Subiectul 1. Noţiuni introductive privind dreptul comerţului internaţional.

Obiective Unităţi de conţinut

 Să reproducă noţiunea dreptului 1. Noţiunea, obiectul şi metoda de reglementare a
comerţului internaţional. dreptului comerţului internaţional
 Să identifice obiectul dreptului 2. Corelaţia dreptului comerţului internaţional cu alte
comerţului internaţional. ramuri de drept.
 Să explice caracterul pluridisciplinar 3. Principiile dreptului comerţului internaţional.
al dreptului comerţului internaţional. 4. Raportul juridic de comerţ internaţional.
 Să argumenteze autonomia dreptului 5. Izvoarele dreptului comerţului internaţional.
comerţului internaţional. 6. Subiecţii dreptului comerţului internaţional.
 Să definească şi să identifice
principiile dreptului comerţului internaţional.
 Să definească şi să caracterizeze
raportul juridic de comerţ internaţional. Termeni-cheie: obiectul, metoda, principiile,
 Să identifice categorii de raporturi izvoarele, subiecţii.
juridice ce apar în cadrul relaţiilor
comerciale internaţionale.
 Să definească izvoarele dreptului
comerţului internaţional.
 Să identifice categoriile izvoarelor
dreptului comerţului internaţional.
 Să clasifice izvoarele dreptului
comerţului internaţional.
 Să compare izvoarele inetrnaţionale
ale dreptului comerţului internaţional cu
izvoarele interne ale dreptului comerţului
internaţional.
 Să identifice particularităţile
uzanţelor comerciale internaţionale
standardizate ca izvor al dreptului comerţului
internaţional.
 Să definească subiecţii dreptului
comerţului internaţional.
 Să clasifice subiecţii dreptului
comerţului internaţional.
 Să evidenţieze particularităţile
statului ca subiect al dreptului comerţului
internaţional.
 Să caracterizeze societăţile
transnaţionale ca subiecte ale dreptului
comerţului internaţional.
 Să compare subiectele de drept
internaţional, participante la raporturile
juridice de comerţ internaţional şi subiectele
de drept naţional, participante la raporturile
juridice de comerţ internaţional.
 COMPETENŢE
1. Cunoaşterea conceptelor, teoriilor, paradigmelor şi metodologiei din domeniul juridic;
2. Utilizarea cunoştinţelor în culegerea datelor şi informaţiilor referitoare la probleme concrete
de drept;
3. Aplicarea legislaţiei Republicii Moldova, a altor instrumente juridice europene şi
internaţionale;
4. Aplicarea tehnicilor şi instrumentelor specifice din domeniul juridic în soluţionarea
problemelor de ordin practic;
5. Exprimarea viziunilor proprii faţă de reglementări sau coliziuni sau de drept;
6. Utilizarea de tehnici, metode şi procedee în vederea formulării soluţiilor interpretative ale
normelor juridice;
7. Formularea propunerilor în vederea perfecţionării cadrului legal existent.
8. Îndeplinirea la termen, riguroasă şi responsabilă, în condiţii de eficienţă şi eficacitate, a
sarcinilor profesionale, cu respectarea principiilor eticii juridice
9.Utilizarea eficientă a resurselor de comunicare, a surselor de formare profesională asistată, atât
în limba română, cât şi într-o limbă de circulaţie internaţională
BILIOGRAFIE OBLIGATORIE
1. Lilia Gribincea, Tratat Dreptul comerţului internaţional, Editura Reclama, Chişinău,
2014.
2. Dragoş - Alexandru Sitaru, Dreptul comerţului internaţional, Tratat, Partea Generală,
Universul Juridic, Bucureşti, 2008.
3. Alexandru-Şerban Stănescu, Dragoş - Alexandru Sitaru, Claudiu Paul Buglea, Dreptul
comerţului internaţional, Tratat, Partea Specială, Universul Juridic, Bucureşti, 2008.
Convenţii internaţionale
1. Convenţia ONU asupra contractelor de vânzare internaţională de mărfuri de la Viena din 11
aprilie 1980.
2. Convenţia asupra prescripţiei în materie internaţională de mărfuri, New York 14 iunie 1974.
3. Protocolul de la Viena din 11.04.1980 de modificare a Convenţia asupra prescripţiei în materie
internaţională de mărfuri de la New York 14 iunie 1974.
4. Convenţia asupra legii aplicabile obligaţiilor contractuale, Roma 1980.
5. Convenţia cu privire la legea aplicabilă vânzării internaţionale de obiecte mobile corporale, Haga
15.06.1955.
6. Convenţia referitoare la legea aplicabilă contractelor de vânzare internaţională de bunuri, Haga
22.12.1986.
7. Convenţia privind transporturile internaţionale feroviare COTIF, adoptată la Berna la 9.05.1980.
8. Convenţie vamală relativă la transportul internaţional al mărfurilor sub acoperirea carnetelor
T.I.R., Geneva, 14.11.1975.
9. Convenţia relativă la contractul de transport internaţional al mărfurilor pe şosele C.M.R.,
Geneva, 19.05.1956.
10. Convenţia de la Montreal din 28.05.1999 pentru unificarea anumitor reguli relative la transportul
aerian internaţional.
11. Convenţia Naţiunilor Unite privind transportul de mărfuri pe mare - Regulile de la Hamburg,
adoptată la Hamburg, la 30 martie 1978.
12. Convenţia privind leasing-ul financiar de la Ottawa, adoptată la 28 mai 1988.
13. Convenţia cu privire la factoring-ul internaţional, adoptată la Ottawa la 28 mai 1988.
14. Convenţia Europeană de Arbitraj Comercial Internaţional, Geneva, 21.04.1961.
15. Aranjamentul relativ la aplicarea Convenţiei Europene de Arbitraj Comercial Internaţional, Paris,
17.12.1972.
16. Convenţia pentru recunoaşterea şi executarea sentinţelor arbitrale străine, New York,
10.06.1958.
LEGISLAŢIA REPUBLICII MOLDOVA
1. Codul civil al Republicii Moldova din 6.06.2002.
2. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova din 30.05.2003.
3. Legea Republicii Moldova Republicii Moldova Nr.24-XVI cu privire la arbitrajul comercial
internaţional din 22.02.2008.
4. Legea Republicii Moldova Nr.23-XVI cu privire la arbitraj din 22.02.2008.
5. Legea Republicii Moldova Nr.134-XVI cu privire la mediere din 14.06.2007.
6. Legea Republicii Moldova Nr.81-XV din 18.03.2004 cu privire la investiţiile în activitatea de
întreprinzător.
7. Legea Republicii Moldova Nr.845-XII din 3.01.1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.
8. Legea reglementării de stat a activităţii comerciale externe Nr.1031-XV din 8.06.2000.
9. Legea Republicii Moldova privind protecţia consumatorilor Nr.105-XV din 13.03.2003.
10. Legea Republicii Moldova Nr.1194-XIII din 21.05.1997 cu privire la transporturi.
11. Codul transporturilor auto din 29.07.1998.
12. Codul transportului feroviar din 17.07.2003.
13. Legea Republicii Moldova Nr. 407 - XVI cu privire la asigurări din 21.12.2006.
14. Legea Republicii Moldova Nr.59-XVI din 28.04.2005 cu privire la leasing.
MONOGRAFII SUPLIMENTARE:
1. A. Băieşu, Contracte comerciale internaţionale: suport de curs, Chişinău, CEP USM,
2007.
2. Henry Campbell Black, M.A., Blak’s Law Dictionary, Definition of the Terms and
Phrases of American and English Jurisprudence, Ancien and Modern, St.Paul, MINN, West
Publishing Co, 1991.
3. Mircea N. Costin, S. Deleanu, Dreptul comerţului internaţional, vol.I, Partea generală,
vol.II, Partea specială, Lumina Lex, Bucureşti, 2004.
4. Violeta Cojocaru, Recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti străine în
materie civilă în Republica Moldova, Chişinău, CEP USM, 2007.
5. John D. Calamari, Joseph M. Perillo, Contracts, Third Edition, Hornbook Series, West
Publishing Co, St.Paul, MN, 1992.
6. Fritz Enderlein, Dietrich Mascow, International Sales Law, United Nations Convention
Contracts for the International Sales of Goods. Convention on the Limitation Period in the
International Sales of Goods, Oceana Publications, New York, London, Rome, 1992.
7. Lilia Gribincea, Dreptul comerţului internaţional, Editura Reclama, Chişinău, 1999.
8. Lilia Gribincea, Contractul comercial de vânzare-cumpărare internaţională, Editura
Reclama, Chişinău 2002.
9. Richard A.Mann, Barry S.Robert’s, Business Law, Ninth Edition, West Publishing Co,
St.Paul, MN, 1994.
10. Dumitru Mazilu, Tratat privind dreptul comerţului internaţional, Universul Juridic,
Bucureşti, 2011.
11. Ioan Macovei, Dreptul comerţului internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2006.
12. Ioan Macovei, Dreptul comerţului internaţional, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2009.
 13. Daniel Mihail Şandru, Dreptul comerţului internaţional, Editura Universitară, Buc,
2014.
14. Brânduşa Ştefănescu, Charlotte Ene, Ana Maria Lupulescu, Brânduşa
Vartolomei, Dreptul comerţului internaţional în documente, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2003.
NOŢIUNI INTRODUCTIVE ÎN DREPTUL COMERŢULUI INTERNAŢIONAL
1. Definiţia şi importanţa dreptului comerţului internaţional

Dreptul comerţului internaţional constituie ansamblul normelor de drept care reglementează

raporturile de comerţ internaţional şi de cooperare economică şi tehnico-ştiinţifică stabilite între
participanții la comerţul internaţional.
Dreptul comerţului internaţional este o materie juridică interdisciplinară, care cuprinde mai multe
norme juridice, aparţinînd mai multor ramuri de drept, în principal de drept comercial, drept
civil, drept procesual-civil, drept internaţional privat.
În raporturile comerciale internaţionale este caracteristică poziţia de egalitate juridică în care se
află subiectele unele faţă de altele. Trebuie de menţionat că în aceste raporturi, statul acţionează
ca subiect de drept privat, adică de pe poziţii de egalitate juridică cu cealaltă parte, care poate fi o
persoană fizică sau juridică care aparţine altui stat. În alte cazuri, în raporturile cu persoanele
fizice şi juridice străine, statul acţionează ca putere suverană.
Normele juridice prin care sunt reglementate raporturile de drept al comerţului internaţional,
constituie un set de reguli privind simplificarea şi accelerarea operaţiunilor comerciale. Aceste
norme au următoarele caracteristici:
a) Formalităţile cerute pentru validitatea actului juridic sunt minime şi uşor de îndeplinit.
Exemplu: contractul de vînzare – cumpărare internaţional.
b) În materie comercială, majoritatea sistemelor de drept naţional nu reclamă o formulare anume
pentru punerea în întîrziere a debitorului. Se prevede că punerea în întîrziere poate rezulta din
orice înscris.
c) Normele dreptului comerţului internaţional consacră în materie de probaţiune, principiul
libertăţii probelor, potrivit cărora dovada unui contract comercial poate fi făcută prin orice
mijloace, inclusiv proba cu martori şi prezumţiei, indiferent de valoarea acelui contract.
d) Procedura simplificată de soluţionare a litigiilor datorită posibilităţii supunerii jurisdicţiei
arbitrajului internaţional.
2. Obiectul dreptului comerţului internaţional

Obiectului dreptului comerţului internaţional îl constituie raporturile juridice patrimonial care au

caracter atît comercial, cît şi internaţional. Raporturile de comerţ internaţional, sunt prin esenţa
lor, raporturi patrimoniale.
Determinarea noţiunii de comercialitate aparţine sistemului de drept al fiecărui stat şi se face
după criterii proprii. În principal sunt întîlnite 2 concepţii cu privire la determinarea
comercialităţii:
a) Concepţia subiectivă;
b) Concepţia obiectivă.
Concepţia subiectivă, consacrată în sistemele de drept de influență germană, i-a în considerare
calitatea participantului la raportul juridic. Conform acestei concepţii, operaţiunile efectuate de
către un comerciant în exerciţiul funcţiunii sale, sunt considerate acte şi fapte de comerţ. Astfel,
calitatea de comerciant, stabileşte o prezumţie legală de comercialitate. Prezumția are un caracter
relativ, putînd fi înlăturată de persoana interesată, prin administrarea probei contrare.
Concepţia obiectivă o întîlnim în sistemele juridice de inspiraţie franceză are în vedere obiectul
reglementării juridice, adică activitatea comercială. Potrivit acestei concepţii, actele şi faptele de
comerţ sunt operaţiunile pe care legea le determină ca atare, indiferent de calitatea şi voinţa
părţilor.
Caracterul internaţional presupune existenţa unui element de extraneitate în cadrul raportului
juridic de drept internaţional. Nu orice element de extraneitate prezent într-un raport juridic este
de natură să confere acestuia caracterul internaţionalităţii. De exemplu, în tratatul internaţional se
consideră că pentru caracterul internaţional al unui raport juridic, cetăţenia părţilor ca element de
extraneitate, este irelevant. În schimb, dacă sediul sau domiciliul părţilor se află în state diferite
avînd deci caracter de extraneitate, de regulă este luat în considerare pentru determinarea
caracterului internaţional al contractului respectiv.
Convenţiile internaţionale în materie, folosesc pentru definirea internaţionalităţii, soluţii distincte
în materia contractului de vînzare internţională de mărfuri, caracterul internaţional este dat de
domiciliul sau sediul părţilor, iar în absenţa acestuia, de reşedinţa lor obişnuită. Putem menţiona
astfel art. 1, alin. 1 al Convenţiei de la Viena din 1980 privind vînzarea internaţională de mărfuri
sau art. 2 al Convenţiei de la New York din 1974 privind prescripţia în materie de vînzare
internaţională de mărfuri.
În domeniul transporturilor, caracterul internaţional este dat de executarea prestaţiei pe teritoriul
mai multor state. De exemplu, art. 1 al Convenţiei de la Geneva referitoare la contractul de
transport internaţional de mărfuri pe şosele din 1956 (CMR).
Unele convenţii internaţionale adoptă pentru identificarea internaţionalităţii, 2 criterii, unul fiind
principal, care este dublat de unul secundar. Astfel Convenţia de la Haga privind vînzarea
internaţională de bunuri din 1964, impune coexistenţa a 2 criterii în mod cumulativ. Elementul
de internaţionalitate se concretizează prin sediul sau reşedinţa părţilor în state diferite, precum şi
prin mişcarea obiectelor vîndute, locul încheierii contractelor sau locul predării bunului vîndut.
3. Subiectele raportului dreptului de comerţ internaţional

Acestea pot fi clasificate după mai multe criterii.

1. În funcţie de ordinea juridică de apartenenţă, acestea pot fi clasficate:
– Subiecte de drept internaţional;
– Subiecte de drept naţional;
– Societăţile trans-naţionale sau multi-naţionale.
Subiectele de drept internaţional pot fi clasificate la rîndul lor, în două subgrupe:
a) Statul;
b) Organizațiile internaţionale.
Dreptul statelor de a face comerţ este un drept fundamental, prevăzut în Carta Drepturilor şi
Îndatoririlor Economice ale statelor, fiecare stat fiind liber să aleagă modalităţile de organizare a
relaţiilor sale economice externe.
Conform art. 58, alin. 1 cod civil al R. M., statul şi unităţile administrativ-teritoriale participă la
raporturile juridice civile pe poziţii de egalitate cu celelalte subiecte de drept.
Atribuţiile statului şi ale unităţilor administrativ – teritoriale se exercită în asemenea raporturi de
organele acestora, în conformitate cu competenţa lor. Alin. 2 al aceluiaşi articol prevede că
organele împuternicite să exercite o parte din funcţiile Guvernului posedă personalitate juridică
doar dacă aceasta decurge din prevederile legii sau în cazurile expres prevăzute de lege din actele
autorităţilor publice centrale sau locale.
Organizaţiile internaţionale sunt create prin acorduri de voinţă al statelor interesate. Capacitatea
juridică a acestora este determinată prin convenţia de constituire a lor. Asemenea statelor,
organizaţiile internaţionale figurează în calitate de subiecte de drept a raporturilor de comerţ
internaţional doar atunci cînd acţionează în administrarea patrimoniului atribuit acestora, şi doar
în măsura în care este necesar pentru atingerea scopului.
Societăţile trans-naţionale sau multinaţionale, sunt societăţi comerciale care chiar de la
constituirea lor se caracterizează prin elemente fără caracter naţional, cum ar fi:
a) Capitalul ce provine de la asociaţi din ţări diferite;
b) Stabilirea uneori, a unora sau mai multor sedii principale în ţări diferite, şi care sunt lipsite de
o legătură juridică cu un anumit stat, astfel în privinţa lor, nu primeşte vocaţie nici una din legile
naţionale.
Participanţii cei mai des întîlniţi în raporturile de comerţ internaţional sunt subiectele de drept
naţional (persoanele fizice/juridice).
4. Izvoarele dreptului comerţului internaţional

Pot fi clasificate în două categorii:

a) Interne;
b) Internaţionale.
Cele interne sunt:
a) Legile interne;
b) Uzanţele comerciale interne.
Legile interne cuprind:
a) Constituţia şi legile constituţionale;
b) Legile organice;
c) Legile ordinare (Legea cu privire la S. A., Legea vînzării de mărfuri).
Uzanţele comerciale sunt în esenţa lor uzanţe profesionale. Uzanţele comerciale sunt incluse de
regulă în conţinutul contractelor comerciale, forţa lor juridică fiind aceea a unei clauze
contractuale.
Izvoarele internaţionale sunt:
a) Convenţiile şi tratatele internaţionale;
b) Uzanţele comerciale uniforme internaţionale.
Convenţiile internaţionale pot fi:
a) Bilaterale;
b) Multilaterale.
Printre convenţiile multilaterale, putem enumera următoarele:
• Convenţia de la Viena privind vînzarea internaţională de mărfuri, din 11 aprilie 1980;
• Convenţia de la Roma din 1980 privind legea aplicabilă a obligaţiilor contractuale.
Uzanțele comerciale uniforme internaţionale constituie acele reguli prin folosirea repetată a unor
clauze contractuale în armonie cu obiceiurile practicate în diverse centre comerciale şi pe care
practica comercială internațională le-a pus în valoare, instituind o anumită standardizare şi
unificare a lor, realizată prin metode diferite precum:
a) Adoptarea de condiţii uniforme cu caracter general
b) Elaborarea de contracte model cu privire la grupuri speciale de mărfuri
c) Includerea într-un contract internațional anumit a unor condiţii generale de livrare.
Exemplul cel mai elocvent sunt regulile INCOTERMS adoptate sub egida Camerei
internaţionale de Comerț din Paris. Corespunzător acestor reguli din SUA si Canada se aplica
uzanțele RAFTD. Unii autori consideră că din izvoarele internaţionale ale dreptului comerțului
internațional mai fac parte de asemenea regulamentele si directivele U.E., principiile
UNIDROIT, modele de contracte internaţionale uniforme elaborate de către Camera
internaționala de Comerț din Paris sau de către Asociațiile internaţionale de specialitate.

Corelaţia dreptului comerțului internațional cu alte ramuri de drept

 
Corelaţia dreptului comercial cu dreptul civil.
Consideraţii generale. Pornind de la faptul că obiectul dreptul comerţului internaţional este
format din raporturile juridice ce se stabilesc, în principal, în cadrul activităţii de comerţ
internaţional, şi care sunt reglementate prin norme de drept intern, ce guvernează comerţul
exterior al fiecărui stat, norme conflictuale ce se aplică raporturilor juridice de comerţ exterior şi
norme de drept internaţional public rezultă că dreptul comerţului internaţional este materie
juridică interdisciplinară ce cuprinde reglementări de natură variată .
Aşadar, normele juridice ce compun, în principal, dreptul comerţului internaţional sunt norme
materiale de drept comercial şi de drept civil şi norme de drept procesual civil reunite în cadrul
acestei materii juridice prin obiectul lor comun de reglementare, şi anume, raporturile care apar
în cadrul comerţului internaţional şi cooperării economice internaţionale .
În literatura de specialitate sau manifestat opinii diferite cu privire la includerea sau nu în
conţinutul dreptului comerţului internaţional a normelor conflictuale aplicabile comerţului
internaţional. Există autorii care susţin că aceste norme intră în conţinutul dreptului internaţional
privat, după cum există şi autori care apreciază că dreptul comerţului internaţional include şi
normele conflictuale în materie, în sensul că sfera de aplicare a normelor materiale este
determinată de normele conflictuale aplicabile comerţului internaţional , fapt ce determină ca
acest drept să apară ca un drept material şi conflictual în acelaşi timp6 .
Toate aceste precizări sunt de natură să reliefeze că dreptul comerţului internaţional prezintă o
serie de corelaţii cu alte discipline juridice, în special, cu dreptul comercial intern, cu dreptul
civil, cu dreptul procesual civil, cu dreptul internaţional privat şi cu dreptul internaţional public.
Analiza acestor corelaţii permite identificarea unor elemente comune, unor aspecte de
similitudine, dar şi a unor particularităţi specifice având în vedere obiectul de reglementare
diferit.
Corelaţia dintre dreptul comerţului internaţional şi dreptul comercial.
Odată cu intrarea în vigoare a noului Cod Civil, Codul comercial a fost abrogat7 , fapt ce a
determinat opinii diverse cu privire la existenţa, în continuare, ca ramură de drept de sine
stătătoare a dreptului comercial având în vedere faptul că, în privinţa unor instituţii esenţiale ale
dreptului comercial clasic românesc – actul de comerţ 8 şi comerciantul – , Legea nr. 71/2011 de
punere în aplicare a noului Cod Civil a dispus abrogarea9 .
Pe de altă parte, consacrarea de Constituţia României în art. 134, alin. 2, lit. a principiului
libertăţii comerţului şi concurenţei loiale, neabrogarea unor legi speciale care conţin particula
„comercial” sau se referă la „comercianţi”10, continuarea funcţionării Oficiului Naţional al
Registrului Comerţului ca entitatea constituită pentru gestionarea aspectelor legate de
comercianţi 11, reglementarea de către noul Cod Civil doar a unei părţi din obligaţiile
profesioniştilor, nu şi statutul comercianţilor sau al altor categorii de profesionişti şi nici
obligaţiile profesionale ale comercianţilor12, care rămân reglementate prin legi speciale
constituie o serie de argumente în favoarea existenţei, în continuare, a materiei juridice - dreptul
comercial13. În aceste condiţii se poate aprecia că, dacă, în trecut, în sistemul dualist, delimitarea
raporturilor comerciale de raporturile civile se realiza pe baza conceptelor de acte şi fapte de
comerţ şi a celui de comerciant (art. 3 şi 7 din Codul comercial abrogat), în prezent, în sistemul
unitar, delimitarea raporturilor comerciale de cele civile are la baza conceptul de întreprindere şi
cel de profesionist14.
Astfel, încă din art. 3, alin. 1 din noul Cod Civil, se arată că dispoziţiile acestuia se aplică
profesioniştilor în mod direct şi, nu doar în subsidiar sau în completare, ca normă de drept
comun. În înţelesul art. 3 alin. 2 din noul Cod Civil sunt consideraţi profesionişti toţi cei care
exploatează o întreprindere, iar prin exploatarea unei întreprinderi se înţelege exercitarea
sistematică, de către una sau mai multe persoane, a unei activităţi organizate ce constă în
producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau prestarea de servicii, indiferent daca are
sau nu un scop lucrativ15. Astfel, în concepţia Codului civil, desfăşurarea unei activităţi
organizate şi sistematizate califică aceasta activitate ca având caracter profesional, iar persoana
care o realizează are calitatea de profesionist.
Deci, exploatarea unei întreprinderi constituie forma juridică de desfăşurare a oricărei activităţi
cu caracter profesional. Desfăşurarea unei activităţi economice în scopul obţinerii unui profit
defineşte caracteristicile activităţii comerciale. Aceasta înseamnă ca o întreprindere al cărei
obiect este activitatea economică, desfăşurată în scopul obţinerii unui profit este o întreprindere
economică (comercială) şi, dimpotrivă, întreprinderea al cărei obiect este neeconomic şi nu
urmăreşte obţinerea profitului este o întreprindere civilă. Plecând de la aceste consideraţii se
poate concluziona că, ţinând cont de faptul că întreprinderea poate fi o economică (comercială)
sau civilă, profesionistul care exploatează o întreprindere economică (comercială) are calitatea de
comerciant.
Această opinie este susţinută şi de prevederile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 71/2011 de punere în
aplicare a noului Cod Civil, care arată că, prin profesionist se înţelege comerciantul,
întreprinzătorul, operatorul economic, precum şi orice altă persoană autorizată să desfăşoare
activităţi economice profesionale (inclusiv profesii liberale).
Aşadar, comerciantul nu este identic cu profesionistul16, ci este doar o specie de profesionist17.
În aceste condiţii exploatarea unei întreprinderi economice (comerciale) de către profesionistul
comerciant implică săvârşirea unor acte juridice, fapte juridice şi operaţiuni economice ce pot fi
calificate drept acte juridice comerciale şi al căror regim juridic este cel prevăzut de Codul civil
şi de legile speciale. Totodată, în art. 2557, alin. 2 din noul Cod civil se face referire, în mod
expres, la raporturi ju
ridice comerciale care nu pot să fie decât raporturile juridice generate de actele juridice
comerciale. Pe cale de consecinţă, litigiile izvorâte din actele juridice comerciale sunt litigii
comerciale18. Toate acestea argumente îndreptăţesc opiniile afirmate în literatura de specialitate
ce apreciază că dreptul comercial nu dispare odată cu unificarea dreptului privat, întrucât
comerţul în sine, ca activitate exercitată nu dispare şi nici comercianţii, cei care exercită această
activitate nu pot dispărea, chiar dacă acum se includ în categoria profesioniştilor19. În actualului
cadru legislativ, „materia comercială”, care formează substanţa dreptului comercial, ar putea fi
redefinită în sensul cuprinderii activităţilor de producţie, comerţ sau prestări de servicii, la care
se pot adăuga activităţile privind executarea de lucrări, activităţi concretizate în contracte:
vânzare-cumpărare, furnizare, report, antrepriză, societate, transport, mandat, agenţie,
intermediere, depozit, asigurare, cont curent, contul bancar curent şi alte contracte bancare etc. în
scopul obţinerii unui profit, activităţi desfăşurate în principal, de acea categorie de profesionişti
numiţi comercianţi 20. Aşadar, comercialitatea raporturilor juridice din acest domeniu este dată
de faptul acestea izvorăsc din activităţile de producţie, comerţ prestări de servicii sau executări
de lucrări desfăşurate, în scopul obţinerii unui profit, în principal, de acea categorie de
profesionişti numiţi comercianţi. Dreptul comerţului internaţional reglementează raporturi
juridice asemănătoare cu cele de drept comercial (au un caracter patrimonial şi comercial) dar,
totodată, în contrast cu raporturile comerciale interne, cele internaţionale conţin un element de
extraneitate, care le imprimă un caracter specific21 în sensul că, datorită acestei împrejurări,
raporturile de comerţ internaţional sunt supuse mai multor sisteme de drept, intervenind
conflictul de legi. Ca urmare a acestei situaţii raporturile comerciale internaţionale vor fi supuse
dreptului intern numai în situaţia în care acesta se aplică, în baza unei norme conflictuale, ca lex
causae22. În aceste context, având în vedere noile modificări legislative din România rezultă,
totodată, că, în situaţia raporturilor de drept al comerţului internaţional cărora în baza normei
conflictuale li se aplică sistemul de dreptul român, se vor avea în vedere, în mod direct,
dispoziţiile noului Cod Civil, precum şi legile speciale neabrogate în materie, spre deosebire de
situaţia anterioară unde, mai întâi, raportarea se făcea la dispoziţiile Codului Comercial, şi numai
dacă acesta nu conţinea reglementări sau nu erau suficiente se aplicau dispoziţiile Codului civil,
dreptul civil reprezentând dreptul comun în materie pentru ambele discipline. Specificitatea
dreptului comerţului internaţional este dată şi de faptul că, deşi, raporturile juridice de drept
comercial şi de drept al comerţului internaţional sunt guvernate, într-o oarecare măsură, de
aceleaşi acte normative interne, în cele mai multe cazuri, raporturile juridice de comerţ
internaţional sunt reglementate prin norme proprii (de exemplu: convenţii internaţionale, uzanţe
comerciale internaţionale)23 care nu se aplică şi în materia dreptului comercial intern24. În felul
acesta, dreptul comerţului internaţional apare ca un drept special faţă de dreptul comercial
intern25. În condiţiile în care admitem existenţa, în continuare, a unui drept comercial, care se
include în ramura dreptului privat, apreciem că, şi în condiţiile noului Cod Civil, în ambele
categorii de raporturi juridice supuse analizei, participanţi – persoane fizice sau juridice - au
calitatea de comercianţi şi se plasează pe poziţii de egalitate juridică. Corelaţia dintre dreptul
comerţului internaţional şi dreptul civil. În condiţiile în care intrarea în vigoare a noului Cod civil
a însemnat abandonarea concepţiei dualiste în ceea ce priveşte reglementarea raporturilor civile
şi comerciale, devine evidentă existenţa unei legături strânse între dreptul comerţului
internaţional şi dreptul civil. Astfel, în absenţa Codului Comercial, noul Cod Civil nu se va mai
aplica doar atunci când nu există nici o altă reglementări ci devine un izvor principal, alături de
legile speciale în materie, în ansamblul izvoarelor interne ale dreptului comerţului internaţional.
Totodată, raporturile de drept al comerţului internaţional şi raporturile de drept civil prezintă
unele elemente comune. Astfel, atât în dreptul comerţului internaţional, cât şi în dreptul civil,
părţile se află pe poziţii de egalitate juridică, dar, atâta timp cât admitem existenţa, în continuare,
a dreptului comercial, în timp ce subiectele dreptului civil sunt persoanele fizice sau juridice care
nu prezintă o calitate specială, subiectele dreptului comerţului internaţional sunt persoanele fizice
şi juridice care au calitatea de comerciant şi capacitatea de a efectua operaţiuni de comerţ
exterior26. Spre deosebire de raporturile de drept civil, care sunt patrimoniale şi nepatrimoniale,
dreptul comerţului internaţional cuprinde, în principal, raporturi patrimoniale, ce se
caracterizează prin comercialitate şi internaţionalitate27.
Corelaţia dintre dreptul comerţului internaţional şi dreptul internaţional privat. Legăturile
cele mai puternice ale dreptului comerţului internaţional sunt cu dreptul internaţional privat. La
început, un capitol al acestei discipline, dreptul comerţului internaţional a devenit în timp o
disciplină autonomă 28. Având în vedere cele menţionate atât raporturile juridice de comerţ
internaţional, cât şi cele de drept internaţional privat vizează domeniul privat, iar poziţia părţilor
în raporturile juridice specifice celor două discipline este aceea de egalitate juridică. Ambele
categorii de raporturi juridice prezintă un element de extraneitate, dar sfera lor este diferită 29. În
dreptul român, atât în convenţiile internaţionale la care România este parte, cât şi în legislaţia
internă, sunt reglementate, de regulă, două criterii de definire a caracterului internaţional al
raporturilor juridice care fac obiectul dreptului comerţului internaţional şi care trebuie întrunite
cumulativ: un criteriu de natură subiectivă, ca părţile la raportul juridic, persoane fizice sau
juridice să aibă domiciliul, respectiv, sediul, în state diferite şi un alt criteriu de natură obiectivă,
ca marfa, lucrarea, serviciul sau orice alt bun care face obiectul raportului juridic să se afle în
circuit internaţional, să se afle în situaţia de a fi transportat de pe teritoriul unui stat pe teritoriul
unui alt stat30. Aşadar, spre deosebire de dreptul internaţional privat, care ia în considerare orice
element de extraneitate, în dreptul comerţului internaţional raporturile juridice conţin un element
de extraneitate specific31, fapt ce determină aprecierea că dacă obiectul dreptului internaţional
privat este mai larg vizând raporturile juridice cu element de extraneitate în toate domeniile
dreptului privat (inclusiv în domeniul dreptului comerţului internaţional), obiectul dreptului
comerţului internaţional vizează doar raporturile ce apar în materia comerţului şi cooperării
economice şi tehnico-ştiinţifice internaţionale32. Totodată, dacă normele dreptului comerţului
internaţional sunt în marea majoritate norme materiale, normele dreptului internaţional privat
sunt, în principal, norme conflictuale33. Corelaţia dintre dreptul comerţului internaţional şi
dreptul procesual civil. Cu excepţia dispoziţiilor cuprinse în reglementări speciale, exerciţiul
acţiunilor comerciale este reglementat de Codul de Procedură Civilă 34. Dreptul comerţului
internaţional conţine şi trimiteri la normele de procedură civilă. Astfel, în Regulile de procedură
arbitrală aplicabile în arbitrajul comercial, din 2000, ale Curţii de Arbitraj Comercial
Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României prevăd că „prezentele
Reguli se completează cu dispoziţiile de drept comun de procedură civilă română în măsura în
care acestea sunt compatibile cu arbitrajul şi cu natura comercială a litigiilor” (art. 79)35.
Principalele diferenţieri constau în caracterul internaţional al Curţii de arbitraj şi natura
comercială a litigiilor36. De altfel, noul Cod de Procedură Civilă acordă o importanţă deosebită
arbitrajului – ca modalitate de soluţionare a litigiilor comerciale internaţionale37.

Corelaţia dintre dreptul comerţului internaţional şi dreptul internaţional public.

Raporturile de drept al comerţului internaţional şi raporturile de drept internaţional public se
aseamănă prin prisma elementului de internaţionalitate. Principiile fundamentale ale dreptului
internaţional public se aplică în mod corespunzător şi raporturilor comerciale internaţionale38.
Clauza naţiunii celei mai favorizate este un domeniu reglementat de către dreptul internaţional
public, dar cu impact direct atât în privinţa contractelor cât şi cu privire la soluţionarea litigiilor
de către instanţele arbitrale specializate39.
Deosebirea cea mai importantă a dreptului comerţului internaţional faţă de dreptului internaţional
public este aceea că participanţii au poziţii juridice diferite. În timp ce în dreptul comerţului
internaţional raporturile dintre participanţi sunt de egalitate juridică, putând exista chiar şi
situaţia în care statul intervine în raporturile comerciale internaţionale, însă în calitate de subiect
de drept privat, de iure gestionis situându-se pe poziţii de egalitate cu ceilalţi participanţi, în
dreptul internaţional public, statele (principalele subiecte de drept) acţionează numai ca puteri
suverane, de jure imperii

Bibliografie S. Angheni, Dreptul comercial – între tradiţionalism şi modernism în Curierul Judiciar nr. 9/2010 -
http://curieruljudiciar.ro/2010/10/08/dreptulcomercial-%E2%80%93-intretraditionalism-si-modernism O. Cărpenaru, Dreptul comercial în
condiţiile noului Cod Civil, Curierul Judiciar, nr. 10/2010 - http://curieruljudiciar.ro/2010/11/09/dreptulcomercial-in-conditiile-noului-cod-civil/
C. Florescu, Despre dreptul comercial in lumina noului Cod civil – intre tradiţie si modernitate - http://www.juridice.ro/177215/despredreptul-
comercial-in-lumina-noului-codcivil-intre-traditie-si-modernitate.html I. Leş, Noul Cod de Procedură Civilă – comentariu pe articole, Editura C.
H. Beck, Bucureşti, 2013 D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008 D. Lupaşcu, D. Ungureanu, Drept
public law is the fact that the participants have different juridical positions. While in international trade law the reports between the participants
refer to the juridical equality, and there may be even the situation when the state interferes in the international commercial reports, but as a
subject of private law, de iure gestionis having positions of equality in report to the other participants, in international public law, the states (the
main law subjects) act only as sovereign powers, de jure imperii80. Bibliography S. Angheni, Commercial Law – Between Traditionalism and
Modernism in Judicial Courier no. 9/2010 - http://curieruljudiciar.ro/2010/10/08/dreptulcomercial-%E2%80%93-intretraditionalism-si-
modernism O. Cărpenaru, Commercial Law in the Conditions of the New Civil Code, Judicial Courier no. 10/2010 -
http://curieruljudiciar.ro/2010/11/09/dreptulcomercial-in-conditiile-noului-cod-civil/ C. Florescu, About the Commercial Law in the Light of the
New Civil Code – Between Tradition and Modernity - http://www.juridice.ro/177215/despredreptul-comercial-in-lumina-noului-codcivil-intre-
traditie-si-modernitate.html I. Leş, The New Civil Procedure Code – Comment on Articles, C. H. Beck Press, Bucharest, 2013 D. Lupaşcu,
International Private Law, Universul Juridic Press, Bucharest, 2008 D. Lupaşcu, D. Ungureanu, International Private Law, Universul Juridic
Press, Bucharest, 2012 I. Macovei, International Trade Law vol. I, C. H. Beck Press, Bucharest, 2006 D. Mazilu, International Trade Law –
General Part, Lumina Lex Press, Bucharest, 1999 Gh. Piperea, Commercial Law. Enterprise, C.H. Beck Press, Bucharest, 2012 D. Al. Sitaru,
International Trade Law – Treaty, Universul Juridic Press, Bucharest, Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe
Juridice, Nr. 3/2013 Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013 90 internaţional privat,
Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012 I. Macovei, Dreptul comerţului internaţional vol. I, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2006 D. Mazilu,
Dreptul comerţului internaţional – partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999 Gh. Piperea, Drept comercial. Întreprinderea, Editura
C.H. Beck, Bucureşti, 2012 D. Al. Sitaru, Dreptul comerţului internaţional – tratat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008 D. Al. Sitaru, Drept
internaţional privat, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000 D. M. Şandru, Dreptul comerţului internaţional, ediţia a 3 a, Editura Universitară,
Bucureşti, 2012 I. Turcu, Noul Cod civil. Pe cine incomodează existenţa dreptului comercial?- http://www.juridice.ro/165692/noul-codcivil-pe-
cine-incomodeaza-existentadreptului-comercial.html ***Lexicon Promovarea şi derularea exportului, Supliment la Revista Economică,
Bucureşti, 198, p. 238. Legea nr. 287 din 17 iulie 2009 privind Codul civil Legea 134/2010 privind Noul Cod de Procedură Civilă OUG nr.
79/2011 pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil Legea nr. 71/2011 de punere în
aplicare a noului Cod Civil http://www.onrc.ro/romana/recom.php#func onf http://www.juridice.ro/177215/despredreptul-comercial-in-lumina-
noului-codcivil-intre-traditie-si-modernitate.html http://www.ujmag.ro/drept/dreptcomercial/tratat-de-drept-comercial-romanconform-noului-cod-
civil 2008 D. Al. Sitaru, International Private Law, Lumina Lex Press, Bucharest, 2000 D. M. Şandru, International Trade Law, the 3rd edition,
University Press, Bucharest, 2012 I. Turcu, The New Civil Code. Who is inconvenienced by the Existence of Commercial Law?
http://www.juridice.ro/165692/noul-codcivil-pe-cine-incomodeaza-existentadreptului comercial.html ***Lexicon Export Promotion and
Development, Supplement to Economical Magazine, Bucharest, 198, p. 238. Law no. 287 from July 17th, 2009 regarding the Civil Code Law
134/2010 regarding the New Civil Procedure Code EGD no. 79/2011 for regulating some measures necessary for the validation of Law no.
287/2009 regarding the Civil Code Law no. 71/2011 for applying the new Civil Code http://www.onrc.ro/romana/recom.php#func onf
http://www.juridice.ro/177215/despredreptul-comercial-in-lumina-noului-codcivil-intre-traditie-si-modernitate.html
http://www.ujmag.ro/drept/dreptcomercial/tratat-de-drept-comercial-romanconform-noului-cod-civil 1 ***Lexicon Promovarea şi derularea
exportului, Supliment la Revista Economică, Bucureşti, 198, p. 238. Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi” din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe
Juridice, Nr. 3/2013 Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue 3/2013 91 2 D. Al. Sitaru,
Dreptul comerţului internaţional – tratat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 87. 33 Norma conflictuală este norma juridică specifică
dreptului internaţional privat ce soluţionează conflictele de legi, adică desemnează sistemul de drept competent să guverneze raportul juridic cu
element de extraneitate, raport ce este susceptibil de a fi guvernat de două sau mai multe sisteme de drept diferite. (D. Al. Sitaru, Drept
internaţional privat, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p.25). Raportul juridic este numai susceptibil de a fi supus la două sau mai multe
sisteme diferite deoarece, prin mecanismul normei conflictuale, acestuia i se va aplica un singur sistem de drept, şi anume, cel indicat de norma
conflictuală. Sistemul de drept astfel determinat poartă denumirea de legea cauzei - lex causae -. (D. Lupaşcu, Drept internaţional privat, Editura
Universul Juridic, Bucureşti, 2008, p. 11). 4 Ex. T. R. Popescu, B. Ştefănescu, O. Căpăţînă, D. Mazilu etc. 5 I. Macovei, Dreptul comerţului
internaţional vol. I, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2006, p. 6. 6 D. Al. Sitaru, op. cit, 2008, p. 87. 7 În concepţia noului Cod Civil, odată ce acest
cod a intrat în vigoare, Codul Comercial român din 1887 a intrat în istorie şi, odată cu acesta, şi dualismul dreptului privat. (Gh. Piperea, Drept
comercial. Întreprinderea, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2012, p. 1). Monismul dreptului privat este dat de faptul că acesta include atât normele
de drept civil, cât şi norme de drept comercial (sau pentru profesionişti). (D. M. Şandru, Dreptul comerţului internaţional, ediţia a 3 a, Editura
Universitară, Bucureşti, 2012, p. 120.) 8 Referitor la faptele sau actele de comerţ, prin Legea nr. 71/2011 de aplicare a noului Cod Civil, se poate
constata că legiuitorul dispune, în mod expres, în art. 8 alin. 2 că, în toate actele normative în vigoare, expresiile „acte de comerţ” sau „fapte de
comerţ” se înlocuiesc cu expresia „activităţi de producţie, comerţ sau prestări de servicii, după caz”. În acelaşi timp, în finalul OUG nr. 79/2011
pentru reglementarea unor măsuri necesare intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil se mai precizează, pentru a se clarifica
aceste aspecte, că, la data intrării in vigoare a noului Cod Civil, sintagma „contract comercial” sau „contracte comerciale” se înlocuieşte cu
sintagma „contract civil” sau, după caz, „contracte civile”, iar sintagma „contracte sau acte de comerţ”, cu termenul „contracte”. (C. Florescu,
Despre dreptul comercial in lumina noului Cod civil – între tradiţie şi modernitate - http://www.juridice.ro/177215/despre-dreptulcomercial-in-
lumina-noului-cod-civil-intre-traditie-si-modernitate.html) 9 O. Cărpenaru, Dreptul comercial în condiţiile noului Cod Civil în Curierul Judiciar,
nr. 10/2010, p. 543- 546. (http://curieruljudiciar.ro/2010/11/09/dreptul-comercial-in-conditiile-noului-cod-civil/) 10 Legea nr. 31/1990 a
societăţilor comerciale, legislaţia concurenţei, legislaţia protecţiei consumatorilor, legislaţia bancară, legislaţia asigurărilor, legislaţia
transporturilor etc. 11 http://www.onrc.ro/romana/recom.php#funconf 12 Totuşi alte contracte importante utilizate până acum de comercianţi,
precum contractul de leasing, de factoring, de franciză nu au fost incluse în noul Cod Civil, fiind în continuare reglementate distinct, prin legi
speciale. (http://www.juridice.ro/177215/despre-dreptul-comercial-in-lumina-noului-cod-civil-intre-traditiesi-modernitate.html) 13 Pentru detalii
în acest sens vezi Gh. Piperea, op. cit., p. 1-19). 14 http://www.ujmag.ro/drept/drept-comercial/tratat-de-drept-comercial-roman-conform-noului-
cod-civil 15 Art. 3 alin. 3 in noul Cod Civil. 16 Deşi diverşi doctrinari au făcut consideraţii pe marginea acestei formulări în sensul că noţiunea de
comerciant nu a dispărut şi că se menţine, în continuare, în paralel cu profesioniştii din care face parte, există opinii care apreciază că legiuitorul a
dorit să precizeze că termenul de profesionist este menit să înlocuiască, la data intrării în vigoare a noului Cod civil, toţi ceilalţi termeni care se
regăsesc în diverse legi speciale dedicate acestora şi exercitării activităţii lor, fiind de acum înlocuite cu acest nou termen de profesionist. Deci
termenii care au de acum relevanţă în domeniul comercial ar fi „profesionist” şi „întreprindere”, renunţânduse la comerciant şi fapte sau acte de
comerţ, deci la sistemul obiectiv, în favoarea celui subiectiv. (C. Florescu, op. cit. - http://www.juridice.ro/177215/despre-dreptul-comercial-in-
lumina-noului-cod-civil-intretraditie-si-modernitate.html) 17 Pentru detalii în acest sens vezi Gh. Piperea, op. cit., p. 1-19. 18
http://www.ujmag.ro/drept/drept-comercial/tratat-de-drept-comercial-roman-conform-noului-cod-civil 19 C. Florescu, op. cit. -
 http://www.juridice.ro/177215/despre-dreptul-comercial-in-lumina-noului-cod-civilintre-traditie-si-modernitate.html; I. Turcu, Noul Cod civil. Pe
cine incomodează existenţa dreptului comercial?-http://www.juridice.ro/165692/noul-cod-civil-pe-cine-incomodeaza-existenta-
dreptuluicomercial.html 20 Activităţile, operaţiunile desfăşurate de comercianţi sunt reglementate, în principal, de Noul Cod civil, iar regimul
juridic al comercianţilor este amenajat de legislaţia specială, în principal de OUG nr. 44/2008 privind Analele Universităţii “Constantin Brâncuşi”
din Târgu Jiu, Seria Ştiinţe Juridice, Nr. 3/2013 Annals of the „Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Juridical Sciences Series, Issue
3/2013 92 desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale şi de
Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (S. Angheni, Dreptul comercial – între
tradiţionalism şi modernism în Curierul Judiciar nr. 9/2010 - http://curieruljudiciar.ro/2010/10/08/dreptul-comercial-%E2%80%93-
intretraditionalism-si-modernism/) 21 D. Mazilu, Dreptul comerţului internaţional – partea generală, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p. 78.
22 I. Macovei, op. cit., p. 16. 23 D. M. Şandru, op. cit., p. 12. 24 I. Macovei, op. cit., p. 17. 25 D. Mazilu, op. cit., p. 78. 26 D. Al. Sitaru, op. cit.,
2008, p. 108. 27 I. Macovei, op. cit., p. 17. 28 D. M. Şandru, op. cit., p. 13. 29 I. Macovei, op. cit., p. 18. 30 D. Al. Sitaru, op. cit., 2008, p. 100 -
102. 31 I. Macovei, op. cit., p. 18. 32 D. Lupaşcu, D. Ungureanu, Drept internaţional privat, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2012, p. 49. 33
I. Macovei, op. cit, p. 18. 34 Idem. 35 D. M. Şandru, op. cit., p. 13. 36 I. Macovei, op. cit., p. 18. 37 I. Leş, Noul Cod de Procedură Civilă –
comentariu pe articole, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 2013, p. 1355. 38 I. Macovei, op. cit., p. 18. 39 D. M. Şandru, op. cit., p. 13. 40 I.
Macovei, op. cit., p. 18-19. 41***Lexicon Export Promotion and Development, Supplement to Economical Magazine, Bucharest, 198, p. 238. 42
D. Al. Sitaru, International Trade Law – Treaty, Universul Juridic Press, Bucharest, 2008, p. 87. 43The conflict norm is the juridical norm
specific to international private law, solving law conflicts, namely assigning the law system which is competent to govern the juridical report to
the extraneity element, a report susceptible of being governed by two or several different law systems. (D. Al. Sitaru, International Private Law,
Lumina Lex Press, Bucharest, 2000, p.25). The juridical report is only susceptible of being submitted to two or several different systems because,
by the mechanism of the conflict norm, it is applied only one law system, namely the one indicated by the conflict norm. The law system
determined as such is called the law of cause - lex causae -. (D. Lupaşcu, International Private Law, Universul Juridic Press, Bucharest, 2008, p.
11). 44Ex. T. R. Popescu, B. Ştefănescu, O. Căpăţînă, D. Mazilu etc. 45I. Macovei, International Trade Law vol. I, C. H. Beck Press, Bucharest,
2006, p. 6. 46D. Al. Sitaru, op. cit, 2008, p. 87. 47According to the new Civil Code, once this code is validated, the 1887 Romanian Commercial
Code became history and so did the dualism of private law. (Gh. Piperea, Commercial Law. Enterprise, C.H. Beck Press, Bucharest, 2012, p. 1).
The monism of private law is given by the fact that it includes both the norms of civil law and the norms of commercial law (or for the
professionals). (D. M. Şandru, International Trade Law, the 3rd edition, University Press, Bucharest, 2012, p. 120.)

PRINCIPIILE DREPTULUI COMERŢULUI INTERNAŢIONAL

Principiile fundamentale ale dreptului comerţului internaţional sunt principiul libertăţii

comerţului, principiul protecţiei concurenţei loiale, principiul libertăţii convenţiilor şi egalităţii
juridice.
Principiul libertăţii comerţului – Principiul libertăţii comerţului reprezintă o cerinţă
fundamentală, care asigură participarea activă şi neîngrădită la schimburile internaţionale de
mărfuri şi servicii. Libertatea comerţului dă expresie şi facilitează existenţa economiei de piaţă.
Libertatea comerţului nu exclude controlul statului. Activitatea participanţilor la raporturile de
comerţ internaţional este controlată de stat prin mijloace financiar bancare. Intervenţia statului se
realizează, în condiţiile legii, prin intermediul taxelor, a impozitelor şi a licenţelor de export-
import.
Principiul concurenţei loiale – Principiul concurenţei loiale se aplică între persoane care
exercită o activitate asemănătoare. Concurenţa este o confruntare sau o competiţie între
comercianţi, exercitată în domeniile deschise pieţei pentru atragerea şi menţinerea clientelei în
scopul obţinerii de profit.
În desfăşurarea relaţiilor comerciale internaţionale, concurenţa îndeplineşte următoarele funcţii
importante:
 funcţia de garanţie a economiei de piaţă;
 funcţia de facilitare a liberei circulaţii a mărfurilor şi serviciilor;
 funcţia de stimulare a iniţiativei participanţilor la actele de comerţ internaţional.
 are un rol deosebit în determinarea preţului mărfurilor.
Reglementările aplicabile concurenţei comercianţilor se împart în două categorii. Ele privesc
restricţiile impuse concurenţei şi reprimarea concurenţei neloiale. Restricţiile impuse concurenţei
 urmăresc să apere existenţa liberei concurenţe, prin suprimarea practicilor monopoliste,
împiedicând folosirea abuzivă a puterii economice.
Concurenţa neloială reprezintă încălcarea obligaţiei de respectare a procedurilor oneste sau
corecte în exercitarea unei activităţi comerciale sau industriale. Reprimarea concurenţei neloiale
urmăreşte să asigure o folosire corectă a libertăţii de concurenţă prin sancţionarea actelor
abuzive.
Având în vedere interesele colectivităţii, concurenţa neloială este deosebită de concurenţa
interzisă. În situaţia concurenţei neloiale exerciţiul unui drept este excesiv, pe când concurenţa
interzisă implică săvârşirea unui act fără drept.
3. Principiul libertăţii convenţiilor – Puterea de decizie a părţilor în contractele de comerţ
internaţional este configurată de principiul libertăţii convenţiilor. Prin principiul libertăţii
convenţiilor se înţelege că o parte se obligă prin manifestarea propriei voinţe numai la ceea ce
acceptă şi numai în măsura în care doreşte.
În operaţiunile de comerţ internaţional, libertatea contractuală a părţilor prezintă accepţiuni
diferite care pot fi grupate în două concepţii: concepţia subiectivă şi obiectivă.
După concepţia subiectivă se susţine că izvorul principal al drepturilor şi obligaţiilor stipulate în
contract constă în acordul de voinţă al părţilor. Astfel, părţile au posibilitatea să sustragă
contractul lor de sub incidenţa oricărei legislaţii naţionale. Raporturile părţilor pot fi guvernate
de lex mercatoria sau de principiile de chitate.
  După concepţia obiectivă se consideră că legea este prioritară faţă de voinţa părţilor. Importanţa
legii exclude efectul creator al voinţei individuale independent şi în afara unui sistem de drept
statal. Părţile au libertatea de a desemna legea aplicabilă contractului, dar numai în măsura în
care opţiunea lor este admisă de legea forului.
Principiul egalităţii juridice – La baza raportului de comerţ internaţional se află egalitatea
juridică a părţilor. Fiecare parte, la asumarea obligaţiilor şi la executarea acestora, se supune doar
propriei voinţe. Evident, fiind pe poziţie de egalitate, ambele părţi trebuie să-şi onoreze
obligaţiile, în caz contrar, cealaltă parte dispune de suficiente mijloace pentru a-şi apăra propriile
drepturi şi interese. Un asemenea mijloc constituie excepţia de neexecutare, potrivit căreia,
partea poate să nu-şi execute obligaţiile proprii până cealaltă nu o face. Primul aspect sub care se
evidenţiază egalitatea juridică este posibilitatea ambelor părţi de a-şi exprima, în mod liber,
voinţa de a iniţia sau de a pune capăt raporturilor juridice de drept al comerţului internaţional. Un
alt aspect care scoate în evidenţă egalitatea juridică a părţilor ţine de procedurile judiciare şi de
arbitraj. Indiferent de faptul dacă partea e reclamant sau pârât, drepturile procedurale sunt egale
pentru ambele.