- Scrânciobul s-o balansat, s-o balansat, şi iar pe
Ina: - Of, of, of, nu mă-ntreba! Nu mă-ntreba! acoperiş... Şi o chicat, şi o fărâmat acoperişul, şi - Ce-ai păţit? spune ce-ai păţit! căpriorii acolo şi podea, laminat, o fărâmat tot, şi - O murit soacră-mea şi cuscră-ta! o chicat de acolo drept în canapea... - (se vaită) Dumnezeu s-o ierte! - Hiii, în canapeaua care ţi-am cumparat-o eu la - of, of, of! nunta? - dar ce? dar cum o murit? - Da, aceea care am luat-o de la Ibraghim! - of, o venit la mine... - Văleu, Doamne! Şi? -da! - Şi canapeaua o aruncat-o în pod... - am stat la masă, cu e obiceiul... - Şi unde o ajuns în pod? - da, aşa, după obicei... - S-o apucat de lustră! -şi tot cum îi obiceiul... am ieşit la fumat. - Hiiii... liustra şeia care tot eu ţi-am cumpărat-o! . şi? - Lustra ceea care de la Cocaa-cola am câştigat-o! - Şi a, ieşit la balcon... - Ei, tui! Jina s-o bată! Ei... şi dar cum o murit - Doamne! totuşi? - Şi cum balconul era şubred şi ea cam zdravănă... - Ei, cum o murit? Am împuscat-o că îmi fărâma - Cum? casa... - Şi când o tras un fum... - Ei, Doamne! Şi dar ce să face, noi acum? - Of! - Trebuie o pomină. - Şi-o chicat balconul jos. - Dă să o pominim dar, că eu când ţi-oi pomini-o - Hiii, o rupt balconul şi-o murit! odată! - Nu, nu, nu, nu, nu. - Dar la aşa pomină trebuie un dans... - Dar cum? - Eu îţi găsesc ce-i mai bun dansatori! Câţi vrei: doi - O chicat drept în scrânciob! vrei? unul? Câte vrei? - Of, Doamne! - Lasă unul câ-i mai bine! - În scrânciob s-o balansat şi o aruncat-o pe - Bine dar, unul dar bun! acoperiş... - Ăleu, şi acolo o murit? - Nu, că o dovdit să se-apuce de hogeag! - Aleu, Doamne! - Şi ea măşcată! Şi hogeagu putred... şi s-o dus la vale uite-aşa, cu tot cu oale. - Văleu, ş-o chicat jos şi-o murit jos... - Nu, nu. Nu. Nu, că s-a apucat de uluce. - Of, of, şi s-o crăpat ulucele! - Ei, da, mai bine crăpa soacra! O chicat cu tot cu uluce! - S-o chicat jos, cu tot cu uluce şi o murit! - Nu, nu, nu c-o chicat iar în scrânciob... - Doamne, Doamne, da-i tare dar omul ista!