�ngeau mortii, cum se ofereau t�rfele, cum doctorii se �ngrijeau de
bolnavi, cum preotii stabileau ziua semanatului, cum se iubeau �ndragostitii, cum
mamele �si alaptau pruncii � dar la toate acestea nu merita sa privesti nici macar
cu un singur ochi, totul era minciuna, totul duhnea a minciuna, totul voia sa lase
impresia unui sens anume, impresia de feri�cire si de frumusete, pe c�nd �n fond
totul nu era dec�t o nemarturisita descompunere. Lumea avea un gust amar. Viata era
un chin.
Siddhartha nu avea dec�t un scop, unul singur: sa se goleasca, sa se deserte de
sete, de dorinta, de vise, de bucurie si suferinta. Sa moara de la sine, sa nu mai
fie un eu, sa si gaseasca linistea cu inima desertata, sa fie pregatit, �n g�ndirea
sa depersonalizata, pentru minune � iata care era scopul sau. �nving�ndu si si
omor�ndu si orice strop al propriului sau eu, reduc�nd la tacere orice ispita,
orice ghes al inimii, numai astfel putea sa trezeasca �n el lucrul cel mai de pe
urma, lucrul cel mai profund al fiintei, ceea ce nu mai tinea de eu, marea taina.
Tacut, Siddhartha statea �n arsita perpendiculara a soarelui, arz�nd de durere,
arz�nd de sete, si statu asa, p�na nu mai simti nici durerea, nici setea. Statu
tacut c�t dura perioada ploilor, din par apa i se prelingea pe umerii �nfrigurati,
pe soldurile si picioarele �nfrigurate, statu asa �n penitenta p�na ce umerii si
picioarele nu mai simtira frigul, p�na ce tacura, p�na se linistira. Orbecaia tacut
printre ramurile cu spini, din pielea arsa �i picura s�ngele, din buboaie i se
scurgea puroiul si Siddhartha statea �ncr�ncenat, statea nemiscat, p�na ce nu i mai
curse s�nge, p�na nu l mai �ntepa nimic, p�na nu l mai arse nimic.
Siddhartha statea drept, �nvat�nd sa si reduca respi�ratia, �nva�t�nd sa se
multumeasca cu putina respiratie, �nvat�nd sa si opreasca respiratia. �ncep�nd cu
respiratia, el �nvata sa si potoleasca bataile inimii, �nvata sa si reduca bataile
inimii p�na ce se rareau, p�na ce acestea aproape ca nu se mai auzeau.
Sub �ndrumarea celui mai v�rstnic saman, Siddhartha exersa abandonarea de sine,
exersa meditarea profunda dupa niste reguli noi ale samanilor. Un b�tlan porni �n
zbor peste padurea de bambusi � si Siddhartha �nchise b�tlanul �n sufletul sau,
zbura peste paduri si munti, se facu b�tlan, se hrani cu pesti, suferea de foame ca
un b�tlan, grai cu croncanit de b�tlan, muri de moartea b�tlanilor. Pe nisipul unei
plaje zacea un sacal mort, si sufletul lui Siddhartha se strecura �n cadavrul
acestuia, deveni sacal mort, pe plaja, se umfla, se �mputi, putrezi, fu sf�siat de
hiene, pielea �i fu sf�rtecata de vulturi, deveni schelet, se facu praf spulberat
peste c�mpie. Si sufletul lui Siddhartha se �ntoarse, el murise, putrezise, se
facuse praf si pulbere, gust�nd astfel din betia tulbure a miscarii ciclice,
statea, b�ntuit de o noua sete, ca un v�nator p�ndind o iesire posibila din aceasta
miscare ciclica, acolo unde s ar afla sf�rsitul tuturor cauzelor, acolo unde ar fi
putut sa �nceapa vesnicia cea fara de suferinta. �si ucise toate simturi�le, �si
ucise toate amintirile, se strecura afara din propriul sau eu si lua o mie de alte
�nfatisari, de animal, de st�rv, de piatra, de lemn, de apa, regasindu se de
fiecare data si destept�ndu se, indiferent daca stralucea soarele sau luna, era
iarasi un eu, se av�nta �n miscarea ciclica, simtea ca i este sete, �si �nfr�ngea
setea, simtea din nou ca �i este sete.
Siddhartha �nvata multe lucruri la samani, �nvata sa strabata multe drumuri care sa
l �ndeparteze de propriul sau eu. Parcurse drumul abandonarii de sine prin durere,
suport�nd si �nfr�ng�nd prin vrerea sa durerea, foamea, setea, oboseala. Parcurse
drumul abandonarii de sine prin meditatie, golind simtul de toate �nchipuirile, cu
ajutorul g�ndirii. �nvata sa parcurga aceste drumuri precum si altele, �si parasi
de mii de ori propriul sau eu, staruind ore �ntregi si zile �ntregi �n non eu. Dar
chiar daca drumurile �l duceau departe de propriul sau eu, la capatul lor reve�nea
la acelasi eu. Chiar daca Siddhartha se sustragea de mii de ori propriului sau eu,
fiind neant, animal, piatra, �ntoarcerea era inevitabila, dupa cum inevitabil era
ceasul la care se regasea, �n lumina soarelui sau �n lumina lunii, �n umbra sau �n
ploaie, fiind iarasi un eu si iarasi Siddhar�tha, simtind din nou chinul impusei
miscari ciclice.
Alaturi de el traia Govinda, umbra sa, parcurg�nd ace�leasi drumuri, fac�nd
aceleasi eforturi. Rareori �si vorbeau unul altuia altfel dec�t o cereau serviciile
divine si exer�citiile. C�teodata mergeau �mpreuna prin sate ca sa cerseasca hrana
pentru ei si pentru �nvatatorii lor.
�Ce crezi, Govinda, grai Siddhartha �n timpul unei asemenea preumblari, ce crezi,
am facut vreun progres? Ne am atins vreun scop?"
Govinda raspunse: �Am �nvatat si continuam sa �nvatam. Tu, Siddhartha, vei deveni
un mare saman. Ai �nvatat repede orice exercitiu, batr�nii samani te au admi�rat
adeseori. Ai sa fii un sf�nt, o, Siddhartha."
Siddhartha grai: �Mi se pare ca nu i chiar asa, prie�tene. Ceea ce am �nvatat p�na
azi aici, la samani, o, Govin�da, as fi putut �nvata mai repede si mai simplu.
Lucrurile astea le as fi putut �nvata �n orice cr�sma din cartierul t�rfelor,
prietene, �n mijlocul carausilor si al jucatorilor cu zarurile."
Govinda grai: �Siddhartha glumeste, desigur, pe seama mea. Cum ai fi putut �nvata
printre sarmanii aceia sa meditezi profund, sa ti tii respiratia, sa rezisti la
foame si la durere?"
Si Siddhartha spuse �ncet, de parca ar fi grait catre sine �nsusi: �Ce este
meditarea profunda? Ce �nseamna sa ti parasesti corpul? Ce este postul? Ce �nseamna
sa ti tii respiratia? Este o evadare din propriul eu, o scurta scapare de chinul
existentei ca eu, este o scurta alinare a durerii si a absurditatii vietii. O
asemenea evadare, aceeasi scurta alinare �i este data si bouarului c�nd, popo�sind
la un han, bea c�teva cause de vin de orez sau de lapte de cocos fermentat. Atunci
nu si mai simte sinele, atunci nu mai simte durerile vietii, atunci �i este data
alinarea. Picotind deasupra causului sau cu vin de orez, el traieste aceleasi
momente ca Siddhartha si Govinda c�nd, �n �nde�lungatele lor exercitii, acestia �si
parasesc trupurile, popo�sind �n non eu. Asa e, o, Govinda."
Govinda grai: �Vorbesti si tu asa, o, prietene, dar tu stii doar ca Siddhartha nu e
caraus, ca un saman nu este un betivan. �ntr adevar, betivanul �si afla alinarea,
�si afla un scurt refugiu, un scurt repaus, dar el �si revine din aceasta amagire
si vede ca totul este din nou la fel cum a fost, el nu a devenit mai �ntelept, n a
adunat cunostinte noi, nu s a ridicat pe noi trepte."
Si Siddhartha grai z�mbind: �Nu stiu, n am fost nici�odata mare bautor. Dar ca eu,
Siddhartha, �mi aflu �n exercitiile si meditarile mele profunde doar o scurta
ali�nare si ca sunt la fel de departe de �ntelepciune, de m�ntuire ca pe vremea
c�nd ma aflam �n p�ntecul mamei, iata, lucrurile acestea le stiu, o, Govinda, le
stiu."
Si alta data, pe c�nd Siddhartha si Govinda ieseau din padure ca sa cerseasca �n
sat ceva de m�ncare pentru fratii si �nvatatorii lor, Siddhartha �ncepu sa
vorbeasca zic�nd: �Ne aflam noi oare pe drumul cel bun, o, Govinda? Ne apropiem noi
oare de cunoastere? Ne apropiem noi oare de m�ntuire? Nu cumva ne �nv�rtim �n cerc
tocmai noi, cei care voiam sa scapam de miscarea ciclica?"
Govinda grai: �Am �nvatat multe, Siddhartha, mai avem multe de �nvatat. Noi nu ne
�nv�rtim �n cerc, noi mergem �n sus, cercul este o spirala, noi am urcat deja
c�teva trepte."
Siddhartha raspunse: �Ce v�rsta are, dupa parerea ta, cel mai v�rstnic saman,
venerabilul nostru �nvatator?"
Govinda grai: �Se pare ca cel mai v�rstnic are saizeci de ani."
La care Siddhartha zise: �A atins v�rsta de saizeci de ani si n a ajuns �n Nirvana.
Va �mplini saptezeci, optzeci de ani, si tu si eu vom ajunge la fel de batr�ni si
vom exer�sa, vom posti si vom medita. Dar �n Nirvana nu vom ajunge, nici noi, nici
el. O, Govinda, cred ca nici unul, nici unul dintre toti samanii de pe lume nu va
ajunge �n Nirva�na. Ne aflam m�ng�iere, ne aflam alinare, �nvatam niste deprinderi
prin care ne �nselam. Esentialul �nsa, drumul drumurilor, nu l gasim."
�Nu spune asemenea vorbe �nfricosatoare, Siddhar�tha! grai Govin�da. Cum adica,
dintre at�tia barbati �nvatati, dintre at�tia brahmani, dintre at�tia samani severi
si venerabili, dintre at�tia barbati care cauta at�t de mult, cu at�ta zel
interior, cu at�ta sfintenie, sa nu fie unul care sa afle drumul drumurilor?"
Siddhartha �nsa spuse cu o voce �ncarcata �n egala masura de m�h�nire si ironie, cu
o voce soptita, �ntruc�tva trista, �ntruc�tva zefle�mitoare: �Govinda, prietenul
tau va parasi �n cur�nd poteca aceasta a samanilor pe care a mers at�ta timp
�mpreuna cu tine. Ma chinuie setea, o, Govin�da, si pe acest drum lung al samanilor
setea nu mi s a potolit c�tusi de putin. �ntotdeauna am fost �nsetat de cunoastere,
am fost cotropit mereu de �ntrebari. An de an i am �ntrebat pe brahmani, an de an
am �ntrebat sfintele Vede, an de an i am �ntrebat pe evlavio�sii samani. O,
Govinda, poate ca ar fi fost la fel de bine, ar fi fost al fel de �ntelept si la
fel de folositor daca as fi �ntrebat pasarea rinocerilor sau un cimpanzeu. N am
ajuns la nici un liman, am avut nevoie de mult timp ca sa pricep, o, Govinda,
urmatorul lucru: ca nimic nu se poate �nvata! Eu cred ca nu exista cu adevarat acel
lucru pe care noi �l numim �a �nvata�. Nu exista, prietene, dec�t o singura
stiinta, aflata pretutindeni, aceasta este Atman, ea este prezenta �n mine si �n
tine si �n orice fiinta. Si astfel �ncep sa cred: stiinta aceasta nu are alt
dus�man mai strasnic dec�t vointa de a sti, dec�t �nvatatul."
Govinda se opri din drum, �si ridica m�inile si grai: �Nu ti �nspai�m�nta
prietenul, Siddhartha, cu asemenea vorbe! Caci adevar graies�cu ti, cuvintele tale
trezesc teama �n inima mea. Si apoi g�ndeste te numai: ce s ar alege de sfintenia
rugaciunilor, ce s ar alege de venera�bilitatea tag�mei brahmanilor, de cuviosenia
samanilor daca ar fi asa cum zici tu, daca nu ar exista posibilitatea de a �nvata?
Ce s ar alege, asadar, Siddhartha, de tot ceea ce e sf�nt, valo�ros si venerabil pe
acest pam�nt?!"
Si Govinda sopti un vers, ca pentru sine �nsusi, un vers dintr o upanisada:
�Cel ce se cufunda g�nditor, cu sufletul purificat �n Atman, De negrait �n cuvinte
e fericirea inimii sale."
Siddhartha �nsa tacea. Se g�ndea la cuvintele pe care i le spusese Govinda, si
g�ndi cuvintele p�na la capatul lor.
Da, se g�ndea el st�nd cu capul plecat, ce s ar alege din tot ceea ce ni se parea
sacru? Ce ar mai ram�ne? Ce rezista? Si clatina din cap.
Odata, pe c�nd cei doi tineri se aflau cam de vreo trei ani printre samani, traind
si exers�nd cu ei, ajunsese la urechile lor, pe diverse cai, pe ocolite, o veste,
un zvon, o legenda: Se spunea ca s ar fi ivit cineva, pe nume Gota�ma, Sublimul,
Buddha, ca acesta si ar fi �nvins �n el sufe�rinta lumii, oprind roata
renasterilor. Se zicea ca merge prin tara, propovaduindu si �nvatatura, �nconjurat
de dis�cipoli, lipsit de avere, de casa, de femeie, purt�nd mantia galbena a unui
ascet, dar cu fruntea �nseninata, un Preafe�ricit �n fata caruia se plecau si
brah�mani si bogatasi, trans�form�ndu se �n adeptii sai. Aceasta legenda, acest
zvon, acest basm se facea auzit trimit�ndu si miresmele ici si colo; �n orase
brahmanii vorbeau despre el, �n paduri vor�beau sama�nii, numele lui Gotama, al lui
Buddha ajungea mereu si mereu la urechile tinerilor, fie de bine, fie de rau, fie
proslavit, fie hulit.
�ntocmai cum �ntr o tara b�ntuita de ciuma se rasp�ndeste vestea ca ici sau colo ar
exista un om, un �nte�lept, un om care stie multe si ale carui vorbe sau a carui
rasuflare ar fi suficiente pentru a vindeca de aceasta mo�lima pe oricare dintre
victimele ei, asa cum aceasta ves�te strabate apoi tara, �nc�t fiecare vorbeste
despre ea, multi d�ndu i crezare, altii �ndoindu se, multi �nsa pornind la drum
de�ndata pentru a i se adresa �nteleptului si pentru a i solicita ajutorul, tot
astfel straba�tea tara si legenda aceea, legenda aceea �nmiresmata, privitoare la
Gotama, la Buddha, �nteleptul din neamul Sakya. Dupa cum afir�mau credinciosii,
acesta poseda stiinta suprema, �si amin�tea de vietile sale anterioare, ajunsese �n
Nirvana si nu se mai �ntorcea niciodata �n miscarea ciclica, nu se mai amesteca �n
suvoiul tulbure al remodelarii fapturilor omenesti. Se relatau multe lucruri
minunate si incredibile despre el, sav�rsise minuni, �l �nvinsese pe diavol,
vorbise cu zeii. Dar dusmanii si necredinciosii spuneau ca acest Gotama ar fi un
sarlatan, ca si ar petrece zilele traind bine, dispretuindu si victimele, ca ar fi
lipsit de eruditie si ca n ar avea habar nici de exercitiu, nici de mortificare.
Dulce mai suna legenda aceasta despre Buddha si ce farmec mai razbatea din aceste
relatari! Lumea era bol�nava, viata era greu de suportat � si iata, se parea ca de
aici t�snea un izvor, se parea ca de aici rasuna o chemare plina de alinare, de
bl�ndete, de promisiuni nobile. �n toate tinuturile Indiei, pretutindeni acolo unde
se facea auzit zvonul despre Buddha, tinerii �si ciuleau urechile, se patrundeau de
dor, de speranta, iar fiii de brahmani din orase si sate primeau bucurosi pe orice
pelerin, pe orice strain care le aducea vreo veste despre el, Sublimul, de�spre
Sakyamuni.
Legenda patrunsese si p�na la samanii din padure, si p�na la Siddhartha, si p�na la
Govinda, patrunsese �ncet, picatura cu picatura, fiecare picatura fiind �ncarcata
de speranta, fiecare picatura fiind �ncarcata de �ndoiala. Nu vorbeau despre acest
lucru, caci cel mai v�rstnic dintre samani nu era un adept al acestei legende. El
auzise ca acel asa zis Buddha fusese c�ndva ascet, ca traise �n padure, dar ca
revenise la traiul bun si la placerile lumesti, asa ca nu dadea nici doi bani pe
acest Gotama.
�O, Siddhartha, grai odata Govinda catre prietenul sau. Astazi am fost �n sat si un
brahman m a invitat �n casa lui, iar �n casa lui era si un fiu de brahman din
Maga�dha care �l vazuse pe Buddha cu proprii sai ochi, ascult�ndu l cum
propovaduia. Si adevar graiescu ti, ma durea rasuflarea �n piept si mi ziceam: Ce
bine ar fi ca si eu, ce bine ar fi ca si noi am�ndoi, Siddhartha si cu mine, sa
apucam a trai clipa �n care vom asculta �nvatatura din gura acestui desav�rsit!
Vorbeste, prietene, o pornim si noi �ntr acolo ca sa ascultam �nvata�tura din gura
lui Buddha?"
Siddhartha grai: �M am g�ndit mereu ca Govinda va ram�ne la samani, am crezut mereu
ca scopul sau este de a ajunge la v�rsta de saizeci si de saptezeci de ani si de a
practica �n continuare artele si exercitiile care dau stralu�cire samanilor. Dar
iata ca l am cunoscut prea putin pe Govinda, ca am stiut putine lucruri despre
inima lui. Asa�dar, scumpul meu, vrei sa pornesti pe un nou drum si sa te duci
acolo unde Buddha �si propovaduieste �nvatatura?"
Govinda grai: ��ti cam place sa zeflemisesti. N ai dec�t sa fii mereu zeflemitor,
Siddhartha! �nsa nu simti si tu cum �ncolteste �n tine chemarea, placerea de a
asculta aceasta �nvatatura? Nu mi ai spus tu c�ndva ca nu vei mai merge multa vreme
pe calea samanilor?"
La acesta Siddhartha r�se �n felul sau, �n vreme ce �n tonul vocii sale se ivi o
umbra de m�hnire si de ironie, apoi zise: �Drept grait ai, o, Govinda, drept, si
bine adu�su ti ai aminte. Ar trebui sa ti mai aduci aminte si de un alt lucru pe
care l ai auzit de la mine, anume de faptul ca am devenit suspicios, ca am obosit
de at�ta �nvatatura si de at�ta �nvatat si ca nu prea mai cred �n vorbele pe care
ni le ofera �nvatatorii. Dar desigur, dragul meu, sunt gata sa ascult acea
�nvatatura � cu toate ca �n inima mea am cre�dinta ca noi am gustat deja din
fructul cel mai bun al ace�lei �nvataturi."
Govinda grai: �Inima mi se umple de bucurie vaz�nd ca esti dispus sa faci acest
lucru. Dar spune mi, cum e oare posibil: cum adica ne a oferit deja �nvatatura lui
Gotama fructul ei cel mai bun, si asta �nca �nainte de a o fi ascultat?"
Siddhartha grai: �Hai sa gustam din acest fruct si sa vedem ce o sa mai fie de acum
�ncolo, Govinda! �nsa fructul pe care i l datoram �nca de pe acum lui Gotama
reprezinta �ndemnul de a ne �ndeparta de samani! Hai sa asteptam cu inima
linistita, prietene, hai sa vedem daca el ne poate oferi si altceva mai bun."
�n aceeasi zi, Siddhartha �i aduse la cunostinta celui mai �n v�rsta dintre samani
hotar�rea sa, spun�ndu i ca ar vrea sa plece de la el. Facu acest lucru cu
politetea si modestia care se cuvin unui discipol mai t�nar. Samanul �nsa fu
cuprins de m�nie auzind ca cei doi tineri voiau sa l paraseasca, si ridica tonul,
folosind cuvinte grele, de ocara.
Govinda se sperie si se f�st�ci, Siddhartha �nsa �si apro�pie gura de urechea lui
Govinda si i sopti: �Iata, am sa i arat batr�nului ca am �nvatat ceva de la el." Se
posta �n fata samanului, aproape de el, si, concentr�ndu si sufletul, �i prinse
privirea �ntr a sa, �l supuse si l amu�ti, �nfr�ng�ndu i vointa, fac�ndu i sa
asculte de vointa sa si po�run��cin�du i sa faca fara sa cr�cneasca tot ceea ce i
cerea el.
Batr�nul amuti, ochiul �i �ncremeni, vointa �i fu parali�zata, bratele �i at�rnau
�n jos, cedase, lipsit de orice putere, farmecelor lui Siddhartha. G�ndurile lui
Siddhartha �l luara �nsa pe saman �n stap�nirea lor si acesta trebui sa execute
ceea ce ele �i porunceau. Astfel, batr�nul se �nclina de mai multe ori, facu niste
gesturi de binecuv�ntare si le adresa, b�lb�indu se, evlavioase urari de drum bun.
Iar tinerii �i multumira �ntorc�ndu i plecaciu�nile, �i adresara urarile lor si,
salut�ndu l, se dusera.
Pe drum, Govinda grai: �O, Siddhartha, ai �nvatat la samani mai multe lucruri dec�t
am crezut eu. Caci este greu, este foarte greu sa l vrajesti pe un batr�n saman.
Adevar graiescu ti, daca ai fi ramas acolo ai fi �nvatat �n cur�nd cum sa calci pe
apa."
�Nu simt dorinta de a calca pe apa, spuse Siddhartha. N au dec�t sa se multumeasca
batr�nii samani cu astfel de mestesug."

GOTAMA

�n orasul Savathi, numele sublimului Buddha era cunoscut de toti copiii, si fiecare
casa era dispusa sa umple cu pomana talgerele adeptilor lui Gotama care cerseau �n
tacere. Locul preferat al lui Gotama se afla �n apropierea orasului, �n cr�ngul
Jetavana care i fusese daruit lui si alor sai de catre bogatul negutator
Anatha�pindika, un admirator devotat al Sublimului.
Caut�nd locul unde se afla Gotama, celor doi tineri asceti li se dadeau raspunsuri
si detalii care �i �ndreptau spre regiunea aceasta. Ajung�nd �n Savathi, li se
oferira bucate de �ndata ce poposira, cer�nd de pomana, dinaintea usii unei case,
iar ei m�ncara, si Siddhartha o �ntreba pe femeia care le oferise bucatele:
�Milostiva femeie, am vrea nespus, nespus de mult sa aflam pe unde se preumbla
Buddha cel preasf�nt, caci noi suntem doi samani din padure si am venit sa l vedem
pe cel desav�rsit si sa i ascultam �nvatatura chiar din gura lui."
Femeia grai: �Adevarat, ati nimerit tocmai �n locul potrivit, samani din padure.
Aflati ca Sublimul se afla �n Jetavana, �n gradina lui Anathapindika. Acolo sa
�nnop�tati si voi pelerinilor, caci acolo este loc destul pentru ne�numaratii
oameni veniti �n p�lcuri pentru a asculta �nvatatura din gura lui."
Govinda se bucura, exclam�nd plin de bucurie: �Ce bine, am ajuns unde am vrut si
drumul nostru a luat sf�rsit! Dar ia spune ne, mama a pelerinilor, �l cunosti pe
Buddha, l ai vazut cu ochii tai?"
Femeia grai: �L am vazut de multe ori pe Sublimul. De multe ori l am vazut merg�nd
ziua, merg�nd pe ulite tacut, �n mantia lui galbena, �ntinz�ndu si �n tacere
talge�rul pentru pomana �n fata unei usi si plec�nd mai departe cu el plin."
Govinda o asculta �nc�ntat, vr�nd sa o mai �ntrebe multe lucruri si sa mai auda ce
spune. Dar Siddhartha �l avertiza ca trebuie sa si continue drumul. �i multumira
femeii si mersera fara a mai avea nevoie sa �ntrebe pe ce drum sa o apuce, caci nu
putini erau pelerinii si calugarii din comunitatea lui Gotama care strabateau
drumul spre Jetavana. Ajunsera acolo pe �nnoptate, �n permanenta soseau acolo alti
oameni, strig�nd si vorbind, caut�nd si primind adapost. Cum erau obisnuiti cu
viata �n padure, cei doi samani �si gasira repede si fara prea multa zarva un
locsor unde se cuibarira, odihnindu se acolo p�na �n zori.
C�nd rasari soarele, observara cu uimire ce ceata mare de credinciosi si de curiosi
�nnoptase aici. Pe toate pote�cile splendidului cr�ng umblau calugari �n vestminte
gal�bene, asez�ndu se ici si colo pe sub copaci, cufund�ndu se �n contemplare sau
�n discutii religioase, iar gradinile umbroase faceau impresia unui oras, at�t erau
de pline de oameni care misunau ca albinele. Majoritatea calugarilor plecau la
oras, lu�nd cu ei talgerele pentru pomana. Acolo str�ngeau bucate pentru singura
masa din zi, pentru masa de pr�nz. �nsusi prealuminatul Buddha obisnuia sa
por�neasca de dimineata la pomana.
Siddhartha �l vazu si l recunoscu pe loc de parca i l ar fi aratat un zeu. �l vazu
pe barbatul acela modest, �mbracat �n rasa lui galbena, tin�nd �n m�na talgerul
pen�tru pomana si pasind agale.
�Priveste! �i zise Siddhartha �ncet lui Govinda. Acesta este Buddha."
Govinda se uita cu atentie la calugarul �n rasa galbena care nu parea sa se
deosebeasca prin nimic de sutele de calugari. Cur�nd �si dadu seama si Govinda:
�Da, el e." Si �l urmara, privindu l cu atentie.
Buddha �si vedea de drum, modest, cufundat �n g�nduri, chipul sau calm nu trada
nici veselie, nici tristete, parea doar ca z�mbeste usor �n sinea lui. Buddha
mergea z�mbind pe ascuns, calm, linistit, seman�nd foarte mult cu un copil sanatos,
�si purta vestm�ntul si pasea la fel ca toti calugarii sai, dupa reguli precise.
Dar chipul sau, mersul, privirea sa plecata calm, m�na sa at�rn�nd calm, ba chiar
fiecare deget al m�inii sale ce at�rna calm iradiau pace, ira�diau perfectiune, nu
cautau nimic, nu imitau, respirau usor �ntr o liniste care nu se ofileste
niciodata, �ntr o lumina care nu se ofileste niciodata, �ntr o pace inviola�bila.
Astfel mergea Gotama spre oras pentru a aduna pomana si cei doi samani �l si
recunoscura dupa deplinatatea linistii sale, dupa calmul fiintei sale �n care nu
puteai citi nici un fel de cautare, nici o vointa, nici un efort de imitare, ci
numai lumina si pace.
�Azi vom asculta �nvatatura din gura lui", spuse Govinda.
Siddhartha nu raspunse. �nvatatura nu i trezea curio�zitatea, nu credea ca aceasta
�l va �mbogati cu ceva nou, caci, ca si Govinda, auzise si el, iara si iara, ce
continea aceasta �nvatatura a lui Buddha, chiar daca indirect, dintr o a doua si a
treia sursa. Se uita �nsa cu atentie la capul lui Gotama, la umerii sai, la
picioarele sale, la m�na lui ce at�rna calm si avu impresia ca fiecare falanga de
la fiecare deget al acestei m�ini era �nvatatura �nsasi, iradiind, respir�nd,
eman�nd, rasp�ndind cu stralucire adevarul. Barba�tul acesta, acest Buddha, era
�ntruchiparea adevarului, chiar si �n cea mai mica miscare a degetelor sale. Omul
acesta era un sf�nt. Siddhartha nu venerase niciodata un om at�t de mult, nu iubise
niciodata un om at�t de mult ca pe acesta.
�l urmara am�ndoi pe Buddha p�na �n oras si se �ntoar�sera tacuti, caci astazi
intentionau sa se abtina de la m�ncare. Vazura cum se �ntorcea Gotama, �l zarira
lu�nd masa �n mijlocul discipolilor sai � din c�t m�nca el nu s ar fi putut satura
nici macar o pasare � si �l vazura cum se retrase �n umbra arborilor mango.
Seara �nsa, c�nd zapuseala se mai potoli si tabara se �nviora, se adunara cu totii
sa l asculte pe Buddha pro�povaduind. �i ascultara vocea, si p�na si aceasta era
desav�rsita, era patrunsa de o liniste deplina, era patrunsa de pace. Gotama
propovadui �nvatatura despre suferinta, despre originea suferintei, despre calea de
a suprima sufe�rinta. Discursul sau linistit curgea calm si limpede. Viata era
plina de suferinta, lumea era plina de suferinta, dar fusese gasita si m�ntuirea de
suferinta: m�ntuirea aceasta si o afla acela care mergea pe drumul lui Buddha.
Sublimul graia cu o voce domoala dar sigura, pro�povaduia cele patru principii
fundamentale, cararea octupla, urma cu rabdare cursul obisnuit al �nvataturii, al
exemplelor, al recapitularilor, vocea sa plutea limpede si calma deasupra celor ce
l ascultau, ca o lumina, ca un cer plin de stele.
C�nd Buddha �si termina discursul � �ntre timp se �nnoptase deja � c�tiva pelerini
se prezentara la el, rug�ndu l sa fie primiti �n comunitate, caut�ndu si astfel
refugiul �n �nvatatura. Si Gotama �i primi spun�ndu le: �Iata, ati ascultat
�nvatatura, iata, v am dezvalu�it o. Veniti deci si mergeti sa puneti capat tuturor
suferintelor sfintin�du va."
Si iata, se prezenta la el si Govinda cel sfios graind: �Si eu vreau sa mi gasesc
refugiul la tine, Sublimule, si la �nvatatura ta." Si ruga sa fie primit �n r�ndul
discipolilor si el fu primit.
Imediat dupa aceea, c�nd Buddha se retrase caut�nd odihna noptii, Govinda i se
adresa lui Siddhartha zic�nd cu zel: �Siddhartha, nu mi se cuvine sa ti fac vreun
repros. Am�ndoi l am ascultat pe cel sublim, am�ndoi i am auzit �nvatatura. Govinda
a ascultat �nvatatura si si a cautat refugiul �ntr �nsa. Dar tu, venerabile, nu
vrei sa urmezi si tu calea m�ntuirii? Mai eziti cumva, vrei sa mai astepti?"
La auzul cuvintelor lui Govinda, Siddhartha parca se trezi din somn. Privi �ndelung
la Govinda. Apoi grai �ncet, iar �n vocea lui nu era nici o urma de ironie:
�Govinda, prietene, acum ai facut pasul, ti ai ales deja calea. Tu, Govinda, mi ai
fost mereu prieten, ai mers mereu la un pas �n urma mea. Deseori �mi spuneam: Oare
Govinda n o sa faca niciodata un singur pas, fara mine, din imbol�dul propriului
sau suflet? Si iata, acum esti un barbat �n toata firea, ti ai ales singur calea.
Mergi pe ea p�na la capat, prietene! �ti doresc sa ti afli m�ntuirea!"
Govinda, ne�nteleg�nd �nca pe deplin, �si repeta �ntre�barea pe un ton care trada
nerabdare: �Graieste, dragul meu, te rog! Spune mi ca nu se poate altfel, ca si tu,
�nvatatul meu prieten, �ti vei cauta refugiul la sublimul Buddha!"
Siddhartha �si puse o m�na pe umarul lui Govinda: �Govinda, n ai auzit
binecuv�ntarea mea. Iata, ti o repet: Mergi pe aceasta cale p�na la capat! �ti
doresc sa ti afli m�ntuirea!"
�n acest moment, d�ndu si seama ca prietenul sau �l parasise, Govinda �ncepu sa
pl�nga.
�Siddhartha", striga el cu tristete.
Siddhartha �i vorbi prieteneste: �Nu uita, Govinda, ca de acum faci parte din
r�ndul samanilor lui Buddha. Te ai lepadat de casa si de parinti, te ai lepadat de
originea ta si de orice avere, te ai lepadat de propria ta vointa, te ai lepadat de
prietenie. Asa o cere �nvatatura, asa o cere Sublimul. Tu �nsuti ai fost acela care
ai vrut sa fie asa. De m�ine, Govinda, am sa te parasesc."
Cei doi prieteni se mai plimbara �nca multa vreme prin dumbra�va, sezura multa
vreme culcati, fara ca som�nul sa i prinda. Iar Govin�da �ncerca iara si iara sa si
des�coasa prietenul, rug�ndu l sa i spuna de ce nu voia sa si caute refugiul �n
�nvatatura lui Gotama si ce avea el sa i reproseze acestei �nvataturi. �nsa
Siddhartha refuza de fie�care data sa i raspunda zic�nd: �Fii multumit, Govinda!
�nvatatura Subli�mului este foarte buna, cum as putea eu sa i reprosez ceva?"
Unul dintre cei ce calcau pe urmele lui Buddha, unul dintre calugarii lui cei mai
�n v�rsta, trecu cu noaptea �n cap prin gradina, strig�ndu i la el pe toti aceia
care, de cur�nd, regasisera refugiul �n �nvatatura lui Buddha pen�tru a i �mbraca
�n vestm�ntul galben si pentru a i initia �n primele �nvataturi si �ndatoriri ale
noii lor pozitii. Atunci Govinda se desparti cu greu de prietenul sau din tinerete,
�mbratis�ndu l, si se atasa alaiului de novici.
Siddhartha �nsa cazuse pe g�nduri si se plimba prin cr�ng.
Acolo �l �nt�lni pe sublimul Gotama si �l saluta cu evlavie, �n timp ce privirea
lui Buddha era at�t de plina de bunatate, at�t de calma, �nc�t t�narul prinse curaj
si i ceru Sublimului permisiunea de a sta de vorba cu el. Tacut, Sublimul dadu
aprobator din cap.
Siddhartha grai: �O, Sublimule, ieri mi a fost dat sa ti ascult strania �nvatatura.
Venisem de departe, �mpreuna cu prietenul meu, pentru a ti auzi �nvatatura. Si
iata, prie�tenul meu va ram�ne �n r�ndul adeptilor tai, caci la tine si a gasit el
refugiul. Eu �nsa �mi voi continua pelerinajul."
�Cum doresti", grai cuviincios preacucernicul.
�Cuvintele mele sunt mult prea �ndraznete", continua Siddhar�tha, �dar n as vrea sa
te parasesc, Sublimule, fara sa ti fi �mpartasit cu toata sinceritatea, g�ndurile
mele. As putea oare, preacucernice, sa ma mai bucur c�teva clipe de atentia ta?"
Buddha dadu din cap aprobator.
Siddhartha grai: �O, preacucernice, �n �nvatatura ta am admirat �nainte de toate un
lucru. Totul este perfect de limpede �n �nvatatura ta, totul se justifica, arat�ndu
se ca lumea este un lant desav�rsit care nu se rupe niciodata si nicaieri, un lant
etern alcatuit din cauze si efecte. Nicic�nd nu a fost patruns acest lucru at�t de
clar si nici�odata nu a fost prezentat at�t de ireprosabil; �ntr adevar, inima din
pieptul fiecarui brahman trebuie sa bata mai tare �n momentul c�nd, parcurg�ndu ti
�nvatatura, recu�noaste ca lumea este un �ntreg format din legaturi logice, fara
lacune si limpede ca un cristal, nedepinz�nd de hazard, nedepinz�nd de zei. C o fi
buna sau rea, ca viata �n aceasta lume o fi suferinta sau bucurie, o putem trece cu
vederea, s ar prea putea ca acest lucru sa nu fie esential � dar unitatea lumii,
interde�pen�denta a tot ceea ce se �nt�mpla, cuprinderea a tot ceea ce este mare si
mic �ntr un acelasi suvoi, �ntr o aceeasi lege a cauzelor, a devenirii si mortii,
iata lucrul care reiese limpede din sublima ta �nva�ta�tura, o, preadesav�rsitule.
Si totusi, aceasta unitate si interdepen�den�ta logica a tuturor lucrurilor
prezinta, conform propriei tale �nvataturi, o bresa �ntr un punct anume, iar prin
aceasta mica bresa lumea unitatii este invadata de ceva strain, de ceva nou, de
ceva ce nu exis�tase mai �nainte, ceva ce nu poate fi nici aratat, nici demonstrat:
punctul acesta este �nvatatura ta despre dez�legarea de lume, despre m�ntuire. Dar
prin aceasta mica bresa, prin aceasta ruptura, legea eterna si unitara a lumii este
din nou distrusa si anulata. Te rog sa ma ierti ca am �ndraznit sa dau glas acestei
obiectii."
Gotama �l ascultase �n tacere, nemiscat. Si iata, cu vocea lui bl�nda, cu vocea lui
prietenoasa si limpede el, desav�rsitul, grai: �O, fiule de brahman, tu ai ascultat
�nvatatura si, spre lauda ta, ai reflec�tat profund asupra ei. �n ea ai descoperit
o lipsa, un defect. Poti conti�nua sa reflectezi asupra ei. Cum esti �nsetat de
cunoastere, da mi voie �nsa sa te previn �n legatura cu jungla parerilor si cu
disputele �n jurul unor cuvinte. Nu parerile sunt impor�tante, ele pot fi frumoase
sau respingatoare, inteligente sau nebunesti, oricine le poate �mbratisa sau
detesta. �nsa �nvatatura pe care ai ascultat o de la mine nu este o parere, iar
telul ei nu este sa ofere unor �nsetati de cunoastere explicatii asupra alcatuirii
lumii. Telul ei este un altul; telul ei este m�ntuirea de suferinta. Acest lucru
este propovaduit de Gotama si nimic altceva."
�Te rog sa nu te m�nii pe mine, Sublimule", spuse t�narul. �Nu ti am vorbit astfel
pentru a cauta cearta cu tine sau vreo disputa �n jurul cuvintelor. Cu adevarat
grait ai spun�nd ca parerile sunt lipsite de importanta. Dar da mi voie sa ti mai
spun ceva: Nici o clipa nu m am �ndoit de tine. Nu m am �ndoit nici o clipa ca tu
esti Buddha, ca ai atins cel mai �nalt tel pe care �l cauta at�tea mii de brahmani
si fii de brahmani. Tu ti ai gasit m�ntuirea de moarte. Ti ai aflat o prin propria
ta cautare, pe propriul tau drum, prin reflectii, prin meditatie profunda, prin
cunoastere, prin iluminare. Nu prin �nvatatura ti ai gasit o! Si nimeni, dupa
parerea mea, o, Sublimule, nu si va afla m�ntuirea printr o �nvatatura. Si nimanui
nu i vei putea �mpartasi prin cuvinte si prin �nvatatura ceea ce ti s a �nt�mplat
tie, preacu�cernice, la ceasul iluminarii tale! �nvatatura lui Buddha iluminatul
contine multe lucruri, ea propovaduieste multe lucruri, sa traiesti cum se cuvine,
sa te feresti de ceea ce este rau. Dar aceasta �nvata�tura at�t de limpede, at�t de
venerabila, nu contine un lucru: ea nu contine taina a ceea ce Sublimului �nsusi,
singurul dintre at�tea sute de mii, i a fost dat sa traiasca. Iata deci la ce ma
g�ndeam si ce am �nteles eu ascult�ndu ti �nvatatura. Iata de ce �mi voi continua
cala�toria: nu pentru a cauta o alta �nvatatura, o �nvatatura mai buna, caci eu
stiu ca aceasta nu exista, ci pentru a parasi toate �nvataturile si pe toti
�nvatatorii, ating�ndu mi singur scopul sau murind. Adesea �nsa ma voi g�ndi, o,
Sublimule, la aceasta zi, la ceasul acesta �n care am vazut cu ochii mei un sf�nt."
Ochii lui Buddha priveau tacuti �n pam�nt, chipul sau impene�tra�bil iradia �n
tacere un calm desav�rsit. �Fie ca g�ndurile tale sa nu �nsemne ratacire, grai
preacucernicul cu glas domol. Fie ca tu sa ti atingi telul! Dar spune mi: ai vazut
ceata mea de samani, pe acei multi frati ai mei care si au gasit refugiul �n
�nvatatura mea? Si crezi tu, straine saman, ca pentru toti acestia ar fi mai bine
sa si parasea�sca �nvatatura si sa se �ntoarca la viata lumeasca si a placerilor?"
�Departe de mine un asemenea g�nd, exclama Sid�dhartha. N au dec�t sa ram�na cu
totii la aceasta �nvatatura, eu le doresc sa si atinga telul! Nu sta �n pute�rea
mea sa ma pronunt asupra vietii altora! Numai si numai asupra vietii mele trebuie
sa ma pronunt, numai pe aceasta trebuie sa o aleg sau sa o refuz. Noi, samanii,
cautam, o, Sublimule, m�ntuirea de propriul nostru eu. Ma tem ca daca as deveni
discipolul tau, o, preacucernice, mi s ar putea �nt�mpla ca propriul meu eu sa nu
si gaseasca linistea si sa nu fie m�ntuit dec�t �ntr un mod aparent, �nselator,
continu�nd �n realitate sa existe si sa ia amploare, caci, �ntr un asemenea caz,
�nvatatura, supusenia mea, dragostea mea fata de tine, comunitatea calugarilor s ar
transforma �ntr un alt eu al meu!"
Gotama privi �n ochii strainului cu un z�mbet usor, cu o limpe�zime de neclintit,
cu prietenie, apoi �si lua ramas bun de la el prin�tr un gest abia perceptibil.
�Esti �ntelept, samanule, grai preacucernicul. Stii sa graiesti �ntelept, prietene.
Fereste te de prea multa �ntelepciune!"
Buddha se �ndeparta, iar privirea si z�mbetul sau fugar �i rama�sera lui Siddhartha
�ntiparite �n minte pentru tot�deauna. �N am vazut p�na acum nici un om care sa
aiba o astfel de privire, un astfel de z�mbet, care sa sada si sa paseasca �n felul
acesta, �si spuse el �n g�nd, si iata, �mi doresc si eu sa pot sa privesc si sa
z�mbesc, sa sed si sa pasesc �n felul acesta, la fel de adevarat de liber, de
venerabil, de ascuns, de sincer, copilaresc si de misterios. �ntr adevar, �n felul
acesta nu priveste dec�t omul care a patruns �n cele mai ad�nci cotloane ale
sinelui sau. Ei bine, voi cauta sa patrund si �n cele mai ad�nci cotloane ale
sinelui meu."
�Am vazut un om, �si spunea Siddhartha, un singur om �n fata caruia a trebuit sa mi
plec privirea. Nu mi voi mai pleca privirea �n fata nimanui, a nimanui. Nu ma va
mai ispiti, asadar, nici o �nvatatura daca p�na si �nvatatura unui astfel de om nu
a reusit sa ma ispiteasca."
�Buddha m a pagubit de multe lucruri, �si spunea Sid�dhartha, m a pagubit, dar mi a
facut �n schimb un dar mult mai mare. M a pagubit de prietenul meu, de cel care
credea �n mine si care acum crede �n el, de cel care era umbra mea si care acum
este umbra lui Gotama. �n schimb mi l a daruit pe Siddhartha, pe mine �nsumi."

TREZIREA

Parasind cr�ngul �n care ram�nea desav�rsitul Buddha, �n care ram�nea Govinda,

Siddhartha avu sentimentul ca �n urma lui, �n acest cr�ng, ram�nea si viata lui de
p�na atunci, ca ea se desprinsese de el. Pasind agale �nainte reflecta la acest
sentiment coplesitor. Reflec�ta profund, se cufunda �n acest sentiment ca �ntr o
apa ad�nca, p�na la fund, p�na acolo unde staruie cauzele caci, dupa cum i se parea
lui, g�ndirea �nsemna tocmai descoperirea cauzelor, si numai �n acest fel
sentimentele se transforma �n cunostinte, nu se pierd, ci devin durabile si reale,
�ncep�nd sa iradieze ceea ce se ascundea �ntr �nsele.
Pasind agale �nainte, Siddhartha reflecta. �si dadu seama ca nu mai era un
adolescent si ca devenise barbat �n toata firea. �si dadu seama ca ceva se
desprinsese de el tocmai cum pielea veche se desprinde de pe trupul unui sarpe, ca
ceva �ncetase sa mai salasluiasca �ntr �nsul, ceva ce l �nsotise de a lungul
�ntregii sale adolescente si tinuse de fiinta lui: dorinta de a avea �nvatatori si
de a asculta �nvataturi. �l parasise chiar si pe acest ultim �nvatator care i
iesise �n cale, pe cel mai mare si mai �ntelept �nvatator, pe Buddha, Sf�ntul
Sfintilor, si de acesta tre�buise sa se desparta caci, iata, nici �nvatatura lui nu
o mai putea accepta.
G�ndindu se la toate acestea pasea agale �nainte, �ntreb�ndu se �n sinea lui: �Oare
ce voiai sa �nveti din �nvataturi si de la �nvatatori, ce nu au putut sa te �nvete
oare ei, cei care te au �nvatat at�tea lucruri?" Si �si raspundea: �Voiam sa �nvat
care este sensul si esenta eu lui. Voiam sa ma eliberez de acest eu, sa l depasesc.
Dar nu l am putut depasi, n am reusit dec�t sa fug de el, sa l amagesc, sa ma
ascund de el. �ntr adevar, nici un alt lucru de pe lumea asta nu m a preocupat �n
g�ndurile mele �ntr o asemenea masura precum acest eu al meu, enigma aceasta care
consta �n faptul ca traiesc, ca sunt unic, deosebit si delimitat de toti ceilalti,
ca sunt Siddhar�tha! Si despre nici un alt lucru de pe lumea asta nu stiu mai putin
ca despre mine, despre Siddhartha!"
Patruns de acest g�nd, se opri din mersul sau lent, iar din g�ndul acesta t�sni
de�ndata un altul, un g�nd nou, care suna altfel: �Daca nu stiu nimic despre mine,
daca Sid�dhartha mi a ramas at�t de strain si necunoscut, apoi aceasta nu se
datoreste dec�t unei singure cauze: Mi era teama de mine, voisem sa fug de mine! �l
cautam pe Atman, �l cautam pe Brahman, eram �nclinat sa mi sf�rtec propriul meu eu
�n bucati, sa i desfac �nvelisurile, pentru a descoperi �n cele mai ad�nci si mai
necunoscute cotloane ale sale miezul ascuns dedesubtul tuturor �nvelisurilor, pe
Atman, viata, dumnezeiescul, lucrul cel mai de pe urma. Dar �n toiul acestor
stradanii m am pierdut pe mine �nsumi."
Siddhartha deschise ochii privind �n jurul sau, un z�mbet �i invada chipul, iar
sentimentul profund al trezirii din vise �ndelungate �l furnica p�na �n v�rful
degetelor. Si �ncepu de�ndata sa mearga din nou, mergea repede, �ntoc�mai ca un om
care stie ce are de facut.
�Oh, se g�ndea el rasufl�nd usurat, ad�nc, de acum �nainte n o sa mi mai scape
Siddhartha! N o sa mi mai �ncep g�ndurile si viata cu Atman si cu suferintele
lumii. Nu vreau sa ma mai ucid si nici sa ma mai sf�sii �n bucati pentru ca,
�ndaratul ruinelor, sa descopar o taina. Nici Yoga Veda, nici Atharva Veda nu ma
vor �nvata, nici ascetii si nici o alta �nvatatura. Vreau sa �nvat de la mine
�nsumi, vreau sa mi fiu mie �nsumi discipol, vreau sa ma cunosc pe mine �nsumi, sa
cunosc taina aceasta numita Siddhartha."
Privea �n jurul sau de parca vedea lumea pentru prima oara. C�t de frumoasa mai era
lumea, c�t de multicolora era lumea, c�t de stranie si de enigmatica era lumea!
�ntr �nsa, aici, se afla albastrul, aici se afla si galbenul, aici se afla verdele,
aici curgeau cerul si flu�viul, strajuiau padurile si muntii, totul era frumos,
totul era enigmatic si magic, iar �n mijlocul acestor lucruri se afla el,
Siddhartha, cel care se trezea, cel care se afla pe drumul spre sine �nsusi. Toate
aceste lucruri, tot acest galben si albastru, fluviul si padu�rea, patrundeau
pentru prima oara prin ochii sai �n Sid�dhartha, ele nu mai erau far�me�ce de ale
lui Mara, nu mai erau valul lui Maia, nu mai reprezentau diversitatea absurda si
�nt�mplatoare a lumii fenomenelor, a acelei lumi care i se parea demna de tot
dispretul brahmanului cu g�ndire profunda, caci, caut�nd unitatea, el respinsese
diversitatea. Albastrul era albastru, fluviul era fluviu, si chiar daca �n
Siddhartha traia pe ascuns, �n albastru si �n fluviu, acel ceva unic si
dumnezeiesc, felul si sensul dum�nezeiescului constau tocmai �n aceea ca el era ici
galben, dincolo albastru, ici cer, dincolo padure si aici Siddhartha. Sensul si
esenta nu se ascundeau �ndaratul lucrurilor, ci se aflau �ntr �nsele, �n toate
cele.
�C�t de surd si c�t de obtuz am mai fost! �si spunea el pasind grabit �nainte. C�nd
cineva citeste o scriere, caut�nd sa i patrunda �ntelesul, nu i dispretuieste
semnele si literele, numindu le amagire, hazard sau coaja lipsita de orice valoare,
ci o citeste, o studiaza si o �ndrageste litera cu litera. �nsa eu, cel care voiam
sa citesc cartea lumii si cartea propriei mele fiinte, eu, asadar, am dispretuit,
de dragul unui �nteles presupus dinainte, semnele si literele, numind lumea
fenomenelor o amagire, numindu mi ochiul si limba fenomene accidentale si lipsite
de orice valoare. Ei bine nu, toate acestea apartin acum trecutului, caci, iata, m
am trezit, m am trezit cu adevarat, nasc�ndu ma abia astazi."
La g�ndul acesta Siddhartha se opri din nou din mers, brusc, de parca dinaintea
lui, pe drum s ar fi ivit un sarpe.
Iata, dintr o data �ntelesese �nca un lucru: el, trezit acum cu ade�va�rat si
tocmai renascut, trebuia sa si re�nceapa viata, sa o ia de la ca�pat. Abia �n
dimineata ace�leiasi zile c�nd parasise Jetavana, cr�ngul �n care salasluia
Sublimul, c�nd �ncepuse sa se trezeasca si sa pa�seas�ca pe calea ce urma sa l
poarte spre sine �nsusi, avusese intentia � lucru care i se paruse foarte firesc si
de la sine �nteles � ca, dupa at�tia ani de asceza, sa se �ntoarca acasa la tatal
sau. Acum �nsa, tocmai �n momentul �n care se oprise din mers de parca dinaintea
lui, pe drum, ar fi zarit un sarpe, se trezi si �ntelese de a binelea: �Eu nu mai
sunt cel care am fost, nu mai sunt ascet, nu mai sunt preot, nu mai sunt brahman.
Ce sa fac oare acasa, la tatal meu? Sa studiez? Sa aduc jertfe? Sa exersez
meditarea profunda? Bine, dar toate acestea apartin acum trecutu�lui, nimic din
toate acestea nu mi mai strajuie drumul."
Siddhartha se opri �ncremenit, inima �i �ngheta pret de o clipa, pret de o
rasuflare, o simtea tremur�ndu i de frig �n piept ca o mica vietate, ca o pasare
sau ca un iepure, caci �si dadu seama c�t de singur era. Ani si ani de zile
ratacise pe drumuri si nici nu bagase de seama lucrul acesta. Acum �l bagase de
seama. Caci chiar si �n clipele celei mai profunde meditari el continuase
�ntotdeauna sa fie fiul tatalui sau, sa fie un brahman din r�ndul celor suspusi, sa
fie un om al spiritului. Acum �nsa nu mai era dec�t Sid�dhartha, cel care se
trezise, si nimic altceva. Inspira ad�nc si, pentru o clipa, fu invadat de frig si
se �nfiora. Nimeni pe lume nu era at�t de singur ca el. Nu existase niciodata vreun
nobil care sa nu fi facut parte din r�ndul nobililor, vreun mestesugar care sa nu
fi facut parte din r�ndul mestesugarilor, toti acestia �si gasisera astfel un
refugiu printre ai lor, duc�nd acelasi trai, vorbind aceeasi limba. Nu existase
niciodata vreun brahman care sa nu se fi numarat printre brahmani si sa nu fi trait
�mpreuna cu ei, vreun ascet care sa nu si fi gasit refugiul �n r�ndul samani�lor,
caci p�na si cel mai izolat pustnic nu traia singur �n singuratate, nici el nu era
lipsit de o apartenenta anume, deoarece si el facea parte dintr o grupare anume
care �i oferea un camin. Govinda se calugarise, av�nd acum mii de frati, calugarii
care purtau acelasi vestm�nt, aveau aceeasi credinta, vorbeau aceeasi limba. Dar
el, Siddhartha, mai avea el oare vreo apartenenta? Traiul cui �l mai �mpartasea el?
Limba cui o mai vorbea el?
Din clipa aceasta, �n care lumea din jurul sau se topi, disparu, �n care el se
simti singur ca o stea de pe cer, din aceasta clipa de frig si deprimare aparu
Siddhartha, un eu mai pronuntat dec�t p�na atunci, mai condensat. Si simti ca
aceasta fusese ultima tresarire a trezirii, ultima durere a nasterii sale. Apoi o
porni la drum, pasind repede, nerabdator, dar nu mergea nici spre casa si nici spre
tatal sau, pentru el nu mai exista cale de �ntoarcere.

PARTEA A DOUA

Dedicata lui Wilhelm Gundert, varul meu din Japonia

KAMALA

�n drumul sau Siddhartha �nvata multe lucruri noi la fiecare pas, caci lumea se
schimbase si inima �i era ferme�cata. Privea cum soarele rasare deasupra muntilor
�mpaduriti si apune deasupra �ndeparta�tului tarm cu pal�mieri. Noaptea privea pe
cer stelele �n r�nduiala lor si secera lunii care plutea ca o luntre pe o apa
albastra. Pri�vea copacii, stelele, animalele, norii, curcubeele, st�ncile,
ierburile, florile, r�urile si fluviile, sclipirea de roua pe tufele somnoroase,
�ndepartatii munti �nalti, albastri si palizi; pasarile si albinele c�ntau; v�ntul
se zbenguia argintiu prin lanurile de orez. Toate acestea, cu miile si miile, de
toate culorile, existasera dintotdeauna, soarele si luna stralucisera
dintot�dea�una, fluviile vuisera si albinele zumzaisera dintotdeauna, dar pentru
Siddhartha toate acestea nu fusesera mai �nainte dec�t un val trecator si �nselator
dinaintea ochilor sai, privit cu ne�ncredere si sortit sa fie patruns cu g�ndul si
nimicit pentru faptul ca el nu era esenta, aceasta neexist�nd dec�t dincolo de
lumea vizibila. Acum �nsa, ochiul sau descatusat poposise din�coace, aici, privea
si �ncepea sa cunoasca tot ceea ce putea fi vazut, �si cauta un loc de popas �n
s�nul acestei lumi, nu mai cauta esenta, nu mai tindea sa atinga tar�mul celalalt.
Lumea era frumoasa daca o priveai asa, fara sa cauti nimic, asa simplu, asa,
copilareste. Luna si stelele erau o frumusete, o frumusete erau r�ul si malul,
padurea si st�nca, capra si carabusul auriu, floarea si fluturele. Fru�mos si
placut mai era sa mergi astfel prin lume, at�t de copilareste, at�t de treaz,
receptiv la tot ceea ce era aproape de tine, fara urma de �ndoiala. Altfel �ti
ardea soarele �n crestetul capului, altfel te racoreai la umbra padurii, alt gust
aveau bostanul si banana. Scurte mai erau zilele, scurte mai erau noptile, orele
treceau iute ca niste p�nze pe mare, sub ele se afla o corabie �ncarcata cu comori,
�ncarcata cu bucurii. Siddhartha zari o ceata de maimute catar�ndu se prin arcada
de coroane a padurii, sus, printre ramuri, si auzi o melodie de dor, salbatica.
Siddhartha vazu cum un berbec fugarea o oaie si cum se �mpreuna cu ea. �ntr un lac
napadit de stuf zari o stiuca, v�n�nd m�nata de foamea ce o cuprindea spre seara,
�n timp ce pestisorii t�sneau din apa, fugind �n c�rduri din fata ei, f�lf�ind si
sclipind, iar din v�rtejurile de apa vije�lioase pe care le provoca nestavilitul
v�nator se rasp�ndea un iz patrunzator de putere si pasiune.
Toate acestea fusesera dintotdeauna, dar el nu le vazuse, el parca fusese absent.
Acum le vedea pe toate si simtea ca le apartine. Prin ochiul sau se strecurau
lumina si umbra, �n inima sa patrundeau stelele si luna.
Pe drum �si mai aminti de tot ceea ce i fusese dat sa traiasca �n gradina Jetavana,
de �nvatatura pe care o ascul�tase acolo, de dumne�zeiescul Buddha, de despartirea
sa de Govinda, de discutia sa cu Sublimul. �si aduse aminte si de propriile sale
cuvinte rostite �n fata Sublimului, de fie�care cuv�nt, si si dadu seama cu mirare
ca spusese atunci lucruri pe care el, de fapt, nici nu le stiuse la vremea aceea.
Ceea ce i spusese lui Gotama � anume ca taina si comoara lui, ale lui Buddha, nu ar
consta �n �nvatatura sa, ci �n ceea ce nu �ncape �n rostire si �n ceea ce nu poate
fi propovaduit, lucruri a caror revelatie o avusese el �n cea�sul iluminarii sale �
toate acestea �l preocupau acum �n efortul sau de a trai. Iata ca �ncepuse deja sa
aiba revelatia lor. Acum urma sa aiba si revelatia sinelui sau. Stiuse de altfel de
multa vreme ca sinele sau este Atman, adica ceva de o aceeasi esenta eterna ca si
Brahman. Dar niciodata nu si aflase sinele cu adevarat, si asta fiindca voise sa l
prinda �n plasa g�ndului. Si daca desigur nici trupul sau nu i era sinele, si nici
jocul simturilor, atunci acesta nu putea fi nici g�ndirea, nici mintea, nici
�ntelepciunea dob�ndita, nici arta �nsusita de a trage concluzii si de a tese noi
g�nduri din lucruri deja g�ndite. Ei bine nu, si aceasta lume a g�ndurilor se afla
tot dincoace, aici, iar suprimarea eului �nt�mplator al simturilor si sporirea
eului �nt�mplator al g�ndurilor si al eruditiei nu puteau duce nici ele la un
liman. At�t g�ndurile c�t si simturile erau lucruri frumoase, �ndaratul si al unora
si al celorlalte se ascundea ultima ratiune, am�ndoua trebuiau ascultate, trebuia
sa le faci jocul am�ndurora, nici unele, nici cele�lalte nu trebuiau dispretuite,
ori supraapreciate, trebuia sa le asculti si unora si celorlalte glasurile tainice
ale celor mai ad�nci cotloane. Nu si mai dorea nimic altceva dec�t ceea ce i
poruncea gla�sul, nu mai poposea dec�t acolo unde �l sfatuia glasul sa poposeasca.
De ce se asezase Gotama atunci, �n ceasul ceasurilor, sub copacul unde avea sa
cunoasca iluminarea? Auzise un glas, glasul pro�priei sale inimi, care �i poruncise
sa poposeasca sub acel copac, iar el renun�tase la mortificare, jertfiri, bai sau
rugaciuni, la hrana si bautu�ra, la somn sau la vise, si se supuse acelui glas. Era
deci bine sa te supui astfel nu unei porunci din exterior, ci numai acestui glas,
de nimic altceva nu era nevoie dec�t sa fii pregatit pentru asta si at�t.
�n noaptea �n care dormi l�nga un fluviu, �n coliba de paie a unui luntras,
Siddhartha avu un vis: �n fata lui statea Govinda �n vestm�nt galben de ascet.
Govinda avea o mina trista si �l �ntreba plin de triste�te: �De ce m ai parasit?"
Si atunci �l �mbratisa pe Govinda, �l cuprinse �n brate, str�ng�ndu l la pieptul
sau si sarut�ndu l, c�nd iata ca Govinda nu mai era Govinda, ci o femeie, iar din
vestm�ntul femeii rasarea un piept plin, la acest piept sugea Siddhartha, iar
laptele acestui s�n avea un gust dulce si �ntaritor. Avea un gust de femeie si de
barbat, de soare si padure, de animal si floare, de tot felul de fruc�te, de tot
felul de placeri. Te ametea si te facea sa ti pierzi cunostinta. � C�nd Siddhartha
se trezi, fluviul sclipea palid prin usa colibei, iar �n padure rasuna sumbru
strigatul tenebros si plin de armonie al unei bufnite.
C�nd se crapa de ziua, Siddhartha �l ruga pe luntras, gazda sa, sa l treaca
fluviul. Luntrasul �l lua pe pluta sa de bambus si l trecu fluviul; apa �ntinsa
sclipea rosietic �n lumina diminetii.
�Ce frumos e fluviul acesta", �i spuse el �nsotitorului sau.
�Da, spuse luntrasul, e un fluviu foarte frumos, �l iubesc mai presus de orice. L
am ascultat adeseori, m am uitat adeseori �n ochii sai si de fiecare data am avut
de �nvatat c�te ceva de la el. De la un fluviu se pot �nvata multe lucruri."
��ti multumesc, binefacatorule, grai Siddhartha �n timp ce cobora pe celalalt mal.
Nu am nici un dar cu care sa ti rasplatesc ospitalita�tea, dragul meu, nu ti pot
oferi nici o rasplata. Sunt un pribeag, fiu de brahman, un saman."
�Am observat acest lucru, grai luntrasul, si nu astep�tam nici sa ma rasplatesti si
nici sa mi darui ceva. Darul mi l vei face alta data."
�Crezi?" zise Siddhartha vesel.
�Desigur. Tot de la fluviu am �nvatat si lucrul acesta: totul se re�ntoarce! Te vei
re�ntoarce si tu, samanule. Si acum, cu bine! Fie ca prietenia ta sa mi fie
rasplata. G�ndeste te si la mine atunci c�nd vei aduce jertfe zeilor."
Se despartira z�mbind. Siddhartha se bucura, z�mbind, de prie�tenia si amabilitatea
luntrasului. �E la fel ca Govinda, �si spuse el z�mbind, toti cei pe care �i
�nt�lnesc �n drumul meu sunt la fel ca Govinda. Toti �mi sunt recu�noscatori, cu
toate ca ei ar putea sa revendice recunostinta. Toti se supun, toti vor sa ti fie
prieteni, sa te asculte cu placere si sa g�ndeasca putin. Ce copii sunt oamenii!"
Pe la vremea amiezei trecu printr un sat. Pe ulita, �n fata colibelor din chirpici,
se zbenguiau copiii, juc�ndu se cu seminte de bostan si cu scoici, strig�nd si
�ncaier�ndu se, dar fugind sfiosi din fata strainu�lui saman. La capatul satului
drumul trecea printr un r�u, iar la malul r�ului statea �n genunchi o femeie
t�nara, spal�nd rufe. C�nd Sid�dhartha �i dadu binete, ea �si �nalta capul,
z�mbind, si l privi de jos p�na sus, astfel ca el vazu cum �i stralucea albul
ochilor. Siddhartha �i spuse cuvinte de binecuv�ntare, dupa cum era obiceiul
drumetilor, si o �ntreba c�t mai avea de mers p�na sa ajunga �n marele oras. Atunci
ea se ridica si se apropie de el; gura frageda, frumoasa stralucea pe chipul t�nar.
�ncepu sa glumeasca cu el, �l �ntreba daca m�ncase ceva si daca e adevarat ca
samanii dorm singuri �n padure, neav�nd voie sa tina femei pe l�nga ei. Zic�nd
acestea, �si aseza piciorul st�ng pe cel drept al lui, fac�nd acea miscare a femeii
care invita barba�tul la acele placeri ale dragostei numite de manuale �cataratul
�n copac". Siddhar�tha simti cum i se �ncinge s�ngele si, aduc�ndu si aminte �n
momen�tul acela de visul sau, se apleca putin spre femeie si i saruta cu buzele
v�rful maroniu al s�nului. C�nd �si ridica privirea, �i vazu chipul z�mbind,
inundat de dorinta, �i vazu ochii micsorati care l conjurau plini de dor.
Si Siddhartha simti dorinta si izvorul sexului sau se trezi la viata; cum �nsa nu
se mai atinsese niciodata de o femeie, ezita un moment, �n vreme ce m�inile sale
erau gata sa o cuprinda. Si �n acest moment auzi, cutre�mur�ndu se, un glas izvor�t
din strafundurile sale, iar gla�sul acela spunea nu. De pe chipul z�mbitor al
tinerei femei disparu orice farmec, el nu mai vedea dec�t privirea umeda a unei
femele cuprinse de calduri. �i m�ng�ie obra�jii cu bl�ndete si, cu pasi agale,
�ntoarse spatele femeii dezamagite, dispar�nd �n hatisul de bambus.
�n aceeasi zi, ajunse, �nainte de a se �nsera, �ntr un oras mare si se bucura, caci
dorea apropierea oamenilor. Traise vreme �ndelungata prin paduri, iar coliba de
paie a luntrasului �n care dormise asta noap�te fusese, dupa multa vreme, primul
acoperis sub care adastase.
La marginea orasului, l�nga un cr�ng frumos �mprej�muit de un gard, drumetului �i
iesi �n cale o mica ceata de servitori si servitoare care duceau cosulete. �n
mijlocul lor, purtata de patru oameni pe o lectica �mpodobita, sedea pe o perna
rosie sub o umbrela multicolora o femeie, stap�na. Siddhartha se oprise la intrarea
�n acest cr�ng al desfatarilor, privind alaiul, servitorii, fetele, cosurile,
lectica, iar �n lectica o vazu pe femeia aceea. Sub parul negru aranjat �ntr un coc
�nalt �i zari chipul deosebit de luminos, deosebit de fraged, deosebit de
inteligent, gura de un rosu fraged, seman�nd cu o smochina abia iesita din floare,
spr�ncenele �ngrijite, vopsite si arcuite �nalt, ochii de culoare �nchisa,
inteligenti si atenti, g�tul alb, lung, t�snind din vestm�ntul verde si auriu,
m�inile albe si lungi, subtiri, cu bratari de aur mai sus de �ncheie�turi.
Siddhartha vazu c�t era de frumoasa, iar inima lui se �nveseli. C�nd lectica se
apropie de el, se �nclina ad�nc, apoi, �ndrept�ndu si spinarea, privi la chipul alb
si dragalas, citi pentru o clipa �n ochii inteligenti cu arcade �nalte, simtind
adierea unui parfum necunoscut de el. Frumoasa femeie dadu din cap z�mbind o clipa,
apoi disparu �n cr�ng �mpreuna cu servitorii.
�Asadar, intru �n acest oras, �si spuse Siddhartha, sunt semne de bun augur."
Simtea chemarea de a intra de�ndata �n acel cr�ng, se g�ndi �nsa bine si si dadu
seama abia acum de felul �n care �l privisera servitorii si fetele � plini de
dispret, plini de ne�ncredere, distanti.
�Mai sunt �nca saman, �si spuse el, mai sunt �nca ascet si cerse�tor. Trebuie sa
devin alt om, caci asa cum sunt nu am voie sa intru �n cr�ngul acesta." Si r�se.
Pe primul om care i iesi �n cale �l �ntreba ce hram pur�ta cr�ngul acela si cum se
numea aceasta femeie si afla ca era cr�ngul Kamalei, vestita curtezana care, �n
afara de acest cr�ng, mai avea �n stap�nire si o casa �n oras.
Apoi intra �n oras. Acum avea un tel precis.
Urmarindu si telul se lasa absorbit de oras furat de torentul strazilor, ramase
nemiscat prin piete, odihnindu se apoi pe treptele de piatra de pe malul fluviului.
Spre seara se �mprieteni cu un ajutor de barbier pe care �l vazuse lucr�nd la umbra
unei bolti; �l revazu rug�n�du se �n tem�plul lui Visnu si �i povesti unele
�nt�mplari legate de Visnu si Laksmi. �n noaptea aceea dormi l�nga barcile de la
malul fluviului, iar dimineata, �nainte ca primii musterii sa intre �n frizerie, �l
ruga pe ajutorul de barbier sa i rada barba, sa i scurteze si sa i pie�pte�ne parul
si sa i l unga cu un ulei bun. Apoi se duse si se scalda �n fluviu.
Spre seara, c�nd frumoasa Kamala se apropia �n lec�tica de cr�n�gul ei, Siddhartha
se postase deja la intrare si se �nclina, iar curtezana �i adresa un salut. Facu un
semn servitorului care �ncheia coloana si l ruga sa si anunte stap�na ca un t�nar
brahman doreste nespus de mult sa stea de vorba cu ea. La scurta vreme dupa aceea
servitorul se �ntoarse si l pofti sa l urmeze, conduc�ndu l tacut �ntr un pavilion
�n care Kamala statea �ntinsa pe un pat comod. Apoi ramase singur cu ea.
�Nu esti tu acela care statea ieri afara si mi a dat binete?" �ntreba Kamala.
�Asa este, te am vazut �nca de ieri si ti am dat binete."
�Dar ieri parca aveai barba si par lung, plin de praf."
�C�t de bine ai bagat de seama, pe toate le ai observat. Atunci l ai vazut pe
Siddhartha, fiul de brahman care si parasise locurile natale ca sa se faca saman si
a si fost saman timp de trei ani. Acum �nsa am parasit acea cale, am venit aici �n
oras si tu ai fost prima care mi a iesit �n drum �nainte de a pune piciorul �n
oras. Am venit la tine, Kamala, pentru a ti spune toate acestea! Tu esti prima
femeie cu care Siddhartha vorbeste fara sa si plece ochii. Niciodata nu mi voi mai
pleca ochii c�nd �n cale �mi va iesi o femeie frumoasa."
Kamala z�mbea, juc�ndu se cu evantaiul sau din pene de paun. Si �l �ntreba: �Si
Siddhartha n a venit la mine dec�t pentru a mi spune lucrul acesta?"
�Pentru a ti spune lucrul acesta si pentru a ti multumi ca esti at�t de frumoasa.
Si as vrea sa te mai rog, Kamala, daca nu te superi, sa mi fii prietena si sa mi
dai lectii, caci eu nu stiu �nca nimic din arta aceasta �n care tu esti mestera."
Auzind aceasta, Kamala r�se cu glas tare.
�Nu mi s a mai �nt�mplat niciodata, prietene, ca un saman din padure sa vina sa ia
lectii de la mine! Nici�odata nu mi s a mai �nt�m�plat ca un saman cu parul lung,
�ncins �n jurul coapselor cu o bucata de p�nza zdrentuita, sa vina la mine! Multi
tineri vin la mine, printre ei afl�ndu se si fii de brahmani, dar ei vin �mbracati
frumos, vin cu �ncaltari frumoase, parul lor miroase frumos, iar �n punga au
parale. Iata cum arata, samanule, tinerii care vin la mine."
Siddhartha grai: �Dupa cum vezi am si �nceput sa �nvat de la tine. Chiar ieri am
�nvatat ceva. Mi am ras barba, mi am pieptanat parul, d�ndu mi l cu ulei. Ceea ce
�mi mai lipseste, minunato, nu este dec�t un fleac: �mbracaminte buna, �ncaltari
bune, bani �n punga. Afla ca Siddhartha si a pus �n g�nd lucruri mult mai grele
dec�t aceste nimicuri si a realizat ceea ce si a pus �n g�nd. Cum oare n as reusi
sa realizez ceea ce mi am pus ieri �n g�nd: sa ti fiu prieten si sa aflu de la tine
placerile dragostei! Vei vedea c�t de usor voi prinde totul, Kamala, caci am
�nvatat eu lucruri mai grele dec�t ceea ce trebuie sa ma �nveti tu. Asadar, am
priceput: Siddhartha nu ti este pe plac asa cum e el acum, cu ulei �n par, dar fara
�mbracaminte, fara �ncaltaminte, fara bani?"
Kamala exclama r�z�nd: �Nu, mult stimate, nu mi este �nca pe plac. Trebuie sa aiba
haine, haine bune, si �ncaltari, �ncaltari frumoase, si multi bani �n punga si
daruri pentru Kamala. Ei, acum iata ca o stii si pe asta, samanule din padure, nu i
asa? Ai bagat la cap?"
�Am bagat prea bine la cap! exclama Siddhartha. Cum sa nu bag la cap ceea ce
rosteste o asemenea gura! Gura ta este ca o smochina proaspat iesita din floare,
Kamala. Si gura mea e rosie si proaspata, se va potrivi cu a ta, ai sa vezi. � Dar
spune mi, frumoasa Kamala, nu ti e teama deloc de samanul din padure care a venit
sa ia lectii de dragoste?"
�De ce m as teme de un saman, de un prostanac de saman din padure venit dintre
sacali, si care habar nu are ce i o femeie?"
�O, samanul acesta este puternic si nu se teme de nimic. El ar putea sa te ia cu
forta, frumoasa fata. El ar putea sa te rapeasca. El ar putea sa te faca sa stii ce
i durerea."
�Nu, samanule, nu mi este teama de asa ceva. Oare s a temut vreodata un saman sau
un brahman ca ar putea veni cineva sa puna m�na pe el si sa i fure eruditia si
cucernicia si profunzimea g�ndirii? Nu, caci acestea �i apartin lui si numai lui,
iar el da numai ceea ce vrea sa dea si numai cui vrea sa dea. Si tot asa, aidoma se
�nt�mpla si cu Kamala si cu placerile dragostei. Kamala are o gura frumoasa si
rosie, dar �ncearca sa i o saruti �mpotriva vointei Kamalei si nu vei simti un
strop din dulceata aces�tei guri care stie sa daruie at�ta dulceata! Tu bagi usor
la cap, Siddhartha, �nvata deci si lucrul acesta: dragostea poti sa o cersesti, sa
o cumperi, sa o primesti �n dar, sa o gasesti pe strada, dar nu o poti fura. Te ai
g�ndit, asadar, la o cale gresita. Nu, ar fi pacat ca un t�nar dragut ca tine sa
faca un pas at�t de gresit."
Siddhartha se �nclina z�mbind. �Ar fi pacat, Kamala, c�ta drepta�te ai! Ar fi �ntr
adevar mare pacat. Nu, nu vreau sa pierd nici un strop din dulceata gurii tale si
nici tu nu vei pierde nici unul din dulceata gurii mele! Asa�dar, ne am �nteles:
Siddhartha se va �ntoarce atunci c�nd va avea ceea ce acum �nca �i mai lipseste:
haine, �ncaltari, bani. Dar spune mi, gratioasa Kamala, n ai putea sa mi mai dai un
sfat?"
�Un sfat? De ce nu? Cine ar putea refuza sa i dea un sfat unui saman sarman si
nestiutor, venit din padure, din�tre sacali?"
�Draga Kamala, sfatuieste ma asadar: �ncotro s o apuc pentru a obtine cel mai
repede cele trei lucruri?"
�O, prietene, multi doresc sa afle asta. Tu nu trebuie sa faci dec�t ceea ce ai
�nvatat, cer�nd �n schimb parale, haine si �ncaltari. Un om sarac nu poate sa faca
rost de bani �ntr alt fel. Ce stii sa faci?"
�Stiu sa g�ndesc. Stiu sa astept. Stiu sa tin post."
�Altceva nimic?"
�Nimic. Ba da, stiu sa scriu versuri. Mi ai da oare o sarutare �n schimbul unei
poezii?"
�Ti as da o daca poezia ta o sa mi placa. Cum se numeste?"
Dupa ce se reculese un moment, Siddhartha spuse versurile acestea:

��n cr�ngul ei umbros a intrat frumoasa Kamala,

La intrarea �n cr�ng statea, ars de soare, samanul.
Si acela, vaz�nd floarea de lotus, ad�nc
Se �nclina, si Kamala �i multumi cu un z�mbet.
Mult mai placut, �si spuse t�narul, dec�t sa aduci jertfe zeilor,
Mult mai placut e sa i aduci jertfe frumoasei Kamala."

Kamala batu tare din palme, �nc�t bratarile de aur zornaira.

�Frumoase mai sunt versurile tale, saman ars de soare, si n o sa am �ntr adevar
nimic de pierdut daca am sa te rasplatesc cu un sarut."
Din ochi �l atrase spre ea, el �si apleca chipul spre al ei, pun�n�du si gura sa pe
gura ce semana cu o smochina proaspat iesita din floare. Kamala �l saruta �ndelung,
iar Siddhartha simti cu uimire cum ea �l �nvata, cu c�ta �ntelepciune proceda, c�t
de bine �l stap�nea resping�ndu l, �mbiindu l, iar el banui ca dupa acest prim
sarut aveau sa urmeze un sir de sarutari bine g�ndite, experimentate, fie�care
diferit de celalalt, pe care el avea sa le savureze. Se opri apoi, respir�nd ad�nc,
si �n momentul acesta semana cu un copil uimit de bogatia de cunostinte pe care
merita sa ti le �nsusesti asa cum �ti apareau ele �naintea ochilor.
�Versurile tale sunt frumoase, exclama Kamala, de as fi bogata te as rasplati
daruindu ti monezi de aur. Dar cu versuri �ti va fi foarte greu sa faci rost de
at�tia bani c�ti �ti trebuie tie. Caci �ti trebuie multi bani daca vrei sa fii
prie�tenul Kamalei."
�C�t de bine stii sa saruti tu, Kamala", b�lb�i Siddhartha.
�Da, ma pricep la asa ceva, de aceea nu duc lipsa nici de haine, nici de �ncaltari,
nici de bratari, nici de toate lucrurile frumoase. Dar ce se va alege de tine? Nu
stii dec�t sa g�ndesti, sa tii post si sa faci versuri?"
�Mai stiu si c�ntecele de la ritualul jertfirilor, zise Sid�dhartha, dar nu mai
vreau sa le c�nt. Stiu si desc�ntece, dar nu mai vreau sa le rostesc. Am citit
cartile..."
�Ia stai, �l �ntrerupse Kamala. Stii sa citesti? Stii sa scrii?"
�Fireste ca stiu. Mai sunt c�te unii care stiu sa faca si asemenea lucruri."
�Cei mai multi nu stiu. Nici eu nu stiu. E foarte bine ca tu stii sa citesti si sa
scrii, e foarte bine. Chiar si de desc�ntece vei mai avea nevoie."
�n acest moment veni �n fuga o servitoare si �i sopti stap�nei ceva la ureche.
�Mi a venit cineva �n vizita, exclama Kamala. Fugi, dispari, Sid�dhar�tha, nimeni
nu trebuie sa te vada aici, sa tii minte lucrul acesta! M�ine am sa te vad din
nou."
Fetei �i porunci �nsa sa i dea evlaviosului brahman un vestm�nt alb. �ntr o clipa
Siddhartha se si vazu �mpins de fata care l duse, pe cai ocolite, �ntr o casuta
aflata �n gradina, �i darui un vestm�nt, apoi �l conduse p�na la un tufis,
�ndemn�ndu l staruitor sa dispara c�t mai repede din acel cr�ng, fara sa fie vazut
de nimeni.
Cu multumire �n suflet, facu ceea ce i se poruncise. Cum era obisnuit cu padurile
iesi din cr�ng fara nici un zgomot, sarind peste gardul viu al tufisurilor. Cu
multumire �n suflet se �ntoarse �n oras, duc�nd vestm�ntul �nfasurat sub brat. La
un han la care trageau drumetii se aseza la usa, cersi tacut ceva de m�ncare, primi
tacut bucata de placinta de orez pe care i o dadu cineva. S ar putea ca �ncep�nd
chiar de m�ine, se g�ndi el, sa nu mai rog pe nimeni sa mi dea de m�ncare.
�n el se aprinse dintr o data flacara m�ndriei. Nu mai era saman, nu se mai cadea
sa cerseasca. Dadu placinta de orez unui c�ine si ramase flam�nd.
�Ce simpla este viata pe care o traim aici, �n lume, se g�ndea Siddhartha. Nu
prezinta nici un fel de greutati. Si ce greu, ce obositor si la urma urmelor c�t de
deprimant era totul pe vremea c�nd eram saman. Acum totul este usor, usor ca
lectiile de sarutat pe care mi le da Kamala. N am nevoie dec�t de haine si de bani,
si at�ta tot, iata niste teluri marunte, apropiate, care nu te fac sa ti pierzi
somnul."
Iscodise de mult unde se afla casa Kamalei din oras, asa ca a doua zi se si
�nfiinta acolo.
�Totul merge struna, �i striga ea �nt�mpin�ndu l. Kamaswami, cel mai bogat negustor
din oras, te asteapta. Daca o sa i placi te va lua �n slujba lui. Baga de seama,
saman ars de soare. Prin gura altora i am dat vesti despre tine. Fii amabil fata de
el, caci e foarte puternic. Dar nici prea modest sa nu fii! Nu vreau sa devii
servitorul lui, ci sa ajungi �n acelasi rang cu el, altfel n am sa fiu multumita de
tine. Kamaswami da semne de batr�nete si de comodi�tate. Daca o sa i placi o sa ti
dea �n grija multe lucruri."
Siddhartha �i multumi r�z�nd, iar c�nd Kamala afla ca nu m�ncase nimic nici ieri,
nici azi dadu porunca sa i se aduca p�ine si fructe, omenindu l.
�Ai avut noroc, �i spuse ea la despartire, usile ti se deschid una dupa alta. Cum
vine asta oare? Faci cumva farmece?"
Siddhartha spuse: �Ieri �ti spuneam ca ma pricep sa g�ndesc, sa astept si sa tin
post, dar tu ai fost de parere ca aceste lucruri nu mi sunt de nici un folos. Ba
�mi sunt de mare folos, Kamala, vei vedea. Vei vedea ca prostanacii de samani din
padure �nvata si stiu multe lucruri pe care voi nu le stiti. Acum doua zile mai
eram �nca un cersetor amar�t, ieri am sarutat o pe Kamala si �n cur�nd voi fi
negustor si voi avea bani si toate acele lucruri pe care tu le pretuiesti."
�Ei, da, recunoscu ea. Dar ce te ai face fara mine? Ce s ar alege de tine daca nu
te ar ajuta Kamala?"
�Draga Kamala, spuse Siddhartha ridic�ndu se �n picioare, primul pas l am facut
venind la tine �n cr�ng. Eram hotar�t sa iau lectii de dragoste de la cea mai
fru�moasa femeie. Din momentul �n care am luat aceasta hotar�re am avut
certitudinea ca mi o voi �ndeplini. Stiam ca tu ma vei ajuta, am stiut acest lucru
�nca din clipa �n care m ai privit prima data, atunci c�nd stateam la intra�rea �n
cr�ng."
�Si daca n as fi vrut s o fac?"
�Iata �nsa ca ai vrut. Asculta, Kamala: daca arunci o piatra �n apa, ea se duce
p�na la fund pe drumul cel mai scurt. La fel se petrec lucrurile si atunci c�nd
Siddhartha are un scop, o tinta. Siddhartha nu �ntreprinde nimic, el asteapta,
g�ndeste, posteste, dar patrunde si strabate lucrurile lumii la fel cum trece
piatra prin apa, fara nici un efort, fara sa se clinteasca; este atras, las�ndu se
antre�nat �n cadere. Telul sau este acela care �l atrage, caci el nu permite sa i
patrunda �n suflet nimic din ceea ce ar putea sa contravina acelui tel. Iata ce
lucru a �nvatat Siddhartha la samani. Zanatecii considera ca acest lucru ar fi o
vraji�torie si sunt de parere ca el e opera unor demoni. Dar demonii nu au nici un
amestec, asa ceva nici nu exista. Oricine poate sa faca o asemenea vrajitorie,
oricine poate sa si atinga telurile cu conditia sa poata g�ndi, sa poata astepta,
sa poata posti."
Kamala �l asculta. �i era draga vocea lui, �i era draga privirea ochilor lui.
�Poate ca asa o fi, spuse ea �ncet, cum spui tu, prie�tene. Dar poate ca la fel de
adevarat este si faptul ca Sid�dhartha este un barbat chipes, ca femeilor le place
privirea lui si ca din aceasta cauza �i tot iese fericirea �n cale."
Sarut�nd o, Siddhartha �si lua ramas bun. �Asa sa fie cum zici tu, �nvatatoareo.
Fie ca privirea mea sa ti fie mereu pe plac, fie ca, datorita tie, fericirea sa mi
iasa mereu �n cale!"

PRINTRE OAMENII COPII

Siddhartha porni spre negustorul Kamaswami, cineva �i arata o casa bogata, acolo
servitorii �l condusera printre covoare de mare pret �ntr o �ncapere �n care �l
astepta stap�nul casei.
Kamaswami intra, era un barbat mladios, cu mers repezit, parul �i �ncaruntise de
tot, ochii sai erau foarte inteligenti si precauti, iar gura lui era r�vnitoare.
Stap�nul si oaspetele se salutara cu amabilitate.
�Mi s a spus, deschise vorba negustorul, ca esti brah�man, un om �nvatat, si ca
esti �n cautarea unei slujbe la un negustor. Ai ajuns la ananghie, brahmanule, de
cauti de lucru?"
�Nu, spuse Siddhartha, nu am ajuns la ananghie si nici n am fost vreodata la
ananghie. Afla ca vin de la samani, �n mijlocul carora am trait multa vreme."
�Dar cum poti spune ca nu esti la ananghie daca vii de la sa�mani? Ca doar samanii
n au nici un fel de avere, nu i asa?"
��ntr adevar, nu am nici un fel de avere, spuse Sid�dhartha, daca te referi la asa
ceva. Fireste ca nu am nici un fel de avere. Dar lucrul acesta se �nt�mpla din voia
mea, asadar, nu sunt la ananghie."
�Dar daca nu ai nici o avere, din ce vrei sa traiesti?"
�La asta �nca nu m am g�ndit, stap�ne. Mai bine de trei ani nu am avut nici un fel
de avere si nici nu mi a trecut prin g�nd sa mi pun �ntrebarea din ce traiesc."
�Asadar, ai trait din ceea ce aveau altii."
�Se pare ca asa e. Dar si negustorul traieste din ceea ce au altii."
�Adevar grait ai. Totusi el nu ia nimic pe degeaba de la ceilalti; le da �n schimb
marfurile sale."
��ntr adevar, se pare ca asa este. Fiecare ia, fiecare da, asa e viata."
�Dar da mi voie sa te �ntreb: daca tu nu ai nici un fel de avere ce ai de g�nd sa
oferi?"
�Fiecare ofera ceea ce are. Razboinicul �si ofera forta, negustorul ofera marfa,
�nvatatorul �nvatatura, taranul orez, pescarul peste."
�Prea bine. Dar ce poti tu oare sa oferi? Ce ai �nvatat si ce stii tu?"
�Stiu sa g�ndesc. Stiu sa astept. Stiu sa postesc."
�Asta i tot?"
�Asa cred, asta i tot!"
�Si la ce ti folosesc toate acestea? De pilda, la ce ti foloseste pos�titul?"
�Postitul este un lucru foarte bun, domnule. C�nd cineva nu are ce m�nca, lucrul
cel mai �ntelept pe care �l poate face este sa posteas�ca. Daca, sa spunem,
Siddhartha n ar fi �nvatat sa posteasca, el ar fi trebuit sa accepte orice slujba,
chiar astazi, fie la tine, fie �n alta parte, caci foa�mea l ar constr�nge sa faca
acest lucru. Asa �nsa, Siddhar�tha poate sa astepte linistit, el nu stie ce i
nerabdarea, el nu stie ce i ananghia, poate rezista multa vreme asaltului foamei,
r�z�n�du si de ea. Iata la ce ti poate folosi postitul, domnule."
�Ai dreptate samanule. Asteapta o clipa."
Kamaswami iesi si reveni apoi cu un sul pe care �l �ntinse oaspe�telui sau
�ntreb�ndu l: �Poti sa l citesti?"
Siddhartha privi cu atentie sulul care continea textul unui con�tract de cumparare
si �ncepu sa l citeasca cu glas tare.
�Minunat, spuse Kamaswami. Ai vrea acum sa scrii ceva pe aceasta foaie?"
�i dadu o foaie si un condei, iar Siddhartha scrise ceva, �napoin�du i foaia.
Kamaswami citi: �E bine c�nd stii sa scrii, dar e mai bine c�nd stii sa g�ndesti. E
bine c�nd esti inteligent, dar e mai bine c�nd esti rabdator."
�Stii sa scrii excelent, �l lauda negustorul. Va trebui sa mai vor�bim despre unele
lucruri. Pentru astazi te rog sa fii oaspetele meu si primeste sa fii gazduit �n
aceasta casa."
Siddhartha multumi si accepta oferta, asa ca acum locuia �n casa negustorului. I s
au adus haine si �ncaltari, iar un servitor �i pregatea zilnic baia. De doua ori pe
zi i se servea o masa �mbelsugata, dar Sid�dhartha nu m�nca dec�t o data pe zi,
refuz�nd carnea si vinul. Kama�swami �i vorbi despre negotul sau, �i arata
marfurile si magazinele, �i arata caietele cu diverse socoteli. Siddhartha �nvata
multe lucruri noi, mai mult asculta dec�t vorbea. Si, cu g�ndul la vorbele Kamalei,
nu se supunea niciodata negus�torului, fac�ndu l pe acesta sa l trateze ca pe
egalul sau, ba chiar ca mai mult dec�t egalul sau. Kamaswami facea negot cu multa
prudenta si deseori cu pasiune, Siddhartha �nsa considera toate acestea drept un
joc, d�ndu si silinta sa i �nvete c�t mai bine regulile, fara ca inima sa i fie
afec�tata de continutul sau.
Nu poposise de multa vreme �n casa lui Kamaswami, c�nd iata ca deveni asociat �n
negotul stap�nului acestei case. Zi de zi �nsa, la ceasul pe care ea �l fixa, o
vizita pe frumoasa Kamala, �mbracat �n haine frumoase, cu �ncaltari frumoase, iar
�n scurt timp �ncepu chiar sa i aduca si cadouri. Gura ei rosie, �nteleapta, �l
�nvata multe lucruri. M�na ei delicata, mladioasa �l �nvata multe lucruri. Fiind
�nca un novice �n ale dragostei, era tentat sa se arunce orbeste, cu o pofta
nepotolita, �n bratele placerilor ca �ntr un abis fara fund, Kamala �l initie
temeinic �n �nvatatura ei dupa care nu poti obtine placerea fara sa oferi si tu
placere, caci fiecare gest, fiecare m�ng�iere, fie�care atingere, fiecare clipa,
fiecare particica a trupului �si are propria sa taina datatoare de fericire celor
care se pri�cep sa o trezeasca. Kamala �l �nvata ca �ndragostitii nu tre�buie sa se
desparta unul de celalalt dupa celebrarea iubirii fara sa resimta o admiratie
reciproca, fara sa se fi lasat �nvinsi �n aceeasi masura �n care au fost
�nvingatori, astfel �nc�t nici unul din ei sa nu resimta suprasaturatia,
desertaciunea sau sentimentul nefast ca ar fi abuzat de celalalt sau celalalt ar fi
facut abuz de el. Petrecu ore minunate �mpreuna cu frumoasa si inteligenta artista,
devenind elevul ei, amantul ei, prietenul ei. Alaturi de Kamala �ntrezarea valoarea
si sensul vietii sale prezente, nicidecum �n negotul lui Kamaswami.
Negustorul �i �ncredinta scrierea unor contracte si scrisori impor�tante, se
obisnui sa se consulte cu el �n toate chestiunile mai impor�tan�te. El baga repede
de seama ca Siddhartha nu se prea pricepea la orez sau l�na, la navi�gatie sau
negot, dar ca avea o m�na norocoasa si ca linistea si calmul lui Siddhartha, arta
lui de a asculta si de a �ntele�ge oameni necunoscuti le depaseau pe ale sale.
�Brahma�nul acesta, �i spuse el unui prieten, nu e deloc un bun negustor si n o sa
fie nicio�da�ta asa ceva, sufletul sau nu pune pic de pasiune �n afaceri. Dar el
detine secretul oamenilor carora succesul le vine de la sine, fie pentru ca sunt
nascuti �ntr o zodie norocoasa, fie pentru ca fac far�mece sau unele lucruri
�nvatate de la samani. Ai mereu impresia ca afacerile sunt pentru el un joc, nu se
lasa niciodata furat de ele, nu se lasa niciodata subjugat de ele, nu i e teama
niciodata de esec, pagubele nu i produc nici o umbra de tristete."
Prietenul �i dadu negustorului urmatorul sfat: �Ofera i a treia parte din c�stigul
afacerilor pe care ti le face, dar pune l totodata sa suporte o aceeasi parte �n
cazul �n care se produce vreo paguba. �n felul acesta �l vei face sa fie mai
s�rguincios."
Kamaswami �i urma sfatul. Dar Siddhartha nici nu se sinchisea de asa ceva. C�nd
obtinea un c�stig, �l accepta cu indiferenta; c�nd suferea un esec, r�dea zic�nd:
�Ia te uita, de data asta mi a mers prost!"
Se parea �ntr adevar ca afacerile �l lasau indiferent.
O data se duse �ntr un sat ca sa cumpere o recolta bogata de orez. C�nd sosi el,
orezul fusese deja v�ndut unui alt negustor. Cu toate acestea, Siddhartha mai
ramase c�teva zile �n satul acela, �i ospata pe tarani, le darui copiilor acestora
monezi de cupru, participa la sarbatoarea prilejuita de o nunta si se �ntoarse pe
deplin multumit din calatoria sa. Kamaswami �i facu reprosuri pentru faptul ca nu
se �ntorsese de�ndata, pierz�nd timp si bani. Siddhartha �i raspunse: �Nu ma mai
certa, draga prietene! Cearta nu duce niciodata la nimic. Daca s au produs pagube,
sunt gata sa le suport. �n ceea ce ma priveste sunt foarte multumit de aceasta
calatorie. Am cunoscut o sumedenie de oameni, m am �mprietenit cu unul dintre
brahmani, copii au cala�rit pe genunchii mei, taranii mi au aratat c�mpurile lor,
nimeni nu m a tratat ca pe un negustor."
�Toate s bune si frumoase, exclama suparat Kamaswami, dar trebuie sa ti spun ca tu
esti totusi negustor! Sau poate ai plecat �n aceasta calatorie numai cu g�ndul de a
te distra?"
�Fireste, r�se Siddhartha, fireste ca am plecat �n aceasta calatorie cu g�ndul de a
ma distra. Cu ce alt g�nd? Am cunoscut oameni si locuri, m am bucurat de bunavointa
si �ncredere, mi am facut prie�teni. Vezi tu, dragul meu, daca eu as fi fost
Kamaswami, m as fi �ntors de�ndata ce as fi vazut ca am pierdut sansa de a cumpara
ceva, m as fi �ntors acasa suparat, �n mare graba iar timpul si banii ar fi fost
pierduti cu adevarat. Asa �nsa am petre�cut zile frumoase, am avut ce �nvata, m am
desfatat �n placeri, nu am pricinuit nimanui nici o pagu�ba, nici mie, nici altora,
cum s ar fi �nt�mplat daca m as fi suparat si m as fi grabit. Iar daca o fi sa ma
mai duc acolo, poate pentru a cumpara mai t�rziu o alta recolta sau cine stie �n ce
alt scop, oamenii aceia prietenosi ma vor primi cu bunavointa si cu veselie, iar eu
ma voi felicita pentru fap�tul ca atunci nu m am grabit si nu mi am stricat buna
dis�pozitie! Sa schimbam vorba, prietene, nu ti face s�nge rau cert�ndu ma! De vei
considera �ntr o buna zi, ca iata, acest Siddhar�tha te pagubeste, nu va trebui
dec�t sa rostesti un singur cuv�nt si Siddhartha �si va vedea de drum. P�na atunci
�nsa, hai sa ne aratam multumiti unul de altul."
La fel de zadarnice se dovedira si �ncercarile negusto�rului de a l convinge pe
Siddhartha ca man�nca p�inea lui, p�inea lui Kama�swami. Siddhartha stia ca �si
man�nca pro�pria lui p�ine, ba mai mult, ca am�ndoi m�ncau din p�inea altora, din
p�inea tuturor. El nu si pleca urechea la nici una din grijile lui Kamaswami, iar
Kamaswami avea tare multe griji. Daca o afacere oarecare era amenintata de esec,
daca un transport de marfuri parea pierdut, daca un datornic lasa impresia ca nu si
poate plati datoriile, Kamaswami nu reusea niciodata sa si convinga asociatul ca ar
mai fi avut vreun sens sa rostesti cuvinte de �ngrijo�rare sau de m�nie, sa ti
�ncrunti fruntea sau sa dormi agi�tat. �ntr o zi, c�nd Kamaswami �i spuse ca, tot
ceea ce stia Siddhartha �nvatase de la el, acesta �i raspunse: �Nu face astfel de
glume pe seama mea, sa nu crezi ca sunt prost! De la tine am �nvatat c�t costa un
cos plin cu peste si c�ta dob�nda pot sa cer pentru niste bani �mprumutati. Cam la
at�t se reduc cunostintele tale! Dar sa g�ndesc � asa ceva n am �nvatat de la tine,
scumpul meu Kama�swami, ba mai degraba cauta tu sa �nveti de la mine lucrul
acesta."
�ntr adevar, sufletul sau nu i era deloc la negot. Afa�cerile erau bune numai ca sa
i aduca bani pentru Kamala, ba chiar �i aduceau mai mult dec�t �i trebuia. �n rest,
pe Siddhartha nu l interesau dec�t oamenii, numai acestia �i trezeau curiozitatea
deoarece preocuparile, mestesugu�rile, grijile, placerile si nebuniile lor �i
fusesera odinioara straine si departe de el precum luna. Oric�t de usor i ar fi
venit sa vorbeasca cu toata lumea, sa traiasca �mpreuna cu toata lumea, sa �nvete
de la toata lumea, �si dadu totusi seama ca exista ceva ce l deosebea de ceilalti
oameni, iar acest ceva decurgea din calitatea lui de saman. Vedea cum traiesc
oamenii de pe o zi pe alta �ntr un chip copilaresc sau animalic, �ntr un chip care
�i era drag, dar pe care �l si dispretuia �n acelasi timp. �i vedea cum se zbat,
cum sufera si cum le �ncarunteste parul pentru niste lucruri care lui nu i pareau
sa merite un asemenea pret, pentru bani, pentru mici placeri, pentru mici onoruri,
�i vedea cum se cearta si se jignesc unii pe altii, �i vedea pl�ng�nd de niste
dureri peste care un saman trece cu z�mbetul pe buze si suferind de niste lipsuri
pe care un saman nici nu le cunoaste.
Era receptiv la tot ceea ce �i ofereau acesti oameni. �i era bineve�nit negutatorul
care �i oferea spre cumparare p�nza sa, binevenit era datornicul care �i cerea un
�mpru�mut, binevenit era cersetorul care �i depana o ora �ntreaga povestea saraciei
sale si care nici pe departe nu era at�t de sarac ca oricare dintre samani. Pe
bogatul negutator strain nu l trata altfel dec�t pe servitorul care �l barbierea
sau ca pe v�nza�torul ambulant caruia �i trecea cu vederea faptul ca l �nsela cu
c�teva monezi marunte c�nd �i vindea banane. C�nd Kamaswami venea la el sa i se
pl�nga de gri�jile sale sau sa i faca reprosuri �n legatura cu anumite afa�ceri, �l
asculta cu curiozitate si buna dispozitie, se mira de el, �ncerca sa l �nteleaga,
uneori �i dadea chiar oarecare dreptate, dar numai �n masura �n care i se parea
indispen�sabil, �ntorc�ndu i apoi spatele si dedic�ndu se primului om care �l
cauta. Si venea la el multa lume, multi veneau pentru a face negot cu el, multi
pentru a l trage pe sfoara, multi pentru a l iscodi, multi pentru a i trezi mila,
multi pentru a i cere un sfat. El dadea sfaturi, compatimea, daruia, se lasa c�te
putin tras pe sfoara, si tot acest joc si pasiunea cu care oamenii practicau un
asemenea joc �l preocupau �n g�ndurile sale la fel de mult pe c�t �l preocu�pasera
c�ndva zeii si �nvatatura brahmana.
Din c�nd �n c�nd deslusea �n strafundul pieptului sau un glas usor, firav, care l
avertiza �ncet, i se jeluia �ncet, iar el abia daca l mai auzea. Dupa aceea �si
dadea seama, pret de un ceas, ca ducea o viata ciudata, ca facea o droaie de
lucruri care nu erau dec�t un joc, ca era vesel si ca uneori simtea ca se bucura,
dar ca totusi viata adevarata trecea pe l�nga el, fara sa l atinga. �ntocmai cum
cineva se joaca cu niste mingi, tot asa se juca si el cu afacerile, cu oamenii din
preajma sa pe care �i privea cu o placere aparte, �nsa inima, izvorul fiintei sale,
nu participa deloc la toate acestea. Izvorul acela curgea parca undeva departe de
el, curgea si tot curgea invizibil, nemaiav�nd nimic de a face cu viata lui. Si de
c�teva ori se cutremura la astfel de g�nduri si si dori sa i fie dat si lui sa
participe la toata aceasta copilareasca agitatie zilnica, cu toata pasiunea, din
toata inima, sa traiasca cu adevarat si nu numai sa asiste de pe margine, ca un
spectator.
Dar revenea mereu la frumoasa Kamala, �nvat�nd arta dragostei, exers�nd cultul
placerilor �n care, mai mult ca �n orice altceva, se contopeau gesturile de daruire
si primire, vorbea cu ea, �nvata de la ea, �i dadea sfaturi, �i asculta sfa�turile.
Ea �l �ntelegea mai bine dec�t �l �ntelesese c�ndva Govinda, caci semana mai mult
cu el.
Odata el �i spuse: �Tu esti la fel ca mine, esti altfel dec�t majorita�tea
oamenilor. Esti doar Kamala si nimic altceva, iar �n tine, �nlaun�trul tau e o
liniste, e un refugiu �n care te poti retrage oric�nd cu simtam�ntul permanent de a
fi acasa, sentiment pe care �l am si eu. Putini oameni au asa ceva, chiar daca, �n
fond, oricine ar putea sa l aiba."
�Nu toti oamenii sunt inteligenti", spuse Kamala.
�Nu, spuse Siddhartha, nu aceasta e cauza. Kamaswami e la fel de inteligent ca si
mine, si totusi nu si afla refugiul �n el �nsusi. Si l gasesc �n schimb alti oameni
care, daca e sa i judecam dupa mintea lor, sunt ca niste copii mici. Cei mai multi
oameni, Kamala, sunt precum frunzele care se scutura, plutind si rostogolindu se �n
aer, clatin�ndu se si legan�ndu se p�na ajung la pam�nt. Altii �nsa, putini la
numar, sunt ca stelele cu traiectorie fixa, neatinse de v�nt, ei poarta �ntr �nsii
propria lor lege si propria lor traiecto�rie. Din at�tia �nvatati si samani din
c�ti am cunoscut, si au fost multi, numai unul se tragea din aceasta spita, era un
om desav�rsit pe care n am sa l pot uita niciodata. E vorba de Gotama, Sublimul,
cel care �si propova�duieste �nvatatura. Mii de discipoli �i asculta zi de zi
�nvatatura, �i urmeaza ora de ora preceptele, dar toti laolalta nu sunt dec�t niste
frunze care se scutura, n au �n ei �nsisi nici o �nvatatura si nici o lege."
Kamala �l privea z�mbitoare. �Iar vorbesti despre el, spuse ea, iar te b�ntuie
g�ndurile tale de saman."
Siddhartha tacu, apoi reluara jocul dragostei, unul dintre cele treizeci sau
patruzeci de jocuri diferite pe care le stia Kamala. Trupul ei se mladia ca cel al
unui jaguar, ca arcul unui v�nator; �nvat�nd de la ea cum sa faci dra�goste
descopereai multe placeri, multe taine. Se juca multa vreme cu Siddhartha,
atrag�ndu l, resping�ndu l, fort�ndu l, �ncolacindu l, bucur�ndu se de maiestria
lui p�na c�nd acesta, �nfr�nt si epuizat, se odihnea l�nga ea.
Curtezana se apleca deasupra lui, uit�ndu se lung la chipul lui, privindu i �n
ochii obositi.
�Esti cel mai bun amant din c�ti am cunoscut, spuse ea caz�nd pe g�nduri. Esti mai
puternic dec�t ceilalti, mai mladios, mai supus. Ai �nvatat bine arta mea,
Siddhartha. Peste ani, c�nd voi fi mai �n v�rsta, as vrea sa am un copil de la
tine. Si cu toate acestea, dragul meu, tu ai ramas tot un saman, cu toate acestea
nu ma iubesti, tu nu iubesti pe nimeni. Nu i asa?"
�Se prea poate, spuse Siddhartha obosit. Sunt si eu la fel ca tine. Nici tu nu
iubesti � caci altfel cum ai mai putea sa practici dragostea ca pe o arta? Poate ca
oamenii de felul nostru nu pot sa iubeasca. De asa ceva nu sunt �n stare dec�t
oamenii copii; aceasta e taina lor."

SANSARA

Siddhartha duse multa vreme o viata lumeasca, o viata de pla�ceri, dar nu se lasa
subjugat de ea. Simturile sale reprimate �n anii fierbinti c�nd fusese saman se
redestep�tara, el se �nfrupta din bogatii, se �nfrupta din placeri, savura gustul
puterii; cu toate acestea ramase, multa vreme �n inima lui, un saman, lucru pe care
�nteleapta Kamala �l �ntelesese foarte bine. Arta g�ndirii, a asteptarii, a
postitului conti�nua sa i influenteze viata, oamenii lumii, oamenii copli continuau
sa ram�na pentru el niste straini, tot asa ca si el pentru ei.
Anii treceau, iar Siddhartha, prins de traiul cel bun, nu le mai simtea scurgerea.
Se �mbogatise, avea de multa vreme o casa, servitori proprii si o gradina �n afara
orasu�lui, pe malul fluviului. Oamenii �l �ndragisera, veneau la el ori de c�te ori
aveau nevoie de bani sau de un sfat, dar, �n afara de Kamala, nici unul nu i era
apropiat.
Starea aceea �naltatoare si luminoasa de trezie pe care, aflat �n culmea tineretii
sale, o traise �n zilele ce au urmat dupa predica lui Gotama, dupa despartirea de
Govinda, asteptarea aceea �ncr�ncenata, acea m�ndra sin�guratate lipsita de
�nvataturi si �nvatatori, disponibili�tatea aceea mladioasa de a asculta
dumnezeiescul glas din pro�pria sa inima se transformasera �ncetul cu �ncetul �ntr
o amintire, fusesera ceva efemer; izvorul sf�nt pe care, c�ndva, �l simtise foarte
aproape, care murmurase c�ndva �n el �nsusi, susura acum de departe, �ncet. Este
adevarat ca multe din cele ce �nvatase de la samani, de la Gota�ma, de la tatal
sau, brahmanul, mai dainuisera �nca multa vreme �ntr �nsul: viata cumpatata,
bucuria de a g�ndi, orele de meditare profunda, cunoasterea tainica a sinelui, a
eternului eu care nu este nici trup, nici constiinta. Unele din aceste lucruri mai
dainuiau �ntr �nsul, dar se afundau unul dupa altul, acoperindu se de praf.
�ntocmai ca roata olarului care, odata pornita, se mai �nv�rteste �nca multa vreme,
obosind �ncetul cu �ncetul si oprindu se apoi din rotirea sa, tot asa se mai
�nv�rtise multa vreme �n sufletul lui Siddhartha roata ascezei, roata g�ndirii,
roata dis�cernam�ntului, ba chiar conti�nua sa se mai �nv�rteasca, dar se �nv�rtea
�ncet, cu ezitari, gata gata sa se opreasca. �nce�tul cu �ncetul, asa cum umezeala
patrunde �n�tr un bustean uscat, invad�ndu l �ncet �ncet si fac�ndu l sa
putre�zeas�ca, �n sufletul lui Siddhartha patrunsera lumea si inertia, inva�d�n�du
i sufletul �ncet �ncet, �ngreuindu l, obosindu l, adormindu l. �n schimb, simturile
sale se desteptasera la viata, �nvatasera si aflasera multe lucruri.
Siddhartha �nvatase sa faca negot, sa si exercite pute�rea asupra oamenilor, sa se
desfete cu o femeie, �nvatase sa poarte vestminte frumoase, sa porunceasca
servitorilor, sa se scalde �n bai frumos mirositoare. �nvatase sa man�nce bucate
fragede, gatite cu grija, sa man�nce peste, carne si pasari, condimente si
dulciuri, sa bea vinul care te moleseste �nvaluindu te �n uitare. �nvatase jocul cu
zaru�rile si sahul, �nvatase sa priveasca la dansatoare, sa fie purtat cu lectica,
sa doarma �ntr un pat moale. Dar conti�nuase sa simta ca e altfel dec�t ceilalti,
ca le este superior, �i privea mereu cu o umbra de ironie, cu putin dispret
iro�nic, adica tocmai cu acelasi dispret pe care �l resimte �n permanenta un saman
fata de fiii lumii. Ori de c�te ori Kamaswami bolea, ori de c�te ori era suparat,
ori de c�te ori se simtea jignit, ori de c�te ori era abatut din cauza gri�jilor
sale de negustor, Siddhartha tra�ta toate aceste lucruri cu ironie. Numai �ncetul
cu �ncetul, pe nebagate de seama, odata cu scurgerea anotimpurilor recoltelor si
ploilor, ironia sa se tocise, superioritatea sa mai cedase. Numai �ncetul cu
�ncetul, pe masura ce bogatiile sale cresteau, Siddhartha �nsusi �mprumutase c�te
ceva din felul de a fi al oamenilor copii, c�te ceva din infantilita�tea si
�nfricosarea lor. Si cu toate acestea �i invidia, si invidia lui era cu at�t mai
mare, cu c�t el le semana mai mult. �i invidia pentru acel ceva pe care ei �l aveau
iar lui �i lipsea, pentru importanta pe care erau �n stare sa o acorde vietii lor,
pentru pasiunea cu care �si traiau bucuriile si spai�mele, pentru fericirea
incerta, dar dulce, a capacitatii lor eterne de a se �ndragosti. Oamenii acestia
erau �ntotdeauna �ndra�gostiti de ei �nsisi, de femeile, de copiii lor, de onoare
sau de bani, de planuri sau de sperante. Dar el nu �nvata de la ei acest lucru,
tocmai pe acesta nu, aceasta bucurie copilareasca si nesabuinta copilareasca;
�nvata de la ei tocmai ceea ce era mai neplacut, ceea ce el �nsusi dis�pretuia. Se
�nt�mpla tot mai des ca dimineata, dupa o seara de chef, sa stea culcat multa
vreme, simtindu se obosit si cuprins de indife�ren�ta. Se �nt�mpla sa se supere si
sa se enerveze c�nd Kamaswami �l plictisea cu grijile sale. Se �nt�mpla sa r�da
mult prea tare c�nd pierdea la jocurile de zaruri. Chipul lui continua sa fie mai
inteligent si mai patruns de spirit dec�t al celorlalti, dar se lumina rareori �ntr
un z�mbet si pe el apareau una dupa alta trasaturile �nt�lnite at�t de des pe
chipul oamenilor bogati, adica semnele insatisfactiei, bolnaviciunii, m�hnirii,
inertiei, racelii. �ncetul cu �ncetul i se strecura �n suflet boala bogatasilor.
�ntocmai ca un val, ca o ceata subtire, peste Siddhar�tha se cobo�ra �ncetul cu
�ncetul oboseala care, devenea de la o zi la alta tot mai puternica, de la o luna
la alta tot mai tulbure, de la un an la altul tot mai grea. �ntocmai cum o rochie
noua se �nvecheste cu timpul si pierz�ndu si cu tim�pul frumoasa ei culoare,
bat�ndu se, botindu se, rup�ndu se pe la tivuri si �ncep�nd sa si arate pe alocuri
urzeala, tot asa se �nvechise si viata cea noua pe care Siddhartha o �ncepuse dupa
despartirea sa de Govinda, pierz�ndu si, odata cu anii care zburau, culoarea si
stralucirea, adun�nd pe ea cute si pete, �n timp ce dezilu�zia si dezgustul �l
pasteau ascunse �n strafundurile sale, iesind la iveala, ici si colo, �n toata
hidosenia lor. Siddhartha nu baga de seama acest lucru. Baga numai de seama ca
glasul luminos si plin de siguranta din ad�ncul sufletului sau care se trezise
c�ndva �ntr �nsul, �nsotindu l mai apoi mereu �n momen�tele sale de glorie, glasul
acela �ncepuse sa amuteasca.
Lumea pusese stap�nire pe el, pusesera stap�nire pe el placerea, dorinta, inertia,
iar mai apoi chiar si viciul acela pe care el �l dispretu�ise si �l batjocorise
�ntotdeauna cel mai mult, consider�ndu l cel mai nebunesc dintre toate: setea de
c�stig. Proprietatile, averea, bogatia pusesera si ele stap�nire pe el �n cele din
urma, �ncet�nd sa mai fie �n ochii lui un joc sau un fleac, transform�ndu se �n
lanturi si povara. �n aceasta ultima dependenta, cea mai mizerabila, cazuse
Siddhartha �ntr un chip ciudat si viclean: prin jocul cu zaruri. Caci de c�nd �n
inima lui �ncetase sa mai fie un saman, Siddhartha �ncepuse sa practice cu o furie
si pasiune cresc�nda jocul pe bani si lucruri de valoare, joc la care odinioara
participase z�mbitor, indiferent, ca la un obicei al oamenilor copii. Era un
jucator de temut, putin erau aceia care �ndrazneau sa se masoare cu el, at�t de
mari si de provocatoare erau mizele sale. Practica jocul acesta pentru ca inima i
se afla �ntr o stare jalnica si pen�tru ca, pierz�nd si arunc�nd pe fereastra
gunoiul acela de bani, era cuprins de o bucurie vecina cu furia, caci nu si putea
manifesta �n nici un alt chip mai limpede si mai sar�castic dispretul fata de
avutie, fata de acest idol al negus�torilor. Asa �nc�t juca pe sume mari, fara
crutare, ur�ndu se pe el �nsusi, bat�ndu si joc de el �nsusi, baga miile �n
buzu�nar, arunca miile, pierdea bani, pierdea bijuterii, pierdu o casa de la tara,
c�stiga iar, pierdu iar. Acea teama, acea teama �ngrozitoare si apasatoare care �l
�ncerca �n timpul jocului cu zarurile, �n timp ce tremura g�ndindu se la soarta
mizelor sale, acea teama, o iubea si cauta mereu sa si o �mprospateze, sa si o
accentueze, sa si o at�te din ce �n ce mai mult, caci numai �n felul acesta putea
sa mai simta ceva ce aducea a fericire, ceva ce semana cu o usoara betie, ceva ce
aducea o viata mai intensa �n acel univers al traiului sau �mbibat de saturatie, de
nepasare si de monotonie. Si de fiecare data c�nd pierdea mult �si punea �n g�nd sa
obtina noi bogatii, facea negot cu mai mult s�rg, constr�ngea datornicii cu mai
multa strasnicie sa si plateasca datoriile, caci voia sa mai joace, voia sa arunce
alti bani pe fereastra, sa si arate din nou dispretul fata de averi. Siddhartha
�ncepu sa si piarda calmul c�nd suferea pierderi, sa si piarda rabdarea fata de
datornicii neglijenti, sa si piarda marini�mia fata de cersetori, sa si piarda
cheful de a darui si �mprumuta bani celor care �i cereau �mprumuturi. El, cel care
printr o singura zv�rlitu�ra de zar pierdea r�z�nd zeci de mii, deveni sever si
mes�chin �n negot, ba uneori visa bani si noaptea! Si ori de c�te ori se trezea din
aceasta detestabila vraja, ori de c�te ori �si privea chipul �mbatr�nit si ur�tit
�n oglinda de pe peretele dormitorului sau, ori de c�te ori era cuprins de rusine
si sc�rba, o lua din nou la fuga, refugiindu se �n jocul de noroc, refugiindu se �n
betia voluptatii, a vinului, de unde revenea supun�n�du se iar instinctului de a
aduna si de a c�stiga. �nv�rtindu se mereu �n acest cerc fara noima �l napadeau
oboseala, batr�netea, boala.
Si atunci avu un vis care dadu semnalul de alarma. �si petrecuse seara la Kamala,
�n frumoasa ei gradina. Discu�tasera sez�nd pe sub copaci, iar Kamala rostise niste
cuvinte care �l pusesera pe g�nduri, niste cuvinte �ndaratul carora se ascundeau
tristetea si oboseala. �l rugase sa i povesteasca despre Gotama, ascult�nd cu nesat
ceea ce �i spunea despre ochii sai curati, despre gura sa calma si fru�moasa,
despre z�mbetul sau plin de bunatate, despre mer�sul sau pasnic. �i povestise
astfel multa vreme despre sublimul Buddha, iar Kamala zisese oft�nd: �O data, poate
nu peste multa vreme, �l voi urma si eu pe acest Buddha. Am sa i daruiesc gradina
mea si �mi voi gasi refu�giul �n �nvatatura lui."
Dupa aceasta �nsa �l at�tase si �l prinsese �n lanturile jocului iubirii cu o
ardoare dureroasa, musc�ndu l si pl�ng�nd, de parca ar fi vrut sa stoarca si ultima
picatura de dulceata din aceasta placere desarta si trecatoare. Sid�dhartha nu si
daduse seama niciodata cu o at�t de stranie claritate c�t de mult se �nrudeau
voluptatea si moartea. Apoi statuse culcat l�nga ea, �nc�t chipul Kamalei se afla
foarte aproape de el, iar dedesubtul ochilor si �n colturile gurii ei descifrase,
mai limpede ca oric�nd, niste semne de neliniste, niste semne alcatuite din linii
subtiri, din brazde usoare, niste semne amintind de toamna si de v�rsta �nain�tata,
dupa cum Siddhartha �nsusi, care nu de mult �mpli�nise patruzeci de ani, observase
ca si lui �i aparusera ici si colo, printre suvitele de par negru, c�teva fire
albe. Pe chi�pul ei frumos se �ntiparise oboseala si un �nceput de ofi�lire, ca de
altfel si o teama ascunsa, nerostita, poate �nca nedeslusita: teama de batr�nete,
teama de toamna, teama de inevitabilitatea mortii. Se despartise de ea oft�nd, �n
suflet i se strecurasera dezgustul si o teama ascunsa.
Dupa aceea, Siddhartha �si petrecuse noaptea acasa, �n tovarasia dansatoarelor si a
vinului, arborase un aer de superioritate fata de cei de acelasi rang cu el, ceea
ce, de altfel, nu mai corespundea de mult realitatii, bause vin mult si se culcase
t�rziu dupa miezul noptii, obosit si totusi surescitat, gata sa cada prada
pl�nsului si deznadej�dii, se chinuise multa vreme sa adoarma, dar inima i se
umpluse de o mizerie devenita insuportabila, i se umpluse de o sc�rba care �l
invada �ntocmai ca gustul caldut, res�pingator al vinului, ca muzica prea dulceaga
si dezolanta, ca z�mbetul molesi tor al dansatoarelor, ca mirosul dul�ceag al
parului si s�nilor lor. Mai mult dec�t de orice altce�va �i era sc�rba de el
�nsusi, de parul sau parfumat, de mirosul de vin emanat de gura sa, de oboseala si
lipsa de vlaga a pielii sale. �ntocmai cum cel care a m�ncat sau a baut prea mult
ar vrea sa vomite, chiar si cu pretul celor mai mari chinuri, bucur�ndu se ca �n
felul acesta se va usura, tot asa �si dorea si el, cel care, cuprins de un val de
sc�rba, nu putea sa doarma noaptea, sa scape de aceste desfatari, de aceste
apucaturi, de toata aceasta viata lip�sita de sens, de el �nsusi. Abia la ivirea
zorilor, c�nd strada pe care locuia �ncepu sa se anime, reusi sa motaie putin,
fiind cuprins pentru c�teva clipe de o placuta ameteala, de o unda de somn. �n
momentele acelea avu un vis:
Kamala tinea �ntr o colivie de aur o pasare c�ntatoare mica si foarte rara. Despre
aceasta pasare visa el. Si iata ce anume: Pasarea aceasta, care de obicei c�nta �n
orele diminetii, amutise, si aceasta atrag�ndu i atentia se apro�pie de colivie si
privi �nauntru, iar acolo vazu ca micuta pasare zacea moarta, teapana, pe jos. O
scoase afara, c�ntarind o o clipa �n palma, apoi o arunca afara, �n strada, si �n
acelasi moment se sperie �ngrozitor, �ncepu sa l doara inima de parca, odata cu
aceasta pasare moarta, aruncase si tot ceea ce avusese mai pretios si mai bun �n
el.
Trezindu i brusc din acest vis se simti cuprins de o tristete ad�n�ca. Avu impresia
ca si traise viata �ntr un mod lipsit de orice valoare, lipsit de orice sens; �n
m�ini nu i mai ramasese nimic viu, nimic de pret, putea sa renunte acum la toate.
Era singur si gol ca un naufra�giat aruncat la tarm.
B�ntuit de g�nduri negre, Siddhartha se duse �ntr una din gradi�nile sale, �ncuie
toate portile, se aseza sub un copac mango, simtind cum �n inima i se cuibarea
moartea si �n piept groaza, si astfel sezu acolo, simtind cum moare, cum se
ofileste, cum i se apropie sf�rsitul. �ncetul cu �nce�tul �si aduna g�ndurile si
parcurse cu spiritul, �nca o data, tot drumul vietii sale, de la primele zile de
care �si mai putea aduce aminte. C�nd avusese oare parte de fericire, de placere
adevara�ta? O, fireste, avusese parte de c�teva ori de acest simtam�nt. Se
�nfruptase din el �n anii copilariei c�nd reusise sa obtina laudele brahmanilor,
c�nd, �ntrec�ndu i cu mult pe cei de o v�rsta cu el, se distin�sese recit�nd din
versurile sfinte, lu�nd parte la disputele cu �nvatatii sau d�nd o m�na de ajutor
la aducerea jertfe�lor. Simtise pe atunci ca inima �i dadea ghes: �Te asteapta un
drum pentru care esti predestinat, te asteapta zeii." Pe urma, pe vremea
adolescentei c�nd nutrea teluri tot mai �nalte, teluri prin care se deosebea de
turma celor cu nazuinti asemanatoare, situ�ndu se �n fruntea lor, c�nd se lupta sa
afle, �n ciuda tuturor suferintelor, sensul lui Brahman, c�nd orice cunostinte noi
dezlantuiau �n el o sete noua, atunci, �n toiul setei, �n toiul durerii, simtise
din nou acelasi ghes: �Mergi mai departe! Mergi mai departe! Esti predestinat!"
Auzise acelasi glas si atunci c�nd ple�case de acasa, aleg�nd viata de saman, si
iarasi c�nd �i parasise pe samani duc�ndu se la Cel Desav�rsit, plec�nd apoi si de
la acesta, pentru a porni pe drumul incertitudi�nii. De multa vreme nu mai auzise
el glasul acesta, de multa vreme nu mai atinsese nici o culme, strabatuse multi ani
la r�nd un drum neted si searbad, fara un tel �nalt, fara nici o sete, fara nici o
�naltare, complac�ndu se �n compa�nia acelor mici placeri care, �nsa, nu i
produceau nici o satisfactie! Fara sa si fi dat seama de acest lucru, se straduise
si nazuise �n toti acesti ani sa devina si el un om ca toti ceilalti, multi la
numar, ca acesti copii, dar viata lui fusese mult mai mizerabila, mult mai searbada
dec�t a lor, caci el avea alte teluri si alte griji dec�t ei, asa �nc�t univer�sul
unor oameni de genul lui Kamaswami nu fusese pen�tru el dec�t un joc, un dans la
care privesti, o comedie. Numai pe Kamala o �ndragise, numai ea �nsemnase ceva
pentru el, dar mai �nsemna �nca? Mai avea el nevoie de ea, sau ea de el? Nu cumva
erau prinsi �ntr un joc fara sf�rsit? Trebuia oare sa traiesti de dragul unui
asemenea tel? Nu, nu trebuia! Jocul acesta se numea Sansara, era un joc pentru
copii, te amuza c�nd �l jucai o data, de doua ori, de zece ori, dar nu mereu,
mereu.
Din clipa aceea Siddhartha stiu ca jocul se sf�rsise, ca el nu l mai putea juca. Un
fior �i strabatu �ntreaga fiinta, simti ca �nlauntrul sau murise ceva.
Sezu toata ziua aceea sub copacul mango, g�ndindu se la tatal sau, g�ndindu se la
Govinda, g�ndindu se la Gota�ma. Trebuise oare sa i paraseasca pe toti acestia ca
sa ajunga un Kamaswami? Se �nnoptase, iar el continua sa sada acolo. Ridic�ndu si
privirea vazu stelele si �si spuse: �Iata ma sez�nd aici, sub copacul mango, �n
gradina mea." Z�mbi usor, �ntreb�ndu se daca era necesar, daca era bine, daca nu
cumva era un joc nebunesc faptul ca el avea un copac mango, ca avea o gradina?
Renunta, asadar, si la aceste lucruri, si ele murira �ntr �nsul. Se scula, �si lua
ramas bun de la copacul mango, �si lua ramas bun de la gradina. Cum �n ziua aceea
nu pusese nimic �n gura, simti ca �i este tare foame, se g�ndi la casa lui din acel
oras, la camera si la patul lui, la masa plina de bucate. Z�mbi obosit, se scutura
si �si lua ramas bun de la toate aceste lucruri.
La acelasi ceas de noapte Siddhartha parasi gradina, parasi orasul si nu se mai
�ntoarse niciodata. Multa vreme �l cautara oamenii lui Kamaswami, caci acesta �l
credea cazut �n m�inile t�lharilor. Kamala nu ruga pe nimeni sa l caute. Nu se mira
deloc c�nd afla ca Siddhartha disparuse. Nu se asteptase ea mereu la asa ceva? Nu
era el un saman, un pribeag, un pelerin? Simtise acest lucru mai ales la ultima lor
�nt�lnire si, �n ciuda durerii pe care i o provoca aceasta pierdere, se bucura
pentru ca, mai putuse, pentru ultima oara, sa l str�nga cu putere la inima ei,
simtindu se �nca o data posedata si patrunsa toata de el.
Afl�nd prima stirea despre disparitia lui Siddhartha, ea se �ndrepta spre fereastra
unde, �ntr o colivie de aur tinea �nchisa o pasare c�ntatoare rara. Deschise usa
coliviei, scoase pasarea si �i dadu drumul sa zboare. Privi multa vreme �n urma ei,
�n urma acelei pasari �n zbor. Din ziua aceea nu mai primi �n vizita pe nimeni,
usile casei sale fura ferecate. Abia mai t�rziu �si dadu ea seama ca, la ultima
�nt�lnire cu Siddhartha, ramasese grea.

LA FLUVIU

Siddhartha merse prin padure, �ndepart�ndu se de oras, si nu stia altceva dec�t ca

nu se va mai �ntoarce acolo, ca viata pe care o dusese multi ani la r�nd se
sf�rsise, ca o gustase si o sorbise p�na la dezgust. Pasarea c�ntatoare pe care o
visase el murise. �n inima lui pasarea aceea murise. Se afundase p�na la g�t �n
Sansara, absorbise �n el, din toate partile, sc�rba si moartea, asa cum un burete
absoarbe apa p�na la saturatie. Se umpluse si el p�na la saturatie de dezgust, de
mizerie, de moarte; pe lumea aceasta nu mai exista nimic care sa l mai fi putut
atrage, bucura sau m�ng�ia.
Simti ca �si dorea cu ardoare sa nu mai stie nimic de el �nsusi, sa aiba liniste,
sa moara. De ar fi cazut un fulger sa l trasneasca! De ar fi venit odata un tigru
sa l sf�sie! De ar fi existat un soi de vin sau vreo otrava care sa l ameteasca, sa
i aduca uitarea si somnul din care sa nu se mai trezeasca! Mai exista oare vreo
murdarie cu care nu se murdarise, vreun pacat sau vreo nebunie pe care sa nu le fi
sav�rsit, vreo desertaciune sufleteasca din care sa nu se �nfruptat? Cum de mai era
oare posibil sa traiesti astfel? Cum de mai era oare posibil, iara si iara, sa
inspi�ri, sa expiri, sa simti ca �ti este foame, sa man�nci din nou, sa dormi din
nou, sa te culci din nou cu o femeie? Oare tot nu se epuizase, tot nu se sf�rsise
pentru el miscarea aceea ciclica?
Siddhartha ajunse la marele fluviu din padure, la ace�lasi fluviu pe care �l
trecuse cu un luntras pe vremea c�nd era t�nar si venea dinspre orasul lui Gotama.
Se opri la acest fluviu, poposi sovaitor la malul lui. Oboseala si foa�mea �l
slabisera, la ce bun sa mearga mai departe, �ncotro, spre care tel? Nu, nu mai
exista nici un tel, nu mai simtea dec�t o dorinta profunda, dureroasa de a alunga
de la el acest vis desert, de a varsa din sine vinul acesta searbad, de a pune
capat acestei vieti jalnice si rusinoase.
Pe malul fluviului crestea aplecat un copac, un coco�tier, Siddhar�tha �si rezema
umarul de tulpina lui, �l �ncon�jura cu bratul si privi �n apa verde care curgea,
curgea mereu sub el, privi �n jos, simtind cum �ntreaga lui faptura era cuprinsa de
dorinta de a si da drumul si a se scufunda �n apa aceea. �n apa, �ntr un gol
�nfiorator, i se oglindea �ngrozitorul gol din suflet. Da, ajunsese la capat. Nu i
mai ram�nea nimic altceva de facut dec�t sa se distruga, sa nimiceasca viata lui
nereusita de p�na atunci, s o arunce la picioarele zeilor �n hohotele lor
batjocoritoare. Iata care era marea voma r�vnita de el: moartea, nimicirea formei
pe care o ura! N au dec�t sa l man�nce pestii pe acest c�ine cu numele de
Siddhartha, pe acest nebun, acest trup �n care s au aciuat stricaciunea si
putrefactia, acest suflet adormit si calcat �n picioare! N au dec�t sa l devoreze
pestii si crocodilii, n au dec�t sa l sf�sie demonii �n bucati!
Se uita fix �n apa cu chipul desfigurat, �si zari chipul reflectat acolo si �l
scuipa. Cuprins de o oboseala ad�nca, �si desprinse bratul de trunchiul copacului,
�ntorc�ndu se putin, astfel �nc�t sa cada drept �n jos, sa se scufunde odata!
Cu ochii �nchisi, se lasa sa cada �n bratele mortii.
Dar din cele mai �ndepartate cotloane ale sufletului sau, din vre�mu�rile de
odinioara ale unei vieti obosite auzi un sunet. Era un cu�v�nt, o silaba pe care o
rostea asa, cu glas �ng�nat, fara sa se g�n�deas�ca la nimic, cuv�ntul vechi, cel
dint�i si cel de pe urma al tuturor rugaciunilor brah�mane, era sacrul Om, cuv�ntul
care �nsemna, �ceea ce este desav�rsit" sau �desav�rsire". Iar �n momentul �n care
sunetul Om ajunse la urechea lui Siddhartha, spiritul sau adormit se trezi dintr o
data, d�ndu si seama de nebunia pe care era gata gata sa o sav�rseasca.
Siddhartha tresari din toata fiinta. Iata, asadar, �n ce hal ajunsese, era deci
at�t de pierdut, at�t de dezorientat si parasit de tot ceea ce stiuse, �nc�t fusese
�n stare sa si doreasca moartea, �nc�t �n el putuse sa se nasca dorinta aceasta,
dorinta copilareasca de a si afla linistea nimicin�du si trupul! Iata ca ceea ce nu
reusisera sa faca tot chi�nul din ultima vreme, toate deziluziile, toata
disperarea, reusise clipa aceea �n care Om patrunsese �n constiinta sa: atunci �si
dadu seama de mizeria si de ratacirile sale.
�Om!" �si spuse el: �Om". Si �si reaminti de Brah�man, �si reaminti de
indestructibilitatea vietii, de tot ceea ce era dumnezeiesc, de tot ceea ce el
uitase.
Dar fu numai o clipa, o iluminare. La picioarele coco�tierului, Siddhartha cazu
jos, fr�nt de oboseala, mur�mur�nd cuv�ntul Om, �si puse capul pe o radacina a
copacului si cazu �ntr un somn ad�nc.
Dormi ad�nc, fara vise, nu i mai fusese dat de mult sa aiba un asemenea somn. Dormi
ore �n sir, iar c�nd se trezi i se paru ca trecusera zece ani, auzea cum apa curgea
linistit si nu si dadea seama nici unde se afla, nici cum ajunsese acolo, deschise
ochii si deasupra sa vazu cu uimire copacii si cerul si �si aduse aminte unde se
afla si cum ajunsese acolo. Dar pentru aceasta trebui sa treaca o vreme si trecutul
�i aparu acoperit de un val, infinit de �ndepartat, situat undeva infinit de
departe, infinit de indiferent. Stia doar ca �si parasise viata de p�na acum (�n
primul moment de reculegere, viata aceasta de p�na acum i se paru ca o �ntrupare
�ndepartata de odinioara, ca o nastere prematura a eului sau prezent), ca, patruns
de dezgust si de mizerie, voise sa se descotoroseasca de viata, dar �si revenise la
malul unui fluviu, sub un cocotier, cu cuv�ntul Om pe buze, ca adormise si, iata,
se trezise, pri�vind lumea cu ochii unui alt om. �ncet, rostea cuv�ntul Om,
cuv�ntul cu care adormise �n el, si avu impresia ca tot somnul lui prelungit nu
fusese nimic altceva dec�t o ros�tire prelungita, profunda a acestui Om, cugetarea
despre acest Om, scufundarea si dizolvarea totala �n acest Om, �n ceea ce nu poate
fi numit, �n desav�rsire.
Ce minunat fusese somnul acesta! Niciodata nu l refacuse, nu l �mprospatase, nu l
�ntinerise un somn at�t de mult ca acesta! Poate ca murise �ntr adevar, poate ca se
afundase si se nascuse iarasi, lu�nd o alta �nfatisare? Dar nu, se recunostea doar,
�si recunostea m�na si picioarele, recunostea locul �n care zacea, �si recunostea
eul din pro�priul sau piept, pe �ndaratnicul, straniul Siddhartha, dar acest
Siddhartha se schimbase totusi, se re�nnoise, fiind acum �n mod straniu odihnit
dupa somnul sau, �n mod straniu treaz, patruns de bucurie si curiozitate.
Siddhartha se ridica vaz�nd ca dinaintea lui sedea un om, un strain, un calugar �n
straie galbene, ras �n cap, �ntr o pozitie de meditare. Se uita la omul acesta care
n avea par pe cap, nici �n barba si nu i trebui mult ca sa si dea seama ca acest
calugar era Govinda, prietenul sau din tinerete, Govinda, cel care �si gasise
refugiul la sublimul Buddha. Govinda �mbatr�nise si el, dar chipul sau mai pastra
trasaturile de odinioara, vorbind despre zel, credinta, cautari, temeri. �nsa c�nd
Govinda �i simti privirea si des�chise ochii, uit�ndu se la el, Siddhartha observa
ca Govinda nu l recunoscuse. Govinda se bucura c�nd vazu ca se tre�zise, probabil
ca sedea de multa vreme acolo, astept�nd sa se trezeasca, desi nu l recunoscuse.
�Am dormit, spuse Siddhartha. Dar cum de ai ajuns tu aici?"
�Ai dormit, raspunse Govinda. Nu e bine sa dormi �n astfel de locuri unde deseori
misuna serpi si pe unde trec drumurile animalelor din padure. Eu, domnul meu, sunt
un discipol al sublimului Gotama, al lui Buddha, al lui Sa�kyamuni, si mergeam
�mpreuna cu un numar de calugari de ai nostri pe drumul acesta �n pelerinaj, c�nd
te am vazut zac�nd si dormind aici, �n locul acesta unde e periculos sa dormi. De
aceea am �ncercat, domnul meu, sa te trezesc, dar vaz�nd ca aveai un somn foarte
ad�nc am ramas �n urma alor mei si m am asezat l�nga tine astept�nd. Si pe urma se
pare ca am adormit si eu, cel care voise sa ti vegheze somnul. M am achitat cam
prost de datoria mea, m a dobor�t oboseala. Dar acum, ca te ai tre�zit, o sa mi vad
de drum pentru a mi ajunge din urma fratii."
��ti multumesc, samanule, ca mi ai pazit somnul, grai Siddhartha. Voi, discipolii
Sublimului, sunteti niste oameni prietenosi. Ei, acum poti pleca."
�Iata ca plec, domnul meu. Fie ti dat sa te simti bine mereu."
��ti multumesc, samanule."
Govinda facu un semn de salut si spuse: �Ram�i cu bine."
�Cu bine, Govinda", spuse Siddhartha.
Calugarul se opri din mers.
�Da mi voie, domnul meu, sa te �ntreb de unde mi stii numele?"
Siddhartha z�mbi.
�Te cunosc, o, Govinda, din coliba tatalui tau, din scoala de brah�mani si de la
jertfiri, din sederea noastra la samani si din clipa �n care, �n cr�ngul Jetavana,
ti ai gasit refugiul la sublimul Gotama."
�Esti Siddhartha! striga cu glas tare Govinda. Iata, acum te recu�nosc si nu mai
�nteleg deloc cum de nu am putut sa te recunosc ime�diat. Fii binevenit,
Siddhartha, sunt nespus de bucuros ca te revad."
�Si eu ma bucur ca te revad. Ai stat de veghe la capat�iul meu c�nd dormeam, �ti
multumesc �nca o data pentru aceasta, cu toate ca nu ar fi fost nevoie sa ma
pazeasca nimeni. �ncotro te duci acum, prietene?"
�Nu ma duc nicaieri. Noi, calugarii, suntem mereu pe drumuri p�na la venirea
anotimpului ploilor, mergem mereu din loc �n loc, traim dupa regulile noastre,
propovaduim �nvatatura noastra, ne luam pomana si plecam mai departe. Facem mereu
acelasi lucru. Dar tu, Siddhar�tha, tu �ncotro te duci?"
Siddhartha grai: �Si cu mine, prietene, se �nt�mpla acelasi lucru. Nici eu nu ma
duc nicaieri. Sunt un pribeag. Ma aflu �n pelerinaj."
Govinda grai: �Spui ca esti �n pelerinaj si te cred. Dar, iarta ma, Siddhartha, nu
arati deloc ca un pelerin. Porti haine de om bogat, porti �ncaltarile unui om de
rang �nalt si parul tau mirosind a parfum nu seamana deloc cu parul unui pelerin si
nici cu parul unui saman."
�Ce bine ai bagat de seama, dragul meu, ochiul tau ager vede totul. Dar eu nu ti am
spus ca as fi saman. Ti am spus doar ca sunt �n pelerinaj. Si asa si este: sunt �n
pelerinaj."
�Esti �n pelerinaj, spuse Govinda. Dar putini sunt aceia care plea�ca �n pelerinaj
�mbracati �n asemenea vest�minte, putini au asemenea �ncaltari, putini au un
aseme�nea par. N am mai �nt�lnit niciodata un asemenea pelerin, iar eu ma aflu �n
pelerinaj de multa vreme."
�Te cred, Govinda. Dar acum, astazi, iata ca ai �nt�lnit un aseme�nea pelerin cu
astfel de �ncaltari, �mbracat cu astfel de vestminte. Aminteste ti, dragul meu:
trecatoare este lumea �nfatisarilor, trecatoa�re, nespus de trecatoare sunt
vestmintele noastre si felul �n care ne aranjam parul, ba chiar �nsusi parul si
�nsusi trupul nostru. Ai obser�vat bine ca port haine de om bogat. Le port pentru
ca am fost bogat si mi port parul la fel ca oamenii copii si ca desfr�natii, caci
si eu am fost la fel ca ei."
�Si acum, Siddhartha, ce esti acum?"
�Nu stiu, stiu si eu la fel de putin ca si tine. Sunt un pribeag. Am fost bogatas
si acum nu mai sunt; si iata, nu stiu ce voi fi m�ine."
�Ti ai pierdut averile?"
�Le am pierdut eu pe ele sau ele pe mine. Iata, au disparut. Repe�de se mai
�ntoarce roata �nfatisarilor, Govinda. Unde este Siddhartha, brahmanul? Unde este
Siddhartha, samanul? Unde este Siddhartha, bogatasul? Dupa cum stii, Govinda, tot
ce i trecator se schimba repe�de."
Govinda �l privi �ndelung pe prietenul sau din tinerete, cu �ndoiala �n ochi. Dupa
aceea �l saluta asa cum se cuvine sa �i saluti pe cei de rang �nalt si �si vazu de
drum.
Siddhartha privi �n urma lui, cu un z�mbet pe chip, caci conti�nua sa l iubeasca pe
acest om credincios, pe timidul acesta. Si cum ar fi putut sa nu iubeasca chiar pe
nimeni, chiar nimic, tocmai �n mo�men�tul acesta, la ceasul acesta de splendoare
dupa un somn minu�nat, c�nd fusese patruns de Om? Vraja care �l cuprinsese �n somn
sub influenta lui Om facuse ca el sa iubeasca acum totul, sa fie animat de o
dragoste plina de bucurie fata de tot ceea ce vedea �n jurul sau. Si tocmai acesta
era lucrul de care, asa cum i se parea acum, suferise el at�t de mult, anume ca nu
putuse sa iubeasca nimic, pe nimeni.
Siddhartha privi cu un z�mbet pe chip �n urma calugarului care se �ndeparta de el.
Somnul �i daduse noi puteri, dar tot at�t de noi erau si puterile foamei care �l
chinuia, caci iata, de doua zile nu m�ncase nimic si vremea aceea c�nd rezista cu
tarie asaltului foamei trecuse de mult. �ntristat, dar jubil�nd �n sinea lui, se
g�ndea la vre�murile acelea. Pe atunci, �si aduse el aminte, se laudase Kamalei cu
trei lucruri, pe atunci stap�nea trei arte nobile si invincibile: de a posti, de a
astepta si de a g�ndi. Ele fusesera toata averea sa, toata puterea si taria sa,
sprijinul sau neclintit, �n anii de silinta si truda ai tineretii sale nu �nvatase
nimic altceva dec�t aceste trei arte. Iar acum �l parasisera, nu i mai ramasese
nici una din ele, nici posti�tul, nici asteptarea, nici g�ndirea. Renuntase la ele
�n schimbul unor nimic�nicii, al unor lucruri efemere, al unei placeri a
simturilor, al unui trai bun, al unor averi! �ntr adevar, cu el se petrecuse ceva
ciudat. Iar acum, se parea ca se transformase �ntr un adevarat om copil.
Siddhartha cugeta asupra starii �n care se afla. �i venea greu sa g�ndeasca, nu mai
avea nici un chef sa mai faca asa ceva. Totusi se sili sa o faca.
Ei, se g�ndi el, acum, de vreme ce mi au alunecat din m�na toate aceste lucruri,
cele mai desarte, iata ma exist�nd din nou sub soare �n aceeasi postura ca pe
timpul c�nd eram un copilas, nu mi mai apartine nimic, nu stiu sa fac nimic, nu
sunt �n stare de nimic, n am �nvatat nimic. Ce straniu! Acum c�nd nu mai sunt
t�nar, c�nd parul mi a �ncaruntit pe jumatate, c�nd puterile ma parasesc, tocmai
acum �ncep sa o iau de la capat, sa fiu din nou copil! Simti nevoia sa z�m�beasca
iarasi. Da, avusese un destin ciudat! Drumul sau �ncepuse sa coboare la vale si
iata l din nou gol si narod pe lumea asta. Dar nu simtea nici un fel de
�ngrijorare, nu, ba chiar simtea un chef nespus sa r�da, sa r�da de el �nsusi, sa
r�da de lumea asta stranie, nebuna.
�Drumul tau a �nceput sa coboare la vale!" �si spuse el r�z�nd si, zic�nd acestea,
privirea �i cazu asupra fluviului pe care �l vazu cum curge si el la vale, �n
calatoria sa ne�ntrerupta la vale, �n murmurul unui c�ntec vesel. Lucrul acesta �i
placu si z�mbi fluviului cu priete�nie. Nu era oare acesta fluviul �n care voise sa
se �nece c�ndva, acum o suta de ani, sau poate avusese numai un astfel de vis?
�ntr adevar, viata mea a fost stranie, �si spuse el, stra�nii au fost caile ei. Pe
c�nd eram copil nu am avut a face dec�t cu zei si jertfiri. Pe c�nd eram adolescent
nu am avut de a face dec�t cu asceza, cu g�nditul si cu meditarea pro�funda, eram
�n cautarea lui Brahman, veneram eternul �ntruchipat de Atman. Pe c�nd eram t�nar,
�nsa, am luat drumul penitentilor, am trait �n padure, am suportat cani�cula si
gerul, am �nvatat sa flam�nzesc, mi am �nvatat tru�pul sa moara. Prin �nvatatura
marelui Buddha mi a iesit �n cale, mai apoi, �n chip minu�nat cunoasterea, am
simtit ca certitudinea unitatii lumii curgea prin trupul meu ca propriul meu s�nge.
Dar a trebuit sa plec iar, si de la Buddha, si sa ma despart si de marea
certitudine. Am plecat si am �nvatat de la Kamala placerile dragostei, am �nvatat
negotul de la Kamaswami, am adunat gramezi de bani, am facut risipa de bani, am
�nvatat sa mi iubesc stomacul, am �nvatat sa mi alint simturile. A trebuit sa
treaca multi ani pentru a mi pierde spiritul, pentru a ma dezvata de a mai g�ndi,
pentru ca sa uit de unitate. Si oare nu se poate spune ca, pe cai ocolite si lungi,
m am transformat din barbat �n copil, din g�nditor �n om copil? Si totusi acest
drum a fost foarte bun, si totusi pasarea din pieptul meu nu a murit. Dar ce drum
mi a fost sortit! A trebuit sa am parte de at�ta prostie, de at�tea vicii, de
at�tea greseli, de at�ta dezgust si dezamagire si jale numai pentru a deveni din
nou copil si pentru a o putea lua de la capat. Dar a fost bine ca s a �nt�mplat
asa, inima mea �ncuviinteaza toate acestea si ochii mei jubileaza. A trebuit sa
aflu ce este deznadejdea, a trebuit sa ma cobor p�na la cel mai nebunesc dintre
toate g�ndurile, p�na la g�ndul sinuciderii, pentru ca sa am parte de �ndurare,
pentru a auzi din nou glasul lui Om, pentru a putea sa dorm din nou cum se cuvine
si sa ma trezesc cum se cuvine. A trebuit sa �nne�bunesc pentru a l regasi �n mine
pe Atman. A trebuit sa pacatuiesc pentru a putea trai din nou. Oare �ncotro ma va
mai purta drumul meu? Parca a �nnebunit drumul acesta, ma poarta �n meandre, poate
ma �nv�rteste �ntr un cerc. Dar n are dec�t sa ma poarte cum o vrea, eu voi
continua sa merg pe acest drum.
Simti cum �n inima lui se revarsa bucuria.
De unde, �si �ntreba el inima, de unde ti se trage oare veselia aceasta? Ti se
trage oare din somnul acesta �nde�lungat si binevenit, �ntremator? Sau de la
cuv�ntul Om pe care l am rostit? Sau poate din faptul ca am scapat, ca am izbutit
sa fug, ca �n sf�rsit, sunt din nou liber, simtindu ma ca un copil sub bolta
cereasca? O, binefacatoare este eva�darea aceasta, eliberarea aceasta! C�t de curat
si c�t de frumos este aerul aici, c�t de bine este sa l respiri! Acolo de unde am
plecat totul era �mbibat cu un iz de pomezi, de condimente, de vin, de belsug, de
inertie. Ah, c�t am ur�t lumea bogatasilor, a risipitorilor, a jucatorilor de
noroc! C�t m am ur�t pe mine �nsumi pentru faptul ca am ramas at�ta timp �n
mijlocul acelei lumi �nfioratoare! C�t m am ur�t pe mine �nsumi, c�t m am pagubit,
c�t m am otravit, c�t m am chinuit, c�t m am �mbatr�nit si �nrait! Nu, n o sa mi
mai treaca niciodata prin minte ca, asa cum �mi placea sa cred odinioara,
Siddhartha e un �ntelept! Dar acest lucru l am facut bine, acest lucru �mi place si
trebuie sa l laud, faptul ca am pus capat urii fata de mine �nsumi, vietii
necugetate si serbede! Laudat fii, Siddhar�tha, dupa at�tia ani de nebunie ti a mai
venit totusi �nca o idee, ai mai �ntreprins ceva, ai auzit c�nt�nd �n pieptul tau
pasarea aceea si ai urmat o!
�n acest fel se slavi, se bucura de el �nsusi si asculta curios cum stomacul �i
chioraia de foame. Simtea ca gustase din plin, �n ultima vreme, dintr o portie buna
de suferinta, dintr o portie buna de mizerie, dupa care le daduse afara dintr
�nsul, ca prea se �nfruptase din ele p�na la disperare si p�na la un pas de moarte.
Procedase bine. Ar fi putut sa ram�na �nca multa vreme la Kamaswami, sa c�stige
bani, sa cheltuiasca bani, sa si ghiftuiasca burta, �n vreme ce sufletul sau murea
de sete, ar fi putut sa mai ram�na �nca multa vreme acolo, �n iadul moleselii
captusit cu perne pufoase, daca nu ar fi fost sa soseasca clipa aceea, acel moment
al dezolarii si deznadejdii totale, acel moment culminant c�nd at�rnase deasupra
apei, gata gata sa se nimiceasca. Da, era bucuros de faptul ca simtise aceasta
deznadejde, dezgustul cel mai profund caruia nu i cedase, ca pasarea, izvorul,
glasul voios din el, mai traia, da, iata motivele pentru care r�dea, pentru care
chipul �i stralucea sub parul �ncaruntit.
�E bine sa gusti tu �nsuti, se g�ndea el, din tot ceea ce simti ca e necesar sa
stii. �nca de pe vremea c�nd eram copil �nvatasem ca place�rile lumesti si bogatia
nu sunt bune la nimic. Stiam asta de mult, dar de trait n am trait o dec�t acum.
Iar acum o stiu, o stiu nu numai din auzite, ci mi a fost dat sa o aflu cu proprii
mei ochi, cu propria mea inima, cu propriul meu stomac. Ferice de mine, pentru ca o
stiu!"
Se mai g�ndi multa vreme la propria lui schimbare, ascult�nd cum pasarea c�nta de
bucurie. Nu murise aceasta pasare din el, nu i simtise el moartea? Nu, altceva
murise �n el, ceva ce t�njise de mult sa moara. Nu era toc�mai ceea ce voise el sa
omoare �n anii de penitenta? Nu era propriul sau eu, eul acela mic, fricos si
m�ndru cu care se luptase ani de zile si care, �nvins mereu, re�nviase de fiecare
data dupa ce fusese ucis, interzic�ndu i sa se bucure, �nspaim�nt�ndu l? Nu el �si
gasise �n sf�rsit moar�tea astazi, �n padurea aceasta, pe malul acestui fluviu
�nc�ntator? Si nu datorita acestei morti se regasea el acum ca un copil plin de
�ncredere, plin de cutezanta, plin de bucurie?
De asta data Siddhartha �si dadea seama ca se luptase �n zadar cu eul sau pe vremea
c�nd era brahman, penitent. Prea multele sale cunostinte, prea multele versuri
sfinte, prea multele reguli ale jert�firilor, prea marea lui vointa de mortificare,
prea multele fapte si nazuinte fusesera obsta�cole �n calea lui! Daduse dovada de
trufie, de prea multa inteligenta, de prea mult zel, voise sa fie mereu cu un pas
�naintea celorlalti, o facuse mereu pe atoatestiutorul cel patruns de spirit,
fusese mereu ba preot, ba �ntelept. Pro�priul sau eu se strecura�se �n aceasta
preotie, �n aceasta trufie, �n aceasta spiritualitate, se aciuase acolo, cresc�nd
mereu, �n vreme ce el crezuse ca ar putea sa l ucida prin post si penitenta. Acum
el �si dadea seama de acest lucru si de faptul ca glasul acela tainic avusese
dreptate spun�ndu i ca nici un �nvatator nu l va putea salva vreodata. De aceea
trebuise sa plece �n lumea larga, sa se iro�seasca in placeri si �n gustul puterii,
al femei�lor si banilor, sa se faca negutator, jucator cu zarurile, betivan si
la�com de averi, p�na c�nd preotul si samanul din el au murit. De aceea trebuise sa
suporte mai departe acei ani oribili, sa suporte dezgustul, vidul, absurditatea
unei vieti desarte, de pierzanie, p�na la capat, p�na la deznadejdea cea mai amara,
p�na c�nd a putut muri si desfr�natul Siddhartha, Siddhartha cel lacom de averi.
Acela murise, iar din somn se trezise un alt Siddhartha. Si el va �mbatr�ni, si el
va tre�bui sa moara �ntr o buna zi, caci trecator era Siddhartha, treca�toare era
orice creatura. Astazi �nsa, era t�nar, Sid�dhartha cel nou era un copil, iar
bucuria lui era nemargi�nita.
Iata la ce se g�ndea el, �si asculta z�mbind stomacul, asculta recunoscator
zumzetul unei albine. �nveselit, privi cum curge fluviul, nici o alta apa nu i
placuse vreodata mai mult dec�t apa aceasta, niciodata nu ajunsesera at�t de
puternic si at�t de frumos p�na la el glasul si pilda apei curgatoare. I se paru ca
fluviul ar vrea sa i spuna ceva deosebit, ceva de care el nu avea �nca stiinta,
ceva ce astepta sa i se dezvaluie. �n fluviul acesta voise Siddhartha sa se �nece,
�n el se �necase astazi acela care fusese vechiul, obositul, deznadajduitul
Siddhartha. Noul Siddhartha nutrea �nsa o dragoste profunda fata de aceasta apa
curgatoare si, �n sinea lui, se hotar� sa nu o paraseasca prea cur�nd.

LUNTRASUL

Voi ram�ne �n preajma acestui fluviu, �si spuse Siddhartha �n sinea lui, este
acelasi fluviu pe care l am trecut odinioara �n drumul meu spre oamenii copii, un
luntras binevoitor m a �nsotit atunci, ma voi duce la el, caci de la coliba lui am
pornit pe drumul care m a purtat c�ndva spre o noua viata care, iata, a �mbatr�nit
si a murit � fie ca si pe noul meu drum, �n noua mea viata de acum sa pornesc din
acelasi loc!
Se uita, �nduiosat la apa care curgea, la verdele tran�sparent, la liniile
cristaline ale acelei imagini �nvaluite �n taina. Vazu cum din strafunduri se
ridicau perle straluci�toare, vazu cum pe oglinda apei pluteau basici de aer �n
care se reflecta albastrul cerului. Fluviul se uita la el cu mii de ochi, cu ochi
verzi, albi, cristalini sau albastri ca cerul. Ah, apa aceasta �i era nespus de
draga, �l �nc�nta, toata fiinta lui �i era recunoscatoare! �n inima lui auzi cum
glasul, trezit din nou, �i spunea: Iubeste apa aceasta! Ram�i �n preajma ei! �nvata
de la ea! O, desigur, el voia sa �nvete de la ea, sa o asculte. Banuia ca cel care
va �ntelege aceasta apa si tainele ei, acela va �ntelege si multe alte lucruri,
multe alte taine, tainele toate.
�nsa dintre tainele fluviului el nu vedea astazi dec�t una singura, o taina care �l
patrunse p�na �n ad�ncul sufle�tului. Vedea cum apa curgea si tot curgea, curgea
mereu, si cum, cu toate acestea, ea exista mereu, fiind �ntotdeauna si �n orice
clipa una si aceeasi, fiind totusi �n fiecare clipa o alta apa. O, cine putea sa
aiba revelatia acestui lucru, cine sa l �nteleaga! El nu l �ntelegea, nu avea nici
o revelatie, nu avea dec�t sentimentul ca ceva prinsese sa �ncolteasca, niste
amintiri de demult niste glasuri dumnezeiesti.
Siddhartha se ridica, senzatia de foame din burta lui devenise insuportabila.
Napadit de g�nduri o porni mai departe de a lungul malului, �n susul apei,
ascult�nd o cum curgea, ascult�nd cum �i ghioraia stomacul de foame.
C�nd ajunse la locul de trecere a fluviului, luntrea statea deja pregatita, iar �n
ea se afla acelasi luntras care c�ndva �l trecuse fluviul pe t�narul saman,
Siddhartha �l recunoscu, luntrasul �mbatr�nise si el foarte mult.
�Vrei sa ma treci si pe mine dincolo?" �l �ntreba el.
Luntrasul se mira vaz�nd un om at�t de distins umbl�nd singur, pe jos, �l lua �n
barca si porni.
�Ce viata frumoasa ti ai ales, grai musteriul. Frumos trebuie sa mai fie sa
traiesti zi de zi �n preajma acestei ape si sa calatoresti pe ea."
V�slasul z�mbi legan�ndu se ritmic: �Este frumos, domnia ta, asa este cum spui tu.
Dar oare nu este frumos orice fel de viata, nu este frumos orice fel de munca?"
�Se prea poate. Dar eu te invidiez pentru munca ta."
�O, ce repede ti ar pieri cheful de d�nsa. Nu e o treaba pentru oamenii bine
�mbracati."
Siddhartha r�se. �Din cauza hainelor mele s a mai uitat astazi cineva la mine, s a
uitat cu ne�ncredere. Lun�trasule, n ai vrea sa ti dau tie aceste haine care pentru
mine au devenit o povara? Caci trebuie sa stii ca nu am nici un ban sa te
rasplatesc pentru truda ta."
�Domnia ta glumeste", zise luntrasul r�z�nd.
�Nu glumesc, prietene. Uite, tu m ai mai trecut odata aceasta apa cu luntrea ta si
�n schimb n ai primit dec�t rasplata zeilor. Fa o, te rog, si astazi si primeste �n
schimb hainele acestea."
�Si domnia ta vei pleca mai departe fara straie?"
�Ah, as dori mai degraba sa nu plec deloc de aici. As dori mai degraba, luntrasule,
sa mi dai un sort vechi si sa ma primesti la tine ca ajutor, ba poate ca ucenic al
tau, caci mai �nt�i va trebui sa �nvat sa umblu cu barca."
Luntrasul �l privi multa vreme pe strain, caut�nd parca ceva.
�Acum te recunosc, spuse el �n cele din urma. C�ndva ai dormit �n coliba mea, e
mult de atunci, sa tot fie vreo douazeci de ani si mai bine, eu te am trecut
fluviul si ne am despartit unul de celalalt ca doi buni prieteni. Nu erai saman? De
numele tau nu mi mai aduc aminte."
�Ma cheama Siddhartha si eram saman c�nd m ai vazut ultima oara."
�Fii binevenit, deci Siddhartha. Pe mine ma cheama Vasudeva. Vreau sa cred ca vei
fi si astazi oaspetele meu si vei dormi �n coliba mea, povestindu mi de unde vii si
din ce cauza hainele tale frumoase au devenit o asemenea povara pentru tine."
Ajunsesera la mijlocul fluviului, iar Vasudeva �ncepu sa v�sleasca mai puternic
pentru a putea �nainta �mpotriva curentului. Trudea linistit cu bratele sale
puternice, �n timp ce privea spre v�rful barcii. Siddhartha sedea uit�ndu se la el
si �si aduse aminte ca �nca de pe atunci, din ultima zi �n care mai fusese saman,
�n inima lui �ncoltise dragostea fata de omul acesta. Accepta recu�noscator oferta
lui Vasudeva. Dupa ce trasera la mal �l ajuta sa lege barca de un tarus, apoi
luntrasul �l ruga sa intre �n coliba unde �i puse dinainte p�ine si apa, iar
Sid�dhartha m�nca cu pofta si tot cu pofta m�nca si cele c�teva fructe de mango
oferite de Vasudeva. Apoi, cam pe la vre�mea apusului, se asezara pe malul
fluviului pe un trunchi de copac si Siddhartha �i povesti luntrasului de unde venea
si ce viata dusese, �i relata �ntocmai ceea ce i se revelase, �n ziua aceea, la
ceasul acela al deznadejdii. Povestirea sa se prelungi p�na noaptea t�rziu.
Vasudeva �l asculta cu multa atentie. Sorbea tot ceea ce auzea despre casa
parinteasca, despre copilarie, despre toata �nvatatura, toate cautarile, toate
bucuriile, toate suferintele. Caci una dintre cele mai mari virtuti ale
lun�trasului era aceea de a sti, ca putini altii, sa asculte pe cineva. Fara ca el
sa fi scos o vorba, cel ce povestea �si dadu seama ca Vasudeva �i sorbea cuvintele
tacut, rabdator, receptiv, fara sa i scape vreunul, ca nu dadea semne de nerabdare,
ca nici nu l dojenea, nici nu l lauda, ascult�ndu l doar. Siddhartha �si daduse
seama ca era o adevarata fericire sa te poti destainui unui astfel de ascultator,
sa ti depeni toata viata, toate cautarile, toata suferinta dinaintea inimii acestui
om.
Dar c�nd Siddhartha se apropie de sf�rsitul destainuirii sale, povestind despre
copacul de pe malul fluviului si despre ad�nca lui cadere, despre sacrul Om si
despre felul �n care, dupa starea aceea de somnolenta, simtise o dra�goste nespusa
fata de fluviu, luntrasul �si �ncorda atentia, ascult�ndu l cu ochii �nchisi, furat
cu totul de aceasta des�tainuire.
C�nd sf�rsi, �ntre ei se asternu o tacere �ndelungata, iar Vasude�va zise: �Asa mi
am �nchipuit si eu. Fluviul ti a grait. El este si priete�nul tau, �ti graieste si
tie. Si e bine asa, e foarte bine. Ram�i cu mine, Siddhartha, prietene. Pe vremuri
am avut si eu nevasta, culcusul ei era l�nga al meu, dar ea a murit de multa vreme,
de multa vreme traiesc �n singuratate. Ram�i sa traim �mpreuna aici, este loc si
m�ncare pentru am�ndoi."
��ti multumesc, spuse Siddhartha, �ti multumesc si pri�mesc. �ti multumesc,
Vasudeva, si pentru felul �n care m ai ascultat! Rareori dai de oameni care stiu sa
te asculte, eu n am �nt�lnit nici unul care sa fi �nteles acest lucru la fel ca
tine. Voi avea ce sa �nvat de la tine si �n pri�vinta aceasta."
�Vei �nvata, grai Vasudeva, dar nu de la mine. Pe mine fluviul m a �nvatat sa
ascult, tot de la el ai sa �nveti si tu lucrul acesta. El, fluviul, stie de toate,
poti �nvata de toate de la el. Iata, tot de la fluviu ai �nvatat si faptul ca e
bine sa tinzi spre ad�ncuri, sa te afunzi, sa cauti profunzimea. Bogatul si
distinsul Siddhartha �si �ncepe slujba de v�slas, �nvatatul brahman Siddhartha se
face barcagiu � tot flu�viul ti a spus o si pe asta. Si ai sa mai �nveti un lucru
de la el."
Dupa o pauza �ndelungata Siddhartha grai: �Despre ce alt lucru este vorba,
Vasudeva?"
Vasudeva se ridica. �S a facut t�rziu, spuse el, hai sa mergem la culcare. Nu pot
sa ti spun, o, prietene, despre ce �alt lucru� este vorba. Ai sa l �nveti, ba poate
ca �l si cunosti. Vezi tu, eu nu sunt �nvatat, nu ma pricep la vorbe, nu ma pricep
nici cum sa g�ndesc. N am �nvatat nimic alt�ceva dec�t sa ascult si sa fiu
evlavios. Daca as putea sa spun altora si sa i �nvat pe altii, poate ca as fi un
�ntelept, dar asa nu sunt dec�t un simplu luntras si sarcina mea este sa trec
oamenii peste fluviu. Am trecut multi oameni, cu miile, dar pentru ei fluviul meu n
a fost dec�t un obstacol �n calea lor si at�ta tot. Calatoreau pentru a face rost
de bani, pentru a �nv�rti afaceri, pentru a lua parte la nunti, la pelerinaje si
fluviul le statea �n cale, iar luntrasul nu avea altceva de facut dec�t sa i treaca
peste acest obstacol. Numai pentru c�tiva dintre acesti mii si mii de calatori,
pentru putini, pentru patru sau cinci dintre ei, fluviul a �ncetat sa mai fie un
obstacol, ei l au ascultat, iar fluviul a devenit pentru ei un lucru sf�nt, la fel
ca si pentru mine. Si acum hai sa ne odihnim, Siddhartha."
Siddhartha ramase la luntras si �nvata sa m�nuiasca barca, iar c�nd nu aveau de
trecut pe nimeni lucra �mpreuna cu Vasudeva pe c�mpul de orez, str�ngea lemne,
culegea banane. �nvata cum sa ciopleasca o c�rma, �nvata cum sa repare barca si cum
sa �mpleteasca cosuri, bucur�ndu se de tot ceea ce �nvata, iar zilele si lunile
tre�ceau �n zbor. Dar fluviul �l �nvata mult mai multe lucruri dec�t putea sa l
�nvete Vasudeva. De la fluviu �nvata fara �ncetare c�te ceva nou. �nvata de la el
mai ales cum sa asculte, cum sa asculte cu atentie, cu inima calma, cu sufletul
rabdator, receptiv, lipsit de pasiune, lipsit de dorinte, fara sa se pronunte, fara
sa si spuna parerea.
Traia �n pace �mpreuna cu Vasudeva, rareori schim�bau c�teva cuvinte unul cu altul,
c�teva cuvinte �ndelung chibzuite. Vasudeva nu era un iubitor de cuvinte,
Siddhartha nu reusea dec�t rareori sa l determine sa i spuna ceva.
�Ai �nvatat, �l �ntreba el o data, ai �nvatat si tu de la fluviu taina aceea: ca
timpul nu exista?"
Chipul lui Vasudeva se destinse �ntr un sur�s.
�Da, Siddhartha, grai el. Te referi cu siguranta la urmatorul lucru: ca fluviul
este pretutindeni �n acelasi timp, la izvor si la varsare, la o cascada, la un loc
de tre�cere cu barca, la cataracte, �n mare, la munte, deci pretu�tindeni �n
acelasi timp, si ca pentru el nu exista dec�t prezentul, fara nici o umbra de
trecut, fara nici o umbra de viitor?"
��ntr adevar, spuse Siddhartha. Si c�nd am �nvatat acest lucru mi am scrutat viata
si am vazut ca si ea semana cu un fluviu, Siddhartha copilul nefiind separat de
Sid�dhartha barbatul si de Siddhartha batr�nul dec�t de niste umbre, nicidecum de
ceva real. Nasterile anterioare ale lui Siddhartha nu reprezentau c�tusi de putin
trecutul, dupa cum nici moartea si re�ntoarcerea lui la Brahma nu reprezentau
viitorul. Nimic nu a fost, nimic nu va fi; totul este, totul consta din esenta si
prezent."
Siddhartha vorbea cu �nc�ntare, iluminarea aceasta �i produsese o fericire
profunda. O, oare nu era orice sufe�rinta timp, nu erau orice chin si orice teama
timp, nu dispareau, �nfr�nte, tot greul si toate ostilitatile de pe lume de�ndata
ce reuseai sa anulezi timpul cu ajutorul g�ndirii? Vorbise cuprins de �nc�ntare,
iar Vasudeva �i z�mbi radios, �ncuviint�nd prin miscari ale capului, aprob�ndu l �n
tacere, �l m�ng�ie pe Siddhartha cu m�na pe umar, apoi se re�ntoarse la treburile
sale.
Si alta data, la venirea anotimpului ploios, pe c�nd flu�viul tocmai se umflase,
vuind puternic, Siddhartha �i spuse: �Nu i asa, o, prietene, ca fluviul are multe
glasuri, foarte multe glasuri? Nu i asa ca are si glasul unui rege si al unui
razboinic si al unui taur si al unei pasari de noapte si al unei femei care naste
si al unui om care suspina si �nca mii de alte glasuri?"
�Asa este, �ncuviinta Vasudeva, �n glasul lui salasluiesc glasurile tuturor
creaturilor."
�Si stii tu, continua Siddhartha, care este cuv�ntul ros�tit de el atunci c�nd
reusesti sa i auzi �n acelasi timp toate aceste zeci de mii de glasuri ale sale?"
Chipul lui Vasudeva stralucea de fericire, se apleca spre Siddhar�tha si i spuse la
ureche sacrul Om. Era �ntoc�mai acelasi lucru pe care �l auzise si Siddhartha.
Si, de la o zi la alta, z�mbetul lui semana din ce �n ce mai mult cu cel al
luntrasului, devenise aproape la fel de radios si stralucea aproape la fel de
fericire, eman�nd aceeasi lumina, din miile de riduri, la fel de copilaros, la fel
de batr�neste. Multi dintre calatorii care �i vedeau pe cei doi luntrasi erau de
parere ca acestia erau frati. Seara sedeau deseori �mpreuna la mal, pe acel trunchi
de copac, tac�nd si ascult�nd apa care pentru ei nu era apa, ci glasul vietii,
glasul a tot ce exista, a tot ceea ce era supus unei permanente transformari. Si se
mai �nt�mpla uneori ca, ascult�nd fluviul, sa se g�ndeasca am�ndoi la aceleasi
lucruri, la ceea ce discutasera cu o zi �nainte, la vreun drumet oarecare, musteriu
de al lor, care, datorita �nfatisarii si destinului sau, le retinuse atentia, la
moarte, la copilaria lor, sau se �nt�mpla sa se priveasca unul pe celalalt �n
acelasi moment, atunci c�nd fluviul le spunea ceva de bine, g�ndindu se am�ndoi la
unul si acelasi lucru, fericiti am�ndoi de faptul ca gasisera acelasi raspuns la
aceeasi �ntrebare.
Acest loc de trecere a fluviului si cei doi luntrasi ira�diau o vraja aparte, iar
unii dintre calatori simteau acest lucru. Se �nt�mpla uneori ca, uit�ndu se la
chipul unuia dintre cei doi luntrasi, un calator oarecare sa �nceapa a si depana
povestea vietii si sa si �mpartaseasca suferinta, recunosc�nd ca sav�rsise vreo
fapta rea, cer�nd m�ng�iere si sfaturi. Se �nt�mpla uneori ca unii sa le ceara
permisiunea de a mai ram�ne o seara cu ei ca sa asculte fluviul. Si se mai �nt�mpla
sa vina si unii m�nati de curiozitate care auzisera ca la locul acesta de trecere a
fluviului traiau doi �ntelepti, sau vrajitori, sau sfinti. Curiosii puneau multe
�ntrebari la care nu capatau nici un raspuns si nu dadeau acolo peste nici un fel
de vrajitori sau �ntelepti, ci doar peste doi batr�nei care pareau muti sau ciudati
si cam scr�ntiti. Si curiosii r�deau discut�nd despre nechibzuiala si usurinta cu
care norodul rasp�ndea asemenea zvonuri false.
Anii treceau si nimeni nu le tinea socoteala. Si iata ca �ntr un timp sosira la ei
calugari �n pelerinaj, adepti ai lui Gotama, ai lui Buddha, si �i rugara sa i
treaca fluviul, iar cei doi luntrasi aflara ca ei se �ntorceau �n mare graba la
marele �nvatator, caci se rasp�ndise vestea ca Sublimul ar fi pe moarte, urm�nd ca,
pentru a se m�ntui, sa moara de ultima lui moarte lumeasca. La scurt timp dupa
aceea sosi o noua ceata de calugari, pe urma o alta, si at�t calugarii c�t si cei
mai multi dintre calatori nu vorbeau despre nimic altceva dec�t despre Gotama si
apropiata lui moarte. Si �ntocmai ca �ntr o campanie militara sau la �ncoronarea
unui rege, oamenii curg din toate partile, de pretutindeni, adun�ndu se ca
furnicile �n lungi siruri, tot asa curgeau si acestia, atrasi parca de o vraja,
spre locul unde marele Buddha �si astepta moartea, spre locul unde avea sa se
petreaca miracolul prin care Marele Desav�rsit al acelor vremuri urma sa se
petreaca �n lumea maretiei.
�n tot acest timp, Siddhartha se g�ndea mereu la �nte�leptul aflat �n pragul
mortii, la marele �nvatator care aver�tizase si desteptase sute de mii de oameni,
al carui glas �l ascultase si el c�ndva, al carui chip sf�nt �l privise si el
c�ndva cu evlavie. Se g�ndea la el cu prietenie, vedea �naintea ochilor drumul
perfectiunii sale si �si aducea aminte z�mbind de cuvintele pe care le rostise el,
pe vre�mea c�nd era t�nar, �n convorbirea sa cu Sublimul. Fuse�sera, dupa cum i se
parea acum, vorbe pline de m�ndrie si �ndrazneala, acum �si amintea de ele si
z�mbea. Nu se mai considera de multa vreme despartit de Gotama, a carui �nvatatura
nu o putuse totusi �mbratisa. Nu, cel care cauta cu adevarat, cel care vrea sa afle
ceva cu adevarat, nu �mbratiseaza nici o �nvatatura. �nsa cel care a ajuns sa afle
ceva, acela poate sa �ncuviinteze orice fel de �nvatatura, orice drum, orice scop,
pe acesta nu l mai desparte nimic de celelalte mii de oameni care traiesc �ntru Cel
vesnic, respir�nd dumnezeirea.
�ntr una din aceste zile �n care at�t de multi pelerini se aflau �n drum spre
Buddha cel aflat pe moarte porni spre el si Kamala, cea care fusese c�ndva cea mai
frumoasa din�tre curtezane. Renuntase de mult la viata ei de odinioara, �si daruise
gradina calugarilor lui Gotama, gasindu si refugiul �n �nvatatura sa si numar�ndu
se acum printre prietenele si binefacatoarele pelerinilor. �mpreuna cu baietelul
Siddhartha, fiul ei, pornise la drum �n straie sim�ple, pe jos, de �ndata ce aflase
despre iminenta moarte a lui Gotama. �mpreuna cu micul ei fiu ajunsese acum, pe
drumul lor, la fluviu; de la o vreme �nsa baiatul obosise si dorea sa se �ntoarca
acasa, dorea sa se odihneasca, dorea sa man�nce, devenise �ncapat�nat si se pl�ngea
mereu. Kamala era nevoita deseori sa faca popas, caci el era obisnuit sa si impuna
vointa si ea trebuia sa l dojeneasca. Nu pricepea defel de ce trebuise sa plece
�mpreuna cu mama lui �ntr un pelerinaj at�t de obositor si trist spre un loc
necunoscut, spre un om necunoscut, un om sf�nt, aflat pe moarte. N avea dec�t sa
moara, ce l privea pe baiat asa ceva?
Mai aveau putin de mers p�na sa ajunga la locul de trecere unde Vasudeva trudea ca
luntras, c�nd micul Sid�dhartha o sili pe mama lui sa mai faca un popas. �nsasi
Kamala obosise si, �n timp ce baietelul m�nca o banana, se cuibari la pam�nt si
�nchise ochii pentru a se odihni putin. Deodata �nsa scoase un tipat de durere,
baiatul se uita speriat la ea si �i vazu chipul livid de groaza. De sub vestm�ntul
ei iesi la iveala, �ndepart�ndu se, un sarpe mic, negru, care o muscase pe Kamala.
Pornira �n goana la drum ca sa dea de oameni si astfel ajunsera �n apropierea
locului de trecere a fluviului, acolo Kamala se prabusi la pam�nt, fiindu i
imposibil sa mearga mai departe. Baiatul �nsa �ncepu sa tipe jalnic, sarut�ndu si
mama si �ncolacindu si bratele �n jurul g�tului ei, iar mama �ncepu sa strige si ea
dupa ajutor c�nd, iata, strigatele lor ajunsera la urechea lui Vasudeva care statea
l�nga barca sa. Veni �ntr un suflet, lua femeia �n brate si o duse �n barca,
�nsotit de copil, si �n felul acesta ajunsera cu totii la coliba �n care Siddhartha
statea l�nga vatra fac�nd focul. Ridic�ndu si privirea el zari mai �nt�i chipul
copilului, un chip care, �ntr un fel minunat, �i aducea aminte de ceva anume, de
ceva dat de mult uitarii. Apoi o zari pe Kamala pe care o recunoscu �ndata, cu
toate ca zacea fara cunostinta �n bratele luntrasului, si atunci �si dadu seama ca
acel copil, al carui chip �i trezise at�tea amintiri, era propriul sau fiu, iar
inima �ncepu sa i bata tare �n piept.
�i spalara Kamalei rana, cu toate ca aceasta se �nne�grise deja si trupul i se
umflase, apoi �i turnara pe g�t o bautura tamaduitoare. �si recapata cunostinta,
statea cul�cata pe locul unde �si avea culcusul Siddhartha, �n coliba, iar deasupra
ei statea aplecat Siddhartha, cel care odi�nioara o iubise at�t de mult. I se paru
ca viseaza, privi z�mbind la chipul prietenului ei, apoi �si dadu seama �nce�tul cu
�ncetul de starea �n care se afla, �si aduse aminte de muscatura si �si chema
�ngrijorata copilul la ea.
�E l�nga tine, nu ti face nici o grija", spuse Siddhartha.
Kamala �l privi �n ochi. Vorbea greu, �si simtea limba grea, para�lizata de otrava.
�Ai �mbatr�nit, dragul meu, spuse ea, ai albit. Dar semeni cu t�narul saman care a
venit odinioara �n gradina mea fara straie si cu picioarele prafuite. Ba chiar
semeni mai mult dec�t pe vremea c�nd ne ai parasit, pe mine si pe Kamaswami. �i
semeni mai ales la ochi, Siddhartha. Si eu am �mbatr�nit, am �mbatr�nit � cum de m
ai recunoscut?"
Siddhartha z�mbi: �Te am recunoscut de�ndata, Kamala, dragos�tea mea."
Kamala �i arata baiatul si i spuse: �L ai recunoscut si pe el? E fiul tau."
Ochii i se tulburara si se �nchisera. Baiatul pl�ngea, Siddhartha �l lua pe
genunchii sai, �l lasa sa pl�nga, �l m�ng�ie pe par si, privind asa la chipul
copilului, �si aminti o rugaciune brahmana pe care o �nvatase c�ndva, pe vre�mea
c�nd el �nsusi era copil. �ncet, cu voce melodioasa, el �ncepu sa o spuna,
cuvintele curgeau spre el, izvor�nd din trecutul sau, din copilaria sa. Auzindu i
c�ntecul acela taraganat copilul se linisti, mai sughita din c�nd �n c�nd, apoi
adormi. Siddhar�tha �l aseza �n culcusul lui Vasudeva. Vasudeva statea l�nga vatra,
fierb�nd orez. Siddhartha �i arunca o privire la care el raspunse cu un z�mbet.
�Femeia aceasta o sa moara", sopti Siddhartha.
Vasudeva dadu afirmativ din cap, pe chipul sau placut tremura lumina focului din
vatra.
Kamala �nsa �si mai recapata cunostinta o data. Gura i se schimonosise de durere,
Siddhartha citea suferinta de pe buzele ei, de pe obrajii ei palizi. Citea tacut,
atent, astept�nd, cufundat �n suferinta ei. Kamala simti acest lucru, �i cauta
ochii cu privirea.
Uit�ndu se la el, spuse: �Abia acum vad ca si ochii tai sunt schimbati. S au
schimbat de tot. Oare cum �mi mai e cu putinta sa te recunosc, Siddhartha? Esti tu
si totusi nu esti tu."
Siddhartha nu spunea nimic, ochii sai priveau senin �n ochii ei.
�Ti ai atins telul? �l �ntreba ea. Ti ai aflat pacea?"
El z�mbi si �si aseza palma �n palma ei.
�Vad, spuse ea, vad. Si eu �mi voi gasi pacea."
�Ti ai gasit o", spuse Siddhartha �n soapta.
Kamala �l privi ad�nc �n ochi, �n sinea ei se g�ndea ca voise sa mearga �n
pelerinaj p�na la Gotama, sa vada chi�pul celui Desav�rsit, sa i respire pacea, si
ca �n locul ace�luia �l gasise pe el si ca era bine asa, la fel de bine ca si cum l
ar fi vazut pe acela. Voi sa i spuna acest lucru, dar limba nu o mai asculta. �l
privi tacuta, iar el vazu cum �n ochii ei viata se stingea. Dupa ce ultima durere
�i invada si i fr�nse ochii, dupa ce ultima tresarire �i scutura trupul, el �i
�nchise pleoapele cu un deget
Statu multa vreme asa, privind la chipul ei stins. �i pri�vi multa vreme gura, gura
ei �mbatr�nita, obosita, cu buzele subtiate, si �si aduse aminte ca odinioara, �n
primavara vietii sale, comparase aceasta gura cu o smo�china abia iesita din
floare. Statu asa multa vreme, citind pe chipul acela palid, �n ridurile obosite,
patrunz�ndu se tot de aceasta priveliste, �si vazu propriul chip zac�nd �n acelasi
mod, la fel de alb, la fel de stins, si vazu totodata chipul sau si chipul ei din
tinerete, cu buzele rosii, cu ochii �nflacarati, iar sentimentul prezentului si al
simulta�neitatii, sentimentul eternitatii �i invada �ntreaga faptura. �si dadu
seama �n acel moment mai mult ca oric�nd de indestructibilitatea oricarei vieti, de
vesnicia fiecarui moment.
C�nd se ridica, Vasudeva �i pregatise putin orez. Dar Siddhartha nu m�nca. �n
grajdul �n care �si tineau capra, cei doi batr�ni �si pregatira un culcus de paie
si Vasudeva se culca. Siddhartha �nsa iesi afara, si �si petrecu noaptea �n fata
colibei, ascult�nd fluviul, trecutul �l napadi si fu patruns dintr o data de toate
momentele vietii sale. Din c�nd �n c�nd se ridica si se ducea p�na la usa colibei
ca sa asculte daca baiatul doarme.
�n zori, �nainte de ivirea soarelui, Vasudeva iesi din grajd si se apropie de
prietenul sau.
�N ai dormit", spuse el.
�Nu, Vasudeva. Am stat aici ascult�nd fluviul. Mi a spus multe lucruri, m a umplut
p�na �n strafunduri cu g�ndul tamaduitor, cu g�ndul unitatii."
�Ti a fost dat sa ai parte de o mare durere, Siddhartha, dar vad ca inima ta nu a
fost invadata de tristete."
�Nu dragul meu, de ce as fi trist? Eu, cel care odi�nioara am fost bogat si
fericit, iata ma acum si mai bogat, si mai fericit. Mi a fost daruit un fiu."
�Binevenit fie ti fiul si pentru mine. Dar acum, Sid�dhartha, hai sa ne vedem de
treburile noastre, caci avem multe de facut. Kamala a murit �n acelasi culcus �n
care, de mult, a murit nevasta mea. Sa �naltam rugul Kamalei pe acelasi deal pe
care odinioara l am �naltat pe acela al nevestei mele."
Si �n vreme ce baiatul dormea, ei �naltara rugul.

FIUL

Sfios si pl�ng�nd, baiatul asista la �nmorm�ntarea mamei sale, �nnegurat la chip si

sfios �l asculta pe Siddhartha care �l �nt�mpinase ca pe fiul sau, ur�ndu i bun
venit la el, �n coliba lui Vasudeva. Zile de a r�ndul ramase palid pe dealul unde
arsese rugul celei moarte, fara sa poata m�nca nimic, ferec�ndu si privirea,
ferec�ndu si inima, opun�ndu se soartei si refuz�nd o.
Siddhartha �l cruta las�ndu l sa se descarce, caci �i res�pecta du�re�rea.
Siddhartha �ntelegea ca fiul sau nu l cunostea, ca nu putea sa l iubeasca �ntocmai
ca pe un tata. �ncetul cu �ncetul observa si �ntelese ca baiatul, �n v�rsta de
unsprezece ani, era un rasfatat, un copil al mamichii, crescut astfel �nc�t sa fie
obisnuit cu bogatia, obisnuit cu m�ncaruri alese, cu un pat moale, obisnuit sa
porunceasca slugilor. Siddhartha �ntelese ca acel copil �ndurerat si rasfatat nu se
putea multumi dintr o data si de bunavoie cu locuri si oameni straini si cu
saracia. Nu l constr�nse deloc, facea el unele treburi �n locul lui, �i alegea cea
mai buna �mbucatura. Spera sa l c�stige �ncetul cu �ncetul prin rabdarea sa plina
de bunavointa.
C�nd baiatul venise la el, se crezuse un om bogat si fericit. Cum �nsa timpul
trecea si baiatul continua sa ram�na un strain, cu chipul �nnegurat, arat�nd ca �n
inima sa se cuibarisera m�ndria si �ncapat�narea, nu voia sa se apuce de nici un
fel de treaba, dovedea lipsa de respect fata de batr�n si fura fructe din pomii lui
Vasudeva, Sid�dhartha �ncepu sa �nteleaga ca odata cu venirea fiului sau nu se
alesese nici cu fericire, nici cu pace, ci doar cu sufe�rinta si grija. Dar �l
iubea si �n dragostea ce i o purta �i erau mai dragi acum, durerea si grija dec�t
�i fusesera feri�cirea si bucuria �nainte de venirea baiatului sau.
De c�nd t�narul Siddhartha poposise �n coliba lor batr�nii �si �mpartisera muncile.
Vasudeva preluase din nou, singur, truda cu barca, iar Siddhartha muncea �n coliba
si la c�mp ca �n felul acesta sa ram�na aproape de fiul sau.
Multa vreme, luni �n sir astepta Siddhartha ca fiul sau sa l �nteleaga, sa i
accepte dragostea, sa i raspunda, poate, cu dragostea sa. Luni �n sir astepta
Vasudeva, fiind martor la toate acestea, astepta fara sa spuna o vorba. �ntr o zi,
c�nd t�narul Siddhartha �si chinuise tatal din nou cu �ncapat�narea si mofturile
sale si i sparsese doua cas�troane cu orez, Vasudeva �si lua catre seara prietenul
la o parte si i grai:
�Iarta ma, spuse el, �ti vorbesc din toata inima, cu toata prietenia. Vad cum te
chinui, vad cum te roade necazul. Fiul tau, dragul meu, te face sa fii �ngrijorat
si ma �ngrijoreaza si pe mine. T�nara pasare este obisnuita cu un alt fel de viata,
cu un alt cuib. Nu a parasit bogatia si orasul ca tine, din sc�rba si sila, el a
trebuit sa lase toate acestea �mpotriva vointei sale. Eu, prietene, am �ntrebat
fluviul, l am �ntrebat de multe ori. Dar fluviul r�de, r�de de mine, r�de de mine
si de tine, r�de �n hohote de nebunia noastra. Apa duce dorul apei, tinerii duc
dorul tinerilor, fiul tau nu se afla �ntr un loc �n care sa se poata simti bine.
�ntreaba si tu fluviul, da i si tu ascultare!"
Cuprins de �ngrijorare, Siddhartha privi la chipul prie�tenos �n ridurile caruia,
multe la numar, staruia mereu o unda de veselie. �Oare pot eu sa ma despart de el?"
�ntreba �ncet, coplesit de rusine. �Mai da mi ragaz, dragul meu! Iata, ma lupt
pentru el, vreau sa i c�stig inima, vreau sa i o capat prin dragoste si rabdare
prieteneasca. Si lui ar trebui sa i vorbeasca odata si odata fluviul, si el are
aceasta chemare."
Z�mbetul lui Vasudeva �nflori cu si mai multa caldura. �O, desi�gur, si el are
aceasta chemare, si el va cunoaste viata eterna. Dar stim noi oare, tu si cu mine,
ce i este harazit lui, ce fel de drum, ce fel de fapte, ce fel de sufe�rinte?
Suferinta lui nu va fi usoara, caci m�ndra si dura �i este inima, iar cei de soiul
lui au mult de suferit, mult de gresit, au de facut multa nedreptate, au de
�ncarcat multe pacate pe umerii lor. Spune mi, dragul meu: tu nu �ti educi fiul? Nu
�l con�str�ngi? Nu l bati? Nu l pedepsesti?"
�Nu, Vasudeva, nu fac nimic din toate astea."
�Stiam eu. Nu l constr�ngi, nu l bati, nu i poruncesti, si asta pentru ca tu stii
ca bl�ndetea este mai puternica dec�t severitatea, apa este mai puternica dec�t
st�nca, ca dragostea este mai puternica dec�t forta. Prea bine, iata, fii laudat
pentru aceasta. Dar nu gresesti oare crez�nd ca nu l constr�ngi, ca nu l
pedepsesti? Nu l pui tu �n lanturi cu dragostea ta? Nu l umilesti zi de zi si nu l
pui �ntr o situatie dificila prin bunatatea si rabdarea ta? Nu l constr�ngi tu pe
acest baiat m�ndru si rasfatat sa traiasca �ntr o coliba, �mpreuna cu doi batr�ni
care se hranesc cu banane si pentru care p�na si orezul este o �mbucatura de soi,
ale caror g�nduri nu pot fi �mpartasite de el, ale caror inimi au �mbatr�nit si s
au potolit, bat�nd altfel dec�t inima lui? Prin toate acestea nu se simte el oare,
constr�ns, pedepsit?"
Siddhartha privea abatut �n pam�nt. Cu glasul stins �ntreba: �Ce crezi ca ar trebui
sa fac?"
Vasudeva grai: �Du l �n oras, du l la casa mamei sale, vor mai fi exist�nd
slujitori acolo, da li l lor. Si daca n o mai fi exist�nd nici unul acolo, du l la
un �nvatator, dar nu de dragul �nvataturii, ci pentru ca sa fie �mpreuna cu alti
baieti si fete, sa intre �n lumea care este a lui. Nu te ai g�ndit niciodata la
acest lucru?"
�Tu �mi citesti �n inima, spuse Siddhartha cu tristete. Deseori m am g�ndit la
toate acestea. Dar spune mi, cum sa l las eu �n aceasta lume cu o inima a lui, nu
prea molcoma? N o sa se strice el oare, n o sa se piarda �n placeri si, d�nd de
gustul puterii, n o sa repete el oare greselile tatalui sau, n o sa l pasca oare
pierzania �n lumea Sansarei?"
Z�mbetul luntrasului se lumina ca o raza stralucitoare; el atinse gingas bratul lui
Siddhartha si spuse: ��ntreaba fluviul despre toate acestea, prietene! Asculta l
cum r�de! Oare crezi cu adevarat ca tu ai sav�rsit toate nebuniile tale pentru a l
absolvi pe fiul tau de ele? Poti tu sa ti aperi fiul de Sansara? Cum oare? Prin
�nvatatura, prin rugaciune, prin avertismente? Ai uitat oare cu totul, dra�gul meu,
povestea aceea, povestea aceea plina de �nvataminte despre fiul de brahman
Siddhartha pe care mi ai povestit o aici, �n acest loc, odinioara? Cine l a ferit
pe samanul Siddhartha de Sansara, de pacat, de avaritie, de nebunie? L au putut
feri cucernicia tatalui sau, aver�tismentele �nvatatorilor sai, propriile lui
cunostinte, pro�pria lui cautare? Arata mi mie tatal sau �nvatatorul care a reusit
sa l fereasca de a si trai el �nsusi viata, de a se murdari el �nsusi �n toiul
vietii, de a se �mpovara el �nsusi de vina, de a bea el �nsusi din cupa
amaraciunii, de a si gasi el �nsusi drumul? Crezi oare, dragul meu, ca este scu�tit
cineva de drumul acesta? Cumva micutul tau fiu, si asta numai din cauza ca tu �l
iubesti, ca ai vrea sa l scutesti de suferinta si durere si deceptie? Dar chiar
daca ai muri de zece ori pentru el, tot n ai putea sa iei asupra ta, �n felul
acesta, nici o far�ma din destinul sau."
Niciodata nu mai rostise Vasudeva at�t de multe cuvinte. Sid�dhartha �i multumi
prieteneste, intra plin de �ngrijorare �n coliba si nu si gasi somnul multa vreme.
Vasudeva nu i spusese nimic nou, si el se g�ndise la toate acestea, si el stia
toate acestea. Dar era o stiinta, pe care el nu se simtea �n stare s o preschimbe
�n fapta, caci dragos�tea fata de baiat era mai puternica dec�t toata stiinta lui,
duiosia, teama de a nu l pierde erau mai puternice. �si daruise el vreodata inima
�ntr o asemenea masura, iubise el vreodata un om at�t de mult, at�t de orbeste,
at�t de dureros, at�t de zadarnic si totusi cu at�ta fericire?
Siddhartha nu reusi sa urmeze sfatul prietenului sau, nu reusi sa renunte la
propriul sau fiu. �i �ngaduia baiatu�lui sa i dea porunci, �i �ngaduia sa l
dispretuiasca. Tacea si astepta, �ncepea �n fiecare zi lupta muta a bunavointei,
razboiul surd al rabdarii. Si Vasudeva astepta �n tacere, prietenos, stiind el ce
stia, rabdator. Am�ndoi aveau o rabdare de fier.
Odata, c�nd chipul baiatului �i aduse aminte foarte tare de Kamala, Siddhartha se
trezi dintr o data reflect�nd la o vorba pe care Kamala i o spusese c�ndva, �n
vremea tineretii: �Tu nu poti sa iubesti", asa �i spusese ea, iar el �i daduse
dreptate compar�ndu se pe sine cu o stea iar pe oamenii copii cu frunzele care cad,
si totusi �n vorbele acelea sesizase si un repros. �ntr adevar, niciodata nu
reusise sa renunte la el �nsusi daruindu se �n �ntregime vreunui alt om, sa uite de
sine, sa sav�rseasca nebuniile iubirii de dragul cuiva; niciodata nu reusise sa
faca asa ceva, si tocmai �n aceasta consta, dupa cum i se paruse lui atunci, marea
deosebire dintre el si oamenii copii. Acum �nsa, de la venirea fiului sau, se
transformase si el, Sid�dhartha, �ntru totul �ntr un om copil, suferind din pricina
cuiva, topindu se de dragoste, purt�ndu se nebuneste din pricina dragostei sale.
Acum, t�rziu, simtea si el o data �n viata aceasta pasiune, cea mai puternica si
mai stranie, suferea din pricina ei, suferea amarnic, consider�ndu se totusi un om
fericit care se �nnoise cu ceva, se �mbogatise cu ceva.
Simtea prea bine ca dragostea aceasta, aceasta dra�goste oarba fata de fiul sau,
era o pasiune, era ceva foarte omenesc, era Sansara, un izvor tulbure, o apa
�ntunecata. �n acelasi timp simtea totusi ca aceasta dragoste nu era lipsita de
valoare, ca ea era necesara si ca provenea din �nsasi fiinta sa. Si voluptatea
aceasta se cerea ispasita, si durerile acestea se cereau gustate, si nebuniile
acestea se cereau sav�rsite.
�n vremea aceasta, fiul sau �l silea sa sav�rseasca nebu�nii, �l silea sa �ncerce a
l c�stiga, �l umilea �n fiecare zi cu mofturile sale. Tatal acesta nu avea nimic
din ceea ce ar fi putut sa l �nc�nte, nu avea nimic din ceea ce ar fi putut sa i
inspire teama. Era un om bun, tatal acesta, un om bun, milos, bl�nd, poate un om
foarte pios, poate un sf�nt � dar toate acestea nu erau calitati care l ar fi putut
c�stiga pe baiat. �l plictisea tatal acesta care �l tinea prizonier �n coliba sa
mizera, pur si simplu �l plictisea, iar faptul ca la orice obraznicie a sa el �i
raspundea cu un z�mbet, la orice jignire cu prietenie, la orice rautate cu
bunatate, tocmai faptul acesta era siretenia cea mai nesuferita a vicleanului
batr�n. Baiatul ar fi preferat de mii de ori ca tatal sau sa l fi amenintat, sa l
fi snopit �n batai.
Dar iata ca veni si ziua �n care t�narului Siddhartha �i trecu prin g�nd sa fuga,
d�ndu si pe fata aversiunea fata de tatal sau. Acesta �i daduse ceva de facut, �l
pusese sa str�nga vreascuri. Baiatul �nsa nici nu se urni din coliba, ramase acolo
st�nd �n picioare �ncapat�nat si furios, bat�nd din picioare, str�ng�nd din pumni
si arunc�ndu i tatalui sau �n fata, �ntr o iesire de furie, toata ura si dispretul
sau.
�Aduna ti singur vreascurile! striga el fac�nd spume la gura, eu nu sunt sluga ta.
Stiu ca n ai sa ma bati, nu �ndraznesti; stiu ca vrei sa ma pedepsesti si sa ma
umilesti �ntruna cu piosenia si cu �ntelegerea ta. Vrei sa ma fac si eu ca tine la
fel de pios, la fel de bl�nd, la fel de �ntelept! Dar asculta ma, oric�t te ar
durea eu vreau sa ma fac mai degraba hot la drumul mare si ucigas si sa ajung �n
iad dec�t sa fiu la fel ca tine! Te urasc, tu nu esti tatal meu, chiar daca vei fi
fost de zeci de ori amantul mamei mele!"
�si revarsa �n valuri m�nia si furia, sute de cuvinte salbatice si rautacioase
�ndreptate toate �mpotriva tatalui sau. Apoi baiatul o lua din loc si se �ntoarse
abia seara t�rziu.
�n dimineata urmatoare �nsa disparu cu totul. Disparuse si cosu�letul �mpletit din
nuiele de doua culori, �n care luntrasii pastrau monezile de arama si argint
pri�mite drept rasplata pentru munca lor. Disparuse si barca, iar Siddhartha o zari
legan�ndu se la malul celalalt. Baia�tul fugise.
�Trebuie sa ma duc dupa el, zise Siddhartha continu�nd sa tremure, caci tremurul �l
apucase �nca de ieri c�nd baiatul �i adresase cuvintele acelea de ocara; era
coplesit de amaraciune. Un copil nu poate sa strabata sin�gur padurea. O sa se
prapadeasca. Vasudeva, trebuie sa construim o pluta pentru a putea trece fluviul."
�Vom construi o pluta, spuse Vasudeva, ca sa ne aducem �ndarat barca pe care ne a
rapit o baiatul. Dar pe el ar trebui sa l lasi sa si vada de drumul lui, prietene,
nu mai e un copil, va sti sa se descurce. El cauta drumul catre oras, si pe buna
dreptate, nu uita. El nu face acum dec�t ceea ce tu �nsuti n ai apucat sa faci. �si
va purta singur de grija, urm�ndu si propriul sau drum. Ah, Siddhartha, vad cum
suferi, dar suferinta ta mai ca ma face sa r�d, ba chiar tu �nsuti vei r�de de ea
�n cur�nd."
Siddhartha nu raspunse. Luase deja securea �n m�na si �ncepu sa �ncropeasca o pluta
din bambus, iar Vasudeva �l ajuta sa lege str�ns trunchiurile cu fr�nghii de iarba.
Apoi o pornira spre malul celalalt, curentul �i purta mai �n jos, astfel �nc�t
trebuira sa traga pluta la edec, �n susul apei, pe celalalt mal.
�De ce ai luat securea cu tine?" �ntreba Siddhartha.
Vasudeva spuse: �S ar putea ca barca noastra sa fi ramas fara lopata."
Dar Siddhartha stia la ce se g�ndise prietenul sau. Se g�ndise ca baiatul va fi
aruncat sau rupt lopata �n semn de razbunare si pentru a i �mpiedica sa l
urmareasca. Si �ntr adevar, �n barca nu mai era nici urma de lopata.
Vasudeva arata �nspre fundul barcii si �si privi prietenul cu un z�mbet pe chip de
parca ar fi vrut sa i zica: �Nu vezi oare ce vrea sa ti spuna fiul tau? Nu vezi ca
nu vrea sa fie urmarit?" Dar toate acestea nu le spuse �n cuvinte. Si se puse pe
treaba mesterind o alta lopata. Siddhartha �nsa �si lua ramas bun, plec�nd sa l
caute pe fugar. Vasudeva nu l �mpiedica.
Dupa ce rataci vreme �ndelungata prin padure Sid�dhartha se g�ndi ca, de fapt,
toata aceasta cautare a lui era de prisos. �si spuse ca baiatul o luase deja mult
�naintea lui, ca ajunsese deja �n oras sau, �n caz ca mai era pe drum, se va fi
ascunz�nd pe undeva de urmarito�rul sau. Si tot g�ndindu se astfel, �si dadu seama
ca nu era �ngrijorat pentru fiul sau, ca �n strafundul sufletului sau stia ca
aces�ta nici nu pierise, nici nu l ameninta vreo primejdie �n padure. Cu toate
acestea continua sa mearga fara sa se odihneasca, dar nu pentru a l salva, ci numai
dintr un impuls, poate numai din dorinta de a l mai vedea o data. Si merse astfel
p�na ce se pomeni �n apropierea orasului.
Ajung�nd, pe soseaua larga, foarte aproape de oras, se opri la intrarea �n frumoasa
gradina a desfatarilor care, c�ndva, �i apartinuse Kamalei, acolo unde, c�ndva, o
vazuse pentru prima oara �n lectica. �n sufletul sau re�nvie tot trecutul, se
revazu st�nd acolo, t�nar, un saman barbos si despuiat, cu pletele naclaite de
praf. Siddhartha ramase multa vreme asa, privind �n gradina prin poarta deschisa,
si vazu cum sub frumosii copaci umblau calugari �n sutane galbene.
Statu multa vreme acolo, cazut pe g�nduri, vaz�nd ima�gini, ascult�ndu si povestea
propriei sale vieti. Statu multa vreme acolo, privind la calugari si vaz�nd �n
locul lor pe t�narul Siddhartha, vaz�nd o pe t�nara Kamala merg�nd pe sub copacii
�nalti. Vedea limpede cum fusese ospatat de Kamala, cum �i daduse ea primul sarut,
cum privise el �n urma, m�ndru si dispretuitor la viata sa de brahman, �ncep�ndu
si, m�ndru si plin de dorinta, viata lumeasca. �l vedea pe Kamaswami, �i vedea pe
servitori, vedea ospaturile, pe jucatorii de zaruri, pe muzicanti, vedea pasarea
c�ntatoare a Kamalei �n colivie, retrai toate aceste momente, respir�nd Sansara, se
simti �nca o data batr�n si obosit, simti �nca o data ca i este sc�rba, simti �nca
o data dorinta de a se nimici si �si reveni �nca o data datorita sacrului Om.
Dupa ce statuse multa vreme la poarta gradinii, Siddhartha �nte�lese ca impulsul
care �l m�nase p�na �n acel loc era nebunesc, ca nu avea cum sa si ajute fiul, ca
nu avea voie sa se mai agate de el. �n ad�ncul inimii sale simti ca dragostea fata
de cel fugit se transformase �ntr o rana, dar totodata simti ca rana aceea nu i
fusese pricinuita pentru ca el sa o scormoneasca, ci ea trebuia sa �nflo�reasca si
sa rasp�ndeasca lumina.
Se �ntrista fiindca, p�na �n. clipa aceea, rana �nca nu �nflorise, �nca nu
rasp�ndea lumina. �n locul iluzoriului tel care �l purtase pe urmele fiului sau
fugit simtea acum un gol. Se aseza �ntristat pe jos, simtind ca �n inima lui murea
ceva, fac�nd sa se nasca un gol, nu mai �ntrezarea nici o bucurie, nici un tel.
Statea cufundat �n sine si astep�ta. La malul fluviului �nvatase acest lucru: sa
astepte, sa aiba rabdare, sa asculte cu �ncordare. Statu astfel ascult�nd �ncordat
�n praful strazii, �si asculta inima cum bate obo�sita si trista �n asteptarea unui
glas. Statu astfel ore �ntregi ascult�nd cu �ncordare, nu mai vazu nici un fel de
imagini, se scufunda �n gol, se lasa sa cada p�na la fund, fara sa mai �ntrevada
nici o carare. Iar c�nd simti ca rana �l arde, grai fara glas sacrul Om, se umplu
de Om. Calugarii din gradina �l vazura si, cum sedea acolo de ore �ntregi si cum
praful i se asternuse pe parul carunt, unul dintre acestia se apropie de el,
pun�ndu i dinainte doua fructe de pisang. Batr�nul nici nu l baga �n seama.
O m�na �l atinse, pe umar si �l trezi din acea �mpietrire. �ndata recunoscu aceasta
atingere bl�nda, timida, si �si reveni. Se ridica si �i dadu binete lui Vasudeva,
care pornise pe urmele lui. Si, privind la chipul prietenos al lui Vasudeva, la
ridurile sale �ncarcate parca numai de z�mbete, la ochii sai veseli, �ncepu si el
sa z�mbeasca. Acum baga de seama fructele de pisang aflate dinaintea lui, le
ridica, �i dadu unul luntrasului, pe celalalt �l m�nca el. Apoi, tacut, porni cu
Vasudeva �napoi �n padure, �ntorc�ndu se acasa, la locul de trecere peste fluviu.
Nici unul din ei nu pomeni de cele �nt�mplate �n ziua aceea, nici unul din ei nu
rosti numele baiatului, nici unul din ei nu vorbi despre fuga acestuia, nici unul
din ei nu rosti nici un cuv�nt despre rana. Siddhartha se aseza �n culcusul sau,
iar ceva mai t�rziu, c�nd Vasudeva se apropie de el ca sa l �mbie cu o farfurioara
cu lapte de cocos, �l gasi adormit.

OM

Rana continua sa l arda �nca multa vreme. Trebui sa treaca fluviul multi calatori
care aveau cu ei un fiu sau o fiica, si pe nici unul din ei nu l putu privi fara
invidie, g�ndindu se de fiecare data �n sinea lui: �At�tia oameni, cu miile, se
bucura de aceasta fericire dintre cele mai minunate � de ce nu si eu? P�na si
oamenii rai, p�na si hotii si t�lharii au copii pe care �i iubesc si de care sunt
iubiti, numai eu nu." At�t de simplu, at�t de necugetat g�ndea el acum, at�t de
mult se asemana cu oamenii copii!
Privea oamenii cu alti ochi dec�t odinioara, cu mai putina �nte�lep�ciune, cu mai
putina m�ndrie, �n schimb cu mai multa caldura, cu mai multa curiozitate, cu mai
mult interes. C�nd �i trecea dincolo pe calatorii obisnuiti, pe acesti oameni
copii, negutatori, razboinici, ori parte femeiasca, nu i se mai parea ca odinioara
ca acestia �i erau straini: �i �ntelegea, �ntelegea si �mpartasea viata lor
lip�sita de g�nduri si iluminari, purtata doar de instincte si dorinte, simtea ca
este �ntoc�mai ca ei. Cu toate ca era la un pas de desav�rsire, purt�nd ultima sa
rana, i se parea ca acesti oameni copii �i erau frati, m�ndria, dorintele si
caraghiosl�curile lor nu mai erau deloc ridicole pentru el, �ncepuse sa le
�nteleaga si sa le �ndrageasca, ba chiar �nce�puse sa le admire. Dragostea oarba a
unei mame fata de copilul sau, m�ndria prosteas�ca, oarba a unui tata �nchi�puit
fata de singura odrasla, goana oarba, salbatica a unei femei tinere si orgolioase
dupa bijuterii si dupa privi�rile admirative ale barbatilor, toate aceste
instincte, toate aceste lu�cruri copilaresti, toate aceste instincte si dorinte
simple, nebunesti, dar at�t de puternice, at�t de vii, at�t de imperioase nu mai
erau con�si�derate acum de catre Sid�dhartha doar ca niste copilarii, caci vedea
cum oamenii traiesc de dragul lor, �i vedea cum de dragul lor se zbat fara
�ncetare, calatoresc, se razboiesc, sufera la infinit, suporta la in�finit, iar
lucrul acesta �l facea sa i iubeasca, caci �n orice pasiune, �n orice fapta a lor
vedea viata, vedea tot ceea ce era viu, indestructibil, tot ceea ce �nsemna
Brahman. �n credinta lor oarba, �n taria si �ncr�n�cenarea lor oarba, toti oamenii
acestia i se pareau demni de dra�gostea si admiratia sa. Nu le lipsea nimic, un
�nvatat sau un g�nditor nu avea �n plus fata de ei dec�t un singur lucru infim:
constiinta, ideea constienta despre unitatea �ntre�gii vieti. Si �n anumite momente
Sid�dhar�tha �ncepea sa se �ndoiasca de necesitatea de a pretui chiar at�t de mult
aceasta stiinta, aceasta idee, �ncepea sa creada ca si ideea aceasta era poate o
copilarie a cugetatorilor, a cugetatorilor copii. �n toate celelalte privinte
oamenii traitori �n lume erau egali cu �nteleptii, ba adesea se dove�deau a fi mai
presus de acestia, asa cum uneori si anima�lele �n actiunile lor tenace, neabatute,
dictate de necesitate, pot parea ca sunt mai presus de oameni.
�ncetul cu �ncetul, �n Siddhartha �nflorea si rodea g�ndul ca acum �ntelegea ce
�nsemna, de fapt, �ntelepciu�nea, care era telul �ndelungatei sale cautari. Nu era
nimic altceva dec�t o disponibilitate a sufletului, capacitatea si arta secreta
prin care, prins de iuresul vietii, poti g�ndi ideea unitatii, poti simti unitatea
si o poti inspira. �ncetul cu �ncetul �nflori �nlauntrul sau aceasta unitate, ea se
rasfr�ngea pe chipul de copil batr�n al lui Vasudeva, �ntruchip�nd armonia,
constiinta eternei perfectiuni a lumii, z�mbetul, unitatea.
Dar rana continua sa l arda, Siddhartha se g�ndea plin de amaraciune si dor la fiul
sau, �n inima sa �i mai pastrase dragostea si duiosia, durerea �l rodea, iar el
sav�rsea toate nebuniile dragostei. Si flacara aceasta nu se stingea de la sine.
Iar �ntr o zi, c�nd rana �l ardea cu �nversunare, Sid�dhartha trecu fluviul cu
barca, m�nat de dor, si cobor� hotar�t sa se duca �n oras si sa si caute fiul.
Fluviul curgea lin, molcom, era anotimpul secetos, dar glasul lui rasuna straniu:
fluviul r�dea! Era limpede ca r�dea. Fluviul r�dea de batr�nul luntras, r�dea senin
si limpede. Siddhartha se opri, se apleca deasupra apei pentru a o asculta mai
bine, iar �n apa care curgea molcom �si vazu chipul oglindit si �n chipul acesta
oglindit salasluia ceva ce i trezea o amintire, ceva �nvaluit de uitare, si atunci,
�ncord�ndu si mintea, �si dadu seama despre ce era vorba: chipul acesta semana cu
un altul pe care el c�ndva, �l cunoscuse si �l iubise si de care �i fusese teama.
Semana cu chipul tatalui sau, brah�manul. Si �si aduse aminte cum, cu multa vreme
�n urma, pe c�nd era �nca un baietandru, �l silise pe tatal sau sa l lase sa intre
�n r�ndul peni�ten�tilor, cum �si luase ramas bun de la el, cum plecase si nu se
mai �ntorsese niciodata. Nu suferise oare si tatal sau din cauza lui la fel cum
sufe�rea el acum din cauza propriului sau fiu? Nu murise oare tatal sau de mult,
singur, fara sa si fi revazut fiul? Nu era oare toata aceasta repetare, toata
aceasta �nv�rtire �ntr un cerc nefast o adevara�ta comedie, un lucru straniu si
pros�tesc?
Fluviul r�dea. Da, asa era, toate reveneau, toate sufe�rintele ne�n�durate p�na la
capat, nerezolvate, aceleasi suferinte erau �ndurate mereu. Siddhartha se urca deci
�napoi �n barca, �ntorc�ndu se la coli�ba cu g�ndul la tatal sau, cu g�ndul la fiul
sau, �n hohotul batjocori�tor al fluviu�lui, cert�ndu se cu el �nsusi, afl�ndu se
�n pragul dispera�rii, dar fiind �n aceeasi masura �n stare sa r�da si el �n hohote
de el �nsusi si de toata lumea. Vai, rana tot nu �nflorise �nca, �n inima sa mai
simtea �mpotrivirea fata de destin, suferinta lui nu �ncepuse �nca sa iradieze nici
seninatate, nici victorie. Cu toate acestea simtea ca nutreste o speranta si, cum
ajunsese din nou la coliba, resimti nevoia de a si varsa focul lui Vasudeva, nevoia
de a i destainui totul acestui maestru �n arta ascultarii, de a i spune totul.
Vasudeva sedea �n coliba �mpletind un cos. Nu mai mergea cu barca, vederea �ncepuse
sa i slabeasca, dar nu numai vederea, ci si bratele si picioarele. Neschimbate si
�nfloritoare ramasesera numai bucuria si bunatatea de pe chipul sau.
Siddhartha se aseza l�nga batr�n, �ncep�nd sa i vor�beasca do�mol. �i povestea acum
despre tot ceea ce nu vor�bisera niciodata, des�pre plecarea lui de atunci la oras,
despre rana care �l ardea, despre invidia ce �l cuprindea vaz�ndu i pe tatii aceia
fericiti, despre faptul ca era constient de nesabuinta unor asemenea dorinte,
despre lupta lui zadarnica �mpotriva lor. �i spuse totul, reusi sa i spuna totul,
chiar si lucrurile cele mai penibile, iata, asa�dar, ca totul putea fi spus, totul
putea fi destainuit, iata, asadar, ca reusi sa i spuna totul. �i descrise rana sa,
�i povesti despre fuga lui de astazi c�nd trecuse fluviul cu barca �ntocmai ca un
pustan fugit de acasa, despre hotar�rea lui de a se duce la oras despre felul �n
care flu�viul r�sese de el.
�n timp ce vorbi astfel, vreme �ndelungata, �n timp ce Vasudeva �l asculta cu
chipul linistit, Siddhartha simti mai puternic dec�t oric�nd acest fel de a asculta
al lui Vasudeva, simti cum durerile sale, temerile sale patrundeau �n celalalt, cum
speranta sa tainica patrundea �n celalalt, �ntorc�ndu se apoi din nou la el si
venindu i �n �nt�mpinare. A ti arata rana unui asemenea ascultator era la fel ca si
c�nd ti ai fi spalat o �n fluviu, racorindu ti o si conto�pindu ti o cu fluviul. Si
�n timp ce continua sa vorbeasca, �n timp ce �si continua destainuirea si
spovedania, Sid�dhartha simtea din ce �n ce mai mult ca acela care �l ascul�ta nu
mai era Vasudeva, nu mai era un om, ca acest ascultator nemiscat �i sorbea
spovedania �ntocmai cum un copac soarbe ploaia, fiind �nsusi Dumnezeu, fiind �nsasi
Eternitatea. Si �ncet�nd sa se mai g�ndeasca la el si la rana sa, Siddhartha
�ntelese pe deplin �n ce consta firea schim�bata a lui Vasudeva, si cu c�t simtea
si patrundea mai bine acest lucru, cu at�t se minuna mai putin, cu at�t pricepea
mai bine ca totul era �n cea mai deplina ordine, firesc, ca Vasudeva fusese asa de
multa vreme, aproape dintotdeauna, numai ca el nu si daduse bine seama de acest
lucru si ca, la r�ndul sau, nici el nu se mai deosebea prea mult de d�nsul. Simtea
ca acum �l vede pe batr�nul Vasudeva asa cum popoarele �si vad zeii si ca lucrul
acesta nu putea sa dureze; �n inima sa �ncepu sa si ia ramas bun de la Vasu�deva.
Si �n tot acest rastimp el nu contenise sa vorbeasca.
Dupa ce spusese tot ceea ce avusese de spus, Vasudeva �si �nalta privirea
prietenoasa, slabita �ntruc�tva, asupra lui, fara sa spuna nimic, �nvaluindu l �n
tacere cu dragoste si seninatate, cu �ntelegere si �ntelepciune. �l apuca pe
Siddhartha de m�na, �l conduse la locul unde sedeau ei pe mal, se aseza l�nga el
z�mbind catre fluviu.
�L ai auzit cum r�de, zise el. Dar n ai ascultat totul. Hai sa mai ascultam, ai sa
mai auzi �nca multe alte lucruri."
Ascultara. C�ntecul fluviului rasuna molcom, pe mai multe voci. Siddhartha privi �n
apa, iar �n apa curgatoare �i aparura niste imagini: aparu tatal sau, �nsingurat,
pl�ng�ndu si fiul, aparu el �nsusi, �nsingurat, legat si el de fiul cel plecat prin
firele dorului; aparu si fiul sau, �nsin�gurat si el, baietandrul av�ntat pe orbita
de foc a dorinte�lor sale de om t�nar; fiecare urmarea c�te un tel propriu, fiecare
era fascinat de acel tel, fiecare suferea. Fluviul c�nta cu vocea suferintei, c�nta
plin de dor, curg�nd plin de dor catre telul sau, vocea lui rasuna ca un bocet.
�Auzi?" �ntreba privirea muta a lui Vasudeva.
Sid�dhartha dadu din cap confirm�nd.
�Asculta mai atent!" murmura Vasudeva.
Siddhartha se stradui sa asculte mai atent. Imaginea tatalui sau, propria sa
imagine, imaginea fiului sau curgeau contopindu se una cu alta, si imaginea Kamalei
aparu si disparu curg�nd si ea, si imaginea lui Govinda si alte imagini aparura
curg�nd si contopindu se una cu cealalta, contopindu se cu fluviul, alerg�nd, ca un
fluviu, cuprinse de dor, de dorinta, de suferinta, iar glasul fluviu�lui rasuna
plin de dor, plin de o durere arzatoare, plin de o dorinta nepotolita. Fluviul se
�ndrepta spre telul sau, Siddhartha vedea cum alearga fluviul acesta care se
compunea din el si din ai lui si din toti oamenii pe care �i vazuse el vreodata,
toate valurile si apele alergau, �n sufe�rinta, spre teluri, spre multe teluri,
spre o cascada, spre un lac, spre cataracte, spre mare, toate �si atingeau
telurile, apoi dupa fiecare tel urma un altul, iar din apa se ridicau aburi, urc�nd
p�na la cer, transform�n�du se �n ploaie, pravalindu se din cer, transform�ndu se
�n izvor, fac�ndu se r�u, fac�ndu se fluviu, �ndrept�ndu se din nou spre ceva,
curg�nd din nou. Dar glasul plin de dor se schimbase. Continua sa rasune plin de
durere, plin de cautare, dar alte voci i se adaugasera, voci ale bucuriei si
suferintei, voci bune si rele, r�zatoare si triste, sute de voci, mii de voci.
Siddhartha asculta atent. Era numai urechi, se cufun�dase deplin �n ascultare, �n
el se facuse un gol imens, sor�bea totul si avea senti�men�tul ca, iata, �nvatase
sa asculte p�na la capat. Deseori ascultase el toate acestea, toate vocile
fluviului, dar astazi tonul era un altul. Nu mai era �n stare sa deosebeasca �ntre
ele multimea aceea de voci, pe cele vesele de cele t�nguitoare, pe cele de copii de
cele de barbati, ele formau un tot, pl�nsul de dor si r�sul celui �nvatat, tipatul
de m�nie si oftatul muribunzilor, totul facea parte dintr un acelasi �ntreg, totul
se �ntretesea, se �nnoda, �ntrepatrunz�ndu se ca o urzeala cu mii de fire. Si toate
acestea laolalta, toate vocile, toate telurile, toate dorin�tele, toate chinurile,
toate placerile, tot raul si binele, toate acestea laolalta formau lumea. Toate
laolalta alcatuiau fluviul �nt�mplarilor omenesti, alcatuiau muzica vietii. Si �n
clipa �n care Siddhartha asculta cu �ncordare fluviul acesta, c�ntecul acesta pe
mii de voci, �n clipa �n care nu mai dadu ascultare nici suferintei, nici r�sului,
�n clipa �n care nu si mai lega sufletul de nici o voce anume si n o mai patrunse
cu eul sau, ascult�ndu le �n schimb pe toate odata, auzind �ntregul, unitatea, �n
acel moment marele c�ntec al miilor de voci se alcatui dintr un singur cuv�nt care
se chema Om: desav�rsirea.
�Auzi?" �ntreba din nou privirea lui Vasudeva.
Z�mbetul lui Vasudeva avea o stralucire senina, plutea luminos peste toate ridurile
chipului sau �mbatr�nit, �ntocmai cum peste toate vocile acelea ale fluviului
plutea Om. Privind la prietenul sau, z�m�betul �i capata o stralu�cire senina, iar
pe chipul lui Siddhartha �nflorea acum acelasi z�mbet. Rana sa �nflorise, suferinta
sa iradia, eul sau se revarsase �n Unitate.
Din acele clipe Siddhartha �nceta sa mai lupte cu des�tinul, �nceta sa mai sufere.
Pe chipul sau �nflori senina certitudinea celui �nvatat, certitudine careia nu i se
mai opune nici o vointa, care cunoaste desa�v�rsirea, fiind �n deplin acord cu
fluviul a tot ceea ce se �nt�mpla pe lume, cu suvoiul acestei vieti �mpartasind
durerea altora, �mpartasind bucuria altora, supusa �ntru totul curgerii suvoiului,
fiind ea �nsasi o parte integranta a unitatii.
C�nd Vasudeva se ridica din locul acela de pe malul fluviului si, privind �n ochii
lui Siddhartha, vazu acolo stralucirea acelei certitu�dini, �i atinse umarul cu
m�na, �ncet, �n felul lui grijuliu si delicat, spun�nd: �Am asteptat sosirea
acestei clipe, dragul meu. Acum ca ea a sosit, lasa ma sa plec. Mult am mai
asteptat p�na sa soseasca aceasta clipa, multa vreme am fost eu luntrasul Vasudeva.
Acum e de ajuns. Ram�i cu bine, coliba, ram�i cu bine fluviu, ram�i cu bine,
Siddhartha!"
Siddhartha se �nclina p�na la pam�nt �n fata celui care �si lua ramas bun.
�Am stiut ca asa va fi, grai el �ncet. Vei pleca �n padure?"'
�Plec �n padure, ma petrec �n unitate", grai Vasudeva radios.
Si pleca radios; Siddhartha privi �n urma lui. Privea �n urma lui cu o bucurie
profunda, cu o seriozitate profunda si �i vazu pasii �nvaluiti �n pace, �i vazu
capul �nconjurat de o aureola, �i vazu chipul inundat de lumina.

GOVINDA

�mpreuna cu alti calugari, Govinda poposi o data �n gradina des�fatarilor pe care

curtezana Kamala le o daruise adeptilor lui Gotama. Auzise vorbindu se despre un
batr�n luntras care locuia pe malul fluviului, cale de o zi, luntras pe care multi
�l considerau un �ntelept. Pornind mai departe, Govinda alese drumul care ducea la
locul de trecere, nerabdator sa l cunoasca pe acest luntras. Caci cu toate ca se
supusese o viata �ntreaga regulilor, fiind privit cu evlavie de catre calugarii mai
tineri datorita v�rstei si modestiei sale, �n inima sa nu se stinsesera totusi nici
neli�nistea, nici cautarea.
Ajung�nd la fluviu, �l ruga pe batr�n sa l treaca dincolo si, odata ajunsi pe
celalalt mal, cobor�ra din barca, iar el �i spuse batr�nului: �Mult bine ne faci tu
noua, calugarilor si pelerinilor, pe multi dintre noi i ai trecut fluviul. Nu cumva
esti si tu, luntrasule, �n cautarea caii celei drepte?"
Siddhartha grai, iar ochii sai batr�ni z�mbeau: �Se cheama ca tot o mai cauti, o,
prea cinstitule, cu toate ca ai ajuns la v�rsta asta �naintata si cu toate ca porti
vestm�ntul calugarilor lui Gotama?"
�Asa este, sunt batr�n, grai Govinda, dar tot n am �nce�tat sa caut. Nu voi �nceta
niciodata sa caut, se pare ca aceasta �mi este menirea. Dar, dupa c�te mi se pare,
si tu ai cautat. Nu vrei sa mi spui si mie macar un cuv�nt, prea�cucernice?"
Siddhartha grai: �Ce as putea sa ti spun eu tie prea cinstitule? Poate doar ca tu
cauti prea mult? Ca din cauza cautarii nu ajungi sa gasesti nimic?"
�Cum asa?" �ntreba Govinda.
�C�nd cineva cauta, zise Siddhartha, se �nt�mpla foarte lesne ca ochiul sau sa nu
mai vada dec�t lucrul pe care �l cauta, sa nu mai fie �n stare sa gaseasca nimic si
sa nu se mai poata lasa patruns de nimic, tocmai pentru ca nu se mai g�ndeste dec�t
la ceea ce cauta, pentru ca are un tel, pentru ca e fascinat de telul acesta. A
cauta �nseamna sa ai un tel. A gasi �nsa, �nseamna sa fii liber, sa ram�i des�chis,
sa nu ai nici un tel. Tu, preacinstitule, se pare ca esti �ntr adevar un cautator
caci, urmarindu ti telul, nu vezi unele lucruri care se afla chiar sub nasul tau."
�Tot nu te �nteleg prea bine, fu rugamintea lui Govinda, ce vrei sa spui cu asta?"
Siddhartha grai: �C�ndva, cu ani �n urma, ai mai fost la acest fluviu,
preacinstitule, ai dat atunci de un om care dormea si te ai asezat l�nga el pentru
a i pazi somnul. Dar de recunoscut, o, Govinda, nu l ai recunoscut pe cel care
dormea."
Mirat, �nvaluit parca de o vraja, calugarul privi �n ochii luntrasului.
�Sa fii tu oare, Siddhartha? �ntreba el cu sovaiala �n glas. Nici de data aceasta
nu te as fi recunoscut! Te salut din toata inima, Siddhartha, ma bucur din toata
inima ca te vad iarasi! Dar tare te ai mai schimbat, prietene. � Si acum te ai
facut luntras?"
Siddhartha r�se prietenos. �Da, luntras. Unii, Govin�da, trebuie sa se schimbe
mult, trebuie sa poarte diferite vestminte, iar unul dintre acestia sunt si eu,
dragul meu. Fii binevenit, Govinda, ram�i sa �n�nop�tezi �n coliba mea."
Govinda ramase �n noaptea aceea �n coliba, dormind �n culcusul care fusese
odinioara al lui Vasudeva. �i puse multe �ntrebari prie�te�nu�lui sau din tinerete,
Siddhartha trebui sa i povesteasca multe din viata sa.
�n dimineata urmatoare, la vremea c�nd trebuia sa si continue calatoria, Govinda
grai, cu oarecare sovaiala, urmatoarele cuvinte: ��nainte de a mi vedea mai departe
de drum, �ngaduie mi, Siddhartha, �nca o �ntrebare. Ai cumva �nvatatura? Ai
credinta sau o certitudine pe care o urmezi, care te ajuta sa traiesti si sa
sav�rsesti numai lucruri drepte?"
Siddhartha grai: �Tu stii, dragul meu, ca eu �nca de pe c�nd eram t�nar, de pe
vremea c�nd traiam am�ndoi printre penitenti, �n padure, ajunsesem sa nu mai am
�ncredere nici �n �nvataturi, nici �n �nvatator si le �ntorsesem spatele. Si asa am
ramas. Totusi, de atunci �ncoace am avut multi �nvatatori. O curtezana frumoasa mi
a fost multa vreme �nvatatoare, un negustor bogat mi a fost si el �nvatator, la fel
si niste jucatori cu zarurile. Odata, �nvatator mi a fost un adept vagant al lui
Buddha care a vegheat l�nga mine �n timp ce, �n pelerinajul meu, ador�misem �n
padure. Si de la el am avut ce �nvata, si lui �i sunt recu�nos�cator. Dar cel mai
mult am avut de �nvatat de la acest fluviu si de la pre�decesorul meu, luntrasul
Vasudeva. Era un om foarte simplu acest Vasudeva, nu era un g�nditor, dar stia ceea
ce este necesar, tot at�t de bine ca Gotama, era un om desav�rsit, un sf�nt."
Govinda zise: �Daca nu ma �nsel, tot �ti mai place sa glumesti putin, o,
Siddhartha. Te cred si stiu ca nu ai urmat nici un �nvatator. Dar nu ai gasit tu
�nsuti, daca nu o �nvatatura, cel putin anumite g�nduri, anumite iluminari care sa
fie ale tale si care sa te ajute sa traiesti? Mi ai bucura inima foarte mult daca
ai vrea sa mi spui si mie c�te ceva despre toate acestea."
Siddhartha grai: �Am avut dintotdeauna g�ndurile mele, da, am avut si iluminari.
Uneori, pret de un ceas sau de o zi, am simtit �n mine certitudinea cunoasterii la
fel cum simti viata �n propria inima. Am avut unele g�nduri, dar mi ar fi greu sa
ti le �mpartasesc. Iata, draga Govinda, iata unul dintre g�ndurile pe care le am
aflat: �ntelep�ciunea nu poate fi �mpartasita. �ntelepciunea pe care un �ntelept
�ncearca sa o �mpartaseasca altora are �ntotdeauna un iz de nebunie."
�Nu cumva glumesti?" �ntreba Govinda.
�Nu glumesc. �ti spun doar ceea ce am aflat eu. Cunostintele pot fi �mpartasite
altora, �nsa �ntelepciunea nu. Ea poate fi descoperita, poate fi traita, te poti
lasa purtat de ea, poti sa sav�rsesti minuni cu ajutorul ei, dar nu poti sa o spui
nici sa o propovaduiesti. Iata ce am banuit uneori �nca din anii tineretii si acest
lucru m a facut sa ma despart de �nvatatori si sa plec mai departe. Eu, Govinda, am
dat de un g�nd pe care �l vei considera iarasi fie o gluma, fie o nebunie, dar care
reprezinta g�ndul meu cel mai bun. El suna astfel: contrariul oricarui adevar este
la fel de adevarat! Si anume: un adevar poate fi exprimat si �mbracat �n cuvinte
numai atunci c�nd este unul �ngust. �ngust este tot ceea ce poate fi g�ndit cu
g�ndul sau exprimat �n cuvinte, totul �ngust, totul pe jumatate, totul duc�nd lipsa
de �ntreg, de rotun�jime, de unitate. C�nd preaevlaviosul Gotama vorbea �n
predicile sale despre lume, el era nevoit sa o �mparta �n Sansara si Nirvana, �n
amagire si adevar, �n suferinta si m�ntuire. Altfel nici nu se poate, nu exista
nici o alta cale pentru cel care vrea sa propovadu�iasca o �nvatatura. Pe c�nd
lumea, tot ceea ce exista �n jurul nostru si �n noi �nsine nu este niciodata ceva
�ngust. Un om sau o fapta nu este niciodata �n �ntregime Sansara sau �n �ntregime
Nir�vana, omul nu este niciodata �n �ntregime sf�nt sau �n �ntregime pacatos. Si
pentru ca noi suntem supusi amagi�rii, ni se pare ca timpul ar fi ceva real. Timpul
nu este real, Govinda, de mii de ori mi am dat seama de acest lucru. Si daca timpul
nu e ceva real, �nseamna ca si distanta ce pare a exista �ntre lume si vesnicie,
�ntre sufe�rinta si beatitudine, �ntre rau si bine nu este dec�t o amagire."
�Cum asa?" �ntreba Govinda cuprins de teama.
�Asculta ma cu atentie, dragul meu, asculta ma cu atentie! Pa�ca�tosul acesta care
sunt eu sau esti tu este un pacatos care, odata si odata, va fi din nou Brahma, va
ajunge odata si odata �n Nirvana si se va transforma �ntr un Buddha � si acum fii
atent: acest �odata si odata� nu este dec�t o amagire, nu este dec�t o pilda!
Pacatosul nu se afla pe calea lui Buddha, el nu este supus evolutiei, cu toate ca
g�ndi�rea noastra nu stie cum sa si reprezinte lucrurile acestea �n alt chip. Nu,
ci acum, astazi, �n orice pacatos salasluieste deja viitorul Buddha, tot viitorul
sau este deja prezent, iar tu trebuie sa �ntrezaresti cu evlavie �n el, �n tine, �n
fiecare dintre noi un virtual Buddha, ascuns, aflat �n devenire. Lumea, prietene
Govinda, nu este imperfecta, sau pornita pe drumul lent al desav�rsirii: nu, ea
este desav�rsita �n orice moment, orice pacat poarta �n sine germenele iertarii,
toti copilasii poarta deja �n ei pe batr�ni, toti sugarii poarta �n ei moartea,
toti muritorii poarta �n ei viata vesnica. Nici un om nu are posibilitatea de a
vedea c�t a parcurs deja un alt om din drumul sau, �ntr un hot si �ntr un jucator
de zaruri sta gata sa iasa la iveala un Buddha, �ntr un brahman sta gata sa se
iveasca un hot. Prin meditare profunda avem posibilitatea de a anula timpul, de a
vedea toata viata trecuta, prezen�ta si viitoare �n simultaneitatea ei, iar �n
acest caz toate sunt bune si la locul lor, totul este desav�rsit, totul este
Brah�man. De aceea mie mi se pare ca toate c�te exista pe lume sunt bune si la
locul lor, toate mi se par asa, at�t moartea c�t si viata, at�t pacatul c�t si
dumnezeirea, at�t inteligenta c�t si nebunia, toate trebuie sa fie astfel, toate nu
au ne�voie dec�t de �ncuviintarea mea, dec�t de bunavointa mea, de acor�dul meu
plin de dragoste, iar pentru mine e bine asa, �n felul acesta toate �mi sunt de
folos si nu mi dau�neaza niciodata. Pe pielea mea si �n sufletul meu mi a fost dat
sa aflu ca am avut o mare nevoie de pa�cat, am avut o mare nevoie de placeri, de
alergatura dupa averi, de desertaciune si am avut nevoie de disperarea cea mai
rusinoasa pen�tru ca sa renunt la �mpotrivire, pentru a �nvata cum sa iubesc lumea,
cum sa nu o mai compar cu nici un fel de lume dorita si imaginata de mine, cu nici
un fel de desav�rsire �nchipuita de mine, ci sa o las asa cum este ea si sa o
iubesc si sa ma bucur ca i apartin. � Iata, o, Go�vin�da c�teva dintre g�ndurile
care mi au trecut prin minte."
Siddhartha se apleca, ridica o piatra de pe jos si o c�ntari �n palma.
�Iata, zise el juc�ndu se cu ea, aceasta este o piatra si poate ca dupa o anumita
perioada de timp ea va fi pam�nt, din pam�nt se va transforma �ntr o planta sau
�ntr un ani�mal sau �ntr un om. Odinioa�ra iata ce as fi zis: �Piatra asta nu este
dec�t o piatra, n are nici o va�loare si apartine lumii Maja; cum �nsa prin ciclul
metamorfozelor ea poate de asemenea sa devina om si spirit, �i recunosc si ei
�nsemna�tatea.� Probabil ca asa as fi g�ndit odinioara. Astazi �nsa g�ndesc astfel:
piatra aceasta este o piatra, ea este si animal, este si Dumne�zeu, este si Buddha,
iar eu o admir si o iubesc nu pentru ca, odata si odata, ar putea sa devina fie
una, fie alta, ci pentru ca ea este de multa vreme si �ntotdeauna totul � si tocmai
pentru faptul ca este o piatra, ca �mi pare acum, astazi, ca o piatra, de aceea o
iubesc, vad valoare si sens �n fiecare fibra si scobi�tura a ei, �n galbenul, �n
griul, �n duritatea ei, �n sunetul pe care �l produce atunci c�nd o lovesc, �n
uscaciunea sau umiditatea suprafetei sale. Exista pietre care �ti lasa impresia
c�nd le pipai ca sunt ulei sau sapun, altele ca sunt frunze, altele ca sunt nisip,
asa �nc�t fiecare are felul ei de a fi, �nchin�ndu se �n felul ei propriu la Om,
fiecare dintre ele este Brahman, dar �n ace�lasi timp si �n aceeasi masura fiecare
este o piatra, uleioasa sau ca sapunul, si tocmai acest lucru �mi place si mi se
pare minunat si demn de a fi adorat. � Dar nu ma ruga sa ti spun mai multe despre
aceste lucruri. Cuvintele nu sunt de ajutor �ntelesului tainic, de fiecare data
totul devine putin altfel c�nd �l rostesti, putin fals, putin nebunesc � da, si
asta e foarte bine si �mi place foarte mult, eu �ncuviintez si asta, faptul ca
pentru un om este un lucru de pret si un dar al �ntelep�ciunii ceea ce altuia i se
�nfatiseaza ca o nebunie."
Govinda �l asculta �n tacere. �De ce mi ai spus tu toate aceste lucruri despre
piatra?" �l �ntreba el sovaind, dupa ce facuse o pauza.
�N am facut o anume. Sau poate ca am vrut sa ti dau de �nteles ca eu iubesc piatra
aceasta si fluviul acesta si toate lucrurile pe care le vedem si de la care putem
�nvata c�te ceva. Pot sa iubesc o piatra, Govinda, dar si un copac sau o bucata de
coaja. Toate acestea sunt lucruri, iar lucru�rile pot fi �ndragite. Cuvintele �nsa,
nu le pot iubi. De aceea �nvataturile nu �nseamna nimic pentru mine, ele nu au
duritate, nu au moliciune, nu au culori, nu au margini, nu au miros, nu au gust, nu
au nimic altceva dec�t cuvinte. Poate ca tocmai lucrul acesta, poate ca tocmai
cuvintele cele multe te �mpiedica pe tine sa ti afli pacea. Caci si m�ntuirea si
virtutea, si Sansara si Nirvana nu sunt dec�t simple cuvinte, Govinda. Nu exista
nici un lucru care sa fie Nirvana; nu exista dec�t cuv�ntul Nirvana."
Govinda grai: �Nirvana, prietene, nu este numai un cuv�nt. Ea este un g�nd."
Siddhartha continua: �Un g�nd, se prea poate. Tre�buie �nsa sa ti marturisesc un
lucru, dragul meu: eu nu fac o prea mare deosebire �ntre g�nduri si cuvinte. Sa ti
spun drept, nici g�ndurilor nu le acord o importanta prea mare. Acord mai multa
importanta lucrurilor. De exem�plu aici pe aceasta luntre predecesorul si
�nvatatorul meu a fost un om, un sf�nt, si el nu a crezut ani de a r�ndul �n nimic
altceva dec�t �n acest fluviu. El bagase de seama ca glasul fluviului �i vorbea, de
la el a �nvatat multe lucruri, el l a educat si l a �nvatat, i se parea ca fluviul
este Dumnezeu, �nsa nu a stiut ani de a r�ndul ca orice rafala de v�nt, orice nor,
orice pasare, orice carabus este la fel de dumnezeiesc, stiind si fiind �n stare sa
l �nvete la fel de multe lucruri ca si fluviul pe care �l adora. Dar atunci c�nd a
plecat �n paduri, sf�ntul acesta stia totul, stia mai multe dec�t mine si dec�t
tine, si asta fara nici un �nvatator, fara carti, ci numai si numai pentru ca
crezuse �n acest fluviu."
Govinda spuse: �Dar cele pe care tu le numesti �lu�cruri�, sunt ele oare ceva real,
ceva ce tine de esente? Nu sunt numai o �nselatorie a lui Maja, numai o imagine si
o aparenta? Piatra ta, copacul tau, fluviul tau � sunt oare toate acestea niste
realitati?"
�Nici acest lucru nu ma mai intereseaza prea mult, grai Siddhartha. Chiar daca
lucrurile or fi doar aparente, sau nu, atunci �nseamna ca si eu sunt doar o
aparenta, deci, ele sunt �n permanenta la fel ca mine. Asta face ca ele sa mi fie
at�t de dragi si demne de respect: faptul ca sunt la fel ca mine. De aceea le pot
iubi. Si iata acum o �nvatatura de care tu vei r�de: dragostea, o, Govinda, mi se
pare a fi lucrul cel mai important dintre toate. A �ntelege lumea, a o explica, a o
dispretui � aceasta este, poate, treaba mari�lor g�nditori. Pe mine ma intereseaza
�nsa doar putinta mea de a iubi lumea iar nu de a o dispretui sau de a o ur�,
ur�ndu ma si pe mine �nsumi, putinta de a o privi si de a ma privi pe mine �nsumi
si pe toate fiintele cu dragoste si cu admiratie, si cu profund respect."
��nteleg, grai Govinda. Dar tocmai lucrul acesta a fost recunoscut de Sublimul
drept o amagire. El cere de la noi bunavointa, bl�ndete, mila, toleranta �nsa
nicidecum dra�goste; el ne a interzis sa punem inima �n catusele dragos�tei fata de
cele lumesti."
�Stiu, spuse Siddhartha; z�mbetul sau avea stralucirea aurului. Stiu, Govinda. Si
iata ne �n plina jungla a pareri�lor, cert�ndu ne din cauza unor cuvinte. Caci nu
pot sa neg ca ceea ce am spus referitor la dragoste se afla �n contradictie, �ntr o
aparenta contradictie, cu vorbe�le lui Gotama. Tocmai de aceea am at�t de putina
�ncredere �n cuvin�te, fiindca eu stiu ca aceasta contradictie este o amagire. Eu
stiu ca nu g�ndesc altfel dec�t Gotama. Cum as putea oare sa ma �ndoiesc de faptul
ca si el a cunoscut dragostea? El, care si a dat seama ca tot ceea ce este ome�nesc
nu este dec�t desertaciune si nimicnicie si, cu toate acestea, i a iubit �ntr at�ta
pe oameni �nc�t si a petrecut viata sa �ndelungata si plina de stradanii, numai si
numai �nvat�ndu i si aju�t�ndu i! Si la el, la acest mare �nvatator al tau am
�ndragit mai mult lucrul dec�t cuv�ntul, activita�tea si viata lui mi se par mai
importante dec�t prelegerile, miscarile m�inilor sale mi se par mai importante
dec�t parerile lui. �i vad maretia nu �n prelegeri, nu �n g�ndire, ci nu�mai �n
ceea ce a facut, �n viata sa."
Cei doi batr�ni tacura timp �ndelungat. Apoi, fac�nd o plecaciune �n semn de bun
ramas, Govinda grai: ��ti multumesc, Siddhartha, ca mi ai dezvaluit c�teva din
g�ndurile tale. Unele dintre ele mi se par stranii, nu le am �nteles pe toate dintr
o data. Dar indiferent daca e asa sau nu, eu �ti multumesc si �ti doresc sa ai
parte de zile linistite."
(�n sinea lui �nsa �si spunea: acest Siddhartha este un om stra�niu, g�ndurile pe
care le exprima el sunt stranii si �nvatatura lui are un iz de nebunie. Altfel suna
�nvatatura pura a Sublimului, este limpede, pura, inteligibila, nu contine nimic
straniu, nimic nebunesc sau caraghios. Dar altfel dec�t g�ndurile sale mi se par a
fi m�inile si picioa�rele lui Siddhartha, ochii lui, fruntea lui, felul cum
res�pira, cum z�mbeste, cum da binete, cum merge. De c�nd sublimul nostru Gotama s
a petrecut �n Nirvana n am mai �nt�lnit niciodata un om fata de care sa fi avut
sentimentul acesta: iata, ai de a face cu un sf�nt! Ci doar pe el, pe Sid�dhartha,
l am gasit astfel. Poate ca �nvata�tura sa este stranie, poate cuvintele sale suna
nebuneste, �nsa privi�rea si m�na lui, pielea si parul lui, �ntreaga lui faptura
iradiaza o puritate, iradiaza o liniste, iradiaza o seninatate si o bunatate si o
sfintenie pe care nu le am mai vazut la nici un alt om de la ultima moarte a
sublimului nostru �nvatator.)
�n vreme ce �l preocupau astfel de g�nduri si �n inima sa se dadea o lupta acerba,
Govinda se pleca �nca odata, patruns de dragoste, �naintea lui Siddhartha. Si se
�nclina ad�nc �naintea celui care sedea at�t de linistit.
�Siddhartha, grai el, iata ca am ajuns sa �mbatr�nim si noi. Va fi greu sa ne
revedem sub aceasta �nfatisare. Dupa cum vad, dragul meu, tu ti ai aflat pacea. Eu
�nsa recunosc ca nu mi am aflat o �nca. Mai spune mi, preaveneratule, �nca un
cuv�nt macar, da mi ceva palpabil, ceva care sa fie pe �ntelesul meu. Da mi sa iau
ceva cu mine la drum. Caci deseori drumul meu este spinos, deseori drumul meu este
�nvaluit de �ntuneric, Siddhartha."
Siddhartha �l privea �n tacere, z�mbind cu acelasi calm. Govinda privea fascinat la
chipul sau, cu teama, cu dor. �n privirea lui erau �ntiparite suferinta si cautarea
vesnica, vesnica neputinta de a gasi.
Vaz�nd toate acestea, Siddhartha z�mbi.
�Apleaca te spre mine! sopti el �ncet la urechea lui Govinda. Apleaca te �ncoace,
spre mine! Asa, mai aproape! Aproape de tot! Saruta ma pe frunte, Govinda!"
Iata �nsa ca �n timp ce Govinda, cuprins de mirare, dar totodata atras de o mare
dragoste si presimtire, �i urma �ndemnul si se apleca spre el foarte aproape,
ating�ndu i fruntea cu buzele, se petrecu un lucru minunat. �n vreme ce �n
g�ndurile sale mai staruiau cuvintele stranii ale lui Siddhartha, �n vreme ce �si
continua zadarnic si cu neplacere stradania, de a anula timpul printr un efort de
g�ndire si de a si �nchipui ca Nirvana si Sansara formeaza un tot unitar, �n vreme
ce �ntr �nsul se pornise lupta �ntre un oarecare dispret fata de cuvin�tele
prietenului sau si o imensa dragoste si veneratie, atunci se �nt�m�pla cu el
urmatorul lucru:
Nu mai vazu chipul prietenului sau Siddhartha, �n locul lui vazu alte chipuri,
multe la numar, un sir lung, un fluviu de chipuri care curgeau, un fluviu de sute
si mii de chipuri, toate veneau si plecau, par�nd totusi ca sunt pre�zente toate
deodata, toate se schimbau �n permanenta si se re�nnoiau, toate fiind �nsa chipuri
ale lui Siddhar�tha. Vazu chipul unui peste, al unui crap cu gura cascata de
durere, al unui peste aflat pe moarte, cu ochii gata sa se fr�nga � vazu chipul
unui copil nou nascut, rosu si plin de riduri, schimonosit de pl�ns � vazu chipul
unui ucigas, �l vazu �nfig�ndu si cutitul �n trupul unui om � vazu, �n aceeasi
secunda, cum ucigasul acela cadea �n genunchi �n�catusat si cum calaul �i taia
capul cu o lovitura de sabie � vazu tru�puri goale de barbati si femei sav�rsind
�ncr�ncenata ceremonie a unei iubiri salbatice � vazu cadavre zac�nd mute, reci,
golite � vazu capete de ani�male, de mistreti, de crocodili, de elefanti, de tauri,
de pasari � vazu zei, vazu pe Krisna, vazu pe Agni � vazu toate aceste �nfatisari
si chipuri aflate �n legatura unele cu altele �n mii de �mpre�jurari, fiecare
ajut�ndu l pe celalalt, iubindu l, ur�ndu l, distrug�n�du l, nasc�ndu l din nou,
fie�care dorindu si moartea, fiecare recunos�c�ndu si, cu patima si durere,
desertaciunea, si totusi nici unul nu murea, ci se metamorfoza doar, nasc�ndu se
din nou, capat�nd me�reu un alt chip, fara �nsa ca �ntre chip si celalalt sa se
interpuna timpul � si toate aceste �nfatisari si chipuri adastau, curgeau, se
nas�teau, se risipeau si se contopeau, iar pe deasupra tuturor se �ntindea fara
conte�nire un val subtire, fara de fiinta, care fiinta totusi, ca o stic�la subtire
sau ca pojghita de gheata, ca o membrana transparenta, o coaja sau o forma sau ca o
masca de apa, iar masca aceasta z�mbea, si masca aceasta era chipul z�mbitor al lui
Siddhartha pe care el, Go�vinda, �n chiar acea clipa, �l atingea cu buzele. Si
astfel vazu Govinda ca acest z�mbet al mastii, acest z�mbet al unitatii mai presus
de to�ren�tul �nfatisarilor, acest z�mbet al simultaneitatii mai presus de miile de
nasteri si morti, acest z�mbet al lui Siddhartha era �ntocmai, era acelasi z�mbet
calm, delicat, impenetrabil, poate �ncarcat de bunatate, poate ironic, �ntelept,
z�mbetul cu mii de fatete al lui Gotama, al lui Buddha, pe care el �nsusi �l
privise cu evlavie de sute de ori. Caci ast�fel, lucrul acesta �l stia Govinda,
numai desav�rsitii pot z�mbi.
Nemaistiind daca timpul exista, daca aceasta viziune durase o secunda sau o suta de
ani, nemaistiind daca exista un Siddhartha, un Gotama, daca exista eu sau tu, atins
parca �n strafundurile sale de o sageata dumne�zeiasca ce �i provocase o dulce
rana, vrajit si destramat �n strafundurile sale, Govinda continua sa mai stea un
timp aplecat asupra chipului calm al lui Siddhartha pe care toc�mai �l sarutase si
care tocmai fusese p�nza pe care se proiectasera toate �nfatisarile, toate
devenirile, toate exis�tentele. Chipul acela nu se schimbase dupa ce, sub stratul
de la suprafata, ad�ncul miilor de �nfatisari se �nchise�se iarasi �n sine,
batr�nul avea un z�mbet calm, un z�mbet potolit si molcom, plin poate de o mare
bunatate, plin poate de o mare ironie, seman�nd �ntocmai cu z�mbetul aceluia care
fusese Sublimul.
Govinda facu o plecaciune ad�nca, pe chipul sau �mbatr�nit se scurgeau lacrimi de
care el nu si dadea seama, sentimentul celei mai profunde iubiri, al celei mai
smerite admiratii �i ardea �n inima ca un foc. Facu o plecaciune ad�nca, p�na la
pam�nt, �n fata aceluia care sedea nemiscat si al carui z�mbet �i aducea aminte de
tot ceea ce iubise el vreodata �n viata, de tot ceea ce �i fusese mai drag si mai
sf�nt �n viata sa.
------------------------------------------