Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Regulile de Tragere 2
Regulile de Tragere 2
INSTRUCŢIUNE
REGULI DE TRAGERE
1
CHIŞINĂU – 2007
Instrucţiunea este elaborată de către şeful catedrei
”Instrucţia tragerii” locotenent – colonel I. Cibotari,
locţiitorul şefului catedrei locotenent – colonel O. Ruşciuc,
lectorul superior maior R. Burlea şi lectorii: maior V. Iorga,
maior L. Cazacov, maior V. Procopii.
2
C U P R I N S :
X. TRAGEREA CU ARUNCĂTORUL DE
GRENADE
„AGS – 17”................................................................................91
3
I. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR FIXE
ŞI CARE APAR ÎN TEREN OBIŞNUIT
Pentru executarea tragerii asupra obiectivelor fixe şi asupra celor
care apar, înălţătorul, punctul de ochire şi corectorul de derivă (la
armamentul prevăzut cu corector de derivă) se stabilesc astfel încît să
asigure trecerea traiectoriei medii prin centrul obiectivului sau cît mai
aproape de acesta (fig. 1).
Poziţia
înălţătorului
Poziţia
corectorului
de derivă
Poziţia
punctului de
ochire
A. STABILIREA ÎNĂLŢĂTORULUI
Înălţătorul se stabileşte în funcţie de :
— distanţa pînă la obiectiv ;
— diferenţa dintre condiţiile tragerii respective şi cele normale ;
— genuliera obiectivelor.
Dacă distanţa pînă la obiectiv este determinată cu suficientă
precizie, iar tragerea se execută în condiţii normale, înălţătorul iniţial
se stabileşte la gradaţia corespunzătoare distanţei pînă la obiectiv.
In condiţii diferite de cele normale se aplică următoarele reguli :
— pînă la distanţa de 400 m, la înălţătorul iniţial, nu se introduce
nici o corecţie ;
— la distanţe mai mari de 400 m, la înălţătorul iniţial se introduc
corecţii, în funcţie de temperatura aerului, astfel :
4
+ 1/2 gradaţie (+ 50 m), dacă temperatura aerului este
cuprinsă între 0°C şi - 25°C ;
+ 1 gradaţie (+ 100 m), dacă temperatura aerului este sub —
25°C.
500 cm
700 cm
600 cm 500 m
300 cm 400 m
300 m
200 m
100 m Orizontala armei
5
Fig. 4. Stabilirea punctului de ochire în înălţime în funcţie de distanţa pînă la obiectiv:
(se trage cu puşca mitralieră md. 1964)
a) mai sus de marginea de jos a obiectivului cu 1/3 din înălţimea
acestuia, dacă obiectivul este dispus la o distanţă mai mică decît jumătate
din distanţa loviturii razante, iar înălţătorul corespunde distanţei loviturii
razante ;
b) la marginea de jos a obiectivului, dacă obiectivul este dispus la o
distanţă mai mare decît jumătate din distanţa loviturii razante, iar
înălţătorul corespunde distanţei loviturii razante ;
c) în centrul obiectivului, dacă obiectivul este dispus la distanţa
loviturii razante, iar înălţătorul corespunde acestei distanţe ;
d) la marginea de sus a obiectivului dacă obiectivul este dispus
la o distanţă mai mare decît distanţa loviturii razante, iar înălţătorul
corespunde distanţei loviturii razante.
In momentele încordate ale luptei, trăgătorul neavînd
posibilitatea schimbării înălţătorului, corespunzător distanţei pînă la
obiectiv, suprapunerea traiectoriei medii pe centrul obiectivului sau cît
mai aproape de acesta se asigură prin stabilirea punctului de ochire în
înălţime astfel :
- la marginea de jos a obiectivului, cînd acesta se găseşte la o
distanţă mai mică decît distanţa corespunzătoare gradaţiei de pe înălţător
(fig. 5) ;
6
Fig. 6. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la
marginea de sus a obiectivului
7
8
Tabela Nr. 1
D. ÎN EXECUTAREA TRAGERII ASUPRA OBIECTIVELOR FIXE
ŞI ASUPRA CELOR CARE APAR, SE APLICĂ
URMĂTOARELE REGULI:
9
Fig. 7. Transportul focului de pe o ţintă pe alta
d) Asupra forţei vii a inamicului care atacă (contraatacă) la
distanţa de 200 m şi mai mică, tragerea se execută în serii lungi, cu
repartiţia focului pe frontul obiectivului (fig. 8).
e) Asupra unui obiectiv larg, format din mai multe ţinte care nu se
văd clar (sînt mascate), precum şi asupra unui obiectiv izolat mascat,
tragerea se execută cu repartiţia focului pe tot frontul obiectivului
(măştii) la schimbarea succesivă a punctului de ochire de la un obiectiv
la altul.
10
II. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR
TERESTRE CARE SE MIŞCĂ
A. GENERALITĂŢI
Cîmpul de luptă modern se caracterizează printr-o mare varietate de
obiective. Un procent însemnat din aceste obiective îşi vor schimba mereu
poziţia faţă de planul de tragere, adică vor fi din cele care se mişcă.
Din această categorie fac parte (fig. 9):
— agenţi pe motocicletă ;
— direcţia de mişcare a
obiectivului, faţă de Direcţia
trăgător ; K
— unghiul de drum al
11
obiectivului (K) în grade
Se mişcă cu o viteză de
La pas alergător aproximativ 2,5 m/s
Se mişcă cu o viteză de
În fugă aproximativ 4 m/s
13
Fig. 14. Determinarea direcţiei de mişcare
(deplasare) a unui obiectiv
Unghiul de drum al obiectivului care se mişcă (unghiul sub care are loc
deplasarea obiectivului) este unghiul format între planul de tragere şi
planul care conţine direcţia de deplasare a obiectivului. Unghiul de drum al
obiectivului se notează simbolic cu litera K (fig. 15).
14
Fig.17. Deplasarea obiectivului de flanc
15
Fig. 19. Tragerea asupra obiectivelor care vin spre trăgător
Cd = V x tg
18
La calcularea corecţiei de deplasare este necesar să se adauge şi
corecţia corespunzătoare timpului necesar pentru mînuirea trăgaciului
(timp întîrzietor) care, în medie, este de 0,20 secunde şi care se notează cu
TI.
Astfel, dacă un obiectiv se deplasează cu o viteză de 3 m/s, corecţia
19
Dacă la aceasta se mai adaugă şi întîrzierea posibilă în deschiderea
focului, reiese că este necesar ca la tragerea prin procedeul aşteptării
obiectivului corecţia să se ia de două ori mai mare decît cea calculată
pentru viteza obiectivului respectiv (2. Vo. tg. sin K). Tragerea, folosind
procedeul aşteptării obiectivului, are o eficienţă mai mică decît tragerea
prin procedeul însoţirii obiectivului, deoarece în această situaţie obiectivul
poate fi lovit numai de un singur glonţ din seria trasă, iar la fiecare
aşteptare nu se poate trage decît o singură serie; de asemenea, reperele
pentru aşteptarea obiectivului nu vor fi prea multe pe drumul parcurs de
acesta, deci, tragerea nu se va putea repeta de prea multe ori. De aceea este
mai indicat procedeul însoţirii obiectivului.
La tragerea asupra obiectivelor care se mişcă, folosind procedeul
aşteptării obiectivului, este mai indicat ca focul să se execute în serii de
cîte 6-10 cartuşe. In acest fel, deşi corecţia de deplasare este luată mai mare
decît cea din tabele, se asigură ca snopul traiectoriilor să întîlnească
obiectivul.
De reţinut faptul că procedeul însoţirii obiectivului nu se poate
folosi:
— la tragerea asupra obiectivelor care se deplasează cu viteze mari;
— asupra obiectivelor care se deplasează în pantă sau sub un
unghi ascuţit faţă de direcţia de tragere etc.
In asemenea cazuri, trebuie să se folosească procedeul aşteptării
obiectivului.
III. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR FIXE
Şl CARE APAR IN TEREN MUNTOS
La tragerea în teren muntos, în funcţie de unghiul de teren al
obiectivului (ţintei) şi de distanţă, pentru a se realiza trecerea traiectoriei
medii prin centrul obiectivului sau cît mai aproape de acesta, este necesară
aplicarea unei corecţii complementare a unghiului de teren în gradaţii de
înălţător sau numai schimbarea poziţiei punctului de ochire în înălţime.
Punctul de ochire în direcţie se stabileşte în condiţii identice ca la tragerea
în teren obişnuit.
Pentru practica tragerilor se pot aplica regulile arătate mai jos.
a) La distanţe de tragere pînă la 400 m :
— cînd obiectivele sînt dispuse sub unghiuri de teren mai mici
de + sau - 15° nu se aplică nici o corecţie de înălţător, iar punctul de ochire
20
în înălţime se stabileşte ca în condiţii normale de teren (fig. 23), indiferent
de genuliera obiectivelor şi felul tragerii (de sus în jos sau de jos în sus) ;
— cînd obiectivele sînt dispuse sub unghiuri de teren mai mari
de + sau - 15° nu se aplică nici o corecţie de înălţător, iar punctul de ochire
în înălţime se stabileşte astfel :
— la marginea de jos a obiectivului, în cazul tragerii de jos în sus
asupra obiectivelor de genulieră mică (fig. 24) şi în cazul tragerii de sus în
jos — indiferent de genuliera obiectivelor (fig. 25 a, b) ;
— în centrul obiectivului, în cazul tragerii de jos în sus asupra
obiectivelor de genulieră mare (fig. 26).
b) La distanţe de tragere mai mari de 400 m:
— cînd obiectivele sînt dispuse sub unghiuri de teren mai mici de
+ sau - 15° nu se aplică nici o corecţie de înălţător, iar punctul de ochire în
înălţime se stabileşte la marginea de jos a obiectivelor, indiferent de
genuliera lor şi felul tragerii: de sus în jos sau de jos în sus (fig. 27);
— cînd obiectivele sînt dispuse sub unghiuri de teren mai mari de
+ sau - 15°, înălţătorul corespunzător distanţei înclinate pînă la obiectiv se
micşorează cu o gradaţie, iar punctul de ochire în înălţime se stabileşte :
— în centrul obiectivelor, în cazul tragerii de jos în sus (fig. 28) ;
— la marginea de jos a obiectivelor, în cazul tragerii de jos în sus
asupra obiectivelor de genulieră mică, precum şi în cazul tragerii de sus în
jos asupra obiectivelor de orice genulieră (fig. 29) ;
c) Punctul de ochire în direcţie se stabileşte ca în condiţiile terenului
obişnuit, cu menţiunea că la armamentul prevăzut cu corector de derivă nu
este indicat să se aplice corecţia pentru vînt lateral pe corectorul de
derivă, întrucât în munţi, de regulă, vîntul nu are o viteză constantă şi în
acelaşi sens decît perioade foarte scurte de timp, iar folosirea corectorului
de derivă în aceste condiţii ar determina întîrzieri în deschiderea focului.
d) Stabilirea corecţiilor de înălţător datorită creşterii altitudinii:
— la distanţe de tragere pînă la 500 m, chiar în terenuri cu munţi
înalţi, nu este necesară aplicarea corecţiilor de înălţător ;
— la distanţe de tragere mai mari de 500 m se procedează astfel :
— la distanţa de 600 m :
— pînă la altitudinea de 2 000 m nu se aplică nici o corecţie ;
— la altitudinea de 2 000 m şi mai mare, înălţătorul trebuie
micşorat cu 1/2 gradaţie ;
— la distanţa de 700 m :
— pînă la altitudinea de 1 500 m nu se aplică nici o corecţie ;
21
— la înălţimi cuprinse între 1 500 şi 2 000 m, înălţătorul
trebuie micşorat cu 1/2 gradaţie, iar la altitudini mai mari
de 2 000 m, cu 1 gradaţie ;
— la distanţa de 800 m:
— pînă la altitudinea de 1 000 m nu se aplică nici o corecţie ;
— la altitudini cuprinse între 1000 m şi 2 000 m,
înălţătorul trebuie micşorat cu 1/2 gradaţie, iar la altitudini
de 2 000 m şi mai mari, cu 1 gradaţie ;
— la distanţa de 900 m şi 1 000 m :
— pînă la altitudinea de 800 m nu se aplică nici o corecţie ;
— la altitudini cuprinse între 800 m şi 1 500 m, înălţătorul
trebuie micşorat cu 1/2 gradaţie ;
— la altitudini cuprinse între 1500 m şi 2 500 m, înălţătorul
trebuie micşorat cu 1 gradaţie, iar la altitudini mai mari de
2 500 m, cu 1 şi 1/2 gradaţie.
e) La tragerile în teren muntos, felul focului se foloseşte ca în
condiţiile terenului obişnuit, cu excepţia focului în serii lungi, care nu este
indicat, deoarece greutăţile în aprecierea distanţelor pot determina
consumuri inutile de muniţie.
22
Fig. 24. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea de jos în sus
asupra obiectivelor de genulieră mică
23
Fig. 26. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea de jos în sus asupra obiectivelor mari
Fig. 28. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea de jos în sus asupra obiectivelor
dispuse la distanţe mai mari de 500 m
24
Fig. 29. Stabilirea punctului de ochire în înălţime la tragerea asupra obiectivelor
sub unghiuri de teren mai mari de ± 15°, la distanţe mai mari de 400 m
IV. TRAGEREA PE TIMP DE NOAPTE Şl ÎN CONDIŢII DE
VIZIBILITATE REDUSĂ
A. Generalităţi. Tragerea cu armamentul de infanterie pe timp de
noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă poate fi executată :
— în condiţii de iluminare artificială neîntreruptă a terenului;
— în condiţii de iluminare artificială periodică a terenului ;
— fără iluminarea artificială a terenului, cînd obiectivele apar ca
siluete ce se profilează pe fondul unor incendii, pe fondul alb al stratului de
zăpadă sau pe fondul luminos al cerului senin ;
— cînd obiectivele se demască prin flacără la gura ţevii;
— cînd obiectivele se descoperă cu ajutorul aparatelor de ochire pe
timp de noapte, pe bază de raze infraroşii.
Pregătirea tragerii pentru timp de noapte sau pentru condiţii de
vizibilitate redusă constă în :
— stabilirea celor mai probabile direcţii (sectoare) de apariţie a
inamicului, marcarea acestor direcţii (sectoare) cu ţăruşi, pietre sau
alte obiective, aşezate la 4-5 m în faţa şanţului de tragere, vopsite pe
partea orientată spre trăgător în alb (fosfor), astfel încât să fie observate de
către trăgător, dar să nu demaşte poziţia de tragere ;
— amenajarea unor juguri (platforme) şi crăcane pentru fixarea
armamentului în vederea tragerii pe direcţiile (sectoarele) alese (fig. 30).
25
pentru tragere pe timp de noapte
1- jugul, 2- crăcanul
Poziţia înălţătorului
Fig. 33. Executarea ochirii fără folosirea Fig. 34. Executarea ochirii cu folosirea
dispozitivelor de ochire cu substanţă luminiscentă dispozitivelor de ochire cu substanţă luminiscentă
27
punctele cu substanţe luminiscente se vor distinge mai bine), după aceasta,
menţinînd punctul pe aceeaşi linie, se aduce arma pe centrul obiectivului şi
se deschide focul.
Fig. 35. Executarea ochirii fără folosirea dispozitivelor Fig. 36. Executarea ochirii cu folosirea dispozitivelor
de ochire cu substanţă luminiscentă de ochire cu substanţă luminiscentă
F. Tragerea asupra obiectivelor care se demască prin flacără la
gura ţevii se execută cu înălţătorul pus la gradaţia 1, eficacitatea focului
obţinîndu-se prin coborîrea traiectoriei sub linia de ochire.
Acest înălţător este valabil pentru pistol-mitralieră, puşcă - mitralieră,
puşcă semiautomată şi mitralieră, în tragerile executate asupra :
— obiectivelor de genulieră mică, dispuse pînă la distanţa de 250 m ;
— obiectivelor de genulieră mijlocie, dispuse pînă la o distanţă de 300 m;
— obiectivelor de genulieră mare, dispuse pînă la distanţa de 400 m.
Punctul de ochire se alege pe flacără sau imediat sub flacără.
Fig. 37. Etapele ochirii asupra obiectivelor care se demască prin flacără la gura ţevii
28
V. TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR AERIENE CARE
ZBOARĂ LA ÎNĂLŢIME MICĂ
In funcţie de viteza de zbor, obiectivele aeriene se împart în trei
grupe :
— grupa 1: cu viteze cuprinse între 3-6 m/s (paraşutişti);
— grupa a 2-a: cu viteze pînă la 150 m/s (elicoptere, planoare
dirijabile, avioane de transport);
— grupa a 3-a: cu viteze mai mari de 150 m/s (avioane de vînătoare
- bombardament, bombardament, cercetare etc.).
Principalii termeni care se folosesc în tragerile cu armamentul de
infanterie asupra obiectivelor aeriene se arată în fig. 38.
Fig. 38. Reprezentarea grafică a termenilor care se folosesc în tragerile cu armamentul de infanterie asupra
obiectivelor aeriene: poziţia actuală a obiectivului aerian (AO); poziţia viitoare a obiectivului aerian (Ay);
distanţa înclinată pînă la poziţia actuală a obiectivului aerian (O - AO); Distanţa înclinată pînă la poziţia viitoare
a obiectivului aerian (O - A'O'); distanţa orizontală pînă la poziţia viitoare a obiectivului aerian (O-A'y'); locul
din care se execută tragerea asupra obiectivului aerian (O); unghiul de înălţare a obiectivului aerian (a); corecţia
de deplasare a obiectivului aerian (c); înălţimea de zbor a obiectivului aerian în poziţia actuală (AO- A'O');
înălţimea de zbor a obiectivului aerian în poziţia viitoare (Ay - A'y'); unghiul de drum (zbor) al obiectivului
aerian (Kl ; K2).
rotunjit = 200 m.
29
Fig. 39. Determinarea unghiului de înălţare şi a înălţimii de zbor a avionului
Valoarea corecţiei de deplasare la tragerea asupra unui paraşutist
care coboară cu viteza de 3-6 m/s se determină în mărimi aparente ale
siluetei, în funcţie de viteza de coborîre şi distanţa înclinată la care se
găsesc paraşutiştii şi are valorile arătate în tabela care urmează :
Valoarea corecţiei de deplasare în mărimi aparente ale
Viteza de
paraşutistului, la distanţele :
coborâre
100 m 200 m 300 m 400 m 500 m
3 m/s — 1/2 1 1,5 2
4 m/s — 1/2 1 2 2,5
5m/s 1/2 1 2 2,5 3,5
6 m/s 1/2 1 2 3 4
Mărimea acestei siluete se consideră de 1,5 m.
Valoarea corecţiei de deplasare (C) la tragerea asupra obiectivelor
aeriene din grupa a doua (elicoptere, planoare, avioane de transport).
Elementele necesare calculării corecţiei de deplasare sînt:
lungimea obiectivului aerian, viteza acestuia (Vo) şi durata de traiect a
glonţului (tg) pentru distanţa la care se va găsi în momentul deschiderii
focului.
Pentru a determina corecţia de deplasare (spaţiul pe care îl parcurge
obiectivul aerian pe timpul duratei de traiect a glonţului), se înmulţeşte
viteza obiectivului (m/s) cu durata de traiect a glonţului (în s): C = VO x tg,
iar pentru a transforma această corecţie în mărimi aparente ale obiectivului,
împărţim corecţia calculată la lungimea obiectivului aerian (fig. 40).
30
Fig. 40. Determinarea corecţiei de deplasare asupra unui avion de transport
31
Fig. 41. Determinarea momentului deschiderii focului la tragerea executată
asupra unui avion care zboară cu viteza de 720 km/oră
a — unghiul de înălţare;
S — punctul de ochire cînd se deschide focul:
C — corecţia de deplasare calculată (1,04 x 200 = 208 m)
33
Fig. 44. Executarea focului de baraj, cînd avionul vine spre poziţia plutonului:
A — poziţia avionului la deschiderea focului;
B — poziţia avionului la întâlnirea cu snopul de gloanţe;
C — corecţia de deplasare;
H — înălţimea de zbor a avionului.
Executarea focului de baraj vertical. Se execută sub un unghi de
înălţare de 90°, cînd avionul este descoperit la o distanţă mai mică de
1500m faţă de poziţia plutonului şi, deci, timpul de pregătire pentru tragere
este foarte mic.
Focul de baraj se plasează într-un punct situat deasupra poziţiei plutonului,
pe direcţia de zbor a avionului (fig. 45).
34
A = Poziţia avionului la descoperire ;
B = Poziţia avionului în momentul deschiderii focului;
C = Corecţia de deplasare ;
D = Poziţia avionului la întîlnirea cu snopul de gloanţe.
Fig. 46. Executarea focului de baraj înclinat
Executarea tragerii prin procedeul însoţirii obiectivului aerian
(fig. 47).
Se execută asupra obiectivelor care zboară cu viteze mai mici de 500
km/oră (elicoptere, avioane de transport şi avioane de luptă), precum şi
asupra paraşutiştilor; focul se execută în serii lungi.
36
Fig. 49. Stabilirea înălţătorului şi a punctului
de ochire
37
Temperatura aerului influenţează asupra tragerii şi se ia în
consideraţie: PENTRU MITRALIERA CALIBRU 14,5 mm numai la
distanţe mai mari de 1000 m, iar pentru MITRALIERA CALIBRU 7,62
mm la distanţe mai mari de 500 m, astfel:
- dacă temperatura aerului este mai mare de + 25°C, punctul de ochire
se va stabili la marginea de jos a obiectivului, iar la temperaturi de la - 5°C
la - 15°C, la marginea de sus a obiectivului;
- la temperatura aerului de la - 15°C pînă la - 20°C şi de la - 20°C pînă
la - 30°C şi mai mult, înălţătorul trebuie mărit cu 1 şi respectiv cu 2
gradaţii.
38
600 0,40 0,5 1,1 2
700 0,56 1,0 1,6 2
800 0,78 1,0 2,2 3
900 1,0 1,0 2,9 3
1000 1,2 1,0 2,7 4
1100 1,6 1,5 4,6 4,5
1200 1,9 1,5 5,5 4,5
11300 2,3 2,0 Ş,6 5
1400 2,8 2,0 7.7 5,5
1500 3,2 2,0 8,9 6
Corecţiile de mai sus se măresc de 2 ori cînd viteza vîntului este de 8-
10 m/s, iar direcţia acestuia formează un unghi de 90° faţă de planul de
tragere, doar în cazul vîntului slab sau moderat, însă sub un unghi ascuţit
faţă de planul de tragere, se micşorează de două ori. Sensul corecţiei în
direcţie - în raport cu spinul central al reticulului - trebuie să coincidă cu
sensul vîntului, rotirea mitralierelor făcîndu-se, în acest caz, în sens invers
(dacă vîntul bate de la stînga spre dreapta), corecţia se introduce în dreapta
spinului central, iar cînd vîntul bate de la dreapta spre stînga, corecţia se
introduce în partea stîngă a spinului central.
Tragerea asupra obiectivelor terestre care se deplasează de front
spre (dinspre) trăgător, se execută cu înălţătorul corespunzător distanţei la
care se va găsi în momentul deschiderii focului (fig. 52, 53).
V - viteza de deplasare a
obiectivului = 18 km/oră
(5 m/s);
d - distanţa pe care o
parcurge obiectivul din
momentul observării (ho),
pînă în momentul
deschiderii focului (h1).
A) Dacă V = 5 m/s, iar
h1 = 20 s, d va fi egal cu
100 m. Deci, distanţa de
tragere (Dt) va fi egală
cu Do + d = 700+100 =
800m.
B) Dacă V = 5 m/s, iar
h1 = 20 s, d va fi egal cu
100 m.
Deci, distanţa de tragere
(Dt) va fi egală cu Do - d =
800 - 100 = 700 m.
39
Fig. 52. Tragerea asupra Fig. 53. Tragerea asupra
obiectivelor care se obiectivelor care se
deplasează dinspre tră- deplasează înspre tră-
gător gător
41
Fig. 55. Intervalul între subunităţile proprii pe timpul tragerilor :
a — direcţia armament - obiectiv; b — direcţia armament - trupe proprii; d — distanţa
dintre armament şi trupele proprii; d1 — distanţa dintre trupele proprii şi obiectiv;
s— unghiul de siguranţă
Distanţa minimă de siguranţă însumează trei componente:
- distanţa dintre armament şi trupele proprii, apreciată din vedere;
- greşala posibilă în aprecierea distanţei pînă la trupele proprii, egală
cu patru (4) greşeli medii;
- mărimea jumătăţii apropiate a fîşiei de împrăştiere a gloanţelor în
bătaie, dublată (4 Abp * 2 = 8 Abp).
Valoarea distanţei minime de siguranţă
Cînd trupele proprii sînt :
Categorii de armament
adăpostite în mişcare
Mitraliera calibru 14,5 300 m 400 m
Mitraliera calibru 7,62 200 m 300 m
Unghiul minim de siguranţă (S) trebuie să aibă valorile arătate în tabela
de mai jos :
Mitraliere
Distanţa între Armament
7,62 mm 14,5 mm
transportor
şi trupele proprii Sig. Sig.
Sub 200 m 0 – 50 -
Peste 200 m 0 – 35 -
Cînd trupele proprii sînt adăpostite - 0 – 50
Cînd trupele proprii sînt neadăpostite - 1 – 00
44
Fig.59.Determinarea punctului Fig. 60. Schimbarea poziţiei T.A.B.
de bătut la inamic cînd obiectivul de bătut nu intră în zona
de tragere
Tragerea asupra unui obiectiv care se găseşte la exteriorul zonei de
tragere se execută după schimbarea poziţiei transportorului (T.A.B.), cu
luarea aceloraşi măsuri de siguranţă faţă de trupele proprii, împingîndu-1
cît mai aproape faţă de una din aceste subunităţi (fig. 60).
Ţinînd seama de unghiul minim de siguranţă, se poate calcula valoarea
spaţiului minim de siguranţă şi a zonei de tragere pentru diferite distanţe
dintre transportor şi subunităţile proprii, aşa cum se arată în tabelele urmă-
toare :
Valorile spaţiului minim de siguranţă şi ale zonei de tragere
pentru mitraliera calibru 14,5 mm de pe transportorul amfibiu blindat
Valoarea Valoarea zonei de tragere
(Z.T.) pentru intervalu1 (I)
Distanţa (în metri) dintre transportor unghiului minim spaţiului dintre subunităţile proprii
şi subunităţile proprii minim de de :
de siguranţă
siguranţă
(în miimi) 25m 50m 75m 100m
(s), în metri
100 5,00 15 40 65 90
200 10,00 5 30 55 80
Trupele proprii
300 0-50 15,00 - 20 45 70
sînt adăpostite
400 20,00 - 10 35 60
500 25,00 - - 25 50
100 10,00 - 30 55 80
200 20,00 - 10 35 60
Trupele proprii sînt
1 - 00
în mişcare
300 30,00 - - 15 40
400 40,00 - - - 20
Z.T. = I - 2S
Valorile spaţiului minim de siguranţă şi ale zonei de tragere, pentru
mitraliera calibru 7,62 mm de pe transportorul amfibiu blindat
Distanţa (în Valoarea Valoarea zonei de tragere (Z.T.) Obs.
metri) dintre unghiului minim spaţiului minim pentru intervalul (I) dintre
transportor şi subunităţile proprii de:
45
de siguranţă de siguranţă
15m 25m 50m 75m 100m
subunităţile (in metri) (s) (în metri)
100 5,00 5 15 40 65 90
0-50
200 10,00 - 5 30 55 80
300 10,50 - - 29 54 79
400 14,00 - - 22 47 72
500 17,50 - - 15 40 65 Z.T.= I - 2s
600 0-35 21,00 - - 8 33 56
700 24,50 - - - 26 51
800 28,00 - - - 19 44
US - unghiul de siguranţă la tragerea pe deasupra trupelor proprii, cînd obiectivul este dispus
mai sus decît trupele proprii;
hs - înălţimea de siguranţă ;
UO - unghiul de ochire cu înălţătorul corespunzător distanţei pană Ia obiectiv;
UV - unghiul de vizibilitate între trupele proprii şi obiectiv.
46
Din figura de mai sus rezultă următoarele:
US = UV + UO; UV = US - UO.
Distanţa dintre mitralieră şi trupele proprii 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1
„d" (în km)
Valoarea unghiului de siguranţă 64 40 32 29 29 29 31 31 35 39
„US" (în miimi)
Valoarea înălţimii de siguranţă 7 8 10 12 15 18 22 25 32 39
„hs" (în metri) rotunjită în plus
Distanţa dintre
1000
1100
1200
1300
1400
1500
1600
1700
1800
300
400
500
600
700
800
900
transportor şi
obiectiv (în m)
Valoarea
7,62
unghiului 6,1 7,2 8,6 10 12 14 16 19 22 26
mm
de ochire
(în miimi)
14,5
pentru 2,2 2,8 3,6 4,4 5,3 6,4 7,5 8,6 9,7 10,8 12,2 13,6 15,3 17,2 19,2
mm
mitraliera:
Distanţa dintre
transportor şi
Unghiurile minime de vizibilitate în miimi (rotunjite)
trupele proprii şi
pentru mitraliera :
valoarea
7,62 mm
unghiurilor
14,5 mm
de siguranţă
(în miimi)
58 57 55 54 52 50 48 45 42 38 - - - - - -
100 64
- 62 61 60 60 59 58 57 55 54 53 52 50 49 47 45
- 33 37 30 28 26 24 21 18 14 - - - - - -
200 40
- - 37 36 36 35 34 33 31 30 29 28 26 25 23 21
- - 23 22 20 18 16 13 10 6 - - - - - -
300 32
- - - 28 28 27 26 25 23 22 21 20 18 17 15 13
- - - 19 17 15 13 10 7 3 - - - - - -
400 29
- - - - 25 24 23 22 20 19 18 17 15 14 12 10
- - - - 17 15 13 10 7 3 - - - - - -
500 29
- - - - - 24 23 22 20 19 18 17 15 14 12 10
- - - - - 15 13 10 7 3 - - - - - -
600 29
- - - - - - 23 22 20 19 18 17 15 14 12 10
47
- - - - - - 15 12 9 5 - - - - - -
700 31
- - - - - - - 24 22 21 20 19 17 16 14 12
- - - - - - - 12 9 5 - - - - - -
800 31
- - - - - - - - 22 21 20 19 17 16 14 12
- - - - - - - - 13 9 - - - - - -
900 35
- - - - - - - - - 25 24 23 21 20 18 16
- - - - - - - - - 13 - - - - - -
1000 39
- - - - - - - - - - 28 27 25 24 21 20
Fig. 62. Precizarea limitelor şi zonelor de siguranţă şi periculoase la tragerea prin intervale
50
VII. TRAGEREA CU ARUNCĂTORUL DE GRENADE
ANTITANC A.G-7
51
- să determine corect şi repede distanţa pînă la obiectiv şi condiţiile în
care are loc tragerea;
- să stabilească repede şi corect gradaţia reticulului înălţătorului optic
(poziţia înălţătorului mecanic) şi punctul de ochire;
- să observe rezultatele tragerii şi să corecteze cu pricepere focul.
Pentru precizia tragerii cu aruncătorul de grenade antitanc, o
importanţă deosebită are determinarea precisă a distanţei pînă la obiectiv,
iar asupra obiectivelor care se mişcă, în plus, viteza şi direcţia de mişcare
a acestora. Faţă de acestea şi ţinînd seama de condiţiile exterioare
(temperatura, direcţia şi tăria vîntului), se stabileşte gradaţia reticulului
înălţătorului optic (poziţia înălţătorului mecanic) şi punctul de ochire în
înălţime şi în direcţie (fig. 64).
53
Fig. 66. Corectarea focului prin schimbarea punctului de ochire
Fig. 67. Corectarea focului prin alegerea unei noi gradaţii a scalei corecţiilor în direcţie
54
Fig. 69. Corecţia punctului de ochire în vederea micşorării bătăii grenadei
55
Fig. 70. Stabilirea distanţei pînă la obiectiv cu ajutorul scalei telemetrice
Dacă obiectivul are o înălţime mai mare sau mai mică de 2,7m,
numărul de zecimi de metri diferenţă de înălţime (în plus sau în minus) se
înmulţeşte cu un coeficient constant 4 şi cu cifra de pe scală în dreptul
căreia a fost prins obiectivul. Totalul astfel obţinut se adaugă la distanţa în
dreptul căreia a fost prins obiectivul - dacă înălţimea obiectivului este mai
mare de 2,7m, sau se scade din această distanţă - dacă înălţimea
obiectivului este mai mică decît 2,7m.
Exemplu: să se stabilească distanţa pînă la un tanc mijlociu M48 A2
Patton (înălţimea = 3,2m), dacă acesta se cuprinde pe scala telemetrică a
înălţătorului optic, între linia orizontală continuă şi linia înclinată punctată
în dreptul linioarei care indică cifra 6 (fig. 71).
Fig. 71. Stabilirea distanţei pînă la obiectiv, cînd acesta se cuprinde pe scala telemetrică a înălţătorului
56
obiectivului faţă de tancul etalon) x 4 (coeficient constant) x 6 (cifra în
dreptul căreia este cuprins obiectivul pe scala telemetrică) = 120m.
Condiţiile de temperatură faţă de cea normală (+15°C) au o mare
influenţă asupra traiectoriei grenadei - mărind bătaia acesteia cînd tragerea
se execută pe timp de căldură (vara), sau micşorînd bătaia acesteia cînd
tragerea se execută pe timp de frig (iarna).
Pentru introducerea corecţiei de temperatură la tragerea pe timp de
vară, la o temperatură mai mare de 0°C, rozeta corecţiei de temperatură de
pe lunetă se pune la semnul „+” (fig. 72).
57
Fig. 73. Corecţia de temperatură la tragerea pe timp de iarnă
Fig. 74. Influenţa vîntului frontal puternic din faţă asupra traiectoriei
Fig. 75. Influenţa vîntului frontal puternic din spate asupra traiectoriei
58
Fig. 76. Influenţa vîntului lateral asupra traiectoriei grenadei
59
Fig. 78. Corecţia de deplasare în figuri de obiectiv
A. GENERALITĂŢI
Prin eficacitatea tragerii (focului) înţelegem posibilitatea focului,
efectul său material obţinut asupra unui obiectiv.
Eficacitatea tragerii, notată prescurtat Ef, constituie unul din
principalele scopuri ce se urmăresc în pregătirea de război a trupelor,
60
deoarece succesul în cîmpul tactic şi, ca urmare al victoriei, depind, în
primul rînd, de pierderile ce producem inamicului prin focul executat cu
armamentul nostru; cu alte cuvinte, eficacitatea tragerii (focului)
reprezintă condiţia fără de care nu reuşeşte nici cea mai îndrăzneaţă
manevră tactică. Orice acţiune tactică, în cadrul micilor subunităţi, se
reduce în ultimă analiză la o problemă de tragere (foc) pe care, cine o
rezolvă cu mai multă ingeniozitate are şi cele mai multe şanse.
Tragerea cu armamentul de infanterie trebuie să fie, în acelaşi timp,
eficace şi utilă. Tragerea eficace impune temeinice cunoştinţe teoretice şi
tehnice, iar tragerea utilă angajează un dezvoltat simţ tactic; îmbinarea
ambelor cerinţe ale tragerii demonstrează personalitatea unui ingenios
mînuitor de traiectorii. Orice hotărîre - pe hartă sau pe teren - se
materializează, în primul rînd, prin traiectoriile armamentului de la care
trebuie să smulgem maximum de eficacitate.
Obţinerea unei eficacităţi maxime a tragerii cere din partea
comandanţilor care conduc şi comandă focul cunoaşterea posibilităţilor
armamentului; de asemenea, impune comandanţilor şi trăgătorilor să
posede toate cunoştinţele necesare aprecierii reale a valorii tactice a
focului în strînsă legătură cu proprietăţile tehnice ale armamentului.
Conducerea focului revine comandanţilor de companii şi plutoane de
infanterie (comandanţilor de grupe de mitraliere).
A conduce focul înseamnă: a indica obiectivul sau partea din
obiectiv ce trebuie bătută; a stabili înălţătorul iniţial; a preciza obiectivele
ce trebuie bătute de fiecare pluton (grupă); a stabili felul focului; a hotărî
momentul deschiderii şi, eventual, al încetării focului; a fixa consumul
aproximativ de muniţie.
Comanda focului revine comandanţilor de grupe de infanterie (de
echipe de mitraliere).
A comanda focul înseamnă: a transmite executanţilor datele stabilite
de comandantul care conduce focul; a repeta comanda săvîrşitoare de
deschiderea focului; a corecta tragerea; a ordona, eventual, încetarea
tragerii.
Orice problemă de tragere (foc) are o latură tactică şi una tehnică.
Nu se poate rezolva latura tehnică fără a ţine seama de situaţia tactică de
moment.
Din punct de vedere tactic, focul armamentului de infanterie,
întrebuinţat în mod judicios, constituie unul din principalele mijloace
pentru nimicirea sau neutralizarea forţei vii a inamicului în vederea
61
îndeplinirii de către subunităţile de infanterie a misiunilor de luptă primite,
deoarece :
- în lupta de apărare, focul produce mari pierderi inamicului pe
timpul apropierii lui de poziţiile noastre de apărare, respinge atacul
acestuia în faţa limitei dinainte a apărării şi îl nimiceşte în cazul
pătrunderii în adîncimea apărării proprii;
- în lupta ofensivă, focul ajută mişcarea (manevra) trupelor proprii
prin nimicirea sau împiedicarea inamicului, să folosească în bune condiţii
propriul său foc; mişcarea (manevra) trupelor proprii apropie focul de
inamic şi-1 face să devină din ce în ce mai nimicitor;
- în toate formele de luptă, focul armamentului de infanterie
combinat cu mişcarea şi acţiunea tactică, precum şi cu folosirea judicioasă
a terenului şi a condiţiilor de timp şi de stare a vremii, constituie un
procedeu sigur şi eficient pentru învingerea inamicului.
În fiecare din situaţiile tactice de mai sus, se va urmări ca focul
armamentului propriu să obţină un efect tehnic corespunzător de:
nimicire, neutralizare, întreţinere, neliniştire.
Fiecărui efect tehnic îi va corespunde un anumit grad de eficacitate
care exprimă pierderile ce se urmăresc a se produce inamicului, fie sub
formă de fracţii ordinare sau zecimale, fie prin densitatea ce trebuie
realizată pe unitatea de spaţiu şi de timp.
a) Efectul tehnic de nimicire urmăreşte a produce inamicului pierderi
însemnate, astfel încît acesta să nu-şi mai poată îndeplini misiunea. Pentru
aceasta, se apreciază ca suficient un grad de eficacitate (pierderi) asupra
forţei vii şi a mijloacelor de foc ale inamicului de cel puţin 1/3 sau 0,33
(33%) pe toată durata străbaterii snopului traiectoriilor care se realizează
prin densitatea de 2 gloanţe pe metru liniar, în timp de un minut.
b) Efectul tehnic de neutralizare urmăreşte a produce inamicului
asemenea pierderi, care să-i împiedice mişcarea sau să-i dezorganizeze
focul. În acest scop, este necesar un grad de eficacitate (pierderi) asupra
forţei vii a inamicului şi a mijloacelor de foc între 1/7-1/4 sau 0,15-0,25
(15% - 25%) sau o densitate de 1 glonţ pe metru liniar, în timp de un
minut.
c) Efectul tehnic de întreţinere urmăreşte a nuanţa focul după ce s-a
executat asupra obiectivului respectiv o tragere de nimicire sau
neutralizare. Efectul tehnic de întreţinere va avea o intensitate mai redusă,
considerîndu-se suficient un grad de eficacitate de 1/10-1/7 (10% - 15%).
62
Cînd reacţiunile inamicului sînt supărătoare, întreţinerea focului va alterna
la intervale mai scurte, cu focul de nimicire sau de neutralizare.
Nuanţarea focului prin intensităţi variabile şi schimbări repezi de
obiective, în funcţie de situaţia concretă a inamicului, constituie regulă
de bază a tragerilor de război.
Această regulă trebuie bine cunoscută şi respectată atît de către
comandanţii care conduc şi comandă focul, cît şi de către fiecare trăgător
în parte.
O tragere executată cu aceeaşi intensitate, nu corespunde realităţii şi
nici nevoilor; în plus, duce la consum inutil de muniţie.
d) Efectul tehnic de neliniştire urmăreşte să întîrzie deplasarea
inamicului, să-i îngreuieze activitatea, să-i zdruncine moralul. În acest
scop, este necesar un grad de eficacitate sub 1/10 (10%).
63
În limitele distanţei loviturii razante - corespunzătoare ţintelor de
diferite genuliere - traiectoriile fiind atît de întinse încît, ordonatele lor
maxime nu se ridică peste genuliera ţintelor respective, întreaga fîşie de
teren peste care trec aceste traiectorii se numeşte zonă rasă.
Cînd terenul dinapoia ţintei coboară uniform (contra-pantă), iar
unghiul de contrapantă nu este mai mare decît unghiul corespunzător
ordonatei negative înscrisă în tabela de tragere, traiectoria care va trece pe
deasupra contra-pantei va rade contrapanta, deoarece depăşirea acesteia va
fi sub un metru înălţime, aşa cum se vede şi din fig. 80.
64
Fig. 80. Zonele rase într-un teren în contrapantă, pentru distanţele de tragere:
a = 700; b = 900; c = 1000; d = 1200 m
c) Fîşia omorîtoare a glonţului, denumită şi umbra balistică, este fîşia de
teren din zona punctelor de cădere (snopului) pe care gloanţele pot avea efecte
omorîtoare asupra forţei vii (fig. 81);
Suprafaţa fîşiei omorîtoare a glonţului este dată de adîncimea spaţiului
periculos al înălţătorului şi de lăţimea ţintei considerate; se poate calcula şi
direct, împărţind suprafaţa vulnerabilă „s” a ţintei la tangenta unghiului de
cădere (UC) în miimi , folosind formula:
65
Fig. 81. Fîşia omorîtoare a glonţului (umbra balistică)
în care :
R = rezultatele probabile tehnice ;
N = numărul de cartuşe.
67
Formula de mai sus ne arată că pentru a lovi cu certitudine în
obiectivul dat trebuie să tragem atîtea cartuşe (N), de cîte ori „s” se
cuprinde în „S”.
In acest caz, gradul de eficacitate „Ef”, adică numărul de gloanţe
probabile în obiectiv (ţintă), dintr-un număr „N” de cartuşe trase va fi dat
de formula:
D. CONCLUZII
In luptă, esenţialul îl constituie lovirea obiectivului cu un consum mic
de muniţie şi în minimum de timp. Pentru aceasta însă, focul trebuie nu
numai executat ci şi înţeles şi condus.
In procesul instructiv-educativ trebuie să pregătim luptători cu
temeinice deprinderi de trăgători, care să ştie să aprecieze valoarea tactică
a focului armamentului cu care sînt înzestraţi, să le dezvoltăm curajul,
judecata, hotărîrea şi încrederea în armamentul lor.
Nimic nu se poate aştepta de la un foc neînţeles, neobservat şi
necondus sau în dezacord cu mişcarea (manevra) deoarece, în luptă, focul
şi mişcarea se contopesc în acelaşi act - nimicirea materială şi umană a
inamicului.
68
IX. PRINCIPII GENERALE A REGULILOR DE
TRAGERE DIN BMD-1
Cu tunul 2A28 „GROM” se nimicesc obiective blindate la distanţa de
pînă la 1300m. Cu focul mitralierei jumelate PKT şi armamentul cu glonţ –
forţă vie, mijloacele de foc, tunuri antitanc, aruncătoare de grenade,
mitraliere şi altele.
Succesiunea activităţilor de executare a tragerilor:
- observarea în câmpul de luptă şi indicarea ţintelor;
- alegerea ţintelor;
- determinarea elementelor iniţiale de tragere şi distanţelor până la
ţinte;
- alegerea poziţiilor de tragere şi felurile executării tragerilor.
OBSERVAREA CÂMPULUI DE LUPTĂ ŞI INDICAREA
OBIECTIVELOR
Observarea se efectuează cu scopul depistării la timp a dislocării şi
acţiunilor inamicului (tancurilor, autopropulsatelor, altor ţinte blindate,
forţei vii şi mijloacelor de foc), semnalelor (semnelor) comandantului de
pluton şi rezultatelor tragerilor.
În toate cazurile se organizează o observare circulară: CG – înainte şi
în stânga; OO – înainte şi în dreapta; mecanicul – conducător – înainte;
militarii lângă uşile compartimentului de luptă (desant) – în urmă; restul
efectivului – în direcţia bordurilor.
Despre ţintele depistate imediat se raportează CG: se indică în
direcţia cărui reper (obiect al localităţii) în care parte, referitor direcţiei de
mişcare a ML; se precizează poziţia ţintei în câmp (în dreapta şi stânga în
miimi; mai departe şi mai aproape – în metri) şi se indică ţinta.
Exemplu: „Copac izolat, în dreapta 30, mai departe 100 – tun
antitanc”.
„Reperul 2, în stânga 30, mai aproape 50 – tanc în locaş”.
Respectiv la mişcarea ML:
69
„Înainte, în dreapta – aruncător de grenade portativ”.
„Înainte, în stânga – cotitura drumului, în dreapta 50, mai departe 100
– RAD”.
Persoana care primeşte raportul, observând ţinta raportează: „Ţinta
văd”; în caz contrar - „Ţinta nu văd”. Dacă indicaţia nu-i clară – „N-am
înţeles”. În afară de aceasta – indicarea ţintelor se execută cu glonţ trasor.
ALEGEREA ŢINTELOR ŞI DETERMINAREA DISTANŢELOR
PÎNĂ LA ŢINTE
Ţinta se alege şi se indică de către Cdt. Gr. Se alege ţinta cea mai
importantă, din două sau mai multe ţinte egal după importanţa – se alege
cea mai aproape sau mai vulnerabilă.
Distanţele se determină cu ochiul liber, cu aparatele optice (scara de
măsurare a distanţelor – TKN–3B; 1PN22M1 (M2), formula miimii).
Determinarea distanţelor cu ochiul liber: - pe segmentele terenului,
după gradul de vizibilitate a obiectelor, combinarea ambelor metode.
Dacă ţinta este depistată lângă un obiect al terenului, până la care este
cunoscută distanţa, este necesar de luat în consideraţie depărtarea ţintei de
la obiect.
Noaptea distanţele se determină asemănător ca şi ziua. Pentru
determinarea distanţei până la ţintă care se vede pe timpul tragerii (flacăra
la gura canalului ţevii) şi se aude zgomotul tragerii, este necesar de calculat
intervalul de timp în secunde (timpul de la apariţia flăcării până când se
aude zgomotul) şi de înmulţit cu 340 (viteza sunetului în aer).
DETERMINAREA ELEMENTELOR INIŢIALE DE TRAGERE
DIN TUNUL „2A28”GROM
Pentru executarea primei lovituri, este necesar de determinat
elementele iniţiale de tragere:
Înălţătorul – se alege unul din diviziunile orizontale ale reticulului.
Diviziunea de ochire al înălţătorului – unghiul sau diviziunea
necesară, vârful (sau baza) căruia trebuie să coincidă cu punctul de ochire
la ochirea tunului în ţintă.
Punctul de ochire – un anumit punct pe ţintă sau în afara ei.
La determinarea elementelor iniţiale, este necesar de a cunoaşte:
- temperatura aerului acţionează la distanţa de zbor a grenadei, este
necesar de verificat mânerul mecanismului de reglare la temperatură;
70
- vântul frontal puternic acţionează considerabil asupra distanţei de
zbor a grenadei la D>1000m; din faţă – o micşorează; punctul de ochire –
baza de sus a ţintei; din spate – baza de jos a ţintei;
- vântul lateral abate grenada de la planul de tragere până la 1100m
în direcţia opusă a vântului; tragere la distanţe de la 1200m şi 1300m – în
direcţia unde bate vântul;
- cu cât mai mare va fi distanţa până la ţintă (timpul de zbor a
grenadei), viteza de mişcare a ţintei, cu atât mai mare trebuie să fie
devansarea;
- la tragerea în munţi presiunea atmosferică se deosebeşte
considerabil faţă de condiţii normale; cu ridicarea înălţimii de la nivelul
mării la fiecare 100m, începînd cu înălţimea de 100m, presiunea
atmosferică se micşorează aproximativ cu 9 mm coloană de mercur; de
aceea distanţa de zbor a grenadei se măreşte; în condiţia de tragere la
înălţime de la 500m şi mai sus, este necesar de schimbat poziţia punctului
de ochire pe înălţime ( P.O. = 9x înălţimea terenului / 100).
Ca reper iniţial se alege diviziunea centrală a înălţătorului dacă nu se
introduc corecţii (la vînt, la deplasarea ţintei, la temperatură).
METODELE DE EXECUTARE A FOCULUI ŞI ALEGEREA
POZIŢIEI DE TRAGERE
Focul din armamentul ML se execută prin ochire directă.
În dependenţă de distanţa pînă la obiectiv, de caracterul terenului şi
de armamentul ales, pentru nimicirea obiectivului, tragerea se execută din
mers, din opriri scurte sau de pe loc.
Focul de pe loc se efectuează din RAD, tun şi PKT în apărare,
ambuscadă şi la respingerea contraatacului inamicului.
Focul din opriri scurte – se execută în timpul ofensivei, cînd, din
cauza distanţei mari pînă la obiectiv, focul din mers este puţin eficient.
Focul din opriri scurte se execută din tun cu lovituri cumulative şi
armamentul cu glonţ.
Obiectivul se nimiceşte dintr-o oprire scurtă sau mai multe.
Pregătirea pentru tragere se efectuează în timpul deplasării. La fiecare
oprire se execută o lovitură din tun, iar cu focul din PKT – pînă la
nimicirea obiectivului.
Deplasarea BMD între opriri, se efectuează cu viteză maximală.
Timpul de deplasare depinde de condiţiile situaţiei, terenului de
observare şi de durata pregătirii pentru o nouă lovitură.
71
Oprirea scurtă se efectuează la comanda ochitorului operator.
Deplasarea după oprirea scurtă mecanicul conductor o începe de sine
stătător, după lovitură sau la comanda OO.
Focul din mers – metoda de bază de executare a focului în timpul
atacului, contraatacului şi urmăririi adversarului. Focul din mers se
execută, de regulă, din armamentul cu glonţ.
Poziţia de tragere se alege astfel, ca să asigure condiţii de mascare şi
protejare a BMD, de asemenea şi condiţii bune de observare.
O atenţie deosebită se acordă alegerii poziţiei de tragere la tragerea
din RAD.
Poziţia de tragere la tragerea din RAD se alege, luînd în consideraţie
zona de nimicire a obiectivului. În adîncime această zonă se limitează cu
distanţa minimă şi maximă de tragere, iar pe direcţie – unghiul de vizare a
înălţătorului optic.
Poziţia de tragere este necesar de ales astfel, ca să asigure tragerea la
distanţă maximă.
Pe direcţia de tragere trebuie să lipsească obstacole naturale sau
artificiale ce pot împiedica ochirea şi zborului grenadei.
Poziţia de tragere se alege pe o porţiune orizontală de teren. MLI nu
trebuie să se încline mai mult de 3o. De asemenea, trebuie de luat în
consideraţie zonele periculoase de start a rachetei antitanc dirijată din
instalaţia de lansare (3m stînga - dreapta, 25m în spate). În limitele acestei
zone se interzice dispunerea efectivului, amplasarea muniţiilor şi
substanţelor uşor inflamabile.
La necesitate, pentru BMD, se amenajează poziţia de tragere, se
pregătesc datele iniţiale şi se întocmeşte fişa de foc.
REGULILE DE TRAGERE DIN TUNUL „2A28” DE PE LOC
ASUPRA OBIECTIVELOR FIXE
Pentru tragere asupra ţintelor fixe, înălţătorul se alege conform
distanţei până la ţintă. Cînd condiţiile luptei nu permit schimbarea
înălţătorului, tragerea se efectuează asupra ţintelor cu H=2m la D=800m cu
înălţătorul 8, ochind în baza ţintei cu diviziunea corespunzătoare corecţiei.
Corecţia la vânt lateral şi mişcarea laterală (oblică) a ţintei se ia cu
diviziunea respectivă DSCL (Diviziunea Scării Corecţii Laterale).
Punctul de ochire se ia în centrul ţintei, dacă nu se introduc corecţii
la devierea temperaturii aerului de la cea nominală. Dacă temperatura
aerului diferă de cea nominală, atunci e necesar de determinat corecţia
72
după tabel.
Vântul longitudinal puternic influenţează esenţial asupra distanţei de
zbor a grenadei. La tragerea din tunul 2A28 la distanţe mai mari de 1000m,
conform tabelului de trageri, corecţia la vântul longitudinal cu viteza 10m/s
este de 1,2m, sau 0,5 figuri ale ţintei-tanc. Aceasta înseamnă că cu atâtea
unităţi se măreşte P.O. la vânt longitudinal, ce suflă în direcţia opusă
tragerii şi se micşorează la vânt longitudinal ce suflă în direcţia de tragere.
Vântul lateral la fel are o influenţă esenţială asupra zborului
grenadei.
Direcţia şi viteza vântului pot fi determinate cu ochiul liber sau după
obiectele din teren. Corecţiile în direcţie la vânt lateral se iau din tabelul
prezentat mai jos, calculată pentru viteza vântului de 10m/s şi care suflă
sub un unghi de 90o.
TABELA CORECŢIEI LA VÎNTUL LATERAL PUTERNIC (10M/S) PENTRU
TUNUL 2A28
Distanţa Corecţia de Corecţia (rotunjită)
de tabel
tragere, în figuri a tancului
m în în DSCL Proiecţia Proiecţia
metri miimi (1 div.=0-05) frontală laterală
(Bt=3,6m) (Lt=6,9m)
400 +4,8 +2,0 +1 +0,5 +0,5
500 +5,9 +3,1 +1 +1 +0,5
600 +6,5 +4,1 +1 +1 +0,5
700 +6,5 +4,6 +1 +1,5 +0,5
800 +6,1 +5,1 +1 +1,5 +0,5
900 +5,2 +4,9 +1 +1,5 +0,5
1000 +3,7 +3,9 +1 +1 +0,5
1100 +1,5 +1,7 +0,5 +0,5 +0
1200 -1,4 -1,7 -0,5 -0,5 -0
1300 -4,7 -6,4 -1 -2 -1
Semnul „+” la corecţie înseamnă că grenada se abate de la
suprafaţa de tragere în direcţia de unde suflă vântul.
Semnul „-” înseamnă că grenada se abate de la suprafaţa de
tragere în direcţia de unde suflă vântul.
73
1 DSCL la trageri la distanţe de 400m până la 1000m, la fel şi la
1300m şi 0,5 DSCL la distanţe de 1100m şi 1200m;
1 figură a proiecţiei laterale a tancului la 1300m şi 0,5 figuri – la
tragerea la distanţe de la 400m până la 1000m;
2 figuri ale proiecţiei frontale a tancului la tragerea la 1300m; 1,5
figuri la 700-900m; 1 figură la 500,600-700m; 0,5 figuri la celelalte
distanţe.
La vântul oblic corecţiile se micşorează de 2 ori, la viteza vântului
mai mică (mare) de 10m/s mărimea corecţiei laterale proporţional se
micşorează (măreşte).
Deoarece până la distanţa de 1100m la vânt lateral grenada se abate
în partea de unde suflă vântul, corecţiile se iau după următoarele reguli:
dacă corecţia se ia în figuri a ţintei, atunci ea se ia prin mutarea
PO (diviziunea centrală a înălţătorului respectiv) în acea parte unde suflă
vântul;
dacă corecţia se ia în DSCL, atunci diviziunea necesară se ia în
partea de unde suflă vântul (ochirea cu diviziunea aleasă se execută în
centrul ţintei).
74
Tabela 2
Corecţiile abaterilor pe înălţime Corecţia
Corecţiile abaterilor
Unghiul de ochire,
viteză de 10 m/s,
la vînt lateral cu
Timpul de zbor,
sumară
Viteza finală
traiectoriei,
grade, min
Înălţimea
Distanţa,
Distanţa,
atmosferică la
Temperatura
longitudinal
Pe înălţime,
miimi
cu viteza de
atmosferică
coloanei de
Pe direcţie,
la 100C, m
Presiunea
(loviturii)
10 m/s, m
m/s
La vîntul
10 mm a
m
m
mercur
s
m
400 0 16 0,60 0,71 591 0,11 0,01 0,02 +4,8 0,20 0,23 400
500 0 20 0,90 0,90 529 0,16 0,02 0,04 +5,9 0,26 0,29 500
600 0 25 1,30 1,10 473 0,23 0,03 0,07 +6,5 0,33 0,35 600
700 0 31 1,85 1,32 421 0,33 0,05 0,12 +6,5 0,39 0,42 700
800 0 38 2,65 1,56 377 0,46 0,08 0,20 +6,1 0,46 0,48 800
900 0 47 3,75 1,83 342 0,65 0,12 0,33 +5,2 0,53 0,54 900
1000 0 56 5,20 2,14 315 0,90 0,18 0,52 +3,7 0,60 0,60 1000
1100 1 07 7,10 2,48 296 1,22 0,26 0,79 +1,5 0,68 0,67 1100
1200 1 19 9,50 2,83 283 1,60 0,36 1,15 -1,4 0,75 0,73 1200
1300 1 33 12,40 3,19 270 2,06 0,48 1,61 -4,7 0,83 0,79 1300
* Notă: 1. La folosirea „Corecţiilor abaterilor temperaturii atmosferice (loviturii) la 100C ” se ia în consideraţie că la instalarea
temperaturii la poziţiile „0”, „+” şi „-” sunt calculate pentru temperaturile atmosferice 00C, +200C, -200C (temperaturi nominale).
75
Fig. 83 Corecţia tragerii la vînt lateral
76
REGULILE DE TRAGERE DIN ARMAMENTUL „BMD-1” DE
PE LOC ASUPRA OBIECTIVELOR MOBILE ÎN DIFERITE
CONDIŢII DE TRAGERE
77
TRAGEREA ASUPRA OBIECTIVELOR MOBILE
78
În atac al limitei dinainte a apărării inamicului în interacţiunea cu
infanteria -10-12km/h (3,3m/s).
La dezvoltarea succesului atacului -18-20km/h (5m/s) şi mai
mult.
Direcţia ţintei: frontală, oblică, laterală.
La Vv =10km/h devansarea DSCL la toate distanţele de tragere sau
1/2 figuri - de la 400m până la 900m şi 1 figură la distanţe mai mari.
Pentru mişcarea oblică devansarea este de 2 ori mai mică.
Devansarea se ia de la mijlocul ţintei.
Pentru tragerea la D<1100m, corecţia sumară se ia dacă:
direcţia mişcării ţintei coincide cu direcţia vântului, corecţiile se
adună (Cs = Cţ + Cv ) (fig. 85);
79
Pentru tragere la D=1200m şi 1300m, corecţia sumară se ia dacă:
direcţia mişcării ţintei coincide cu direcţia vântului, din mărimea
devansării se scade corecţia la vânt lateral; la diferenţa pozitivă se
consideră devansarea, iar la negativă – corecţia la vânt;
ţinta se mişcă împotriva vântului, corecţiile se adună.
80
- dacă din locul dat distanţa până la o ţintă fixă (ce se
deplasează lateral) este precizată prin tragere din mitraliera jumilată,
determinată prin scara determinării distanţelor sau de la obiectele
localităţii, până la care este cunoscută distanţa şi după care se deplasează
spre ţintă (de la ţintă), pentru efectuarea opririi scurte la distanţă mai mare
de 50m, înălţătorul iniţial se micşorează (măreşte) cu 100m respectiv
distanţei determinate iniţial;
- dacă după determinarea distanţei până la ţintă, care se mişcă
lateral sau oblic, BMD-1 se apropie de ţintă sau se depărtează de ea pentru
oprire scurtă, este necesar de luat în consideraţie corecţia la apropiere sau
depărtare a ţintei cu maşina noastră; în acest caz, dacă viteza sumară de
apropiere (îndepărtare) este de 20km/h, atunci la fiecare 20s de deplasare a
BMD-1 înălţătorul trebuie de micşorat (de mărit) cu 100m, respectiv
distanţei determinate.
REGULILE DE TRAGERE CU ARMAMENTUL BMD-1 DIN
MERS ŞI PLUTIND
Direcţia de mişcare a BMD-1 faţă de ţintă pe timpul tragerii poate fi:
frontală – dacă maşina se deplasează sub un unghi nu mai mare
de 30 faţă de ţintă;
o
Tragerea din tun din mers şi plutind se execută după aceleaşi reguli,
ca şi din opriri scurte. Adăugător se duce cont de următoarele:
în urma vibraţiilor maşinii, apărute pe timpul mişcării,
precizia tragerii scade considerabil în comparaţie cu tragerea de pe loc şi
opriri scurte, de aceea tragerea din mers se efectuează la distanţe mici şi cu
micşorarea vitezei până la 10 km/h, iar plutind până la 6 km/h;
înălţătorul trebuie îndreptat spre ţintă în aşa fel, încât
gradaţiile verticale ale diviziunii alese a reticulului înălţătorului, cu vârful
său, să se intersecteze cu ţinta;
momentul deschiderii focului este necesar de ales cu
consideraţia timpului de întârziere a loviturii; aceasta se obţine prin
apăsarea butonului declanşatorului, pentru a primi lovitura în momentul
apropierii diviziunii de marginea ţintei;
81
loviturile de executat după posibilitate, după amortizarea
vibraţiilor.
În afară de aceasta, la tragerea în partea bordurilor pentru mărirea
preciziei tragerii, trebuie de dus cont de corecţia la mişcarea ML. Această
corecţie pentru mişcarea laterală a ML (faţă de ţintă) cu viteza de 10km/h
este de 1 diviziune a SCL, iar la mişcarea oblică – jumătate de SCL. Dacă
viteza ML nu este de 10km/h, corecţia se ia corespunzător. Dacă tragerea
se duce în partea dreaptă (stânga), atunci pentru corecţie la mişcarea ML
diviziunea SCL se alege în partea stângă (dreaptă) a reticulului. Spinul
(diviziunea centrală) va fi scoasă în dreapta (stânga) de la ţintă, în direcţia
opusă direcţiei de mişcare a ML.
REGULILE DE TRAGERE DIN TUN ÎN CONDIŢIILE DE
VIZIBILITATE REDUSĂ
Tragerea din tun asupra ţintelor luminate, asupra siluetelor ţintelor,
prin ceaţă sau fum, se efectuează asemănător pentru condiţii de zi, pentru
ce se foloseşte ramura de zi a înălţătorului.
În momentul iluminării terenului, OO repede ocheşte tunul în ţintă şi
efectuează tragerea. OO nu trebuie să privească nemijlocit spre sursa de
lumină, pentru ca să nu fie orbit.
La lipsa sursei de lumină ochirea tunului se efectuează cu ramura de
noapte a înălţătorului, la care unghiul reticulului serveşte pentru ochire la
400m, iar mai sus prima şi a doua diviziune respectiv – la 600 şi 800m. La
temperatura aerului mai sus de +10o C ochirea de efectuat cu vârful
unghiului (diviziunii), la temperatura aerului mai jos de -10 oC – cu baza
unghiului (diviziunii), la temperatura aerului de la -10 o până la +10o – cu
mijlocul unghiului (diviziunii).
OBSERVAREA ASUPRA REZULTATELOR TRAGERILOR ŞI
CORECTAREA FOCULUI
Observarea după rezultatul tragerii se efectuează cu scopul
determinării momentului loviturii ţintei, iar în caz de lovitură greşită
(ratare) – pentru depistarea motivelor şi mărimea greşelilor.
Observarea după rezultatele tragerii trebuie să fie dusă nu numai de
OO, dar şi de CG şi CM.
Dacă fumul şi colbul nu permit echipajului aprecierea rezultatului
tragerii, observarea se duce din ML vecină.
82
Observarea tragerilor se duce după urmele seriilor şi după exploziile
grenadelor.
Nimicirea ţintei se apreciază după rezultatele clar văzute: ţinta este
nimicită, distrusă, a încetat focul etc.
În caz de greşeală, mărimea abaterilor se determină (măsoară) de la
centrul ţintei (punct vulnerabil pe ţintă) până la centrul nourului de colb
(până la serie):
în direcţie şi înălţime – în figurile ţintei (dacă abaterea nu este
mai mare de două figuri) sau în miimi (în diviziuni a SCL);
în distanţă – în metri.
Dacă mărimea abaterii în distanţă (înălţime) este imposibil de
determinat, atunci se determină semnul exploziei: lovitură lungă (+),
lovitură scurtă (-).
84
200m – la tragere din opriri scurte şi din mers sau plutind asupra
ţintei mobile, când ţinta şi ML se mişcă frontal sau oblic în direcţii diferite
(la apropiere sau depărtare).
Greşeala în distanţă în sute de metri se corectează prin schimbarea
înălţătorului, iar egală cu 50m – cu scoaterea punctului de ochire în
înălţime cu 1/2 figuri la tragerea asupra ţintelor înalte şi cu 1 figură asupra
ţintelor de dimensiuni medii (tanc şi locaş, un antitanc).
Dacă greşeala în distanţă după prima lovitură n-a fost determinată şi
distanţa până la ţintă nu s-a schimbat, pentru a doua lovitură înălţătorul se
schimbă cu 200m când distanţa până la ţintă este determinată la ochi, şi cu
100m când scara a fost verificată prin tragere din mitraliera jumilată. A
fost determinată, prin scara determinării distanţelor sau referitor obiectelor
localităţii, distanţa până la care este cunoscută.
Dacă distanţa până la ţintă se schimbă, atunci înălţătorul pentru a
doua lovitură se schimbă la mărimea VMD.
85
elementele iniţiale de tragere:
1. Înălţătorul.
2. Diviziunea de ochire.
3. Punctul de ochire.
În afară de aceasta, nu trebuie să uităm de condiţiile exterioare de
tragere şi cum se introduc corecţiile la aceste condiţii.
1.Când condiţiile de tragere sunt normale şi ţinta este fixă, atunci
corecţiile la trageri nu se introduc.
2.Dacă este vânt longitudinal din faţă ori din spate, atunci introducem
corecţii la scoaterea punctului de ochire. Dacă vântul este din faţă, atunci
se ocheşte în partea de sus a ţintei, iar dacă vântul este din spate, atunci se
ia punctul de ochire în partea de jos a ţintei.
3.Dacă este temperatura joasă ori ridicată, introducem corecţii la
temperaturi.
4.Dacă vântul suflă sub un unghi oarecare faţă de planul tragerii, se
introduc corecţii la vânt. Grenada cumulativă zboară împotriva vântului
până la distanţa de 1100, iar după aceea pe vînt. Grenada cu schije va zbura
de la început pe vânt, deci şi corecţiile de aici reiese că se vor deosebi de
corecţiile pentru grenada cumulativă.
Pentru determinarea corecţiilor la vânt lateral, ce suflă sub un unghi
de 90 faţă de planul tragerii cu viteza de 10m/s, adică vântul este puternic,
o
89
800 4,5 6 1 8,3 10 2
900 5,4 6 1 10,0 11 2
1000 6,3 6 1 11,5 12 2
90
X. TRAGEREA CU ARUNCĂTORUL
DE GRENADE „AGS – 17”
97
Furcuţă – se numesc două valori ale înălţătorului la care se obţine o
lovitură lungă „+”, iar la a doua lovitură – scurtă „-”. Ea poate fi largă
(100m.) şi îngustă (50m.). În dependenţă de valoarea abaterii spargerii de
la obiectiv, lăţimea primei furcuţe poate fi mărită sau micşorată.
Cînd se trage asupra obiectivelor situate în imediata apropiere a
trupelor proprii, înălţătorul iniţial se stabileşte astfel încît să se obţină
prima lovitură lungă. Pentru aceasta, înălţătorul corespunzător distanţei
calculate se măreşte cu una sau două furcuţe.
După ce s-a obţinut o lovitură lungă (scurtă), reglajul se continuă
lovitură cu lovitură apropiind succesiv traiectoria de obiectiv, prin salturi
de 2, 1 sau 0,5 furcuţe înguste, în dependenţă de abaterea spargerii de la
obiectiv. După ce s-a obţinut o lovitură scurtă (lungă), reglajul se continuă
după regulile generale.
Reglajul se consideră terminat, atunci cînd s-a obţinut:
- încadrarea obiectivului la o furcuţă (îngustă), avînd pe fiecare
din limitele ei cel puţin o spargere precis observată;
- o grupă acoperitoare, avînd cel puţin o spargere precis
observată;
- o lovitură în obiectiv.
REGULILE DE TRAGERE DIN „AGS-17” ASUPRA
OBIECTIVELOR FIXE ŞI CARE APAR
Focul asupra obiectivului izolat (fix) se execută cu instalarea
înălţătorului determinat în timpul reglajului cu serii de 3-10 lovituri, în
dependenţă de importanţa obiectivului şi distanţa până la el. Cu cît
obiectivul este mai important şi elementele iniţiale sunt determinate mai
precis, cu atît este mai lungă seria de lovituri. Mecanismele de ochire pe
verticală şi orizontală, în acest caz, se blochează.
Pentru nimicirea ţintei care apare, este necesar de observat locul
apariţiei ei şi imediat de deschis focul.
Focul asupra obiectivelor grupate se execută cu serii lungi, cu
transferarea focului de la o ţintă la alta.
Asupra obiectivelor largi pe front formate din ţinte mascate, focul se
execută neîntrerupt cu împrăştierea grenadelor pe front sau cu serii lungi
cu stabilirea mai multor puncte de ochire cu interval între ele, în funcţie de
distanţa de tragere: până la 1000m. – 0 – 20, la distanţe mai mari – 0 – 10.
Focul asupra obiectivelor largi în adîncime se execută neîntrerupt cu
împrăştierea în adîncime sau cu serii lungi cu instalarea, în prealabil, a mai
98
multor diviziuni ale înălţătorului, cu un interval de 50 – 100m.
Obiectivele largi pe front şi în adâncime, dispuse pe un teren deschis,
sau obiectivele mascate sunt nimicite cu împrăştierea pe front şi în
adâncime. Focul se execută cu serii lungi.
99
Fig.93. Tragerea asupra obiectivului ce se deplasează sub un unghi la planul de tragere
100
2. Între flancuri şi limita sectorului de tragere se indică unghiuri de
siguranţă. Lăţimea acestui unghi (fig. 94) este nu mai puţin de 0-75, în
cazul când AG se află la o distanţă de 500m faţă de trupele proprii, iar la
distanţa de 600 – 1200m. – nu mai puţin de 0 – 150.
103
Tabela 3
Tabelul instalări diviziunilor înălţătorului
Diviziunile
Diviziunile înălţătorului
înălţătorului (în
Distanţa de tragere, m (în miimi) la tragerea
miimi) la tragerea cu
cu traiectorie întinsă
traiectorie curbă
50 0-02
100 0-09
150 0-17
200 0-25
250 0-33
300 0-41
350 0-49
400 0-58
450 0-67
500 0-76
550 0-86
600 0-96
650 1-06
700 1-16
750 1-27
800 1-39
850 1-51
900 1-64
950 1-77
11-67 1000 1-91
11-49 1050 2-06
11-31 1100 2-21
11-13 1150 2-37
10-94 1200 2-54
10-74 1250 2-73
10-52 1300 2-92
104
10-29 1350 3-13
10-05 1400 3-35
9-78 1450 3-59
9-49 1500 3-86
9-17 1550 4-17
8-79 1600 4-53
8-33 1650 4-96
7-68 1700 5-57
6-67 1730 6-67
Tabela 4
a
105
106
Tabela 5
107
Tabela 6
108
XI. REGULI DE TRAGERE DIN AG - 9
Pentru îndeplinirea cu succes a normativelor şi misiunilor de foc în
luptă este necesar:
– de cunoscut datele esenţiale şi locurile sensibile ale tancurilor,
instalaţiilor autopropulsate ale artileriei, RAD pe TAB şi alte ţinte;
– de observat încontinuu cîmpul de luptă şi de depistat la timp ţintele;
– rapid şi corect de stabilit datele iniţiale pentru trageri;
– de a duce cu eficacitate focul pe toate direcţiile şi toate tipurile de
ţinte, indiferent de condiţiile de vizibilitate şi climaterice atît ziua, cît şi
noaptea;
– de a urmări rezultatele tragerii şi efectua corectarea ei;
– de a urmări consumul muniţiilor şi completarea lor la timp.
ALEGEREA ŢINTEI
Cu grenade cumulative se distrug ţintele blindate. Cu grenade cu
schije se distrug forţele vii şi mijloacele de foc ale inamicului aflate pe un
teren deschis sau sub un adăpost uşor blindat.
În situaţii deosebite, la lipsa ţintelor blindate cu grenade cumulative, se
distruge forţa vie şi mijloacele de foc ale inamicului.
Ţintele pot fi fixe, mişcătoare şi care apar şi dispar.
Ţinta se alege şi se indică grupei în luptă de comandantul AG-9.
Efectivul grupei trebuie să fie atent la ordinele date şi să le execute rapid.
Din mai mute ţinte observate concomitent, se alege cea mai importantă
şi mai periculoasă. La apariţia ţintelor la fel de periculoase se alege cea mai
apropiată.
STABILIREA DISTANŢEI
Distanţa pînă la ţinte se stabileşte cu ochiul, cu scara telemetrică a
înălţătorului optic şi după formula miimilor.
Cunoaşterea distanţei pînă la ţinte uşurează stabilirea înălţătorului. De
aceea, dacă permite situaţia, distanţa pînă la ţinte se stabileşte mai exact.
Stabilirea distanţei cu ochiul se face pe fragmente de teren care se
memorează în memoria vizuală, după vizibilitatea obiectului şi dimensiunii
sale.
La stabilirea distanţei după fragmente de teren este necesar ca o
distanţă etalon să fie în memoria vizuală, pentru stabilirea distanţei pînă la
obiectul îndepărtat. Trebuie de luat în consideraţie că cu mărirea distanţei,
dimensiunea fragmentului se micşorează.
La stabilirea distanţei după vizibilitate şi posibile dimensiuni ale
obiectului, este necesar de comparat dimensiunea vizibilă cu cea reală,
memorată la o distanţă anumită.
Dacă ţinta este observată lîngă un reper stabilit, stabilirea distanţei
pînă la ea se face pe baza distanţei pînă la reper .
110
Noaptea distanţa se stabileşte la fel ca şi ziua. Pentru stabilirea
distanţei pînă la ţintă după flacără şi sunet, este necesar de calculat timpul
de la apariţia flăcării pînă la apariţia sunetului şi de înmulţit cu 340 viteza
sunetului.
Pentru stabilirea distanţei cu scara determinării distanţei „КУМ”
a înălţătorului optic, este necesar de pus baza scării la baza ţintei, care se
va afla cuprinsă cu linia curbă punctată (fig. 1 a). Scara indică distanţa pînă
la ţintă, care are înălţimea de 2,7 m.
b)
Dacă ţinta are înălţimea mai mică (sau mai mare) de 2,7 m este
necesar de calculat diferenţa la înălţime, care este un număr zecimal.
Diferenţa la înălţime o înmulţim la cifra constantă 4 şi la cifra
corespunzătoare de pe scara determinării distanţei. Rezultatul primit este
corecţia (în metri), care prin scădere (sau adunare) cu numărul
corespunzător distanţei, (de pe scara determinării distanţei) ne dă
posibilitatea de a aprecia distanţa pînă la obiectiv.
Exemplu: De apreciat distanţa pînă la tancul greu al inamicului,
care are înălţimea de 3,2m, dacă tancul cu partea sa de sus atinge linia
punctată la scara determinării distanţei corespunzătoare cifrei 10
(1000m).
Rezolvare: Diferenţa la înălţime este egală cu 0,5m, sau 5 zecimi
metri (3,2m-2,7m);corecţia este egală cu 200m(5 zecimi metri x 4 x 10);
distanţa pînă la ţintă este egală cu 1200m (1000m + 200m).
Scara determinării distanţei „OCK” a înălţătorului optic este
pentru ţinte pînă la 1,7 m. Pentru stabilirea distanţei pînă la ţintă este
111
necesar de stabilit scara în aşa mod, ca ţinta să fie cuprinsă între cele două
linii (fig.96 b). Scara indică distanţa pînă la ţintă.
Distanţa pînă la ţintă cu scara telemetrică se poate stabili doar dacă
înălţimea ţintei este cuprinsă complet în scara determinării distanţelor. În
caz contrar, se produc greşeli majore.
Pentru determinarea distanţei după formula „miimii”, este necesar
de cunoscut lăţimea sau înălţimea ţintei (obiectivului) şi de măsurat
unghiul de deplasare a ţintei (obiectivului), apoi după formula miimii de
calculat distanţa.
Exemplu: Tancul inamicului cu lăţimea de 3,5m se deplasează sub un
unghi de 0- 05. De determinat distanţa pînă la tanc.
Rezolvare. Determinăm după formula miimii.
D= În x 1000 = 3,5 x 1000 = 700m.
U 5
Fig. 97. Ochirea din AG-9 asupra ţintei fixe, luînd în consideraţie corecţia la vînt
Distanţa de tragere, m
Corecţiile de Corecţiile de Corecţiile
Corecţiile (rotunjit)
tabel tabel (rotunjit)
În figuri ale
tancului
În DSCL
În DSCL
În miimi
În miimi
În metri
În metri
(0-05)
(0-05)
Proiecţie
Proiecţie
frontală
(3,6 m)
(6,9 m)
laterală
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10
300 0,4 0,2 - - - 1,0 0,3 - 300
117
Pentru trageri cu AG cu grenade cu schije la distanţa de 500m, se
poate de folosit înălţătorul optic PGN 9. Punctul de ochire – baza ţintei.
200 6
300 9
400 11
500 12
BIBLIOGRAFIA:
120