O prietenă de-o iarnă

Era pe la sfârșitul toamnei, când într-o dupăamiază însorită, Ionuț și surioara sa Alexandra,
ieșiseră să se joace în apropierea casei bunicilor lor, în grija cărora îi lăsaseră părinții.Alexandra
era o fetiță tare cuminte și ascultătoare, cam de 4 anișori.Ionuț era în schimb mai mare, avea deja
8 ani și era școlar, dar tare multe năzbâtii mai făcea.

Așa se face că, acesta, își făcu dintr-o ramură de copac, o praștie și începu a trage cu pietricele
după stolurile de păsărele care deja se pregăteau să migreze spre țările calde, știind că nu mai
este mult până la sosirea iernii , când totul va fi înghețat și nu vor mai găsi hrană.

Alexandra plângea, plângea de frică să nu care cumva Ionuț, fiind atât de năzdrăvan, să
nimerească vreo păsărică.Dar, după cum bine știți, de ce fuge omul, aceea găsește, nu trecu mult
și Ionuț a nimerit o păsărică, care se prăbuși biata între niște mărăcini.

-Uite ce ai făcut! Haide repede să vedem unde a căzut săraca, și să vedem dacă este rănită,
izbucni Alexandra.

-Și ce dacă am nimerit-o, o să se vindece!răspunse cu răutate Ionuț.

Totuși își urmă surioara, care ajunsă lângă tufișuri, văzu biata pasăre, cu o aripă rănită, cum o
privea speriată.Ionuț se uita tăcut, dar având parcă remușcări, îi spuse surioarei lui să îl lase să o
scoată de acolo.

Alexandrei îi era însă frică să nu care cumva, atunci când va încerca să o ia în brațe să încerce să-
și ia zborul, așa că fugi repede după bunicul său.Acesta veni într-o clipită, luă pasărea în brațe și
întrebă foarte serios:

-Ce s-a întâmplat?Alexandra?Ionuț?Cine îmi spune ce a pățit sărmana păsărică?

Ionuț stătea cu capul plecat și cu praștia la spate, căci știa că el este singurul vinovat de pățania
bietei păsări.

Atunci Alexandra spuse:

-Am vrut și noi, bunicule să ne luăm la întrecere și să vedem care trage mai departe cu praștia,
și din greșeală, am nimerit pasărea care tocmai ce ieșea de sub streașina casei .

-Ei, ei!exclamă bunicul .Vedeți ce ați făcut?Aceasta este o rândunică, care cu siguranță urma să
se pornească la drum spre țările calde, alături de surioarele ei rândunelele și de berze și de alte
păsări călătoare.Acum, sărmana nu va mai putea zbura, căci are aripa rănită.

-Bunicule!exclamă Alexandra .Haide te rog, să o ducem la medicul veterinar să îi îngijească

aripa, iar apoi o vom adăposti în căsuța ta până la primăvară,când se vor întoarce celelalte
rândunele din țările calde.Și așa, eu și Ionuț o vom îngriji și hrăni întreaga iarnă, iar ea va fi
prietena noastră.

Zis și făcut, au dus rândunica la medicul veterinar care i-a bandajat aripa și le-a spus copiilor:

-Să aveți grijă de ea, să nu o lăsați să zboare afară din casă până la primăvară, ca să i se vindece
bine aripioara.Dar la primăvară, când veți vedea iar stolurile de păsări pe cerul senin, să o lăsați
iar liberă să zboare și să se alăture celorlalte rândunele.

Apoi au dus-o acasă unde i-au pregătit o colivie ca să îi fie căsuță peste iarnă.Zi de zi, Alexandra
și Ionuț, abia așteptau să se întoarcă acasă de la grădiniță și de la școală, pentru a hrăni păsărica,
care deja era mult mai bine, ciripea încântată și ea, de îți era mai mare dragul să o asculți.

Zilele s-au scurs, zăpada s-a topit, luna martie a sosit, și uite că se apropia momentul
despărțirii.Însă după cum bine știți, primăvara, întreaga natură renaște, iar bunicul tare mult are
de muncă, astfel încât nu îi mai poate ajuta pe nepoței ca să construiască cuiburi și să caute hrană
pentru rândunica lor și pentru surioarele acesteia care deja se întorc din țările calde.Alexandra și
Ionuț sunt tare supărați deoarece nu vor reuși să își ajute prietena, iar Ionuț se va simți în
continuare vinovat că nu își poate îndrepta greșeala.