Militaru

osului

i de lighioane lasat-a Dumnezeu prea sfantul

ururea pamantul,
cu mintea seaca si care cred ca, fara ele
luna si sub stele,
uri minunate pe lume n'ar putea sa fie:
oua, n'ar mai bate vantul, n'ar creste iarba pe campie;
ar mai da caisa si mierea'n stupi ar fi amara;
prin grane macii si n'ar mai fii nici primavara…

t cocos, odata, de-asemenea sarac cu duhul,

tcurigu" lung abia 'l mai cuprindea vazduhul,
strangea 'mprejuru-i intreg norodul de gaini,
ate-avea 'n ograda, dar si pe cele din vecini
du-se puternic din cale-afara si 'ntelept,
a pereche, zicea, batandu-se in piept:
dati seama voi oare,
m si pan'la virme, de la copac si pan'la floare,
ira si se misca, primeste viata de la soare?
ca stiti aceasta, nu-i de prisos sa stiti ca eu
cul lui Dumnezeu:
n'asi fi pe lume, -nici soarele n'ar fi pe cer!…
ant, e drept a spune ca 'n fiecare dimineata,
uitor de viata,
prin puterea ce-are cantarea mea, de vraja plina,
rele din noapte, sa dea caldura si lumina…
ant deci se cuvine
genuchi la mine
iata, sa se'nchine…
fi sa mor vreo-data, -eu zic sa va fereasca sfantul,
r prapadi pamantul!…

vind la creasta cocosului, aprinsa, - para,-

nui zeu puternic, ingenunchiate, se'chinara…

asi zi, pe seara, gasind o cada cu vin rosu,

cu-atata sete, ca turta s'a'mbatat cocosu…

cand peste lume nici nu mijise zorile

anc, fara prihana, dormiau sub roua florile,-
spaima'n suflet, cu ochii plansi, cu cap nauc,
si zeul, il gasira intr-o gradina, subt un nuc,
n dormind - butuc…
 sa se scoale, sa reaprinda soarele,
os, de bautura, nici nu-l tineau picioarele…
ile 'ngrozite de-a lor nemilosliva soarte,
ele ochii, gatindu-se 'n sfarsit de moarte…
el multa vreme, dar, mai vioae, o gaina
chii si, departe, zari o geana de lumina:
eana creste 'ntr'una… Apoi, spartura unui nor
oc, de par'ca era o gura de cuptor
teva minute, cu valvataia lui grozava,
cuptor, de-odata tasni soarele in slava!…
ile vazura, cu negraita bucurie,
ul lumii astru,
ari de flacari scrie
rului albastru:

aceia cari, in lume, isi trambiteaza larg cuvantul,

l lor puternic, nu s'ar mai invarti pamantul,
fi apus de soare, nici rasarit, nici dimineata,
a eterna noapte pe toate cate sunt in viata…

in puterea sfanta, decat a tuturor mai mare,

ururi se'varteste si soarele mereu rasare.