„Din milioane de femei să aleg una singură, să mă limitez numai la una?

”
Marele filozof român stabilit în Franța a trăit câteva decenii alături de Simone Boue, o profesoară de
limba engleză pe care a cunoscut-o când aceasta era studentă. În amurgul vieții, la 70 de ani,
Cioran a trăit o pasiune adolescentină pentru Friedgard Thoma, care pe atunci avea 35 de ani și pe
care a numit-o „blestemul său indispensabil”.

Într-unul dintre puținele interviuri la care Simone a acceptat să participe, aceasta povestea cum l-a
cunoscut pe Cioran, la o cantină, în studenție și cum s-au mutat împreună. A vorbit însă și despre
capriciile marelui filosof.

„Îmi amintesc prima vizită a lui Constantin Noica. Când am rămas o clipă singuri, m-a întrebat verde-
n față: Cum îl puteți suporta pe Cioran? Și i-am zis: Dar și el mă suportă pe mine. Adevărul e că
Cioran era pur și simplu imprevizibil. Nu te plictiseai niciodată cu el. Dar era imposibil să faci vreun
plan. De pildă, hotăram să plecăm la Dieppe, în vacanță. Înainte de a pleca, scoteam absolut tot din
priză, goleam frigiderul. Ajungeam la Dieppe, făceam alte cumpărături, umpleam acolo frigiderul şi
nici nu ne instalam bine, că spunea: Gata, plecăm. Aruncam tot ce era în frigider, reveneam la Paris
și trebuia să facem iar cumpărături”.  

În același interviu, Simone descria și vacanțele petrecute împreună. „Plecam cu bicicleta sau pe jos,
cu câte un rucsac în spate. Uneori, puneam și cortul. Eu aș mai fi oprit la câte-o gazdă, dar el era
foarte spartan. Descoperisem drumurile de pe marginea canalelor, aveau un farmec teribil. Am făcut
zeci de kilometri așa. Plimbările lungi îi plăceau peste măsură. Să plece cu bicicleta sau să meargă
pe jos însemna să golească conștiința, să nu mai existe decât în peisaj, în mişcarea pasului. Am fost
în Spania (pentru care avea o mare pasiune), dar și în Italia sau Anglia. De cele mai multe ori am
făcut turul lor pe biciclete. În America a fost invitat de foarte multe ori, dar a refuzat să meargă. Îi era
teamă de avion, n-a zburat nici măcar o dată în viață. În 1951, am primit eu o bursă Fullbright. Nu
voia să mă lase să plec. Dar era o șansă extraordinară pentru mine, așa că n-am cedat. M-a condus
la aeroport, era palid și m-a privit tot timpul cu reproș. Am plecat cu un sentiment de culpabilitate”, a
mai spus Simone.

După mulți ani alături de o franțuzoaică, la vârsta de 70 de ani, Cioran s-a îndrăgostit de Friedgard
Thoma. Relația lor a început prin intermediul unor scrisori. Friedgard era la acea vreme doctorandă
în filozofie și avea un copil, însă era fascinată de scrierile autorului pe care le descoperise cu doi ani
în urmă. Dorind să-i mulțumească pentru inspirația pe care i-a oferit-o prin cărțile sale, i-a scris
prima scrisoare de la care a început povestea lor.

Prima lor întâlnire a avut loc la Paris, iar ea își amintea cum:

„La intrarea hotelului a sosit un bărbat fragil, cu un ciuf de păr cenușiu și ochi de aceeași culoare,
parcă picat din lună, dar eu l-am reperat imediat. În ce mă privește m-am făcut foarte frumoasă. Mi-
am pus o rochie neagră nu prea scurtă și deasupra un pardesiu de culoare deschisă. Cioran, care
nu părea impresionat de înfățișarea mea, mi-a arătat imediat o casă vizavi de hotel, în care o
prietenă a lui își luase cândva viața, incident pe care îl numea tragic.”

În acea mansardă indicată i-a pregătit filozoful cina. „Vorbim împreună ca doi vechi prieteni, foarte
intim. Îmi amintesc de duioșia lui. Îmi sărută urechea dreaptă. Mă tulbură. (...) Cât de mult am vorbit,
nu-mi amintesc, cel puțin până la miezul nopții. Cioran insistă să mă conducă acasă. În fața
hotelului, îmi sărută mâna dreaptă. Copleșită, îl îmbrățișez și îi ating obrajii cu ai mei”, mai
povestește Friedgard.

După un timp, relația s-a transformat în una pasională, iar Friedgard a publicat după moartea
filozofului câteva din scrisorile pe care i le trimisese.

„De când am fost izgonit din Paradis, m-am gândit în fiecare secundă la Dumneavoastră și nu mă
pot gândi la nimic altceva. Aș vrea acum să zbor în Patagonia departe, departe de Dumneavoastră,
la polul opus. Cu o oră în urmă am găsit cuvântul pe care l-am căutat zadarnic ieri sau azi: Leprosul.
Asta înseamnă să nu mai fiu cu Dumneavoastră, să nu vă mai aud suspinele. Aș vrea să evadez cu
Dumneavoastră într-o insulă părăsită și să plâng toată ziua. Acest loc mi-a devenit brusc drag pentru
că îl cunoașteți și îl îndrăgiți. (...) Tot ce mă ține departe de Dumneavoastră e exil. Trebuie să ajung
într-un fel din nou voios sau să mă prăbușesc. Și totuși declinul meu datorită Dumneavoastră îmi
este necesar și nesperat.”

Pe parcursul relației, Friedgard a și cunoscut-o pe Simone, iubita oficială a filozofului. După acel
moment, însă, interacțiunile lor au devenit mai mult prietenești, chiar dacă au continuat să-și scrie.
Cu un an înainte de a muri, autorul nu o mai recunoștea pe Friedgard. Cioran a rămas până la finalul
vieții alături de Simone.

Cu mult timp în urmă filozoful descrisese femeia ideală ca fiind cea care te face să uiți de probleme,
un „pansament împotriva depresiei”, însă nu se știe dacă vreuna dintre cele două mari iubiri ale sale
au atins acel ideal. 

Citește și celelate articole din seria „Incursiune în pasiune”: