Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bolile Prunului
Maturi de vrajitoare – este o cuperca, care ataca in special primavara. Portiunile atacate ale
pomului sunt lastarii tineri, care duc la subtierea acestora. Ramura atacata de aceasta ciuperca nu
mai infloreste, devein stearpa, deci este usor de recunoscut daca pomul sufera de aceasta boala.
Ramurile se dezvolta neregulat, ramificatia fiind foarte lunga. Se combate prin taierea si arderea
focarului de infectie, iar ranile rezultate sunt tratate cu diverse substante dezinfectante.
Monilioza – este una dintre cele mai periculoase boli care ataca speciile de pomi fructiferi cu
sambure. Este una dintre bolile care afecteaza inclusiv fructul in momentul depozitarii. Este
produsa de o ciuperca, car ataca atat floarea, cat si fuctul, chiar si samburele, lastarul, frunzele si
ramurile. Este una dintre cele mai daunatoare ciuperci, care poate duce la pierderea totala a
recoltei de fructe. Primul semn de afectare este acela al aparitiei unor pernite de mucegai galben-
cenusiu. Lastarii afectati se lasa in jos si atarna, fructele tinere se brunifica, putrezesc si cad la
pamant, iar pe fructele mature apar niste pete galbui, care face ca pulpa fructului sa se inmoaie
sis a putrezeasca. Boala este cunoscuta popular sub denumirea de ‘Putregai Brun’ sau ‘Putregai
Negru’, in functie de conditiile de mediu in care se manifesta. Se poate combate imediat de la
aparitie, prin tratamente specifice.
Patarea rosie a frunzelor de prun – se intalneste destul de des pe plantatiile de prun, unde nu
exista nici un fel de tratament chimic. Boala se manifesta pe frunze, prin aparitia unor puncte
mici, de culoare galben-verzui, care apoi se transforma in rosu-caramiziu. De aici provine si
denumirea bolii. Tesutul frunzei se ingroseaza, iar in locul petei se bombeaza. Ca masura de
prevenire, se recomanda tratamente chimice de avertizare si araturile de toamna. Se combate prin
tratamente specifice, prin folosirea substantelor cuprice si fungicide.
Patarea si ciuruirea bacteriana a frunzelor de prun – este o bacterie, care afecteaza culturile
de prun, dar si alte specii care au fructele cu sambure. Pagubele produse asupra rodului pomului
fructifer sunt inseminate. Bactaeria ataca frunzele, fructele, lastarii tineri. Inca de primavara
devreme, apar pe Frunze pete mici, de culoare verde, usor mai inchise decat culoare normal a
frunzei. Cu timpul, tesutul afectat de bacterie se necrozeaza, se usuca, iar frunza are un aspect
‘ciuruit’. Cu timpul, frunzele sunt atat de atacate, incat acestea cad in masa. Daca ataca fructul,
in zona afectata, acesta secreta un clei, care separa tesutul afectat de cel sanatos. Se combate prin
stropiri cu substante de natura cuprica, si cu fungicide.
Varsatul prunelor – este una dintre cele mai grave boli ale prunului, si nu numai. Influenteaza
cantitatea de fructe recoltata, in sensul ca ii scade calitatea, dar si scurteaza viata pomilor. Este
produsa de un virus, care pe unele soiuri se manifesta in stare latenta, iar pe altele manifesta stari
specifice. Virusul ataca initial frunzele, acest lucru observandu-se prin aparitia unor pete
ineleare, de culoare verde deschis. Acest lucru este initial vizibil doar pe anumite ramuri, viteza
de raspandire fiind invers proportional cu varsta (cu cat pomul este mai in varsta, cu atat se
raspandeste mai greu). Fructele afectate prezinta pete inelare pe pulpa, care devine mai deasa si
mai colorata. Se combate prin masuri specifice de igiena si prin utilizarea mijloacelor chimice
necesare pentru a impiedica raspandirea bolii prin intermediul polenului sau a altoilor. Se
recomanda sterilizarea uneltelor folosite in pepiniera.
Viermele prunelor – lava viermelui ataca in general fructul, sapand galerii prin pulpa acestula.
Procentul de pierdere al productiei poate merge pana la 80%, de aceea fiind importanta
prevenirea aparitiei viermelui. Daca este lasata nestingherita, larva consuma intregul fruct, chiar
si samburele. Se dezvolta in general in crapaturile scoartei copacilor, unde formeaza la maturitate
coconi de matase. Se previne prin aplicarea unor tratamente chimice de avertizare, iar daca
viermele este deja instalat, atunci se poate recurge la tratamente chimice mai agresive, in functie
de gradul de raspandire.