Teorie Medicina 2018

Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior medical Prof.
Tiberiu Man
NOŢIUNI TEORETICE DE FIZICĂ
PENTRU ADMITEREA
ÎN ÎNVĂŢMÂNTUL SUPERIOR MEDICAL
PROFESOR,
TIBERIU MAN
-1-
Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior medical Prof. Tiberiu Man
1. OPTICA
1.1. OPTICA GEOMETRICĂ
1.1.1. PRINCIPIILE OPTICII GEOMETRICE
Raza de lumină reprezintă direcţia de-a lungul căreia se propagă lumina.

Fasciculul luminos reprezintă un ansamblu de mai
multe raze de lumină.
Fasciculele luminoase pot fi: - convergente;
- divergente;
- paralele, convergent divergent paralel
1. Principiul propagării rectilinii: Într-un mediu omogen şi izotrop, lumina se propagă în linie
dreaptă.
2. Principiul reversibilităţii: De-a lungul unei raze, lumina se poate propaga în ambele sensuri.
3. Principiul independenţei: Când două fascicule se intersectează, acestea se propagă fiecare ca şi
cum celălalt nu ar exista.
4. Principiul lui Fermat: Între două puncte din spaţiu, lumina se propagă pe drumul pe care timpul
de propagare este minim.
Lumina se propagă cu viteze diferite în medii transparente diferite. Definim indicele de refracţie al
unui mediu
c
n  , unde c = viteza luminii în vid c  310 8 m s ;
v
v = viteza luminii în mediul respectiv.
Pentru toate mediile, n  1 . Pentru aer, n  1 .
d nd
Astfel, timpul de propagare a luminii într-un mediu va fi t   . Se poate defini astfel
v c
„drumul optic” ca produsul dintre indicele de refracţie al mediului şi drumul geometric:
d   n  d .
Condiţia de stigmatism: presupune ca fiecărui punct al unui obiect să îi corespundă, printr-un
dispozitiv sau instrument optic, un singur punct imagine. Cu alte cuvinte, condiţia de stigmatism
presupune ca imaginile să fie clare. Acest lucru este îndeplinit numai aproximativ, atunci când fasciculele
de lumină sunt foarte înguste, aproximaţie numită aproximaţia gaussiană.
1.1.2. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII
Sunt fenomene care pot să apară atunci când direcţia

lumina întâlneşte limita de separare dintre două medii cu normală
proprietăţi optice diferite. În cazul reflexiei, lumina se raza raza
întoarce în acelaşi mediu din care provine raza incidentă, incidentă reflectată
ar în cazul refracţiei, lumina trece dintr-un mediu în altul.
n1 i i’
1.1.2.1. LEGILE REFLEXIEI
Legea I: Raza incidentă, raza reflectată şi direcţia n2
normală în punctul de incidenţă sunt în acelaşi plan. r
Legea II: Unghiul de incidenţă este egal cu raza
unghiul de reflexie: refractată
i  i .
-2-
1.1.2.2. LEGILE REFRACŢIEI

Legea I: Raza incidentă, raza refractată şi direcţia normală în punctul de incidenţă sunt în acelaşi
plan.
Legea II: Între unghiul de incidenţă şi unghiul de refracţie există relaţia:
n1 sin i  n2 sin r ,
unde n1 şi n2 reprezintă indicii de refracţie ai celor două medii.
Obs.: Un mediu care are indicele de
refracţie mai mare se numeşte mai „dens n1  n2 n1  n2
optic”. ir ir
În cazul refracţiei, raza de lumină n1 i n1 i
din mediul mai dens optic este mai
apropiată de direcţia normală. n2 n2 r
r
1.1.2.3. REFLEXIA TOTALĂ
Este un fenomen care poate să apară atunci când
lumina se propagă dinspre un mediu cu indicele de
refracţie mai mare, spre alt mediu. Crescând unghiul de n1 90°
incidenţă, creşte şi unghiul de refracţie.
Din legea refracţiei, la limită, i  90  şi r  l , unde
l este unghiul limită. n2
l
n1
Rezultă sin l  .
n2
Pentru toate unghiurile de incidenţă mai mari decât l, se produce reflexie totală.
1.1.3. LENTILE SUBŢIRI
1.1.3.1. CLASIFICAREA LENTILELOR SUBŢIRI

Lentilele subţiri:
- au grosimea foarte mică în raport cu diametrul;
- sunt confecţionate din sticlă, material plastic sau alte materiale transparente;
- sunt de două tipuri:
a) convergente – sunt mai groase la centru decât pe margini;
b) divergente – sunt mai subţiri la centru decât pe margini.
Lentile convergente: Lentile divergente:
plan- menisc- plan- menisc-

biconvexă simbol biconcavă simbol
convexă convergent concavă divergent
Notăm cu O centrul lentilei. Dreapta care

trece prin O, perpendicular pe lentilă, se numeşte Obiect
axă optică principală. Oricare altă dreaptă care
trece prin O se numeşte axă optică secundară. y1
Convenţii de semn: O –y2
- Lungimile se socotesc faţă de O. Ele se
iau cu (+) dacă sensul lor coincide cu sensul
propagării luminii, respectiv cu (-) în caz Imagine
contrar. –x1 x2
- Mărimile obiectului şi imaginii se iau cu
(+) dacă sunt deasupra axei optice principale, respectiv cu (-) în caz contrar.
-3-
x1 reprezintă distanţa obiect;

x2 reprezintă distanţa imagine;
y1 reprezintă mărimea obiectului;
y2 reprezintă mărimea imaginii.
În toate calculele, se foloseşte aproximaţia gaussiană, a fasciculelor foarte înguste.
1.1.3.2. FOCARELE LENTILELOR SUBŢIRI

Definim:
- focarul obiect F1 = punctul în care, plasând un obiect, imaginea lui se formează la infinit;
- focarul imagine F2 = punctul în care se formează imaginea unui obiect aflat la infinit.
Focarele F1 şi F2 sunt plasate simetric de o parte şi de alta a lentilei;
- La lentilele convergente,
focarele sunt reale;
F1 Axa optică F2 Axa optică
principală principală
- La lentilele divergente, focarele sunt virtuale.

F1 F2
1.1.3.3. DISTANŢA FOCALĂ A LENTILELOR SUBŢIRI

Notăm:
- distanţa focală obiect f1 = distanţa de la centrul lentilei la F1;
- distanţa focală imagine f2 = distanţa de la centrul lentilei la F2.
f1 se obţine din prima relaţie fundamentală punând condiţiile: x1  f1 şi x2  
f2 se obţine din prima relaţie fundamentală punând condiţiile: x1   şi x2  f 2 .
Deoarece focarele sunt plasate simetric, f 2   f1 . Putem astfel lucra cu o singură distanţă focală,
f  f2 .
Ea depinde de indicele de refracţie n al materialului lentilei şi de razele de curbură R1 şi R2 ale
feţelor acesteia. Se poate demonstra relaţia:
1
f  , unde n1 este indicele de refracţie al mediului în care se află
 n2  1 1 
  1  
 n1  R1 R2 
lentila, iar n2 este indicele de refracţie al lentilei
În cazul în care lentila este în aer, înlocuim n1 cu 1 şi n2 cu n şi se obţine:
1
f 
 
n  1 1  1 
 R1 R2 
Ţinând cont de convenţiile de semn R2  0 R1  0 R1  0
n
R2  0
pentru cele două raze de curbură, ajungem la
n
concluzia că, indiferent de formă:
- pentru lentilele convergente f > 0;
- pentru lentilele divergente f < 0.
-4-
1.1.3.4. CONVERGENŢA LENTILELOR

1
Se defineşte convergenţa: C  , unde C SI  1
 m1   (dioptrie)
f m
- pentru lentilele convergente C > 0;
- pentru lentilele divergente C < 0.
1.1.3.5. FORMULELE FUNDAMENTALE ALE LENTILELOR SUBŢIRI

Se pot obţine din asemănarea triunghiurilor
din figura alăturată. Astfel:
y x A2 C
A1A 2O ~ B1B2O , rezultă 1  1
 y2 x2 y1 F2
B1
y f A1 O
COF2 ~ B2 B1F2 , rezultă 1  F1 –y2
 y2 x2  f 2
Din egalarea celor două relaţii obţinute, B2
rezultă: –x1 x2
1 1 1
  prima formulă fundamentală
x2 x1 f
Din prima relaţie se obţine:
y x
  2  2 a doua formulă fundamentală
y1 x1
unde β este „mărirea liniară transversală”.
1.1.3.6. IMAGINI PRIN LENTILE

Pentru construirea imaginii, urmărim intersecţia a două dintre următoarele trei tipuri de raze de
lumină:
- raza care pleacă din vârful obiectului paralel cu axa optică principală se refractă prin focar;
- raza care pleacă din vârful obiectului prin focar se refractă paralel cu axa optică principală;
- raza care pleacă din vârful obiectului prin focarul obiect se refractă paralel cu axa optică principală.
Dacă imaginea se formează la intersecţia directă a razelor de lumină, imaginea se numeşte reală.
Dacă imaginea se formează la intersecţia prelungirilor razelor de lumină, în sens opus propagării
acestora, imaginea se numeşte virtuală.
Imaginile reale pot fi obţinute (proiectate) pe un ecran, în timp ce imaginile virtuale, nu.
Clasificarea imaginilor:
Imaginile pot fi:
- după modul în care se formează (descris mai sus): - reale
- virtuale
- după poziţia lor în raport cu obiectul, faţă de axa optică principală: - drepte
- răsturnate
- după mărimea lor în raport cu mărimea obiectului: - mărite
- micşorate
- egale cu obiectul
Observaţie:
După valorile lui β, distingem:
 > 0 – imagine dreaptă  > 1 – imagine mărită
 < 0 – imagine răsturnată  < 1 – imagine micşorată
 = 1 – imagine egală cu obiectul
Clasificarea poate fi folosită pentru toate dispozitivele sau instrumentele optice. În principiu, poate
să apară orice combinaţie dintre cele trei criterii.
În cazul lentilelor, caracteristicile imaginilor depind de natura lentilelor şi locul în care este plasat
obiectul faţă de lentilă.
-5-
I. Imagini prin lentile convergente:

1. Când obiectul este plasat la o distanţă 2. Când obiectul este plasat la o distanţă
mai mare decât dublul distanţei focale: egală cu dublul distanţei focale:
Imaginea este - reală Imaginea este - reală
- răsturnată - răsturnată
- micşorată - egală cu obiectul
F1 F2 F1 F2
3. Când obiectul este plasat la o distanţă 4. Când obiectul este plasat

între dublul distanţei focale şi focar: în focarul obiect al lentilei:
Imaginea este - reală Imaginea se formează la infinit
- răsturnată
- mărită
F2 F1
F1 F2
5. Când obiectul este plasat între

focar şi lentilă:
Imaginea este - virtuală
- dreaptă
- mărită
F1 F2
II. Imagini prin lentile divergente:

Indiferent unde plasăm obiectul, apare un singur tip de imagine
deoarece focarul obiect este de partea cealaltă a lentilei:
Imaginea este - virtuală
- dreaptă
- micşorată F2 F1
-6-
1.1.3.7. DISTANŢA MINIMĂ DINTRE UN OBIECT ŞI IMAGINEA SA REALĂ

Distanţa dintre un obiect şi imaginea sa reală printr-o lentilă convergentă este:
d   x1  x2 .
1 1 1
Din a doua formulă fundamentală a lentilelor subţiri avem:   .
x2 x1 f
Obţinem:
1 1 1
 
x2 d  x 2 f
de unde, înlocuindu-l pe x1, rezultă:
x22
d .
x2  f
Se observă că distanţa d este o funcţie de distanţa imagine. Studiem monotonia acestei funcţii cu
ajutorul derivatei:
x 2  2 x2 f
d  2
x2  f 2
Din d   0 rezultă x2  0 (imposibil) sau x2  2 f .
Tabloul de variaţie a funcţiei arată astfel:
x2 0 2f ∞
d – – – – – – – – – – 0 + + + + + + + + + + + + +
d    4f   
Deci d min  4 f pentru x2  2 f şi implicit  x1  2 f .

Adică distanţa minimă apare atunci când obiectul şi imaginea sunt simetrice în raport cu centrul
lentilei, adică:
 x1  x2  2 f

 y2  y1
Obs. Din principiul reversibilităţii razelor de lumină, se poate demonstra un rezultat important:
dacă între un obiect fix şi un ecran fix plasăm o lentilă Ecran
convergentă mobilă, paralel cu acestea, există, în Obiect
general, două poziţii diferite ale lentilei pentru care
imaginea obiectului se formează pe ecran. Într-un caz, y1 F2
imaginea este răsturnată şi mărită, iar în celălalt caz,
F1  y2
imaginea este răsturnată şi micşorată.
Dacă notăm distanţele obiect şi imagine din
primul caz cu x1 şi x 2 , respectiv în al doilea caz cu x1
 x1 x2
şi x 2 , atunci există relaţiile:
 x1  x2
 .
 x2  x1 Obiect
Ecran
Este ca şi cum am inversa poziţiile obiectului şi
ecranului între ele. y1 F2
Singura excepţie este dată de cazul în care
distanţa dintre obiect şi ecran este 4f, adică atunci când F1  y2
se atinge minimul distanţei dintre obiect şi imaginea sa
reală. În acest caz, cele două poziţii descrise mai sus
coincid, iar lentila se află la mijlocul distanţei dintre  x1 x 2
obiect şi ecran.
-7-
1.1.3.8. SISTEME (ASOCIAŢII) DE LENTILE SUBŢIRI

Sunt formate din două sau mai multe lentile subţiri având axa optică principală comună.
Se pot aplica relaţiile lentilelor subţiri pentru fiecare lentilă în parte, ţinând cont că imaginea
obţinută într-o lentilă devine obiect pentru următoarea.
De exemplu, pentru o asociaţie de două lentile convergente:
- se pot aplica formulele fundamentale pentru fiecare lentilă:
1 1 1
x  x  f L1 L2
 2 1 1
d
L1: 
 β  y2  x2
 1 y1 x1 y1 F2 F1 y 2
1 1 1 -y2 -y1

 x x f  F1 F2
 2 1 2
L2: 
 x1  x1 x 2
 β  y2  x2
x2
 2
y1 x1
unde se adaugă relaţiile: y2  y1 şi x2  ( x1 )  d
Înmulţind relaţiile măririlor liniare, se obţine:
y y y
β1  β2  2  2  2
y1 y1 y1
Adică este ca şi cum ar fi o singură lentilă care obiectului y1 i-ar da o imagine y 2 . Deci se poate
defini mărirea echivalentă: β  β1  β2 , relaţie care se poate generaliza pentru n lentile:
β  β1  β2  ...  βn .
Cazuri particulare:
- sistem acolat (lentile lipite) – apare atunci când distanţa dintre lentile d este nulă.
x2  ( x1)  0 sau x2  x1
Adunând prima relaţie fundamentală de la cele două lentile se obţine:
1 1 1 1
   unde x2 este distanţa imagine finală, iar  x1 este distanţa obiect iniţială.
x2 x1 f1 f 2
Sistemul se comportă, în acest caz, ca o singură lentilă având distanţa focală echivalentă f, unde
1 1 1
  , iar pentru n lentile lipite, relaţia se generalizează:
f f1 f 2
1 1 1 1
   ...  sau C sistem  C1  C2  ...  Cn
f f1 f 2 fn
- sistem afocal – apare în cazul a două lentile plasate astfel încât focarul imagine F2 al primei
lentile coincide cu focarul obiect F1 al celei de-a doua. Apar următoarele trei variante:
1 1 1
2 1 1
F2 F2 F2
F1 F1
F1 2
1 2
2 2
2
- ambele lentile convergente - imaginea este răsturnată (mărită dacă f1  f 2 sau micşorată dacă f1  f 2 );
- prima lentila convergentă şi a doua divergentă - imaginea este dreaptă şi micşorată;
- prima lentila divergentă şi a doua convergentă - imaginea este dreaptă şi mărită.
Obs. Nu se poate construi un sistem afocal din două lentile divergente.
-8-
1.1.4. OGLINDA PLANĂ
Folosind legea refracţiei şi congruenţa

triunghiurilor din figura alăturată, se poate demonstra
uşor că imaginea este virtuală şi simetrică în raport cu y1 i y2
obiectul. Relaţiile fundamentale ale oglinzii plane se
pot scrie astfel: i’
 x1  x2 - prima formulă fundamentală a
oglinzilor plane; – x1 x2
y
  2  1 - a doua relaţie fundamentală a
y1
oglinzilor plane.
Oglinda plană este un dispozitiv afocal: f .
1.1.5. OCHIUL OMENESC
1.1.5.1. COMPONENTELE OCHIULUI

Ochiul este un sistem complex care are în componenţa sa elemente optice asemănătoare
instrumentelor optice. Cele mai importante sunt:
1. Irisul – este o diafragmă circulară (asemănătoare cu a unui aparat fotografic) care are rolul de a
regla fluxul de lumină care pătrunde în ochi. Astfel, în lumină puternică irisul se deschide foarte puţin, iar
în lumină slabă el se deschide mai mult. Textura şi culoarea irisului formează „amprenta oculară” care
practic este unică pentru fiecare om.
2. Cristalinul – este o lentilă biconvexă elastică. Razele sale de curbură se pot modifica cu
ajutorul muşchilor ciliari, astfel încât imaginile să se
formeze pe retină, indiferent de poziţia obiectului. Corneea Sclera
Această proprietate a ochiului de a vedea corect obiecte Irisul
aflate la distanţe diferite datorită elasticităţii Membrana
vasculară
cristalinului se numeşte „acomodare”. Pentru vederea Pupila
de aproape, cristalinul este comprimat, iar el devine
Nervul
total relaxat când ochiul priveşte la distanţă mare Camera
optic
(practic la infinit). anterioară
Punctul aflat la distanţa minimă la care ochiul a ochiului
poate să vadă obiectele se numeşte „punct proximum” Cristalinul Retina
PP, iar punctul aflat la distanţa maximă se numeşte Corpul vitros
„punct remotum” PR. Muşchi ciliari
Pentru un ochi sănătos matur, punctul
proximum se află la distanţa de 25cm, distanţă care reprezintă „distanţa optimă de citire”, iar punctul
remotum se află practic la infinit (în medicină, se consideră la 6m).
3. Retina – este asemănătoare unui ecran pe care se formează imaginea dată de cristalin. Imaginea
este reală, răsturnată şi micşorată, iar ea este transmisă creierului prin intermediul nervului optic. Conţine
două tipuri de celule: conuri – care asigură vederea diurnă, în culori, respectiv bastonaşe – care asigură
vederea în lumină slabă, nocturnă.
Ochi miop
1.1.5.2. DEFECTE DE VEDERE
Cele mai răspândite defecte de vedere sunt:
a) Miopia – apare din cauza formei alungite a globului
ocular. Din acest motiv, imaginea obiectelor îndepărtate se
formează în faţa retinei şi nu pe aceasta. Se corectează cu
lentile divergente.
Un ochi miop are PR la câţiva metri şi nu la infinit, iar
PP este mai aproape decât la un ochi normal. De aceea, ochiul
-9-
miop vede bine aproape şi prost la distanţă. Lentilele divergente au rolul de a „aduce” obiectele aflate la
infinit în PR al ochiului bolnav.
De exemplu, dacă un miop are PR la distanţa de 2m, atunci se pun condiţiile:
1 1
x1   şi x2  2m , deci  , de unde rezultă f  x2  2m ;
x2 f
deci ochelarii trebuie să aibă convergenţa C  0,5δ .
b) Hipermetropia – apare din cauza formei turtite a Ochi hipermetrop
globului ocular. Din acest motiv, imaginea obiectelor apropiate
se formează în spatele retinei şi nu pe aceasta. Se corectează cu
lentile convergente.
Un ochi hipermetrop are PR la infinit, dar PP este mai
departe decât la un ochi normal. De aceea, ochiul hipermetrop
vede bine la distanţă şi prost aproape. Lentilele convergente au
rolul de a „duce” obiectele aflate la distanţa optimă de citire în
PP al ochiului bolnav.
De exemplu, dacă un hipermetrop are PP la distanţa de 50cm, atunci se pun condiţiile:
1 1 1
x1  25 şi x2  50 cm   , de unde rezultă f  50cm ;
 50  25 f
deci ochelarii trebuie să aibă convergenţa C  2δ .
c) Prezbitismul – este un defect de vedere care apare după vârste de 40-50 ani din cauza
îmbătrânirii muşchilor şi pierderii elasticităţii cristalinului. În primă fază, acesta nu se mai poate contracta
suficient. Din acest motiv, ochiul prezbit nu vede bine aproape. După trecerea anilor, poate să apară şi un
blocaj al cristalinului, acesta nu se mai poate destinde complet şi ochiul prezbit nu mai vede bine nici la
distanţă. În acest caz, se folosesc două tipuri de ochelari, unii cu lentile convergente, pentru apropiere, şi
unii cu lentile divergente, pentru depărtare. Se mai pot utiliza lentilele progresive, care au convergenţă
pozitivă în partea inferioară şi convergenţă negativă în partea superioară.
1.1.6. INSTRUMENTE OPTICE
1.1.6.1. CLASIFICAREA INSTRUMENTELOR OPTICE

Sunt formate din ansambluri de lentile, oglinzi, prisme şi au rolul de a mări, apropia, reda,
înregistra imaginile unor obiecte. Se împart în două categorii:
a) Instrumente care dau imagini reale:
- aparatul fotografic
- aparatul de proiecţie
b) Instrumente care dau imagini virtuale
-instrumente pentru mărirea imaginii: - lupa
- microscopul
-instrumente pentru apropierea imaginii: - luneta
- telescopul
1.1.6.2. MĂRIMI CARACTERISTICE INSTRUMENTELOR OPTICE

1. Mărirea liniară transversală
y
β  2 reprezintă raportul dintre mărimea imaginii date de instrument, y 2 , şi mărimea
y1
obiectului, y1 .
Este o mărime adimensională.
2. Puterea optică
tg α2
P unde α 2 este unghiul sub care se vede imaginea obiectului prin instrument.
y1
Se măsoară în m 1 , adică dioptrie.
- 10 -
3. Grosismentul
tg α2
G unde α 2 este unghiul sub care se vede imaginea obiectului prin instrument, iar
tg α1
α1 este unghiul sub care se vede obiectul cu ochiul liber.
Este o mărime adimensională.
4. Puterea separatoare (rezoluţia)
Reprezintă capacitatea instrumentului de a distinge puncte cât mai apropiate. Se defineşte ca
distanţa minimă dintre două puncte pe care instrumentul le poate deosebi. În SI se măsoară în m.
1.1.6.3. LUPA
Este o lentilă convergentă.
Ochiul se ţine în punctul M aflat la distanţa a de lupă, iar obiectul se plasează foarte aproape de
focarul obiect al lupei, astfel încât imaginea să fie mărită cât mai mult. Deci  x1  f .
Pentru ca ochiul să nu facă efort de acomodare, imaginea
trebuie să se formeze la o distanţă egală cu distanţa optimă de
citire,   25cm . y2
tg α2 y M
Puterea optică a lupei este P  , unde tg  2  1 .
y1  x1 y1
F1 α2 F2
1
Se obţine: P . a
f δ
Puterea lupei coincide deci cu convergenţa sa.
Puterea unei lupe nu depăşeşte 100 de dioptrii, iar puterea separatoare este de circa 3 microni.
1.1.6.4. MICROSCOPUL OPTIC

Este format dintr-un sistem de două lentile convergente numite obiectiv şi ocular.
- Obiectivul dă o imagine reală şi răsturnată.
- Ocularul dă o imagine virtuală şi dreaptă.
- Sistemul în ansamblu dă o imagine virtuală şi răsturnată.
Ochiul se ţine foarte aproape de lentila ocular, lentilă care funcţionează asemănător unei lupe. De
aceea, imaginea obiectului prin obiectiv, imagine ce devine obiect pentru ocular, trebuie să se formeze
foarte aproape de focarul obiect al
ocularului. Rezultă: Ob Oc
 y2 e e

y1 f1 F2 F1
y1 α1
unde e este distanţa dintre focarul
imagine al obiectivului şi focarul  y2 α2
F1 F2
obiect al ocularului.
Puterea optică este
tg α2  y2  y2
P , unde tg  2  .
y1 f2
Se obţine puterea optică:
e
P .
f1  f 2
tg  2 y
Grosismentul microscopului G  unde tg  2  P  y1 . Pe de altă parte, tg 1  1 deoarece
tg1 
obiectul este plasat practic faţă de ochi la o distanţă egală cu distanţa optimă de citire. Se obţine:
P
G  P   .
4
1
unde am considerat   0,25m  m , iar P este exprimată în m 1 .
4
- 11 -
1.2. OPTICA ONDULATORIE
1.2.1. DISPERSIA LUMINII
1.2.1.1. FENOMENUL DE DISPERSIE

Dispersia reprezintă răspândirea spaţială a componentelor spectrale ale unei radiaţii, respectiv a
culorilor în cazul luminii.
R R R R R
De exemplu, la trecerea unui fascicul paralel de lumină
albă din vid într-un mediu dispersiv, fronturile corespunzătoare
culorilor se deplasează cu viteze diferite, viteze care depind de
lungimile de undă componente:
v  v 
V V V V V
În general, frontul roşu (R) se deplasează cu viteză mai
mare decât frontul violet (V).
c
Pe de altă parte, indicele de refracţie al unui mediu se defineşte astfel: n
v
deci indicele de refracţie depinde de lungimea de undă: n  n  .
În concluzie, dispersia reprezintă fenomenul prin care indicele de refracţie al unui mediu depinde
de lungimea de undă a radiaţiei.
O formulă care respectă datele experimentale este formula lui Cauchy:
B C
n 2  A  2  4  .... unde λ este lungimea de undă considerată în vid.
 
De cele mai multe ori, relaţia se limitează la primii doi termeni:
B
n2  A  2 .

Există unele materiale pentru care indicele de refracţie creşte cu λ în anumite intervale ale
lungimilor de undă, fenomen care mai poartă numele de dispersie anomală.
Se definesc:
a) refringenţa n  n0  n  1 – partea zecimală a lui n;
b) dispersia n  n1  n2 – măsurate pentru două lungimi de undă bine definite,
de exemplu F (violet) şi C (roşu) ale hidrogenului
n
c) puterea dispersivă K  – adică raportul dintre dispersie şi refringenţă
n 1
1.2.1.2. DISPERSIA PRIN REFRACŢIE

Fronturile de undă la incidenţă normală nu pot fi delimitate R
din cauza vitezei foarte mari de propagare. De aceea se foloseşte
fenomenul de refracţie. Din legea refracţiei, V
n1 sin i  n2 sin r i rV rR
şi dacă lumina albă trece din vid în mediul dispersiv, n1  1 şi Lumină
n2  n , unde indicele de refracţie n depinde de lungimea de undă: albă
sin i  n sin r .
Deoarece R  V rezultă nR  nV , deci rR  rV .
Deci radiaţia roşie se refractă mai mult decât radiaţia violetă. Prin urmare, lumina albă se va
descompune în culorile componente, ROGVAIV.
Obs. Pentru orice undă, frecvenţa nu depinde de mediul de propagare, dar lungimea de undă
da. De aceea, când vorbim de λ, ne referim la valoarea ei în vid (ex: R  700 nm , respectiv V  400 nm ).
- 12 -
1.2.1.3. PRISMA OPTICĂ

Prisma optică este o prismă triunghiulară dreaptă, dintr-un material
transparent de indice de refracţie n. Delimitând o secţiune transversală a sa, notăm
A = vârful prismei şi BC = baza prismei.
Dacă o rază de lumină monocromatică trece prin secţiunea delimitată sub
un unghi de incidenţă i1, aceasta suferă, în general, două refracţii pe feţele laterale
şi iese sub unghiul i2. Notăm unghiurile de refracţie cu r1 şi respectiv r2, iar
unghiul de deviere dintre raza incidentă şi raza emergentă cu δ.
Relaţii pentru prisma optică
Cele patru relaţii care se pot scrie pentru A
prisma optică provin din legea a doua a refracţiei şi
din geometria figurii. δ
Dacă prisma se află în aer,
sin i1  n  sin r1 i1 r1 r2 i2
Lumină
sin i  n  sin r monocromatică
 2 2
 n
 A  r1  r2
  i1  i2   r1  r2  B C
Se poate demonstra că unghiul de deviaţie este minim la mersul simetric al razelor de lumină:
i1  i2 şi r1  r2 . În acest caz, sistemul devine:
sin i1  n  sin r1

 A  2r1 .
  2i  A
 min 1
1.2.1.4. DISPERSIA PRIN PRISMĂ

Dacă pe o faţă laterală a unei prisme aflate în vid
cade o rază de lumină albă, aceasta se descompune,
datorită dispersiei prin refracţie, în culorile componente.
Prisma este folosită ca element principal în
construcţia spectroscopului, instrument folosit pentru Lumină
determinarea spectrului unor surse, adică a lungimilor de albă
undă componente ale radiaţiei emise de aceasta.
1.2.2. INTERFERENŢA LUMINII
1.2.2.1. FENOMENULUI DE INTERFERENŢĂ

Interferenţa reprezintă fenomenul de suprapunere în acelaşi loc a S1
două sau mai multe unde.
În cazul undelor mecanice, interferenţa determină oscilaţii rezultante
ale punctelor mediului cu amplitudini diferite. Un exemplu simplu este cel al
suprapunerii undelor de la două surse de la suprafaţa apei.
 S2
Lumina, ca undă electromagnetică, presupune un câmp electric E şi

un câmp magnetic B care oscilează şi se generează reciproc în plane  
perpendiculare pe direcţia de propagare a luminii. Ochiul percepe senzaţia y E02 E0

luminoasă numai prin componenta electrică E . Din acest motiv,
interferenţa va fi dată de suprapunerea câmpurilor electrice ale undelor 2 

care se întâlnesc într-un punct. E01
Considerăm două surse de lumină cu aceeaşi pulsaţie, dar x
1
amplitudini diferite:
- 13 -
 
E1  E01 sin t  1 
 
E2  E02 sin t   2 
 
Prin compunere, se obţine E  E0 sin t    .
Folosind reprezentarea fazorilă, amplitudinea rezultantă va fi:
E02  E01
2
 E02
2
 2 E01E02 cos 2  1 
Intensitatea luminoasă este proporţională cu pătratul amplitudinii intensităţii câmpului electric
I ~ E02 . Rezultă că intensitatea rezultantă dată de cele două surse este:
I  I1  I 2  2 I1I 2 cos 2  1 
În cazul luminii, intensitatea luminoasă depinde de timp deoarece oscilaţiile se datorează
vibraţiilor atomilor care sunt cu totul întâmplătoare. De aceea ochiul sesizează o valoare medie a
intensităţii luminoase:
I  I1  I 2  2 I1I 2 cos2  1  .
Dacă presupunem că amplitudinile E01 şi E02 sunt constante în timp, atunci şi intensităţile I1 şi
I 2 sunt constante, iar intensitatea luminoasă rezultantă medie este:
I  I1  I 2  2 I1I 2 cos 2  1 
Deci, pentru cunoaşterea intensităţii rezultante medii, trebuie cunoscută valoarea factorului de
interferenţă, adică media cos2  1  .
1.2.2.2. COERENŢA
Apar două situaţii:
1) Când diferenţa de fază este constantă în timp  2  1  ct . :
cos 2  1   cos 2  1 
I  I1  I 2  2 I1I 2 cos 2  1  .
Se observă că I  I1  I 2 şi, după valorile diferenţei de fază    2  1 , I poate varia între o
valoare minimă şi una maximă. De aceea, puncte învecinate de pe un ecran pe care cade lumina de la cele
două surse vor fi iluminate diferit după valorile lui  .
În acest caz, în care diferenţa de fază  este constantă în timp, undele se numesc „coerente”, iar
rezultatul interferenţei devine vizibil prin maxime şi minime de intensitate luminoasă (asemănător
valurilor care se suprapun la suprafaţa apei).
2) Când diferenţa de fază nu este constantă în timp, adică  variază arbitrar, deci poate lua orice
valoare:
cos2  1   0
I  I1  I 2
În acest caz undele se numesc necoerente, iar ochiul nu mai sesizează maxime şi minime de
interferenţă. Sursele obişnuite de lumină sunt necoerente.
1.2.2.3. OBŢINEREA UNDELOR COERENTE

Pentru obţinerea de unde coerente, se divizează lumina de la o sursă în două surse secundare de
lumină. Acestea au aceeaşi pulsaţie, aceeaşi amplitudine şi diferenţa de fază constantă în timp, deci sunt
coerente.
E1  E0 sin t  1  S1 r1 P
E2  E0 sin t  2  x
2l O
Folosind ecuaţia undei plane pentru cele două unde în punctul P de r2
pe ecran, obţinem sistemul:
S2 D
Ecran
- 14 -
  t r1 
 E1  E0 sin 2  T   
  

 E  E sin 2  t  r2 
 2 0
T  
Rezultanta în P este E  E1  E2 . Folosind formula trigonometrică
ab ab
sin a  sin b  2 cos sin ,
2 2
r r  t r r 
obţinem E  E1  E2  2 E0 cos 2 2 1 sin 2   2 1  .
2 T 2 
r r
Deci amplitudinea rezultantă E0 rez  2 E0 cos 2 1 este constantă în timp.

1.2.2.4. MAXIMELE ŞI MINIMELE DE INTERFERENŢĂ

r r
Intensitatea luminoasă I ~ 4 E02 cos2  2 1 . Ea este:

r2  r1
- maximă pentru   k , unde k  Z , adică r2  r1  k

r2  r1  
- minimă pentru   2k  1 , unde k  Z , adică r2  r1  2k  1
 2 2
Notăm  diferenţa de drum optic dintre cele două raze de lumină. În general, drumul optic se
defineşte ca produsul dintre drumul geometric d şi indicele de refracţie n al mediului prin care trece
c
lumina, din cauza faptului că viteza luminii într-un mediu este v  . Exemple:
n
 dacă lumina se propagă de la cele două surse prin aer, atunci   r2  r1 ;
 dacă lumina se propagă de la cele două surse printr-un mediu transparent oarecare de indice de
refracţie n, atunci   n(r2  r1 ) ;
 dacă ansamblul este în aer şi în calea razei de lumină r2 sau r1 se aşază o lamă transparentă de
grosime e şi indice de refracţie n, atunci   r2  r1  (n  1)e .
Indiferent de situaţie, condiţiile generale de maxime şi minime de interferenţă se vor scrie:
-   k , unde k  Z pentru maxime de interferenţă – pe ecran se obţin franje luminoase;

-   2k  1 , unde k  Z pentru minime de interferenţă – pe ecran se obţin franje întunecoase.
2
1.2.2.5. POZIŢIA FRANJELOR DE INTERFERENŢĂ

Din geometria figurii, se poate scrie:
r12  D 2  x  l 
2
r22  D 2  x  l 
2
Prin scăderea celor două relaţii,

r2  r1 r2  r1   4 xl .
Iar pentru fascicule foarte înguste (unghiuri mici), putem aproxima r2  r1  2 D . Obţinem

  2 D  4 xl , iar x .
2l
D
- Maximele de interferenţă vor avea poziţiile pe ecran la distanţele xk  k , kZ ;
2l
 D
- Minimele de interferenţă vor avea poziţiile la distanţele xk  2k  1  , k  Z .
2 2l
Se observă că, pentru k  0 , se obţine maximul central x0  0 în centrul O al ecranului.
- 15 -
1.2.2.6. INTERFRANJA
Reprezintă distanţa dintre două franje consecutive de acelaşi tip (de exemplu franje luminoase):
i  xk 1  xk
D
Se obţine i .
2l
Se observă că interfranja: - nu depinde de k;
- depinde de lungimea de undă a razelor de lumină.
Astfel, pentru lumina albă, roşu  violet , rezultă că iroşu  iviolet . Pentru că x0  0 indiferent de
lungimea de undă, în centru va apărea un maxim luminos de lumină albă, iar de o parte şi de alta a
acestuia, se vor forma maxime descompuse în culorile spectrului, cu roşu spre exterior şi violet spre
interior.
1.2.2.7. DISPOZITIVE DE INTERFERENŢĂ

Toate dispozitivele de interferenţă urmăresc acelaşi principiu şi anume divizarea unei surse
principale de lumină în două surse secundare. Pentru toate aceste dispozitive se pot aplica formulele
demonstrate anterior.
Ele se împart în două categorii:
- dispozitive de interferenţă nelocalizată – interferenţa se poate observa pe un ecran, chiar dacă
ecranul se deplasează;
- dispozitive de interferenţă localizată – interferenţa se obţine într-un singur plan.
I. Dispozitive de interferenţă nelocalizată

I.a. Dispozitivul lui Young
S1 r1
S este o sursă principală, iar S1 şi S2 se obţin prin aşezarea în P
faţa lui S a unei pelicule opace în care sunt practicate două fante x
dreptunghiulare foarte înguste de ordinul 0,1mm. S 2l O
r2
Distanţa dintre fante este 2l ~ 1mm , iar distanţa de la fante la
ecran este de aproximativ 1m. S2 D
Sursele secundare S1 şi S2 sunt reale. Ecran
I.b. Oglinda Lloyd S1 r1 P

r2 x
Sursele S2 şi S2 sunt de fapt sursa principală însăşi şi 2l O
respectiv imaginea sa în oglinda plană. Oglindă
Practic, o sursă este reală, iar cealaltă este virtuală. S2 D
Ecran
I.c. Bilentila Billet

S1
Bilentila Billet se obţine prin secţionarea unei lentile S
biconvexe, obţinându-se astfel două jumătaţi de lentilă. 2l O
Sursele S1 şi S2 sunt surse reale formate la intersecţia
razelor de lumină care trec prin cele două jumătăţi de lentilă. S2
Ecran
S
I.d. Oglinzile Fresnel
S1
Sursele S1 şi S2 sunt surse virtuale. Ele reprezintă
imaginile sursei S în cele două oglinzi plane. 2l O
S2
Ecran
- 16 -
I.e. Biprisma Fresnel

S1
Sursele S1 şi S2 sunt surse virtuale. Ele se formează în
prelungirea razelor de lumină care provin de la sursa S şi S O
2l
care se refractă pe feţele biprismei.
S2
Ecran
II. Dispozitive de interferenţă localizată
II.a. Lama cu feţe plan-paralele 1 2
Razele 1 şi 2 interferă practic la infinit. Diferenţa de drum
optic este: i D
  i
  nAB  BC   AD  
 2 A r C
n
 d
unde apare din pierderea unei semilungimi de undă la reflexia pe
2
un mediu mai dens optic. B
d
AB  BC  , iar AD  AC sin i  2d  tg r  sin i .
cos r
Din legea refracţiei sin i  n  sin r
 
Se obţine 
2nd
cos r

1  sin 2 r   ,
2
adică   2nd cos r 
2

La incidenţă normală, cos r  0 , deci   2nd  .
2
În practică apar patru situaţii care depind de relaţia dintre indicele de refracţie al lamei, n, şi indicii
de refracţie ai celor două medii care delimitează lama: n1 – indicele de refracţie al mediului superior,
respectiv n 2 – indicele de refracţie inferior. Astfel:
  
- dacă n  n1 şi n  n2 , rezultă   nAB  BC   AD   şi în final   2nd  ;
 2 2
  
- dacă n  n1 şi n  n2 , rezultă   n AB  BC    AD şi în final   2nd  ;
 2 2
- dacă n1  n  n2 , rezultă   nAB  BC   AD şi în final   2nd ;
   
- dacă n1  n  n2 , rezultă   n AB  BC     AD   şi în final   2nd .
 2  2
II.b. Pana optică 1 2

Razele 1 şi 2 produc interferenţă. Toate razele de acest fel se
întâlnesc în planul P ce trece prin vârful penei. Planul depinde de
orientarea fasciculului. Dacă fasciculul este perpendicular pe faţa A C
superioară a penei, deoarece unghiul acesteia, α, este foarte mic, planul n
α
P se află chiar în interiorul penei. Se obţin astfel franje echidistante,
paralele cu muchia vârfului penei. B
P
Pentru determinarea interfranjei, putem presupune că pana
optică este echivalentă cu o lamă de grosime variabilă.

2nd k   k
2

2nd k 1   k  1 dk dk+1
n
2 α
Prin scăderea relaţiilor rezultă: 2nd k 1  d k    i
- 17 -
d k 1  d k
Din geometria figurii i  . Pentru unghiuri foarte mici tg    şi se obţine interfranja:
tg

i .
2 n
1.2.3. DIFRACŢIA LUMINII
1.2.3.1. FENOMENUL DE DIFRACŢIE

Difracţia reprezintă fenomenul de ocolire de către unde a obstacolelor cu dimensiunile
comparabile cu lungimea de undă.
Difracţia se manifestă şi în cazul luminii, ca undă
electromagnetică. Fenomenul se explică pe baza principiului Lumină
Huygens-Fresnel: Orice punct de pe frontul de undă reprezintă o
sursă de unde sferice secundare cu aceeaşi amplitudine ca şi S I
unda primară. Amplitudinea câmpului rezultant în orice punct Umbră
reprezintă compunerea tuturor acestor unde secundare, adică Obstacol Ecran
interferenţa lor.
Difracţia nu poate fi justificată cu ajutorul opticii geometrice.
Difracţia luminii poate fi de două feluri:
- difracţie în lumină paralelă – Fraunhofer
- difracţie în lumină divergentă – Fresnel
1.2.3.2. DIFRACŢIA ÎN LUMINĂ PARALELĂ PE O FANTĂ

Fasciculul de lumină de la o sursă punctiformă este transformat într-un fasccicul paralel cu
ajutorul lentilei convergente L1.
P
S α α x
α O
δ
S f
Lentilă 2 Ecran
Lentilă 1 L1 Fantă L2 Ecran
Fantă
Dacă notăm cu a deschiderea foarte îngustă a fantei, diferenţa de drum optic dintre razele
marginale este
  a  sin   a   ,
iar diferenţa de fază corespunzătoare, ca şi la interferenţă, este
r r 
  2 2 1  2
 

sau   2a .

Împărţim suprafaţa de undă din dreptul fantei în fâşii R
foarte înguste şi utilizăm compunerea fazorială a lui Fresnel. Δφ
Fiecare fâşie contribuie cu amplitudinea dE şi are diferenţa de
fază dφ faţă de fâşiile învecinate. E
Cu cât fâşiile sunt mai înguste, construcţia se apropie mai E0
mult de un arc de cerc. Când P coincide cu O, d  0 şi toate dφ
fâşiile îşi însumează contribuţiile, obţinându-se vectorul orizontal E0
de lungime E0. dE
- 18 -
Pentru un punct oarecare P, vectorii dE se însumează după regula poligonului, obţinându-se

vectorul de lungime E (coarda). Arcul de cerc aproximativ format va avea lungimea E0 ca şi vectorul
orizontal, iar unghiul corespunzător va fi  .
Folosind regula de trei simplă:  .........................E0
2 .........................2R
sin 
deci E0  R   , iar coarda E  2R  .
2

sin
E 2 ,
Făcând raportul amplitudinilor, obţinem: 
E0 
2
2 
2 sin
I E
iar raportul intensităţilor luminoase:    2 ,
I 0  E0     
2
 
 2 
unde I0 este intensitatea luminoasă în centru, adică în O, iar I este intensitatea într-un punct oarecare P.
Înlocuindu-l pe  , rezultă:

sin 2 a
I
  .
I 0   2
 a 
 

- pentru a  k , k  Z , se obţin minime, adică I  0

 
- pentru a  2k  1 , kZ , se obţin maxime, dar care au amplitudinea din
 2
ce în ce mai mică, deoarece sin 2  1 , dar numitorul creşte în modul cu creşterea lui k.
Practic, intensitatea variază după forma:
sin 2 t
I  I 0 2 , adică graficul lui sin 2 t modulat de
t
1
graficul lui 2 .
t
Poziţiile franjelor se obţin cu ajutorul
distanţei focale a lentilei L2, faţă de care ecranul 2 f  f  f  2 f 
 
este plasat în focar: a a a a
x  f  tg   f   . Graficul intensităţii luminoase

Minimele se află la distanţa a  k ,

adică a  k , rezultă
f 
xk  k .
a
Se observă că maximul central este de două ori mai lat decât maximele secundare.
Se poate calcula şi interfranja:
f 
i . l
a
1.2.3.3. REŢEAUA DE DIFRACŢIE

Reţeaua de difracţie se obţine prin trasarea unei serii de zgârieturi
fine, paralele, echidistante pe o peliculă. Notăm:
N = numărul de zgârieturi (trăsături); L
- 19 -
L = lungimea porţiunii trasate;

N
n = numărul de trăsături pe unitatea de lungime – în general este de ordinul sutelor pe cm;
L
L 1
l   = constanta reţelei.
N n
1.2.3.4. DIFRACŢIA PRIN REŢEA

Apar două fenomene simultan: P
- interferenţa fasciculelor de la cele N fante; S i α x
- difracţia Fraunhofer pe fiecare fantă. l α O
Pentru interferenţă:
  l sin i  l sin  f
iar maximele se vor forma pentru
  k , kZ L1 Reţea L2 Ecran
Pentru incidenţă normală, i  0 rezultă
  l sin   k (deoarece k  Z , nu mai luăm în calcul  )
şi cum unghiurile sunt foarte mici, obţinem l    k
În O se formează un maxim central. Celelalte se vor forma la distanţa
xk  f   ,
f 
deci xk  k
l
Între aceste maxime, apar maxime secundare datorate difracţiei:
0 1 2 3 ….. ….. N–1 N N+1 N+2 ….. ….. 2N–1 2N

f 
i
l
Cu cât N este mai mare, maximele principale vor fi mai subţiri şi mai intense.
1.2.4. POLARIZAREA LUMINII
1.2.4.1. FENOMENUL DE POLARIZARE

Polarizarea este un fenomen specific undelor transversale. Într-o undă
mecanică transversală, de exemplu, particulele mediului oscilează pe direcţii
perpendiculare pe direcţia de propagare. Dacă aceste direcţii de oscilaţii sunt
într-un singur plan, spunem că unda este polarizată.
În cazul luminii, ne interesează oscilaţiile vectorului intensitate a

câmpului electric E , deoarece acesta este responsabil de senzaţia produsă
ochiului.   
Pentru orice undă luminoasă, E E E

vectorul E oscilează perpendicular pe
direcţia de propagare a luminii. La
sursele obişnuite, atomii sau moleculele
vibrează şi emit unde electromagnetice.
Deoarece direcţiile de vibraţie sunt

aleatorii, vectorul E va avea orice Lumină Lumină parţial Lumină total
orientare în spaţiu în jurul direcţiei de nepolarizată polarizată polarizată
- 20 -
propagare, deci lumina este nepolarizată.


Dacă, din anumite motive, vectorul E are o direcţie predilectă de oscilaţie, lumina se numeşte

parţial polarizată, iar dacă vectorul E oscilează pe o singură direcţie, atunci lumina se numeşte total
polarizată.
1.2.4.2. OBŢINEREA POLARIZĂRII LUMINII

Polarizarea totală a luminii se poate obţine
prin înlăturarea tuturor direcţiilor de oscilaţie a lui n1

E , cu excepţia uneia. Procedeele de obţinere a
luminii polarizate sunt: Lumină total
Lumină iB iB
- prin absorbţie selectivă; polarizată
nepolarizată
- prin reflexie;
- prin împrăştiere.
Polarizarea prin reflexie apare în cazul în
care lumina naturală nepolarizată întâlneşte  r Lumină parţial
EII n2 polarizată
suprafaţa de separare dintre două medii cu
 
proprietăţi optice diferite. Notăm cu EII E
(reprezentată cu punct) componenta paralelă cu

suprafaţa de separare, respectiv cu E (reprezentată cu săgeată dublă) componenta pe direcţia

perpendiculară pe EII . Ambele componente sunt perpendiculare pe direcţia de propagare a luminii şi, între
ele, apar toate celelalte direcţii. Se constată că, atât prin reflexie cât şi prin refracţie, lumina devine parţial

polarizată. Componenta EII rămâne nemodificată, în timp ce celelalte componente scad ca intensitate,
 
diminuarea cea mai pronunţată fiind în cazul componentei E . Există un unghi de incndenţă la care E
devine nulă la reflexie, adică lumina reflectată devine total polarizată, iar acest unghi se numeşte „unghi
Brewster”, iB . Pentru acest unghi, se constată că raza reflectată şi cea refractată sunt perpendiculare.
Rezultă:
iB  r  90 
Din legea refracţiei, n1 sin iB  n2 sin r .
Înlocuind r  90   iB , se obţine:
n
tg iB  2 – legea lui Brewster.
n1
De exemplu, pentru cazul în care lumina se reflectă din aer pe sticlă ( n1  1 , n2  1,5 ), iB  56,3 .
- 21 -
2. TERMODINAMICA
2.1. NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ
2.1.1. MĂRIMI SPECIFICE STRUCTURII SUBSTANŢEI
2.1.1.1. MASA ATOMICĂ

Reprezintă masa unui atom. Se notează cu m0 .
Exprimată în kg, aceasta are valori foarte mici. De aceea se foloseşte „unitatea de masă atomică”:
1
1u  m12C  1,66  10 27 kg .
12 6
Toate masele atomice ale elementelor chimice exprimate în u sunt foarte apropiate de numere
întregi. Numărul întreg cel mai apropiat se numeşte număr atomic de masă A.
Se mai defineşte masa atomică relativă
m0
m0 r  ,
1
m12 C
12 6
aceasta fiind un număr având aceeaşi valoare cu masa atomică exprimată în u.
2.1.1.2. MASA MOLECULARĂ

Reprezintă masa unei molecule de substanţă. Se notează, ca şi masa atomică, cu m0 . De altfel, se
poate folosi exclusiv noţiunea de moleculă, pentru gazele monoatomice molecula fiind formată dintr-un
singur atom.
Se calculează ca suma maselor atomice ale atomilor componenţi.
Exemplu: pentru molecula de apă, H2O, avem: 11H şi 168O cu masele atomice
m1H  1u , m16O  16u , rezultă mH 2O  2  1u  116u  18u . Asemănător, se pot exprima toate masele
1 8
atomice şi moleculare exprimate în u.

Asemănător cu masa atomică relativă, se poate defini masa moleculară relativă care arată de câte
ori este mai mare masa unei molecule faţă de a 12-a parte din masa carbonului m12C .
6
2.1.1.3. CANTITATEA DE SUBSTANŢĂ

Reprezintă numărul de moli de substanţă şi se notează cu  .
Molul este cantitatea de substanţă care, exprimată în grame, este numeric egală cu masa masa
moleculară relativă (sau moleculară exprimată în u).
Exemplu: 1 mol de hidrogen atomic are masa de 1g; 1 mol de hidrogen molecular H2 are masa de
2g; 1 mol de apă are masa de 18g.
Mărimi specifice molului:
a) masa molară μ = masa per mol de substanţă.
Exemplu:  H 2O  18 g / mol dar, în SI,  H 2O  18 10 3 kg / mol .
Numărul de moli se poate exprima în funcţie de masa totală de substanţă m şi masa molară μ:
m
 .

b) Numărul de molecule per mol N A  6,023  10 23 mol 1 (numărul lui Avogadro) – este acelaşi
pentru toate substanţele. Dacă notăm cu N numărul total de molecule de substanţă, atunci se poate scrie:
N
 .
NA
- 22 -
c) Volumul molar Vμ = volumul per mol de substanţă.

Pentru gaze, în condiţii normale de presiune şi temperatură ( p0  101325 N m 2 , respectiv
t0  0C ), volumul molar are aceeaşi valoare V0  22,42 10 3 m3 mol .
Dacă V este volumul total de substanţă, atunci:
V
 .
V
2.1.2. PARAMETRII DE STARE AI SISTEMELOR TERMODINAMICE
Parametrii de stare ai unui sistem termodinamic sunt mărimi fizice care caracterizează starea
acestora la un moment dat. Se împart în:
- extensivi – valoarea lor totală pentru un sistem format din mai multe componente este egală cu
suma valorilor corespunzătoare pentru fiecare componentă în parte. Exemple: cantitatea de substanţă,
masa, volumul, numărul de molecule etc.
- intensivi – valoarea lor totală pentru un sistem format din mai multe componente este egală cu o
medie a valorilor corespunzătoare pentru fiecare componentă în parte. Exemple: temperatura, presiunea,
densitatea, concentraţia etc.
Cei mai utilizaţi parametri de stare, pe lângă cantitatea de substanţă descrisă mai sus, sunt:
2.1.2.1. MASA
Se notează cu m; mSI  kg
Pentru o cantitate oarecare de substanţă care conţine N molecule, putem calcula masa unei
m 
molecule din: relaţia m0  . Iar pentru un mol, relaţia devine: m0  .
N NA
2.1.2.2. VOLUMUL
Se notează cu V ; V SI  m3
Pentru o coloană de fluid de lungime l şi arie a bazei S, volumul este V  S  l .
2.1.2.3. PRESIUNEA
Se notează cu p. Se defineşte ca raportul dintre forţă (normală) şi F
suprafaţă:
F
p , S
S
de unde rezultă şi unitatea de măsură:  p SI  N m 2  Pa
Alte unităţi de măsură folosite: 1 atm = 101325 N/m2
1 torr = 1 mm col Hg = 1/760 atm
1 bar = 105 N/m2
Pentru o coloană de lichid cu înălţimea h şi densitatea ρ, presiunea hidrostatică exercitată de
aceasta este p  gh .
2.1.2.4. TEMPERATURA
Se notează cu T şi se mai numeşte temperatura absolută, deoarece are numai valori pozitive. Se
măsoară în kelvin: T SI  K
Se mai folosesc şi scările empirice de temperatură, Celsius şi Fahrenheit. Pe aceste scări,
temperatura se notează, de regulă, cu t sau θ. Legăturile dintre ele sunt:
T K   t C   273,15 , unde zecimalele se neglijează şi T K   t C  ,
t  F   t C   32 .
9
respectiv
5
- 23 -
2.1.2.5. DENSITATEA
Se notează cu ρ. Se defineşte ca raportul dintre masă şi volum:
m
 , de unde  SI  kg m3 .
V
2.1.2.6. CONCENTRAŢIA
Se notează cu n. Se defineşte ca raportul dintre numărul de molecule şi volum:
N
n , de unde nSI  m 3 .
V
2.1.3. AMESTECURI DE GAZE
Considerăm un amestec de k gaze având:

- cantităţile  i ;
- masele mi ;
- numerele de molecule N i ;
- masele molare  i , unde i  1, k .
m N m N
Folosim relaţiile: i  i şi i  i pentru fiecare gaz în parte, respectiv   şi  
i NA  NA
pentru amestec în ansamblu unde, deoarece  , m şi N sunt parametri aditivi (extensivi), putem scrie:
  1  2  ...  k ;
m  m1  m2  ...  mk ;
N  N1  N 2  ...  N k .
Se obţin formulele masei molare medii a amestecului:
      ...  k k
 1 1 2 2 ,
1  2  ...  k
m1  m2  ...  mk
 ,
m1 m2 mk
  ... 
1 2 k
N11  N 2 2  ...  N k k
 .
N1  N 2  ...  N k
2.1.4. TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL
Gazul ideal este un model de gaz pentru care se presupune că:

- gazul este format dintr-un număr foarte mare de molecule identice;
- dimensiunile moleculelor sunt mici în raport cu distanţele dintre ele, încât pot fi considerate
puncte materiale;
- mişcarea moleculelor se supune legilor mecanicii clasice;
- interacţiunile dintre molecule se neglijează;
- ciocnirile moleculelor cu pereţii vasului sunt perfect elastice.
Transformările simple ale gazului sunt transformările unui gaz ideal închis în care unul dintre
parametrii: temperatură, presiune sau volum, rămâne constant. Definim:
- transformarea izotermă;
- transformarea izobară;
- transformarea izocoră.
- 24 -
2.1.4.1. TRANSFORMAREA IZOTERMĂ

Este transformarea unui gaz închis în care temperatura rămâne constantă (T = const.).
Legea transformării izoterme – Boyle-Mariotte:
p  V  const. sau pi  Vi  p f  V f .
Grafic, o transformare izotermă se reprezintă astfel:
p V p
pi i Vf f pi i
Vi i pf f
pf f
Vi Vf V T = ct. T = ct. T
T
p
Pentru mai multe curbe izoterme trasate la diferite temperaturi T creşte
constante, în acelaşi sistem de coordonate p-V, temperatura corespunzătoare
creşte pe măsură ce izoterma este mai depărtată de origine (figura alăturată).
2.1.4.2. TRANSFORMAREA IZOBARĂ

Este transformarea unui gaz închis în care presiunea rămâne constantă V
(p = const.).
Legea transformării izobare – Gay-Lussac:
V V V
 const. sau i  f .
T Ti T f
Grafic, o transformare izobară se reprezintă astfel:
V p p
Vf f
p = ct. i f p = ct. i f
i
Vi
Ti Tf T Vi Vf V Ti Tf T
Pentru mai multe curbe izobare trasate la diferite presiuni constante, V
în acelaşi sistem de coordonate V-T, presiunea corespunzătoare creşte pe p creşte
măsură ce izobara are panta mai mică (figura alăturată).
Legea transformării izobare se mai poate exprima şi cu ajutorul
temperaturii exprimate în grade Celsius:
V  V0 1    t  ,
unde V = volumul la temperatura t(°C); T
V0 = volumul la temperatura 0°C; V
1
 grad 1 este acelaşi pentru toate gazele.
273,15 V
Relaţia anterioară se mai poate scrie şi cu ajutorul
variaţiei relative a volumului: V0
V  V0
V    t .
V0
- 273,15 0 t t(°C)
- 25 -
2.1.4.3. TRANSFORMAREA IZOCORĂ

Este transformarea unui gaz închis în care volumul rămâne constant (V = const.)
Legea transformării izocore – Charles:
p p p
 const. sau i  f .
T Ti T f
Grafic, o transformare izocoră se reprezintă astfel:
p V p
pf f
f
pf
i f
V = ct.
i
pi pi i
Ti Tf T Ti Tf T V = ct. V
Pentru mai multe curbe izocore trasate la diferite volume constante, în p

acelaşi sistem de coordonate p-T, volumul corespunzător creşte pe măsură ce V creşte
izocora are panta mai mică (figura alăturată).
Legea transformării izocore se mai poate exprima şi cu ajutorul

temperaturii în grade Celsius:
p  p0 1    t  , T
unde p = presiunea la temperatura t(°C);
p0 = presiunea la temperatura 0°C; p
1
 grad 1 este acelaşi pentru toate gazele.
273,15 p
Relaţia anterioară se mai poate scrie şi cu ajutorul
variaţiei relative a presiunii: p0
p  p0
V    t .
p0
- 273,15 0 t t(°C)
2.1.4.4. TRANSFORMAREA GENERALĂ
Este o transformare a unui gaz închis în care toţi parametrii gazului – p, V şi T – se pot modifica.
Legea transformării generale este:
pV pV pV
 const. sau i i  f f .
T Ti Tf
2.1.4.5. ECUAŢIA TERMICĂ DE STARE

Face legătura între parametrii de stare ai unui gaz ideal la un moment dat. Se poate deduce din
pV pV
legea transformării generale. Pentru un mol de gaz aflat în condiţii normale 0  0  , unde raportul
T0 T
101325 N m 2  22,42 103 m3 mol
p0V 0
R   8,31 J mol  K
T0 273,15K
reprezintă constanta universală a gazelor.
pV V
Se obţine  R , deci pV  RT şi cum   , rezultă ecuaţia Clapeyron-Mendeleev sau
T V
ecuaţia termică de stare:
pV  RT .
- 26 -
2.2. PRINCIPIILE TERMODINAMICII
2.2.1. LUCRUL MECANIC ÎN TERMODINAMICĂ
2.2.1.1. DEFINIŢIA LUCRULUI MECANIC

Considerăm un gaz ideal închis într-un cilindru cu piston de secţiune S. Presupunem că gazul
împinge pistonul pe o distanţă foarte mică dx, astfel încât presiunea p a gazului să nu se modifice. Lucrul
mecanic efectuat de gaz este: L  F  dx , unde F  p  S , iar S  dx  dV .
Obţinem deci că, pentru o transformare în care volumul variază foarte puţin, astfel încât să putem
presupune presiunea constantă, lucrul mecanic elementar se defineşte astfel:
L  p  dV .
Lucrul mecanic pentru o transformare oarecare se va putea calcula după relaţia:
Vf
L  pV dV ,
Vi
L SI  J.
Lucrul mecanic este o mărime de proces.
2.2.1.2. LUCRUL MECANIC ÎN TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZELOR

- pentru o transformare izocoră, V = ct. şi deci
L0.
Vf Vf
 pV f  Vi  , deci
Vf
- pentru o transformare izobară, p = ct. , L   pdV  p  dV  pV
Vi Vi Vi
L  pV .
- pentru o transformare izotermă, T  ct . şi din ecuaţia termică de stare pV  RT
Vf Vf
RT
Vf Vf
1
deci L  pdV 
Vi

Vi
V
dV  RT 
Vi
V
dV  RT ln V . Rezultă
Vi
Vf
L  RT ln .
Vi
2.2.1.3. SEMNUL LUCRULUI MECANIC

- Volumul creşte dacă şi numai dacă L  0 , iar atunci gazul efectuează (cedează) lucru mecanic
- Volumul scade dacă şi numai dacă L  0 , iar atunci asupra gazului se efectuează lucru mecanic
din exterior (gazul primeşte lucru mecanic).
2.2.1.4. INTERPRETAREA GRAFICĂ A LUCRULUI MECANIC

Definiţia integrală a p
lucrului mecanic arată că acesta L p
L
este egal numeric cu aria cuprinsă
sub graficul transformării în
coordonate (p-V), iar pentru un
ciclu termodinamic, lucrul
mecanic este numeric egal cu aria V V
Vi Vf
ciclului.
Din cauza convenţiei de semn, apar cazurile:
Pentru o transformare oarecare: - dacă volumul creşte, L  Aria ;
- dacă volumul scade, L   Aria
Pentru o transformare ciclică: - dacă ciclul este în sens orar, L  Aciclu
- dacă ciclul este în sens trigonometric, L   Aciclu
- 27 -
2.2.2. ENERGIA INTERNĂ
2.2.2.1. DEFINIŢIA ENERGIEI INTERNE

Energia internă U a unui sistem termodinamic reprezintă suma energiilor cinetice şi potenţiale de
interacţiune ale tuturor moleculelor.
U SI  J .
Energia internă este o mărime de stare.
Pentru gazul ideal, moleculele sunt identice, deci au aceeaşi masă m0 şi se neglijează interacţiunile
dintre ele. Deci energia internă va fi suma energiilor cinetice ale celor N molecule:
U  N  T ,
m0 v 2
unde T  reprezintă energia cinetică medie de translaţie a unei molecule, numită şi energie
2
termică, iar v 2 este viteza pătratică medie (moleculele nu au aceeaşi viteză).
2.2.2.2. ECUAŢIA CALORICĂ DE STARE

Energia termică depinde exclusiv de temperatură. Pentru gazul ideal monoatomic, există relaţia:
3
 T  kT , unde k  1,38 10 23 J K se numeşte constanta lui Boltzmann.
2
3kT 
Se obţine v 2  . Deoarece masa unei molecule se poate calcula după relaţia m0  , rezultă
m0 NA
3kN AT
că v 2  . Produsul constant k  N A  R reprezintă constanta universală a gazelor.

Definim viteza termică a moleculelor gazului
3kT 3RT
vT  v 2   .
m0 
Se poate obţine şi expresia energiei interne:
3 3
U  N  kT    N AkT , de unde rezultă ecuaţia calorică de stare pentru gazul ideal
2 2
3
monoatomic: U  RT .
2
Mai general, pentru gaze biatomice sau poliatomice, moleculele au atât energie de translaţie, cât şi
energie de rotaţie. De aceea, ecuaţia calorică de stare se scrie mai general:
i
U  RT , i fiind „numărul de grade de libertate”
2
Astfel, pentru: - gazul monoatomic i  3
- gazul biatomic i  5
- gazul poliatomic i  6 .
N
De asemenea, din ecuaţia termică de stare pV  RT , înlocuind R  k  N A şi   , se obţine
NA
N
pV  NkT şi cum n  , rezultă forma primară a ecuaţiei termice de stare:
V
p  nkT
şi respectiv formula fundamentală a teoriei cinetico-moleculare:
2
p  n T .
3
- 28 -
2.2.3. CĂLDURA
2.2.3.1. DEFINIŢIA CĂLDURII

Căldura schimbată de un sistem termodinamic într-o transformare se defineşte astfel:
Q  U  L , unde Q SI  J .
Căldura este o mărime de proces. Deci: Q şi L sunt mărimi de proces; ΔU este o mărime de stare.
2.2.3.2. SEMNUL CĂLDURII

- Dacă Q  0 , sistemul primeşte căldură (Qp)
- Dacă Q  0 , sistemul cedează căldură (Qc).
O transformare în care sistemul nu schimbă căldură cu mediul exterior ( Q  0 ) se numeşte
transformare adiabatică.
2.2.3.3. COEFICIENŢI CALORICI

Sunt mărimi cu ajutorul cărora se poate exprima căldura schimbată de un sistem cu mdiul exterior.
Notăm: Q = căldura schimbată de sistem cu mediul exterior
m = masa sistemului
υ = numărul de moli ai sistemului
∆T = variaţia temperaturii
I. Puterea calorică - se foloseşte pentru combustibili:
Q
q , qSI  J
m kg
II. Capacitatea calorică
Q
C , C SI  J
T K
III. Căldura specifică
Q
c , cSI  J
m  T kg  K
Căldura specifică depinde de substanţă. De exemplu:
- pentru apă, ca  4180 J kgK . De aici se defineşte caloria: 1cal  4,18 J .
- pentru gheaţă, c g  2090 J kgK , iar pentru vaporii de apă cv  1870 J kgK .
Pentru gaze, căldura specifică depinde de transformarea în care se face schimbul de căldură.
Astfel, notăm: cV = căldura specifică izocoră (la volum constant);
c p = căldura specifică izobară (la presiune constantă).
IV. Căldura molară
Q
, C SI 
J
C
  T mol  K
Se notează, de asemenea: CV = căldura molară izocoră (la volum constant)
C p = căldura molară izobară (la presiune constantă).
i i2
Pentru gazul ideal, acestea depind de numărul de grade de libertate: CV  R , CP  R.
2 2
Gaz monoatomic ( i  3 ) Gaz biatomic ( i  5 ) Gaz poliatomic ( i  6 )
3 5
CV R R 3R
2 2
5 7
Cp R R 4R
2 2
Cp 5 7 4

CV 3 5 3
- 29 -
Cp
Raportul   se numeşte exponentul adiabatic.
CV
De asemenea, ecuaţia calorică de stare se mai poate scrie sub forma:
U  CV T .
2.2.4. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII

2.2.4.1. ENUNŢUL PRINCIPIULUI I
În orice transformare, variaţia energiei interne a unui sistem nu depinde de stările intermediare
prin care trece sistemul, ci doar de starea iniţială şi starea finală.
Concluzie: ∆U nu depinde de tipul transformării.
Relaţia Q  U  L se numeşte ecuaţia principiului I al termodinamicii.
2.2.4.2. CONSECINŢE ALE PRINCIPIULUI I

1. Pentru o transformare adiabatică ( Q  0 ):
rezultă U  L  0 , sau L  U i  U f . Deci sistemul poate efectua lucru mecanic fără să primească
căldură, pe baza energiei sale interne.
2. Pentru o transformare ciclică:
Starea iniţială şi cea finală coincid, deci U  0 . Rezultă Q  L . Apar situaţiile:
a) Q  0 , L  0 – sistemul primeşte căldură şi efectuează lucru mecanic (maşina termică);
b) Q  0 , L  0 – asupra sistemului se efectuează lucru mecanic din exterior şi acesta cedează
căldură (maşina termică inversă – frigiderul);
c) Q  0 , L  0 – sistemul nu poate efectua lucru mecanic în mod ciclic, la nesfârşit, fără să
primească căldură din exterior. Un sistem care ar putea face acest lucru se numeşte perpetuum
mobile de speţa I.
Concluzie: Principiul I arată că nu se poate construi un perpetuum mobile de speţa I.
2.2.4.3. TRANSFORMAREA POLITROPĂ

Se demonstrează că ecuaţia unei transformări adiabatice

se poate scrie sub forma: p  V  ct . . Ea reprezintă, ca şi cele p
trei transformări simple ale gazelor, un caz particular al
„transformării politrope”:
C  Cp
p  V n  ct . , unde n  .
C  CV n=0
Astfel, pentru: n=1
n  0 – transformare izobară
n  1 – transformare izotermă n=γ
n→∞ V
n   – transformare adiabatică
n   – transformare izocoră
Prin înlocuirea valorilor lui n, se pot obţine căldurile molare în cele patru transformări particulare:
– transformare izobară: C  Cp
– transformare izotermă: C
– transformare adiabatică: C 0
– transformare izocoră: C  CV
Un caz interesant este acela al transformării de forma p  ct  V , transformare al cărei grafic, în
coordonate p-V, este o linie dreaptă care, în prelungire, trece prin origine.
În acest caz, n  1 şi se obţine
C  CV  R 2 .
- 30 -
2.2.4.4. CĂLDURA, VARIAŢIA ENERGIEI INTERNE ŞI LUCRUL MECANIC ÎN

TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL
Plecând de la principiul I şi ecuaţia calorică de stare se poate deduce că, indiferent de
transformare,
U  CV T .
Folosind expresiile lucrului mecanic găsite anterior, precum şi definiţia căldurii, putem sintetiza
formulele pentru Q, ΔU şi L în următorul tabel:
TRANSFORMAREA DEFINIŢIE LEGE Q ∆U L
p
Izocoră V = ct.  ct. CV T CV T 0
T
V pV sau
Izobară p = ct.  ct.  C p T CV T
T RT
Vf Vf
Izotermă T = ct. p  V  ct . RT ln 0 RT ln
Vi Vi
Adiabatică Q=0 p  V   ct . 0 CV T  CV T
Obs. Din relaţia Q  U  L pentru o transformare izobară, obţinem relaţia Robert - Mayer:
C p  CV  R .
2.2.5. PRINCIPIUL II AL TERMODINAMICII
2.2.5.1. ENUNŢUL PRINCIPIULUI II

Principiul I arată că într-o transformare ciclică U  0 şi deci Q  L . Dacă Q  0 , L  0 , deci
sistemul primeşte căldură şi efectuează lucru mecanic (maşina termică sau motorul termic). Se pune
întrebarea: este posibil ca o maşină termică să transforme integral căldura primită în lucru mecanic?
Experienţa a arătat că nu. O formulare aproximativă a principiului II este legată de acest răspuns:
Enunţ: Într-o transformare ciclică, un sistem termodinamic nu poate transforma integral căldura
primită în lucru mecanic.
Întotdeauna există pierderi, adică o căldură cedată. Căldura Q care apare în principiul I este de fapt
o sumă între o căldură primită şi o căldură cedată:
Q  Q p  Qc şi, deoarece Qc  0 , Q  Q p  Qc .
Rezultă deci că L  Q p  Qc .
2.2.5.2. RANDAMENTUL MAŞINILOR TERMICE Q

Schematic, maşina termică funcţionează după figura alăturată: p
Prin definiţie,
L
L
 . M
Qp
Q p  Qc Qc
Rezultă   sau   1 .
Qp Qp Qc
Din principiul al II-lea, deoarece Qc  0 întotdeauna, rezultă că,
pentru orice maşină termică,   1 sau   100 % .
Concluzie: Principiul II ne arată că nu se poate construi o maşină termică (motor termic) care să
transforme integral căldura primită în lucru mecanic, adică să aibă randamentul de 100%. O maşină care
ar putea face acest lucru se numeşte perpetuum mobile de speţa a II-a.
- 31 -
2.2.6. MOTOARE TERMICE
2.2.6.1. CICLUL CARNOT

Ciclul Carnot este ciclul unui motor ideal cu valoare teoretică, el neputând fi realizat practic. Este
format din două transformări izoterme şi două adiabatice:
1-2 şi 3-4 – izoterme
p
2-3 şi 4-1 – adiabatice
Qp Randamentul se calculează astfel:
1
Q V V
  1  c , unde Q p  RTc ln 2 , iar Qc  RTr ln 4 ,
Tc = ct. Qp V1 V3
2 V
de unde Qc  RTr ln 3 .
V4
Q=0
Q=0 Din legea transformării adiabatice pV   ct. , cum
4 pV  1
 ct. , rezultă o formă echivalentă a legii: TV  ct .
Tr = ct. 3 T
Scriind ecuaţia pentru cele două transformări
|Qc| V adiabatice, obţinem:
T2V2 1  T3V3 1 , respectiv T4V4 1  T1V1 1 , unde
c
T1  T2  Tc , adică temperatura „sursei calde”, iar T3  T4  Tr este temperatura „sursei reci”.

Se obţin relaţiile:
TcV2 1  TrV3 1  V V
 1  1 
 2  3 . Înlocuind în formulele căldurilor, obţinem expresia randamentului
TcV1  TrV4  V1 V4
T
ciclului Carnot: C  1  r .
Tc
p
2.2.6.2. MOTORUL OTTO
Este un motor: 3
- cu ardere internă Qp
- în patru timpi
Q=0
- cu aprindere prin scânteie
- cu benzină 2 4
Ciclul motorului Otto este format din două
transformări adiabatice şi două transformări izocore: Q=0
1-2 şi 3-4 – adiabatice |Qc|
2-3 şi 4-1 – izocore 0 1
Căldurile schimbate pe ciclu sunt Q p  CV T3  T2  V
şi Qc  CV T4  T1  . V2 V1
PMS PMI
Scriind ecuaţiile celor două transformări adiabatice
şi făcând înlocuirile de rigoare, se poate determina formula randamentului motorului Otto:
1 V
  1   1 , unde   1 se numeşte raportul de compresie.
 V2
Timpii motorului sunt:
1. Admisia (transformarea 0-1)
2. Compresia (transformarea 1-2)
3. Aprinderea (arderea) şi detenta (transf. 2-3 şi 3-4)
4. Evacuarea (transf. 4-1 şi 1-0)
Fiecare timp corespunde unei mişcări între cele două volume extreme, numite punct mort superior
PMS, respectiv punct mort inferior PMI.
- 32 -
2.2.6.3. MOTORUL DIESEL

Este un motor:
- cu ardere internă
- în patru timpi
- cu aprindere prin compresie
- cu motorină
Timpii motorului Diesel au aceleaşi denumiri ca şi în
p cazul motorului Otto.
Qp Ciclul motorului Diesel este format din două
transformări adiabatice, o transformare izobară şi una izocoră:
2 3 1-2 şi 3-4 – adiabatice
2-3 – izobară
Q=0 4-1 – izocoră
Făcând calcule asemănătoare, se obţine formula
4 randamentului motorului Diesel:
Q=0 |Qc|
  1
c
  1   1 ,
0 1    1
unde se definesc rapoartele de compresie
V2 V3 V1 V V V
  1 şi   3 .
PMS PMI V2 V2
2.3. TRANSFORMĂRI DE FAZĂ
2.3.1. NOŢIUNI GENERALE
Faza reprezintă o parte dintr-un sistem care prezintă aceeaşi structură chimică şi aceleaşi
proprietăţi fizice în toate punctele sale. Deci faza este o parte omogenă a unui sistem termodinamic
delimitată printr-o suprafaţă bine precizată de celelalte părţi ale sistemului.
Faza nu se confundă cu starea de agregare. De exemplu, unele solide se pot afla în structuri
cristaline diferite, ceea ce determină proprietăţi foarte deosebite.
Transformarea de fază reprezintă trecerea substanţelor dintr-o fază în alta.
După modul în care are loc transformarea de fază, ele se pot clasifica în două tipuri:
1. Transformări de fază de speţa I - sunt transformările care se produc la o anumită temperatură,
cu absorbţie sau cedare de căldură, numită căldură latentă. Din acest tip fac parte transformările de stări
de agregare, transformările polimorfe etc.
2. Transfomările de speţa a II-a, din care fac parte transformările care se produc pe un anumit
interval de temperatură, în care absorbţia sau degajarea de căldură au loc odată cu creşterea sau scăderea
temperaturii. Aceste transformări sunt legate de fenomenele de ordonare în cristale.
2.3.2. LICHEFIEREA GAZELOR
2.3.2.1. IZOTERMELE LUI ANDREWS

Comprimând gazul real dintr-un cilindru cu piston, ca în figură, se poate trasa grafic dependenţa
presiunii de volum pentru diferite temperaturi constante. Izotermele obţinute astfel se numesc izotermele
lui Andrews (Thomas Andrews - fizician care a făcut cercetări asupra lichefierii gazelor).
La temperaturi joase, pe măsură ce volumul scade, presiunea creşte şi gazul se comportă ca un gaz
ideal. La un moment dat, în cilindru încep să se formeze picături fine de lichid care se măresc, se
înmulţesc, până când tot gazul se lichefiază. Pe porţiunea de grafic în care apare acest amestec de gaz cu
lichid în echilibru, presiunea rămâne constantă. Această fază a sistemului se numeşte faza de vapori
saturanţi. Împingând în continuare pistonul, presiunea creşte foarte rapid din cauza incompresibilităţii
practice a lichidului.
- 33 -
2.3.2.2. TEMPERATURA CRITICĂ p

Pe măsură ce izotermele se trasează la temperaturi
din ce în ce mai mari, palierul de presiune constantă pe
care apare faza de vapori saturanţi devine din ce în ce mai
scurtă. Există o temperatură la care transformarea din gaz Gaz
în lichid se face brusc, fără trecerea prin faza de vapori
saturanţi. Acest punct de pe grafic, în care se produce Lichid C
fenomenul amintit, se numeşte punct critic, iar T > Tc
temperatura corespunzătoare se numeşte temperatură Vapori
critică TC. Acesteia îi corespunde şi o presiune critică. Tc
saturanţi
La temperaturi superioare temperaturii critice, (G+L) T < Tc Vapori
gazul nu se mai poate practic lichefia, iar acesta se V
comportă ca un gaz ideal.
Temperatura critică şi presiunea critică depind de
natura gazului. Exemple:
Substanţa Temperatura critică (°C) Presiunea critică (atm)
CO2 30,95 72,8
Oxigen −118,55 49,8
Azot −146,95 33,5
Hidrogen −239,95 1,297
Heliu −267,96 0,227
Pentru temperaturi mai mari decât TC, agitaţia termică a moleculelor este atât de intensă, încât nici
la presiuni mari nu se pot forma legăturile dintre molecule specifice lichidelor.
2.3.3. VAPORIZAREA - CONDENSAREA
2.3.3.1. VAPORIZAREA
Reprezintă trecerea unei substanţe din faza de lichid în faza de vapori. Există mai multe tipuri de
vaporizare a unui lichid în funcţie de condiţiile în care se realizează. Astfel, vaporizarea poate fi în spaţiu
închis sau limitat, respectiv în spaţiu deschis sau nelimitat.
A. Vaporizarea în spaţiu închis sau limitat
A.1. Vaporizarea în vid
Introducând mici cantităţi de eter în tubul din figură, se constată că
vid
vaporizarea în vid se face instantaneu. Presiunea creşte, determinând scăderea
înălţimii coloanei de mercur. În momentul în care începe să rămână lichid
deasupra mercurului fără să se mai evapore, se formează faza de vapori
h
saturanţi. Presiunea atinge o valoare maximă şi constantă, dependentă de Hg
temperatura experimentului, numită presiunea vaporilor saturanţi.
Presiunea vaporilor saturanţi:
• pentru o temperatură dată, reprezintă presiunea de echilibru dinamic
care se exercită asupra suprafeţei unui lichid în contact cu vaporii săi;
• este mai mare decât presiunea vaporilor nesaturanţi la o temperatură dată şi, de aceea, ea mai
este numită presiune maximă, pm ;
• nu depinde nici de cantitatea fazei lichide, nici de cantitatea de vapori;
• creşte cu temperatura
• depinde de natura lichidului vaporizat.
A.2. Vaporizarea în atmosferă gazoasă
Dacă un lichid se află într-o incintă închisă în care, deasupra lichidului, se găseşte un gaz, se
constată că vaporizarea se face mai lent decât în vid. Presiunea vaporilor saturanţi are aceeaşi valoare ca
şi atunci când vaporizarea se realizează în vid. Presiunea totală a amestecului este egală cu suma
presiunilor parţiale ale gazului şi vaporilor.
- 34 -
B. Vaporizarea în spaţiu deschis sau nelimitat

B.1. Evaporarea
Vaporizarea unui lichid prin suprafaţa sa liberă, într-o atmosferă nelimitată se numeşte evaporare.
Viteza de evaporare este dată de expresia:
S  pm  p 
vC
p0
unde pm este presiunea vaporilor saturanţi, p este presiunea vaporilor existenţi în atmosferă, p0 este
presiunea atmosferei de deasupra lichidului, S este suprafaţa liberă a lichidului, iar C este o constantă ce
depinde de temperatură.
Din formula vitezei se pot distinge cazurile:
- dacă mediul ambiant este saturat cu vapori, p  pm , rezultă v  0 şi evaporarea nu are loc;
- pentru vid, p0  0 , rezultă v   , deci evaporarea se face instantaneu.
Pentru ca evaporarea să aibă loc, trebuie ca p  pm . În plus, dacă p0  pm , lichidul începe să
fiarbă.
Lichidele cu viteză mare de evaporare se numesc volatile. Deoarece presiunea vaporilor saturanţi
creşte cu temperatura, rezultă că viteza de evaporare creşte cu încălzirea lichidului.
B.2. Fierberea
Fierberea reprezintă procesul de vaporizare în tot volumul lichidului. În acest proces un rol
deosebit îl joacă bulele de gaz care se formează pe impurităţile solide aflate în lichid, sau pe pereţii
vasului care conţine lichidul. Condiţia care trebuie îndeplinită pentru ce fierberea să aibă loc este ca:
pm  p0
Fierberea are loc la o anumită temperatură, numită temperatură de fierbere Tf, şi are
proprietăţile:
• se menţine constantă în timpul procesului;
• depinde de presiunea exterioară;
• depinde de natura lichidului.
Apa distilată, la presiune normală, fierbe la 100°C. Alte exemple de temperaturi de fierbere la presiune
normală:
Substanţa Temperatura de fierbere (°C) Substanţa Temperatura de fierbere (°C)
Amoniac −34 Ulei de măsline 300
Alcool etilic 78,3 Acid sulfuric 332
Benzen 78,3 Mercur 357
Pentru a avea loc fierberea lichidelor, este necesară prezenţa bulelor de gaz. Dacă într-un lichid
lipsesc bule de gaz, lichidul poate să nu fiarbă, chiar dacă este încălzit până la temperatura de fierbere
corespunzătoare unei anumite presiuni. Un astfel de lichid se numeşte supraîncălzit. Dacă în el se introduc
particule solide mici, care permit formarea bulelor de gaz, lichidul începe să fiarbă violent şi temperatura
lui coboară la temperatura de fierbere.
Căldura necesară pentru a vaporiza la temperatură constantă unitatea de masă dintr-un lichid se
numeşte căldură latentă specifică de vaporizare:
Q
v  .
m
Ea se mai numeşte, pe scurt, căldură latentă de vaporizare. v SI  J kg .
Pentru apă v  2257  10 3 J kg .
Obs.: Prin „vapori” denumim faza gazoasă aflată la temperaturi mai mici decât temperatura critică, atât
sub formă de vapori saturanţi, cât şi nesaturanţi.
Prin „gaz” denumim acea stare a substanţei în care temperatura superioară temperaturii critice.
2.3.3.2. CONDENSAREA
Este procesul invers vaporizării.
În timpul condensării, sistemul cedează căldură în exterior. Căldura cedată în timpul condensării la
temperatură constantă este egală în modul cu cea absorbită de sistem în timpul vaporizării la aceeaşi
- 35 -
temperatură. De asemenea, căldura latentă specifică de condensare coincide cu căldura latentă specifică
de vaporizare.
c  v .
2.3.4. TOPIREA - SOLIDIFICAREA
2.3.4.1. TOPIREA
T
Procesul de transformare a unui sistem din fază solidă în fază Lichid
lichidă se numeşte topire. Procesul invers se numeşte solidificare.
Din punct de vedere a structurii interne, corpurile se împart în: Solid +
amorfe şi cristaline. Topirea corpurilor amorfe (sticla, masele plastice, Tt
Lichid
ceara, bitumul) se produce pe un interval de temperatură, aşa cum arată
curba punctată din figura alăturată. Solid
Topirea corpurilor cristaline se produce la o temperatură constantă,
numită temperatură de topire Tt, dacă presiunea nu se modifică. timp
Temperatura de topire este dependentă de natura substanţei.
Gheaţa se topeşte la temperatura de 0°C. Alte exemple de temperaturi de topire la presiune normală:
Substanţa Temperatura de topire (°C) Substanţa Temperatura de topire (°C)
Mercur −38,85 Aur 1064,8
Plumb 327,4 Cupru 1083,4
Aluminiu 660,32 Fier 1538
Argint 961 Wolfram 3422
La majoritatea corpurilor, Tt creşte odată cu presiunea.
Există şi substanţe care, prin topire, se contractă (au densitate mai mică în stare lichidă), şi deci
temperatura de topire scade cu creşterea presiunii exterioare. Din această categorie fac parte gheaţa,
bismutul, fonta, galiul etc.
Căldura necesară pentru a topi la temperatură constantă unitatea de masă dintr-un solid se numeşte
căldură latentă specifică de topire:
Q
t  .
m
Ea se mai numeşte, pe scurt, căldură latentă de topire. t SI  J kg .
Pentru gheaţă t  335  10 3 J kg .
2.3.4.2. SOLIDIFICAREA
Este procesul invers topirii.
În timpul solidificării, sistemul cedează căldură în exterior. Căldura cedată în timpul solidificării
este egală practic cu cea absorbită de sistem în timpul topirii. De asemenea, căldura latentă specifică de
solidificare coincide cu căldura latentă specifică de topire.
c  v .
2.3.5. SUBLIMAREA - DESUBLIMAREA
2.3.5.1. SUBLIMAREA
Reprezintă trecerea substanţei solide direct în vapori. De exemplu, naftalina, bromul, iodul, sulful,
la temperaturi şi presiuni obişnuite se vaporizează fără a se topi. În principiu, orice substanţă poate
sublima, doar că la unele presiunea de vapori este mică. Când vaporii proveniţi din prin sublimare sunt în
echilibru dinamic cu solidul din care s-au produs, ei se numesc vapori saturanţi.
La nivel molecular, energia primită sub formă de căldură duce la distrugerea reţelei cristaline a
solidului, fenomen care se petrece asemănător şi în cazul topirii.
În procesul de sublimare la temperatură constantă, căldura necesară pentru a sublima unitatea de
masă dintr-un solid se numeşte căldură latentă specifică de sublimare:
- 36 -
Q
s  .
m
Ea se mai numeşte, pe scurt, căldură latentă de sublimare. s SI  J kg .
Căldura latentă de sublimare este suma căldurilor latente de topire şi respectiv de vaporizare:
s  t  v .
2.3.5.2. DESUBLIMAREA
Este procesul invers sublimării şi reprezintă trecerea unui sistem termodinamic din starea gazoasă,
direct în starea solidă.
În timpul desublimării, sistemul cedează căldură în exterior. Căldura cedată în timpul desublimării
este egală practic cu cea absorbită de sistem în timpul sublimării. De asemenea, căldura latentă specifică
de desublimare coincide cu căldura latentă specifică de sublimare.
d   s .
2.3.6. PUNCTUL TRIPLU

Punctul triplu reprezintă starea în care coexistă toate cele trei stări de agregare ale unei substanţe.
El apare ca punct de intersecţie al curbelor de vaporizare, de topire şi de sublimare ale substanţei
respective.
p p
Lichid Lichid
C C
Solid T Solid
T
Vapori Vapori
T T
Substanţă care îşi măreşte Substanţă care îşi micşorează
volumul la topire volumul la topire
T - reprezintă punctul triplu;

C - reprezintă punctul critic.
Majoritatea substanţelor prezintă o singură fază solidă, una lichidă şi una gazoasă. Există însă
substanţe care, în stare solidă, pot avea structuri cristaline diferite, adică mai multe faze corespunzătoare
aceleiaşi stări de agregare. O asemenea substanţă are mai multe puncte triple şi se numeşte substanţă
polimorfă.
2.3.7. CALORIMETRIA
Este domeniul care studiază schimburile de căldură dintre sistemele termodinamice, având ca scop
determinarea diferiţilor coeficienţi calorici.
Două sisteme sunt în contact termic dacă între ele se poate face doar schimb de căldură, iar
ansamblul lor este izolat de mediul exterior. Pentru două sisteme în contact termic, se poate aplica
ecuaţia calorimetrică:
Q p  Qc
unde Q p este căldura primită de sistemul iniţial mai rece, iar Qc este căldura cedată de celălalt sistem.
Relaţia se mai poate scrie:
Q p  Qc sau Q p  Qc  0 .
Se poate generaliza această ecuaţie pentru k sisteme în contact termic:
Q1  Q2  ...  Qk  0 .
- 37 -
Exemple:
1. Pentru k sisteme (corpuri) în contact termic, se poate scrie Qi  mi ci Ti  mi ci T  Ti  cu i  1, k , unde
Ti este temperatura iniţială a corpului i, iar T este temperatura finală, de echilibru. Se obţine:
m1c1T1  m2c2T2  ...  mk ckTk
T .
m1c1  m2c2  ...  mk ck
Relaţia anterioară se scrie practic la fel şi cu ajutorul temperaturilor exprimate în grade Celsius.
m c t  m2c2t2  ...  mk ck tk
t  1 11 .
m1c1  m2c2  ...  mk ck
2. În cazul în care sistemele în contact termic suferă şi transformări de fază, intervin şi căldurile latente. În
această situaţie, calculele sunt ceva mai complicate. Iată un caz particular:
O masă m1 de vapori de apă aflaţi iniţial la temperatura t1  100 C se amestecă cu o masă m2 de
gheaţă aflată iniţial la temperatura t2  0C . Presupunem că, în final, sistemul devine apă la temperatura
de echilibru  cuprinsă între 0C şi 100 C .
În diagrama alăturată sunt reprezentate evoluţiile temperaturii în funcţie de timp şi căldurile
schimbate de cele două sisteme. temperatura
Căldura primită de m2 este t1 Qc1
Q p  Q p1  Q p2  Q p3 , unde Qc2
Q p1  m2 cg t g  t 2  este căldura primită de gheaţă pentru a ajunge la 0C ;
tf Qc3
Q p2  m2 g este căldura primită de gheaţă pentru a se topi în întregume; 

Q p3
Q p3  m2 ca   t g  este căldura primită de apa provenită din topirea gheţii tg
Q p2 timp
pentru a ajunge la temperatura finală  ; t2 Q p1
Căldura cedată de m1 este
Qc  Qc1  Qc2  Qc3 , unde
Qc1  m1cv t f  t1  este căldura cedată de vapori pentru a ajunge la 100 C ;
Qc2  m1v este căldura cedată de vapori pentru a se condensa în întregume;
Qc3  m1ca   t f  este căldura cedată de apa provenită din condensarea vaporilor pentru a ajunge la
temperatura finală  ;
Aplicând relaţia Q p  Qc  0 , se obţine:

  
m1 v  cv t1  t f   ca t f  m2  g  c g t g  t 2   ca t g 
.
ca m1  m2 
unde ca , c g , cv sunt căldurile specifice ale apei, gheţii, respectiv vaporilor;
g şi v sunt căldurile latente specifice ale gheţii, respectiv vaporilor;
t g  0C şi t f  100 C sunt temperatura de topire a gheţii, respectiv de condensare a vaporilor.
- 38 -
3. CURENTUL ELECTRIC CONTINUU
3.1. CURENTUL ELECTRIC

3.1.1. MĂRIMI SPECIFICE CURENTULUI ELECTRIC
3.1.1.1 INTENSITATEA CURENTULUI ELECTRIC
Curentul electric reprezintă deplasarea ordonată a purtătorilor de sarcină printr-un mediu. Curentul
electric se poate propaga prin toate tipurile de medii:
- solide (metale) – purtători de sarcină sunt electronii;
- lichide (soluţii) – purtători de sarcină sunt ionii pozitivi şi negativi;
- gazoase (gaze ionizate) – purtători de sarcină sunt electronii şi ionii pozitivi.
Prin convenţie, sensul curentului se ia ca fiind sensul de deplasare a purtătorilor pozitivi.
Intensitatea curentului electric reprezintă cantitatea de sarcină ce străbate un conductor în unitatea
de timp:
q
, unde I SI  A(amper )
C
I 1A  1
t s
Pentru conductoare metalice, q  N  e , unde N este numărul de electroni care trec prin
conductor în timpul t , iar e  1,6 10 19 C .
Curentul electric continuu are sensul şi intensitatea constante în timp.
3.1.1.2. TENSIUNEA ELECTRICĂ

Reprezintă lucrul mecanic efectuat pentru a deplasa sarcina Δq printr-o porţiune de circuit:
L
U , unde U SI  V (volt ) .
q
Pentru un circuit simplu format dintr-o sursă şi un consumator, se defineşte tensiunea
electromotoare a sursei E  U  u , unde U este tensiunea pe circuitul exterior, iar u este tensiunea pe
rezistenţa internă a sursei.
3.1.1.3. REZISTENŢA ELECTRICĂ

Reprezintă proprietatea unui corp de a se opune trecerii curentului electric. Se defineşte prin
U
relaţia R  , unde R SI  (ohm) . R
I I
Pentru un conductor liniar, rezistenţa electrică este
l d 2
R   , unde S  . U
S 4
4 l
Se obţine R  2
d
unde l este lungimea conductorului, S este secţiunea sa, d este diametrul conductorului, iar ρ este
rezistivitatea acestuia, mărime care depinde de material;  SI    m .
Rezistivitatea depinde de temperatură, în general, după relaţia:
   0 (1    t ) , unde ρ0 este rezistivitatea la o temperatură de referinţă, de regulă 0°C, α este
coeficientul de temperatură al rezistivităţii, iar t este temperatura în grade Celsius.
Dacă se neglijează efectul dilatării, se poate scrie o relaţie asemănătoare şi pentru rezistenţa
electrică:
R  R0 (1    t ) .
- 39 -
3.1.2. LEGILE CIRCUITELOR ELECTRICE
3.1.2.1. CIRCUITUL SIMPLU. LEGEA LUI OHM

- Pentru o porţiune de circuit: U  I  R
- Pentru circuitul simplu:
U  I  R R
  E  I (R  r)
u  I r 
Apar două situaţii extreme: I
U
- la mersul în gol, R   şi deci I gol  0 şi U gol  E
- +
E
- la scurtcircuit, R  0 şi deci I sc   max . şi U sc  0 E, r
r
3.1.2.2. REŢEAUA ELECTRICĂ. LEGILE LUI KIRCHHOFF

Reţeaua electrică este formată din: - noduri
- ramuri
- ochiuri
Legea I:
Suma intensităţilor curenţilor care intră într-un nod este egală cu suma intensităţilor curenţilor care
ies din acel nod. Sau:  I k  0 , unde se iau cu plus curenţii care intră şi cu minus curenţii care ies.
Legea II:
Suma algebrică a t.e.m. E de pe un ochi este egală cu suma algebrică produselor R  I de pe acel
ochi. Sau:  Ei   R j  I k , unde se alege un sens de parcurgere a ochiului, iar semnele lui Ei şi
i k
respectiv R j  I k se stabilesc în funcţie de modul în care sunt polarităţile surselor şi sensurile curenţilor
faţă de sensul arbitrar ales.
3.1.3. GRUPĂRILE REZISTOARELOR ŞI GENERATOAELOR

3.1.3.1. GRUPĂRILE REZISTOARELOR
a) În serie b) În paralel
I1 R1
R1 R2
I
I
I2 R2
U1 U2
U U
Rezistenţa echivalentă se poate determina prin metoda tensiunilor fictive: Presupunem că la

bornele grupării se aplică o tensiune U. Aceasta determină curenţi fictivi. Astfel:
- pentru gruparea serie:
U  U1  U 2 , unde U 1  I  R1 ; U 2  I  R2 şi U  I  Rs . Se obţine: Rs  R1  R2 ;
- pentru gruparea paralel:
U U U 1 1 1
I  I1  I 2 , unde I1  ; I2  şi I  . Se obţine:   ,
R1 R2 Rp R p R1 R2
Se poate reţine că:
- la gruparea în serie, curentul are aceeaşi intensitate prin toate rezistoarele grupării;
- la gruparea în paralel, tensiunea este aceeaşi la bornele tuturor rezistoarelor grupării.
Pentru mai multe rezistoare, relaţiile se pot generaliza:
n n
1 1
Rs   Rk respectiv  .
k 1 Rk k 1 Rk
- 40 -
R
Dacă sunt n rezistoare identice, egale cu R, Rs  n  R respectiv Rp 
n
3.1.3.2. GRUPĂRILE GENERATOARELOR E1, r1

a) În serie b) În paralel
E1, r1 E2, r2
E2, r2
Tratarea se poate face asemănător, considerând un consumator fictiv şi
aplicând legile lui Ohm şi Kirchoff, se pot demonstra relaţiile:
E1 E2

r1 r2 1 1 1
Es  E1  E2 ; rs  r1  r2 Ep  ;  
1 1 r r1 r2
 p
r1 r2
La fel, pentru mai multe generatoare, relaţiile se pot generaliza:
n
Ek
n n 
k 1 rk 1 n
1
E s   Ek ; rs   rk E p  n ;  .
1

k 1 k 1 rp k 1 rk
k 1 rk
E p  E
 Es  n  E 
Iar dacă sunt n generatoare identice,  , respectiv  r .
rs  n  r rp 
 n
3.1.3.3. GRUPĂRI MIXTE

Pentru grupările de rezistoare (sau generatoare) care se pot reduce direct la grupări serie şi paralel,
se pot aplica, în etape, formulele scrise anterior. Pentru cazurile mai complicate, se pot aplica şi alte
metode. Dintre acestea, foarte utile sunt:
a) Metoda tensiunilor fictive (folosită şi anterior):
Presupunem că la capetele grupării se aplică o tensiune fictivă U. Aceasta determină, la intrarea în
grupare, un curent fictiv I, curent care se împarte apoi în alţi curenţi prin fiecare rezistor al grupării. Se
aplică apoi legile lui Kirchhoff, scriindu-se un număr de ecuaţii egal cu numărul de curenţi diferiţi care
apar în reţea. După eliminarea treptată a intensităţilor ficive, rămâne o singură relaţie cu U şi I. Prin
compararea acesteia cu relaţia echivalentă U  I  Re , se poate determina rezistenţa echivalentă Re .
Metoda este foarte utilă, mai ales la grupări simetrice, cum este cea
R R I
din figura alăturată. Din simetrie, deoarece reistenţele pe laturi sunt egale, I
curentul se împarte în părţi egale, I 2 . La fel se întâmplă şi la ieşire I 2
R’
2
(astfel, prin R’ nu trece curent). Scriind de exemplu pentru ramura de sus: I I
I I 2 2
U  R R R R
2 2
şi comparând cu relaţia echivalentă U  I  Re , se obţine: Re  R . U
b) Transfigurarea triunghi - stea A A
Considerăm 3 rezistoare, R1 , R2 şi R3 , plasate
R23
pe laturile unui triunghi ABC. Reţeaua este echivalentă R3 R2
cu o grupare de alte 3 rezistoare, R12 , R23 şi R31 , legate R31 R12
în stea, ca în figura alăturată din dreapta.
Pentru a găsi relaţiile de legătură, procedăm B R1 C B C
astfel: aplicăm o tensiune fictivă între nodurile B şi C,
lăsându-l pe A în gol:
- 41 -
R1 R2  R3 
- pentru triunghi, R2 şi R3 sunt în serie, iar gruparea lor este în paralel cu R1 şi deci: RBC 
R1  R2  R3
- pentru stea, R31 şi R12 sunt în serie, iar R23 este în gol, deci: RBC  R31  R12 .
Egalând cele două relaţii şi aplicând metoda şi pentru celelalte perechi de noduri, se obţine:
 R1 R2  R3 R1  R1 R2
 R12  R31   R12 
 R1  R2  R3  R1  R2  R3
 R2 R3  R1 R2  R2 R3
 R23  R12  , de unde  R23  .
 R1  R2  R3  R1  R2  R3
 R R  R2 R3  R3 R1
 R31  R23  3 1  R31 
 R1  R2  R3  R1  R2  R3
3.2. ENERGIA ELECTRICĂ. PUTEREA ELECTRICĂ

3.2.1. ENERGIA ELECTRICĂ
3.2.1.1. DEFINIŢIA ENERGIEI ELECTRICE

Pentru orice consumator, sursa efectuează lucru mecanic pentru transportarea sarcinii Δq. Din
definiţia tensiunii, L  U  q , iar din definiţia intensităţii, q  I  t . Acest lucru mecanic reprezintă
practic energia electrică disipată de consumator L  We . Se poate defini deci energia electrică:
We  U  I  t , cu We SI  J
unde U este tensiunea aplicată consumatorului, I este intensitatea curentului care trece prin acesta, iar Δt
este timpul de funcţionare.
Pentru un rezistor, din legea lui Ohm, U  I  R , se pot obţine şi alte formule ale energiei:
We  R  I 2  t sau
U2
We   t .
R
3.2.1.2. EFECTUL TERMIC

Energia electrică, pentru un conductor, se transformă în căldură, acest fenomen se numeşte „efect
termic al curentului electric”, iar expresia căldurii este cunoscută sub numele de legea lui Joule:
Q  R  I 2  t .
3.2.2. PUTEREA ELECTRICĂ
3.2.2.1. DEFINIŢIA PUERII

Se defineşte ca energia degajată în unitatea de timp:
W
P  e , unde P SI  W (watt ) .
t
Formula generală a puterii electrice pentru orice consumator este deci
P U I .
Pentru un consumator rezistiv, se pot obţine formulele echivalente:
U2
P  RI2 sau P .
R
Din relaţia We  P  t , dacă exprimăm puterea în kW şi timpul în ore, obţinem unitatea de măsură
folosită în practică pentru energie, kWh, unde 1kWh  3,6 10 6 J .
- 42 -
3.2.2.2. PUTEREA TOTALĂ

Puterea totală debitată de o sursă într-un circuit este Ptot  Pext  Pint  U  I  u  I . Se obţine:
Ptot  E  I .
3.2.2.3. GRAFICUL PUTERII. PUTEREA MAXIMĂ

E2
Puterea pe rezistenţa exterioară este dependentă de valoarea acesteia: PR   R  I 2  R  .
R  r 2
rR
Derivând funcţia, se obţine PR   E 2  . Tabloul de variaţie a funcţiei arată astfel:
R  r 3
R 0 r  P
P R 
 + + + + + + 0 – – – – – – –
Pmax
E2
P R  0        0
4r
Se obţine graficul puterii în funcţie de rezistenţa
consumatorului. Din acesta, se pot trage concluziile:
- la scurtcircit ( R  0 ) şi la mers în gol ( R   ), R
puterea este practic nulă, P  0 ; 0
- puterea maximă este: r
E2
Pmax  , pentru R  r ;
4r
- pentru orice valoare a lui P cuprinsă între 0 şi Pmax, există două valori R1 şi R2 , pentru care
P ( R1 )  P ( R2 ) , iar acestea sunt legate prin relaţia:
R1  R2  r 2 .
3.2.3. RANDAMENTUL CIRCUITULUI SIMPLU

Se defineşte astfel:
P
  ext , unde Pext  U  I  R  I 2 , iar Ptotal  E  I  R  r   I 2 .
Ptotal
Se obţin alte două formule echivalente ale randamentului:
U
  , respectiv
E
R

Rr
3.3. MĂSURĂRI ELECTRICE
3.3.1. MĂSURAREA INTENSITĂŢII

3.3.1.1. AMPERMETRUL
Măsurarea intensităţii se face cu ampermetrul. Acesta:
RA R
- se montează în serie în circuit; I
- are rezistenţa internă RA foarte mică A
Ampermetrul ideal are rezistența internă nulă ( RA  0 ).
Un ampermetru ideal se comportă practic ca un fir conductor cu rezistența nulă.
- 43 -
3.3.1.2. ȘUNTUL AMPERMETRULUI

Şuntul ampermetrului este o rezistenţă suplimentară care se montează I I0 RA
în paralel cu ampermetrul pentru a extinde intervalul de măsurare al acestuia. A
Dacă I0 este intensitatea maximă pe care o poate măsura ampermetrul
Is
şi I este intensitatea maximă (extinsă) pe care vrem să o măsurăm, unde
I  n  I 0 , atunci se poate deduce, cu ajutorul figurii alăturate, că rezistenţa Rs
şuntului trebuie să aibă valoarea:
R
Rs  A , unde n este extinderea intervalului de măsurare.
n 1
3.3.2. MĂSURAREA TENSIUNII

3.3.2.1. VOLTMETRUL
Măsurarea tensiunii se face cu voltmetrul. Acesta:
- se montează în paralel cu porţiunea de circuit pe care U
măsurăm tensiunea; V
- are rezistenţa internă RV foarte mare RV
Voltmetrul ideal are rezistența internă infinită ( RV   ).
Porţiunea de circuit pe care se află un voltmetru ideal poate fi considerată ca fiind echivalentă cu mersul
în gol.
3.3.2.2. REZISTENŢA ADIŢIONALĂ A VOLTMETRULUI

Rezistenţa adiţională a voltmetrului este o rezistenţă suplimentară care se montează în serie cu
voltmetrul pentru a extinde intervalul de măsurare al acestuia.
Dacă U0 este tensiunea maximă pe care o poate măsura
voltmetrul şi U este tensiunea maximă (extinsă) pe care vrem să o
RV U Rad
măsurăm, unde U  n  U 0 , atunci se poate deduce, cu ajutorul
V
figurii alăturate, că rezistenţa adiţională trebuie să aibă valoarea:
Ra  RV  n  1 , unde n este extinderea intervalului de măsurare. U0 Uad
3.3.3. MĂSURAREA REZISTENŢEI ELECTRICE

3.3.3.1. OHMMETRUL
Este aparatul care măsoară direct rezistenţa electrică. Este în esenţă un ampermetru dotat cu o
baterie cu tensiunea U fixă. Când ohmmetrul se conectează la bornele unui rezistor, bateria determină prin
acesta un curent a cărui intensitate o măsoară de fapt aparatul. Din legea lui Ohm, se determină practic
rezistenţa, valoare pe care aparatul o afişează în cele din urmă.
3.3.3.2. METODA AMPERMETRULUI ŞI VOLTMETRULUI

Este o metodă indirectă, cea mai des folosită, bazată pe determinarea rezistenţei electrice din legea
lui Ohm. Se pot utiliza două variante:
a) Varianta (montajul) amonte RA R
IA
În acest caz, ampermetrul măsoară intensitatea reală, în
A
timp ce voltmetrul indică o tensiune eronată, el măsurând şi
tensiunea de pe ampermetru. Astfel, dacă R este rezistenţa
reală, rezistenţa măsurată este V
IV RV
U V I A R A  R 
R    RA  R .
IA IA
Eroarea relativă de măsurare este:
- 44 -
R  R R A
R   .
R R
Iar pentru ca eroarea să fie cât mai mică, este necesar ca R  R A . Deci varianta amonte se
foloseşte pentru rezistenţe mari.
a) Varianta (montajul) aval
În acest caz, voltmetrul măsoară tensiunea reală, în timp ce
ampermetrul indică o intensitate eronată, el măsurând şi intensitatea RA R
IA I
curentului care trece prin voltmetru. Astfel, dacă R este rezistenţa A
reală, rezistenţa măsurată este:
U UV UV R  RV V
R  V    . IV RV
I A I  IV UV  UV R  RV
R RV
Eroarea relativă de măsurare este:
R  R R
R   .
R R  RV
Iar pentru ca eroarea să fie cât mai mică, este necesar ca R  RV . Deci varianta amonte se
foloseşte pentru rezistenţe mici.
3.3.3.3. PUNTEA WHEATSTONE

Este o metodă foarte precisă, în care se folosesc 4 rezistoare
aşezate „în punte”, adică pe laturile unui romb, ca în figura alăturată. R1 R4
Dintre acestea, un rezistor este variabil şi cunoscut, următoarele două au
rezistenţele fixe şi cunoscute, iar cel de-al patrulea este rezistorul A
necunoscut. Pe una dintre diagonale, puntea este alimentată de la o sursă,
iar pe cealaltă diagonală se conectează un ampermetru. R2 R3
Se reglează rezistorul variabil până când ampermetrul indică zero.
Spunem în acest caz că puntea este „echilibrată”. Din legile lui Kirchhoff, E, r
notând curenţii corespunzători, putem scrie:
I1  I 4  I A 0  I1R1  I A RA  I 2 R2
 , respectiv  .
I 2  I A  I3 0  I 4 R4  I 3 R3  I A RA
Deoarece I A  0 , relaţiile devin:
I1  I 4  I 1 R1  I 2 R2
 , respectiv  .
I 2  I 3  I 4 R4  I 3 R3
De aici se obţine relaţia din care se poate calcula rezistenţa necunoscută R4:
R1R3  R2 R4 .
- 45 -
CUPRINS
1. OPTICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.2
1.1. OPTICA GEOMETRICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.2

1.1.1. PRINCIPIILE OPTICII GEOMETRICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.2
1.1.2. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.3
1.1.2.1. LEGILE REFLEXIEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.3
1.1.2.2. LEGILE REFRACŢIEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.3
1.1.2.3. REFLEXIA TOTALĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.3
1.1.3. LENTILE SUBŢIRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.3
1.1.3.1. CLASIFICAREA LENTILELOR SUBŢIRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.3
1.1.3.2. FOCARELE LENTILELOR SUBŢIRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.4
1.1.3.3. DISTANŢA FOCALĂ A LENTILELOR SUBŢIRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.4
1.1.3.4. CONVERGENŢA LENTILELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.5
1.1.3.5. FORMULELE FUNDAMENTALE ALE LENTILELOR SUBŢIRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.5
1.1.3.6. IMAGINI PRIN LENTILE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.5
1.1.3.7. DISTANŢA MINIMĂ DINTRE UN OBIECT ŞI IMAGINEA SA REALĂ . . . . . . . . . . . . . . . p.7
1.1.3.8. SISTEME (ASOCIAŢII) DE LENTILE SUBŢIRI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.8
1.1.4. OGLINDA PLANĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.9
1.1.5. OCHIUL OMENESC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.9
1.1.5.1. COMPONENTELE OCHIULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.9
1.1.5.2. DEFECTE DE VEDERE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.9
1.1.6. INSTRUMENTE OPTICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.10
1.1.6.1. CLASIFICAREA INSTRUMENTELOR OPTICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.10
1.1.6.2. MĂRIMI CARACTERISTICE INSTRUMENTELOR OPTICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.10
1.1.6.3. LUPA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.11
1.1.6.4. MICROSCOPUL OPTIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.11
1.2. OPTICA ONDULATORIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.12
1.2.1. DISPERSIA LUMINII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.12
1.2.1.1. FENOMENUL DE DISPERSIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.12
1.2.1.2. DISPERSIA PRIN REFRACŢIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.12
1.2.1.3. PRISMA OPTICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.13
1.2.1.4. DISPERSIA PRIN PRISMĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.13
1.2.2. INTERFERENŢA LUMINII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.13
1.2.2.1. FENOMENULUI DE INTERFERENŢĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.13
1.2.2.2. COERENŢA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.14
1.2.2.3. OBŢINEREA UNDELOR COERENTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.14
1.2.2.4. MAXIMELE ŞI MINIMELE DE INTERFERENŢĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.15
1.2.2.5. POZIŢIA FRANJELOR DE INTERFERENŢĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.15
1.2.2.6. INTERFRANJA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.16
1.2.2.7. DISPOZITIVE DE INTERFERENŢĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.16
1.2.3. DIFRACŢIA LUMINII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.18
1.2.3.1. FENOMENUL DE DIFRACŢIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.18
1.2.3.2. DIFRACŢIA ÎN LUMINĂ PARALELĂ PE O FANTĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.18
1.2.3.3. REŢEAUA DE DIFRACŢIE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.19
1.2.3.4. DIFRACŢIA PRIN REŢEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.19
1.2.4. POLARIZAREA LUMINII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.20
1.2.4.1. FENOMENUL DE POLARIZARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.20
1.2.4.2. OBŢINEREA POLARIZĂRII LUMINII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.21
2. TERMODINAMICA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.22
2.1. NOŢIUNI TERMODINAMICE DE BAZĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.22

2.1.1. MĂRIMI SPECIFICE STRUCTURII SUBSTANŢEI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.22
2.1.1.1. MASA ATOMICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.22
2.1.1.2. MASA MOLECULARĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.22
2.1.1.3. CANTITATEA DE SUBSTANŢĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.22
- 46 -
2.1.2. PARAMETRII DE STARE AI SISTEMELOR TERMODINAMICE . . . . . . . . . . . p.23

2.1.2.1. MASA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.23
2.1.2.2. VOLUMUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.23
2.1.2.3. PRESIUNEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.23
2.1.2.4. TEMPERATURA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.23
2.1.2.5. DENSITATEA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.24
2.1.2.6. CONCENTRAŢIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.24
2.1.3. AMESTECURI DE GAZE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.24
2.1.4. TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.24
2.1.4.1. TRANSFORMAREA IZOTERMĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.25
2.1.4.2. TRANSFORMAREA IZOBARĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.25
2.1.4.3. TRANSFORMAREA IZOCORĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.26
2.1.4.4. TRANSFORMAREA GENERALĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.26
2.1.4.5. ECUAŢIA TERMICĂ DE STARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.26
2.2. PRINCIPIILE TERMODINAMICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.27
2.2.1. LUCRUL MECANIC ÎN TERMODINAMICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.27
2.2.1.1. DEFINIŢIA LUCRULUI MECANIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.27
2.2.1.2. LUCRUL MECANIC ÎN TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZELOR . . . . . . . . . . . . . p.27
2.2.1.3. SEMNUL LUCRULUI MECANIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.27
2.2.1.4. INTERPRETAREA GRAFICĂ A LUCRULUI MECANIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.27
2.2.2. ENERGIA INTERNĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.28
2.2.2.1. DEFINIŢIA ENERGIEI INTERNE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.28
2.2.2.2. ECUAŢIA CALORICĂ DE STARE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.28
2.2.3. CĂLDURA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.29
2.2.3.1. DEFINIŢIA CĂLDURII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.29
2.2.3.2. SEMNUL CĂLDURII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.29
2.2.3.3. COEFICIENŢI CALORICI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.29
2.2.4. PRINCIPIUL I AL TERMODINAMICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.30
2.2.4.1. ENUNŢUL PRINCIPIULUI I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.30
2.2.4.2. CONSECINŢE ALE PRINCIPIULUI I . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.30
2.2.4.3. TRANSFORMAREA POLITROPĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.30
2.2.4.4. Q, ∆U ŞI L ÎN TRANSFORMĂRILE SIMPLE ALE GAZULUI IDEAL . . . . . . . . . . . . . . . . p.31
2.2.5. PRINCIPIUL II AL TERMODINAMICII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.31
2.2.5.1. ENUNŢUL PRINCIPIULUI II. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.31
2.2.5.2. RANDAMENTUL MAŞINILOR TERMICE. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.31
2.2.6. MOTOARE TERMICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.32
2.2.6.1. CICLUL CARNOT . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.32
2.2.6.2. MOTORUL OTTO . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.32
2.2.6.3. MOTORUL DIESEL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.33
2.3. TRANSFORMĂRI DE FAZĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.33
2.3.1. NOŢIUNI GENERALE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.33
2.3.2. LICHEFIEREA GAZELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.33
2.3.2.1. IZOTERMELE LUI ANDREWS . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.33
2.3.2.2. TEMPERATURA CRITICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.34
2.3.3. VAPORIZAREA – CONDENSAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.34
2.3.3.1. VAPORIZAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.34
2.3.3.2. CONDENSAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.35
2.3.4. TOPIREA – SOLIDIFICAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.36
2.3.4.1. TOPIREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.36
2.3.4.2. SOLIDIFICAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.36
2.3.5. SUBLIMAREA - DESUBLIMAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.36
2.3.5.1. SUBLIMAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.36
2.3.5.2. DESUBLIMAREA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.37
2.3.6. PUNCTUL TRIPLU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.37
2.3.6. CALORIMETRIA . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.37
3. CURENTUL ELECTRIC CONTINUU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.39

3.1. CURENTUL ELECTRIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.39
3.1.1. MĂRIMI SPECIFICE CURENTULUI ELECTRIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.39
- 47 -
3.1.1.1 INTENSITATEA CURENTULUI ELECTRIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.39

3.1.1.2. TENSIUNEA ELECTRICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.39
3.1.1.3. REZISTENŢA ELECTRICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.39
3.1.2. LEGILE CIRCUITELOR ELECTRICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.40
3.1.2.1. CIRCUITUL SIMPLU. LEGEA LUI OHM . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.40
3.1.2.2. REŢEAUA ELECTRICĂ. LEGILE LUI KIRCHHOFF . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.40
3.1.3. GRUPĂRILE REZISTOARELOR ŞI GENERATOAELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.40
3.1.3.1. GRUPĂRILE REZISTOARELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.40
3.1.3.2. GRUPĂRILE GENERATOARELOR . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.41
3.1.3.3. GRUPĂRI MIXTE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.41
3.2. ENERGIA ELECTRICĂ. PUTEREA ELECTRICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.42
3.2.1. ENERGIA ELECTRICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.42
3.2.1.1. DEFINIŢIA ENERGIEI ELECTRICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.42
3.2.1.2. EFECTUL TERMIC . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.42
3.2.2. PUTEREA ELECTRICĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.42
3.2.2.1. DEFINIŢIA PUERII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.42
3.2.2.2. PUTEREA TOTALĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.43
3.2.2.3. GRAFICUL PUTERII. PUTEREA MAXIMĂ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.43
3.2.3. RANDAMENTUL CIRCUITULUI SIMPLU . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.43
3.3. MĂSURĂRI ELECTRICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.43
3.3.1. MĂSURAREA INTENSITĂŢII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.43
3.3.1.1. AMPERMETRUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.43
3.3.1.2. ȘUNTUL AMPERMETRULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.44
3.3.2. MĂSURAREA TENSIUNII . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.44
3.3.2.1. VOLTMETRUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.44
3.3.2.2. REZISTENŢA ADIŢIONALĂ A VOLTMETRULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.44
3.3.3. MĂSURAREA REZISTENŢEI ELECTRICE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.44
3.3.3.1. OHMMETRUL . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.44
3.3.3.2. METODA AMPERMETRULUI ŞI VOLTMETRULUI . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.44
3.3.3.3. PUNTEA WHEATSTONE . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . p.45
- 48 -

Teorie Medicina 2018

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teorie Medicina 2018

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Noţiuni teoretice de fizică pentru admiterea în învăţământul superior medical Prof.

NOŢIUNI TEORETICE DE FIZICĂ

1.1. OPTICA GEOMETRICĂ

1.1.1. PRINCIPIILE OPTICII GEOMETRICE

Raza de lumină reprezintă direcţia de-a lungul căreia se propagă lumina.

1.1.2. REFLEXIA ŞI REFRACŢIA LUMINII

Sunt fenomene care pot să apară atunci când direcţia

1.1.2.2. LEGILE REFRACŢIEI

1.1.3. LENTILE SUBŢIRI

1.1.3.1. CLASIFICAREA LENTILELOR SUBŢIRI

plan- menisc- plan- menisc-

Notăm cu O centrul lentilei. Dreapta care

x1 reprezintă distanţa obiect;

1.1.3.2. FOCARELE LENTILELOR SUBŢIRI

- La lentilele divergente, focarele sunt virtuale.

1.1.3.3. DISTANŢA FOCALĂ A LENTILELOR SUBŢIRI

1.1.3.4. CONVERGENŢA LENTILELOR

1.1.3.5. FORMULELE FUNDAMENTALE ALE LENTILELOR SUBŢIRI

1.1.3.6. IMAGINI PRIN LENTILE

I. Imagini prin lentile convergente:

3. Când obiectul este plasat la o distanţă 4. Când obiectul este plasat

5. Când obiectul este plasat între

II. Imagini prin lentile divergente:

1.1.3.7. DISTANŢA MINIMĂ DINTRE UN OBIECT ŞI IMAGINEA SA REALĂ

Deci d min  4 f pentru x2  2 f şi implicit  x1  2 f .

1.1.3.8. SISTEME (ASOCIAŢII) DE LENTILE SUBŢIRI

1.1.4. OGLINDA PLANĂ

Folosind legea refracţiei şi congruenţa

1.1.5. OCHIUL OMENESC

1.1.5.1. COMPONENTELE OCHIULUI

1.1.6. INSTRUMENTE OPTICE

1.1.6.1. CLASIFICAREA INSTRUMENTELOR OPTICE

1.1.6.2. MĂRIMI CARACTERISTICE INSTRUMENTELOR OPTICE

1.1.6.4. MICROSCOPUL OPTIC

1.2. OPTICA ONDULATORIE

1.2.1. DISPERSIA LUMINII

1.2.1.1. FENOMENUL DE DISPERSIE

1.2.1.2. DISPERSIA PRIN REFRACŢIE

1.2.1.3. PRISMA OPTICĂ

1.2.1.4. DISPERSIA PRIN PRISMĂ

1.2.2. INTERFERENŢA LUMINII

1.2.2.1. FENOMENULUI DE INTERFERENŢĂ

1.2.2.3. OBŢINEREA UNDELOR COERENTE

1.2.2.4. MAXIMELE ŞI MINIMELE DE INTERFERENŢĂ

1.2.2.5. POZIŢIA FRANJELOR DE INTERFERENŢĂ

Prin scăderea celor două relaţii,

1.2.2.7. DISPOZITIVE DE INTERFERENŢĂ

I. Dispozitive de interferenţă nelocalizată

I.b. Oglinda Lloyd S1 r1 P

I.c. Bilentila Billet

I.e. Biprisma Fresnel

II.b. Pana optică 1 2

1.2.3. DIFRACŢIA LUMINII

1.2.3.1. FENOMENUL DE DIFRACŢIE

1.2.3.2. DIFRACŢIA ÎN LUMINĂ PARALELĂ PE O FANTĂ

Pentru un punct oarecare P, vectorii dE se însumează după regula poligonului, obţinându-se

1.2.3.3. REŢEAUA DE DIFRACŢIE

L = lungimea porţiunii trasate;

1.2.3.4. DIFRACŢIA PRIN REŢEA

0 1 2 3 ….. ….. N–1 N N+1 N+2 ….. ….. 2N–1 2N

1.2.4. POLARIZAREA LUMINII

1.2.4.1. FENOMENUL DE POLARIZARE

propagare, deci lumina este nepolarizată.

1.2.4.2. OBŢINEREA POLARIZĂRII LUMINII