Structura metodologiilor ELA ,după Vl.
Pâslaru
METODE
SEMIOTICE
• lucrul cu cartea-metodă anticipa-tivă,
pregătitoare, prin intermediul căreia
elevii sunt făcuţi conştienţi de valoarea
culturală a cărţii şi de valoarea ei
instrumentală pentru actele lecturii;
• lectura expresivă a profesorului/
elevului: lectura model, lectura pe
fragmente şi explicarea cuvintelor,
proprie şi metodelor praxiologice,
operabilă în toate domeniile discursului
educaţional;
• metoda textologică (analiza litera-
ră):analiza/discernerea/discriminarea
elementelor textului în vederea stabilirii
denotaţiilor şi conotaţiilor, formei,
structurii, versificaţiei, precum şi a
relaţiilor intertextuale (genuriale,
încadrarea în stilul, curentul literar),
inclusiv abordarea comparativă a
elementelor analizate; este productivă în
vederea stabilirii caracteristicilor
obiectului abordat în valoarea sa
imanentă ca rezultat ma-terial al
activităţii de creaţie;oferă ample
deschideri pentru
cunoaş-terea/înţelegerea principiilor de
pro-ducere a operei de artă, precum şi a
structurilor de comunicare;
• metoda explorării textelor, conver-
gentă metodei textologice, dar cu va-
loare autonomă datorită nuanţării
cercetării elementelor de text faţă de
înregistrarea pasivă a carac-teristicilor
sale prin metoda analizei;
• metoda informativ-explicativ-re-
ceptivă pune în valoare caracte-risticile
obiectului studiat (texte, no-
ţiuni,categorii,fenomene) şi persoana
subiectului comunicant: în sfera
educaţiei puterea şi valoarea de
comunicare a operei literare cresc doar
fiind catalizate de comunicarea
profesorului;
• metoda reproductivă sau
povestirea,expunerea:valorifică/
formează/dezvoltă competenţele de
lectură ale elevului, consolidează
acţiunile de conştientizare a competenţelor de lectură, în procesul
caracteristicilor textelor /fenome-nelor
studiate;
• conversaţia (e şi metodă herme-
neutică dacă evoluează până la nivelul
interpretării) proiectează,
METODE METODE
HERMENEUTICE PRAXIOLOGICE
• lectura creatoare-metodă ce întru- • exerciţiul literar,
neşte un şir de acţiuni sugerate/ dirijate
• evaluarea reciprocă
de către profesor şi care se rezultă cu
recrearea operei în timpul lecturii, (a răspunsurilor
negociere de sensuri, valoare adăugată;
textelor produse),
în care decodarea conotaţiilor conduce
la noi conotaţii, ale elevului cititor; în • analiza
sensul cel mai larg, un cititor format
independentă a
realizează o lectură creatoare în mod
independent, şi în acest caz nu mai este textului,
vorba de metodă ci de tip de activitate;
• jocul de rol ş.a.
• comentariul literar/poetic: abordare
personalizată a operelor şi fenomenelor
literare; decodarea sensurilor,
descoperirea semnificaţiilor
operelor/imaginilor; raportarea acestora
la universul valoric propriu, la valorile
culturale extratextuale; comentariul
literar este gradual şi etapizat,utilizează
un limbaj prepon-derent
ştiinţific/publicistic; comenta-riul se
combină cu analiza de text, include
elemente de explorare şi expunere, este
pregătit esenţial de lectura creatoare;
• dezvoltarea operei – imaginarea de
către elevi a unor situaţii, relaţii, stări
etc. noi pentru personajele operei,
pornind de la un obiectiv formulat de
profesor, sau în soluţionarea unei
probleme pe care autorul (concepţia
operei) a lăsat-o intenţionat pe
seamacititorului, are contingenţe cu
metoda problematizării şi a învăţării
prin descoperire; este una dintre cele
mai accesibile metode creative;
• ilustrarea – antrenarea, extrapo-larea
competenţelor din domeniul artei
plastice,muzicii,psihologiei,filosofiei etc.
în domeniul literar prin producerea de
ilustraţii (muzicale, plastice, psiho-
logice,axiologice etc.) la operă, feno-
mene; metodă descendentă din
sincretismul şi interacţiunea artelor;
• disputa sau competiţia de idei –
antrenează elemente ale unor metode
diferite, constituie o metodă de
valorificare sintetică, conceptuală a
căreia elevii îşi argumentează punctele
de vedre asupra unui fenomen, operă
sau concept promovat de operă; necesită
pregătire prealabilă, centrată pe o
problemă formulată de profesor după
reconstruieşte,consolidează, antrenând principiul contradicţiei;
ambii subiecţi ai educaţiei: subiectul
comunicant şi subiectul educat.
• brainstormingul (competiţie spon-
tană de inteligenţă) sau retroacţiunea –
este o metodă înviorătoare, stimulatoare
a gândirii, fanteziei, isteţimii etc., adică
a creativităţii spontane;
• conversaţia asupra lecturii
particulare – cunoscută ca formă de
predare-învăţare, este şi o metodă
hermeneutică prin definiţie, deoarece
angajează comentarii, opinii, avize,
eseuri, tablete etc. elaborate inde-
pendent, în urma unor lecturi de
plăcere, necontrolate didactic, deci e o
metodă de stimulare a valorii imanente
a cititorului.