,, Limba este Întâiul mare poem al

unui popor.”
Limba este oglinda unui popor împletită din valorile milenare , trăsăturile
specifice , cultura si tradițiile acestuia cultivate de la bun început.
Limba și poporul sunt două noțiuni care văd lumina zilei și își dau ultima
suflare în aceeasi zi, căci una fără de alta nu pot exista. Ele servesc drept elixir
dătător de viață reciproc, își asigură viabilitatea prin legăturile ce nu pot fi învinse.
Limba este primul poem al neamului, deaorece îi revine sfântul rol de a aduna în
cuvinte o comoară întreagă compusă din file de istorie apăsătoare, evenimente
glorioase, răni și zâmbete, cântece si plânsete. Este instrumentul care definește
spiritul unui popor întreg, căci limba este elastică și își modelează existența în
conformitate cu necesitatile celor care o vorbesc, căci nu degeaba se spune că
limba se asemana cu poporul ei. Prin intermediul acestui mecanism magic,
poporul își cântă desinestătător victoriile si înfrângerile, durerile și bucurille, își
păstreaza și transmite folclorul. Precum un lichid preia forma unui vas, așa și
limba ușor își schimbă starea pentru a satisfice nevoile vorbitorului.
Ea este un organism viu, mereu pregătit pentru a se extinde, a desprinde din
cămara lexicală cele prăfuite si învechite și a le înlocui cu altele, corespunzătoare
doleanțelor actuale ale poporului, o ființă în continuă dezvoltare. Limba este cel
mai sincer martor ocular al prezentului, cel mai valoros izvor al trecutului, dar și
cea mai nerăbdătoare speranță spre viitor. Asemenea unei ființe, are corp și
suflet. Corpul limbii sunt cuvintele propriu-zise, iar sufletul – valorile ascunse în
spatele lor. În fiecare zi , aceasta cioplește in haina sa gramaticală, îmbinând
elemente uitate cu unele inovatoare ,pentru a înflori și a dăinui.
Limba este un tărâm de încredre pentru consolidarea spiritului național, căci
datorita ei înca există și astăzi tradiții, obiceiuri, cântece, opere vechi care apăra
cu mândrie valorile promovate de un popor întreg.