Gorgias

[sau despre retoricã]

CALLICLES, SOCRATE, CHAIREPHON, GORGIAS, POLOS

CALLICLES: Este o vorbã, Socrate, cã trebuie sã soseºti ultimul 447 a

la rãzboi ºi bãtãlie.
SOCRATE: Oare chiar aºa, cum se zice, am ajuns ºi noi1, prea
târziu, la petrecere?
CALLICLES: ªi încã dupã ce petrecere minunatã! Chiar adineauri
Gorgias ne-a înfãþiºat2 o sumedenie de lucruri frumoase.

1
Socrate ºi Chairephon sosesc cu întârziere într-un loc public, probabil
un gimnaziu, unde Gorgias tocmai dusese pânã la capãt o demonstraþie a
virtuozitãþii sale retorice. Scena dialogului, dupã un scurt preambul în faþa
intrãrii, va fi deci sala unde se gãseºte încã auditoriul retorului Gorgias.
Aceasta este interpretarea cea mai plauzibilã oferitã de Schleiermacher ºi
de Dodds. Ea contravine însã indicaþiilor scoliastului, care plaseazã scena
dialogului în casa lui Gorgias. Cei mai mulþi comentatori moderni se raliazã
acestei versiuni, în ciuda evidenþei: la 447 b, Callicles menþioneazã cã
Gorgias este oaspetele sãu ºi cã Socrate va fi oricând binevenit la el ca sã-l
întâlneascã pe renumitul retor. A se vedea Dodds, op. cit., p. 188.
2
În text, epideiknymi – a înfãþiºa, a expune, a demonstra – iar mai
jos, la paragraful 447 c, substantivul epideiksis (tradus prin „demonstraþie
de virtuozitate“ definesc genul oratoric inventat de sofiºti, fiind ilustrat
îndeosebi de Gorgias, anume elocinþa demonstrativã sau epideicticã, al
cãrei obiect îl constituiau discursurile pe teme fictive, ca Elogiul Elenei,
Palamedes, operele lui Gorgias sau disertaþiile morale pe teme mitice, de
pildã Heracle la rãscrucea drumurilor cãtre Virtute ºi Viciu, a sofistului
Prodicos, piese de virtuozitate unde erau admirate inventivitatea ºi tehnica
literarã a retorilor respectivi. A se vedea Kroll, op. cit, coll. 1044 ºi urm;
1128 ºi urm.
26 Platon

SOCRATE: Pentru asta, Callicles, vinovat este numai Chairephon

care ne-a fãcut sã zãbovim în agora.
b CHAIREPHON: Nu face nimic, Socrate, tot eu voi îndrepta lucru-
rile, cãci Gorgias, fiindu-mi prieten, are sã facã pentru noi altã
demonstraþie de virtuozitate, dacã vrei, acum, dacã nu, altã datã.
CALLICLES: Cum aºa, Chairephon? Socrate doreºte sã-l audã
pe Gorgias?
CHAIREPHON: Tocmai pentru asta am ºi venit.
CALLICLES: Sã ºtiþi cã puteþi veni la mine oricând vreþi. Gorgias
este oaspetele meu ºi vã va face demonstraþia.
SOCRATE: Eºti foarte îndatoritor, Callicles. Crezi însã cã are sã
c discute cu noi? Vreau sã aflu care este puterea artei lui, ce susþine ºi
ce te învaþã el3. Cât despre demonstraþie, ar putea s-o facã, aºa
cum spui, altã datã.
CALLICLES: Cel mai bine ar fi sã-l întrebi chiar pe el, Socrate,
cãci tocmai aceasta avea în vedere în cuvântarea lui. Cerea, adi-
neauri, celor dinãuntru sã-l întrebe tot ce vor ºi spunea cã va da
rãspuns la toate4.
SOCRATE: De minune, Chairephon, întreabã-l tu, te rog!
CHAIREPHON: Ce sã-l întreb?
d SOCRATE: Ce este el.
CHAIREPHON: Ce vrei sã spui?
SOCRATE: În cazul în care ar fi meºter de încãlþãminte, þi-ar
rãspunde fãrã îndoialã cã este cizmar. Acum pricepi ce vreau sã
spun?
CHAIREPHON: Pricep ºi am sã-l întreb. Spune-mi, Gorgias, e
adevãrat ce zice Callicles? Susþii cã poþi rãspunde la orice întrebare
þi se pune?
448 a GORGIAS: Este adevãrat, Chairephon. Exact acest lucru afirmam
acum câteva clipe ºi îl afirm din nou, cã de mulþi ani nimeni nu m-a
mai întrebat vreun lucru neaºteptat.

3
Ce susþine – în original epangelletai – se referã la autoprezentarea
pe care o fãcea sofistul (epangelma), afiºându-ºi talentul ºi priceperea sa
de dascãl în faþa celor care veneau sã-l audieze, eventual sã-l angajeze.
4
Capacitatea de a rãspunde la orice întrebare i s-ar pune, de a improviza
oricând o cuvântare lungã (macrologia) sau o discuþie dialecticã
concentratã (brachylogia) pe orice temã, fãrã a putea fi surprins ºi încurcat
de vreo problemã necunoscutã, constituia una dintre virtuþile principale
ale sofistului retor. A se vedea mai departe pasajele 448 a ºi 449 c, precum
ºi Protagoras, 334 e – 335 b; Dodds, op. cit., p. 195.
 Gorgias 27

CHAIREPHON: Atunci, Gorgias, o sã-þi vinã uºor sã-mi rãspunzi.

GORGIAS: Ai prilejul sã mã pui la încercare, Chairephon.
POLOS: Pe Zeus, aºa e, dar, dacã vrei, Chairephon, încearcã-
mã pe mine. Gorgias trebuie c-a ajuns la capãtul puterilor, atât de
mult a discutat pânã acum.
CHAIREPHON: Ce vorbeºti, Polos? Crezi cã ai sã-mi rãspunzi
mai bine decât Gorgias?
POLOS: Ce-þi pasã, din moment ce am sã-þi dau satisfacþie? b
CHAIREPHON: Câtuºi de puþin nu-mi pasã. Fiindcã aºa doreºti,
rãspunde-mi!
POLOS: Întreabã!
CHAIREPHON: Te întreb. Dacã Gorgias ar poseda profesiunea
fratelui sãu, Herodicos, cum ar fi nimerit sã-l numim? Oare nu la
fel ca pe acesta?
POLOS: Desigur.
CHAIREPHON: În acest caz, ar fi potrivit sã-l numim medic.
POLOS: Bineînþeles.
CHAIREPHON: Iar dacã ar practica arta lui Aristophon, fiul lui
Aglaophon, sau a fratelui acestuia5, cum ar fi indicat sã-l numim?
POLOS: Pictor, fãrã îndoialã. c
CHAIREPHON: Prin urmare, în ce domeniu este el specialist ºi
cum ar fi potrivit sã-l numim?
POLOS: O, Chairephon, multe sunt artele omeneºti ce se desco-
perã din experienþe pe calea experienþei. Într-adevãr, experienþa
face ca existenþa noastrã sã decurgã conform artei, iar lipsa expe-
rienþei o lasã pe seama întâmplãrii. Cu fiecare dintre aceste arte,
unii se ocupã într-un fel, alþii într-alt fel, însã cu cele mai alese se
ocupã cei mai aleºi dintre oameni. Gorgias, care este unul dintre
aceºtia, ºi-a ales cea mai frumoasã dintre arte6.
SOCRATE: Se vede, Gorgias, cã Polos este pregãtit de minune d
pentru a þine discursuri, dar nu se þine de ce a promis lui Chairephon.
GORGIAS: Cum aºa, Socrate?
5
Celebrul Polignot, pictorul monumentelor din Atena (de ex. Stoa
Poikile) ºi Delfi (Leshea cnidienilor) din secolul al V-lea î.Cr.
6
Pasajul este o pastiºã a stilului bogat ornamentat, specific prozei
retorice scrise de Gorgias ºi de elevii sãi. Se pot remarca în construcþia
frazei diplasiologiile (repetarea aceluiaºi cuvânt modificat de forme
flexionare diferite) empeirion, empeiros sau alloi allon allos; paro-
nomasiile: kata tychen (pe seama întâmplãrii) kata technen (conform
artei) creeazã o corespondenþã între cei doi membri ai frazei (ta parisa).
A se vedea Dodds, op. cit., p. 192.
28 Platon

SOCRATE: Am impresia cã nu prea i-a rãspuns la întrebare.

GORGIAS: Dacã vrei, întreabã-l tu însuþi.
SOCRATE: N-o fac. Dacã ai vrea sã-mi rãspunzi tu, cu mult mai
plãcut mi-ar fi sã-þi pun întrebãri. Din cele spuse, este clar pentru
mine cã Polos este mai versat în aºa-numita retoricã decât în
dialecticã.
e POLOS: Pentru ce, Socrate?
SOCRATE: Pentru cã, Polos, întrebându-te Chairephon în ce este
specialist Gorgias, i-ai lãudat arta, ca ºi cum ar contesta-o cineva,
însã n-ai rãspuns care anume este.
POLOS: Nu am rãspuns cã este cea mai frumoasã?
SOCRATE: Ba chiar aºa. Însã nimeni nu te întreabã cum este
arta lui Gorgias, ci care este ea ºi cum trebuie sã-l numim pe Gorgias.
Aºa cum mai înainte, la cele întrebate de Chairephon, ai rãspuns
precis ºi scurt, spune ºi acum tot aºa, care este arta lui Gorgias ºi
449 a ce nume sã-i dãm lui? Mai bine, Gorgias, spune-ne tu însuþi cum
trebuie sã te numim ºi în ce artã eºti specialist.
GORGIAS: În retoricã, Socrate.
SOCRATE: Atunci trebuie sã te numim retor?7
GORGIAS: ªi încã un bun retor, Socrate, dacã vrei sã mã numeºti
„ceea ce mã mândresc cã sunt“, cum zice Homer.
SOCRATE: De bunã seamã cã vreau.
GORGIAS: Numeºte-mã, atunci.
b SOCRATE: Oare putem spune cã eºti capabil sã-i faci oratori ºi
pe alþii?
GORGIAS: Acest lucru eu îl susþin nu numai aici, ci pretutindeni.
SOCRATE: În acest caz vrei, Gorgias, sã ne continuãm ca pânã
acum dialogul, întrebând ºi rãspunzând, ºi sã amânãm pentru altã
datã discursurile de mãrimea celui început de Polos? Dar sã nu
dezminþi ceea ce promiþi ºi sã fii dispus sã rãspunzi scurt la întrebare.
GORGIAS: Sunt unele rãspunsuri, Socrate, care te obligã sã þii
c lungi discursuri, totuºi am sã încerc sã fiu cât mai concis cu putinþã.
Încã ºi cu aceasta mã laud, anume cã nimeni nu spune mai multe
lucruri în mai puþine cuvinte decât mine.

7
În greceºte, termenul retor comportã mai multe sensuri: în pasajul
de faþã, retor înseamnã teoreticianul artei cuvântului, dar în continuare
el se va aplica cel mai des vorbitorilor publici, traducându-se prin orator
(455 a). În cele mai multe cazuri, orator este sinonim cu politician, întrucât
în sistemul democraþiei ateniene calitatea oratoricã era trãsãtura esenþialã
a omului politic.
 Gorgias 29

SOCRATE: De aceasta ºi este nevoie, Gorgias. Sã-mi faci acum

dovada conciziei tale, iar altã datã, a amplorii tale.
GORGIAS: Aºa voi face ºi vei spune cã n-ai mai auzit un om
atât de scurt la vorbã.
SOCRATE: Fie. Tu spui cã eºti specialist în arta retoricã ºi cã
poþi sã faci oratori ºi pe alþii. Însã cu ce anume se ocupã retorica? d
Þesãtoria se ocupã cu lucrarea hainelor, nu-i aºa?
GORGIAS: Desigur.
SOCRATE: ªi muzica, cu creaþia melodiilor?
GORGIAS: Desigur.
SOCRATE: Pe Hera, Gorgias, sunt încântat de rãspunsurile tale
fãrã pereche de scurte.
GORGIAS: Sunt convins, Socrate, cã fac lucrul acesta cum se
cade.
SOCRATE: De acord. Hai de-mi rãspunde tot aºa ºi cu privire la
retoricã, cu ºtiinþa cãror lucruri anume se ocupã ea?
GORGIAS: A cuvântãrilor.
SOCRATE: Care anume, Gorgias? Cele care aratã cum se trateazã e
bolnavii pentru a fi vindecaþi?
GORGIAS: Nu.
SOCRATE: Atunci retorica nu are în vedere toate soiurile de
cuvântãri.
GORGIAS: Nu, fãrã îndoialã.
SOCRATE: Însã îi face pe oameni capabili sã vorbeascã.
GORGIAS: Desigur.
SOCRATE: ªi, bineînþeles, sã ºi gândeascã ceea ce vorbesc?
GORGIAS: Fireºte.
SOCRATE: Aºadar, medicina, despre care vorbeam adineauri,
te face apt sã gândeºti ºi sã vorbeºti despre bolile oamenilor?
GORGIAS: Fãrã doar ºi poate. 450 a
SOCRATE: Atunci ºi medicina se ocupã de cuvântãri.
GORGIAS: Desigur.
SOCRATE: ªi anume cele care se referã la boli?
GORGIAS: Întocmai.
SOCRATE: Iar gimnastica, de cuvântãrile despre buna stare ºi
reaua stare a trupurilor?8

8
În original, euexia – buna stare, sãnãtatea, ºi cahexia, reaua stare
fizicã, sunt termeni hippocratici pe care Platon îi întrebuinþeazã ºi în sens
moral în alte pasaje.
30 Platon

GORGIAS: Negreºit.
SOCRATE: ªi tot aºa este ºi cu celelalte arte, Gorgias. Fiecare
b dintre ele are ca obiect acele cuvântãri care se referã la lucrul cu
care se ocupã respectiva artã.
GORGIAS: Aºa se pare.
SOCRATE: Pentru ce, deci, nu numeºti retorice ºi celelalte arte,
care se folosesc de cuvânt, din moment ce numeºti retoricã arta
care are ca obiect cuvântãrile?
GORGIAS: Pentru cã, Socrate, întreaga ºtiinþã a celorlalte arte,
ca sã zic aºa, are în vedere operaþiile manuale ºi alte acþiuni de
acest fel, în timp ce retorica nu se îndeletniceºte cu o asemenea
operaþie manualã, ci întreaga ei activitate ºi împlinire se realizeazã
c prin cuvinte. Pentru acest motiv consider eu cã, pe bunã dreptate,
retorica este arta discursurilor.
SOCRATE: Oare pricep eu sensul denumirii tale? Poate cã mã
voi lãmuri mai bine. Rãspunde-mi, te rog: Existã tot felul de arte,
nu-i aºa?
GORGIAS: Da.
SOCRATE: Dintre toate aceste arte, cred eu, unele folosesc
acþiunea în mare mãsurã, neavând nevoie decât de puþine cuvinte,
altele chiar de nici un cuvânt, pentru cã activitatea lor se realizeazã
în tãcere, aºa cum este cazul picturii, sculpturii ºi al multor alte
d arte. La asemenea arte mi se pare cã te referi spunând cã ele nu
sunt retoricã. Nu-i aºa?
GORGIAS: Îþi dai cu pãrerea cum nu se poate mai bine, Socrate.
SOCRATE: Existã însã ºi alte arte la care cuvântul este totul, iar
la acþiune, ca sã zic aºa, nu recurg deloc sau prea puþin, cum sunt
aritmetica, calculul9, geometria, jocurile de noroc ºi alte multe arte,
dintre care unele au cam tot atâtea cuvinte câte acþiuni, dar
majoritatea au mai multe cuvinte, iar activitatea ºi vigoarea lor
rezidã pe de-a-ntregul în cuvinte. Îmi face impresia cã printre acestea
e din urmã aºezi tu retorica.
GORGIAS: Ai dreptate.
SOCRATE: Însã eu cred cã pe nici una dintre ele nu vrei s-o
numeºti retoricã ºi cã, de fapt, nu asta ai vrut sã se înþeleagã
spunând cã retorica este arta a cãrei putere stã în cuvânt, cãci
atunci te-ar putea interpela un amator de subtilitãþi: „Tu spui,

9
În text, logistike ar corespunde sensului modern de „calcul“. A se
vedea mai jos (451 b) definiþia acestuia; Dodds, op. cit., p. 197.
 Gorgias 31

Gorgias, cã aritmetica este retoricã?“ Însã eu cred cã tu nu numeºti

retoricã nici geometria ºi nici aritmetica.
GORGIAS: Ai dreptate sã presupui ºi sã crezi asta, Socrate. 451 a
SOCRATE: Atunci du, te rog, pânã la capãt rãspunsul pe care þi
l-am cerut. De vreme ce retorica este una din acele arte care se
folosesc în mare mãsurã de cuvânt, deopotrivã cu altele de acest
soi, încearcã sã-mi precizezi obiectul retoricii, a cãrei forþã stã în
cuvinte. Sã zicem cã m-ar întreba cineva, în legãturã cu oricare dintre
artele de care am vorbit: „Ce este aritmetica, Socrate?“ Eu i-aº b
rãspunde ca tine adineauri, cã este o artã care se realizeazã prin
cuvânt. Iar dacã m-ar mai întreba: „Cu ce se ocupã?“, i-aº rãspunde
cã se ocupã cu numãrul par ºi impar, cu mãrimea fiecãruia. Dacã
m-ar întreba apoi: „Ce numeºti tu arta calculului?“, i-aº rãspunde
cã aceasta este una dintre artele care se realizeazã în întregime prin
cuvinte. ªi dacã m-ar întreba din nou: „Cu ce se ocupã ea?“, i-aº
rãspunde, ca în adunarea poporului, cã „în toate celelalte privinþe“10 c
calculul este tot una cu aritmetica, de vreme ce se ocupã cu acelaºi
lucru, cu numerele pare ºi impare, cã diferã de aritmeticã numai
întrucât cerceteazã mãrimea numerelor pare ºi impare, fie în raport
cu ele însele, fie unele în raport cu celelalte11. Iar dacã m-ar întreba
cineva de astronomie, ºi eu i-aº spune cã ºi aceasta reduce totul la
cuvinte, ar replica: „Dar cuvintele astronomiei la ce se referã,
Socrate?“, i-aº rãspunde cã la miºcarea astrelor, soarelui ºi lunii, la
viteza unora faþã de celelalte.
GORGIAS: Ai rãspunde corect, Socrate.
SOCRATE: Fã, rogu-te, ºi tu la fel, Gorgias. Retorica este tocmai d
una dintre artele care sãvârºesc ºi împlinesc totul prin cuvinte! Nu
este aºa?
GORGIAS: Aºa este.
SOCRATE: Spune-mi la ce se referã ele, care anume este lucrul
pe care-l au în vedere discursurile ce þin de retoricã?
GORGIAS: Cele mai mari ºi cele mai bune dintre lucrurile
omeneºti, Socrate.

10
Textual, „ca cei ce fac propuneri în adunarea poporului“. În procesele
verbale ale ºedinþelor ecclesiei ºi consiliului atenian, prin aceastã formulã
se introduceau amendamentele ulterioare unei propuneri. A se vedea
Dodds, op. cit., p. 199.
11
A se vedea aceeaºi formulare în dialogul Charmides, 166 a.
32 Platon

SOCRATE: Acum iar spui ceva discutabil ºi câtuºi de puþin limpede.

e Cred cã ai auzit la ospeþe oameni cântând acel scolion12 în care fac
socoteala cã cel mai bine-i sã fii sãnãtos, al doilea sã fii frumos ºi
al treilea, cum spune poetul scolionului, sã fii bogat ºi cinstit.
GORGIAS: Am auzit, dar ce vrei sã spui prin asta?
452 a SOCRATE: Cã acum îþi ridici împotriva ta pe producãtorii
bunurilor lãudate de autorul scolionului, pe medic, pe maestrul de
gimnasticã ºi pe comerciant. Cel dintâi, medicul, ar zice: „Socrate,
Gorgias te amãgeºte, cãci nu arta lui face cel mai mare bine
oamenilor, ci a mea.“ – Iar dacã l-aº întreba: „Ce eºti tu, de susþii
acestea?“, ar rãspunde pesemne cã este medic. – „Ce spui tu?
Oare obiectul artei tale este cel mai mare bine?“ – „Cum sã nu fie
sãnãtatea, Socrate?“, probabil cã ar rãspunde: „Existã pentru
oameni vreun bine mai mare decât sãnãtatea?“ Dacã, dupã el,
b maestrul de gimnasticã ar zice: „M-aº mira ºi eu, Socrate, dacã
Gorgias þi-ar dovedi cã binele artei lui este mai mare decât al artei
mele“, la rândul meu i-aº zice: „Tu cine eºti, omule, ºi care este
meseria ta?“ – „Eu sunt maestrul de gimnasticã ar spune, ºi meseria
mea este sã le fac oamenilor trupuri frumoase ºi viguroase.“ Dupã
maestrul de gimnasticã, ar vorbi comerciantul, dupã cum cred,
c foarte dispreþuitor faþã de toþi: „Ia gândeºte-te, Socrate, dacã gãseºti
vreun bine mai mare decât bogãþia, la Gorgias sau la oricare
altul?“13 Atunci i-aº spune ºi lui: „Cum aºa? Tu eºti producãtorul ei?“
Ar rãspunde cã da. „Ce eºti?“ – „Comerciant.“ – „Dar cum aºa? Tu
socoteºti cã bogãþia este cel mai mare bine pentru oameni?“, vom
spune. „Cum sã nu?“, va spune el. – „Dar, uite, Gorgias pretinde cã
arta lui este sursa unui bine mai mare decât al artei tale“, i-am spune
noi. La care este limpede cã ar întreba: „ªi care este binele acesta?
d Sã lãmureascã Gorgias!“ Deci, considerã, Gorgias, cã îþi cerem, ºi
ei, ºi eu, sã ne rãspunzi care este, dupã tine, binele cel mai mare al
oamenilor, al cãrui producãtor eºti tu.
GORGIAS: Cel care, într-adevãr, Socrate, este cel mai mare bine
ºi care, în acelaºi timp, dã oamenilor libertatea ºi face pe fiecare
stãpânul concetãþenilor sãi.

12
Scolionul este cântecul de banchet, specie liricã mult cultivatã în
toate epocile de cãtre poeþii greci. Cel citat de Platon se atribuie de cãtre
scoliaºti, care-l reproduc în întregime, când lui Simonide, când lui
Epicharmos. A se vedea Dodds, op. cit., p. 200-201.
13
În Atena, stat înfloritor economic, banul este considerat de gânditori
politici ca Tucidide, Pseudo-Xenofon, drept nervul politicii statului.
 Gorgias 33

SOCRATE: Care este, prin urmare, acesta?

GORGIAS: A fi în stare, zic eu, sã convingi prin discursuri pe
judecãtori în tribunale, pe membrii consiliului, în consiliu, în e
ecclesia pe membrii ecclesiei, precum ºi în oricare altã adunare
care ar fi o adunare cetãþeneascã14. Datoritã acestei puteri, sclav
îþi va fi medicul, sclav va fi maestrul de gimnasticã, iar comerciantul
va vedea cã agoniseºte nu pentru sine, ci pentru altul, pentru tine,
care eºti în stare sã vorbeºti ºi sã convingi mulþimile
SOCRATE: Mi se pare, Gorgias, cã acum ai explicat destul de
precis ce este, dupã tine, arta retoricii ºi, dacã te-am înþeles bine, 453 a
susþii cã retorica este fãuritoarea convingerii15 ºi cã întreaga ei
acþiune, esenþa ei, cãtre aceasta tinde. Ori ai de adãugat cã retorica
este în stare ºi de altceva, în afara creãrii convingerii în sufletele
ascultãtorilor?
GORGIAS: Nicidecum, Socrate, cãci socotesc cã ai definit-o cu
exactitate. Aceasta este esenþa ei.
SOCRATE: Ascultã-mã atunci, Gorgias. Sã ºtii cã, dupã convinge-
rea mea, dacã existã cineva care într-o discuþie cu altul vrea sã ºtie b
exact despre ce este vorba, apoi eu sunt unul dintre aceia ºi cred
cã ºi tu.
GORGIAS: Ce-i cu asta, Socrate?
SOCRATE: Te voi lãmuri îndatã. În legãturã cu puterea de
convingere a retoricii, ºi anume despre ce fel de convingere vorbeºti,
ca ºi asupra cãror lucruri se exercitã ea, sã ºtii cã eu nu am înþeles
limpede, cãci numai presupun ce este ea, dupã pãrerea ta, ºi asupra
cãror lucruri se aplicã. Aºa cã am sã te întreb totuºi despre ce
convingere vorbeºti ºi asupra cãror lucruri se exercitã ea. Pentru c
ce, fãcând presupuneri, te mai întreb pe tine, în loc sã vorbesc eu?
Nu pentru tine o fac, ci în interesul discuþiei, pentru ca ea sã decurgã
în aºa fel încât sã devinã cât mai limpede obiectul ei. Gândeºte-te
dacã sunt îndreptãþit sã te întreb. E ca ºi cum, dupã ce te-aº întreba

14
Se menþioneazã elocinþa politicã ºi cea judiciarã. Genul ilustrat de
însuºi Gorgias va fi consemnat teoretic abia de Aristotel, în Retorica, I. 1.
15
În original peithous demiourgos, ceea ce Quintilian, Institutio
oratoria, II, 15, 4, traduce prin persuadendi opificem, formulare pe care
el o atribuie lui Isocrate. Definiþia aceasta pare a fi fost pentru prima datã
formulatã de logografii întemeietori ai retoricii, sicilienii Corax ºi Tisias,
cãtre mijlocul secolului al V-lea î.Cr. Gorgias este elevul lor. A se vedea
Kroll, op. cit, coll. 1041-46. Pentru Dodds, op. cit., p. 203, formularea
este tipic socratic-platonicã.
34 Platon

ce pictor este Zeuxis16 , dacã mi-ai spune cã este un pictor de fiinþe,

eu n-aº fi îndreptãþit sã te întreb ce fel de fiinþe picteazã ºi unde se
aflã picturile lui. Nu este aºa?
GORGIAS: Întocmai.
d SOCRATE: Oare nu pentru faptul cã existã ºi alþi pictori, care
picteazã multe fiinþe, de tot felul?
GORGIAS: Desigur.
SOCRATE: Dacã n-ar mai fi existat alt pictor în afarã de Zeuxis,
oare n-ar fi fost bun rãspunsul tãu?
GORGIAS: Cum de nu?
SOCRATE: Atunci rãspunde-mi cu privire la retoricã. Consideri
cã retorica este singura care produce convingerea sau mai sunt ºi
alte arte? Am sã fiu mai precis. Cine te învaþã un anumit lucru te ºi
convinge în legãturã cu el sau nu?
GORGIAS: Fãrã discuþie, Socrate, mai înainte de toate, convinge.
e SOCRATE: Sã ne întoarcem la artele despre care vorbeam. Oare
aritmetica nu ne învaþã cele cu privire la numãr ºi tot aºa ºi
aritmeticianul?
GORGIAS: Fãrã îndoialã.
SOCRATE: Prin urmare ne ºi convinge?
GORGIAS: Desigur.
SOCRATE: Atunci ºi aritmetica este fãuritoare a convingerii.
GORGIAS: Aºa se pare.
SOCRATE: Aºadar, dacã ne întreabã cineva ce fel de convingere
ºi cu privire la ce, îi rãspundem cã cea care ne învaþã despre
454 a mãrimea numerelor pare ºi impare. ªi despre toate celelalte arte,
de care am vorbit, vom putea arãta cã sunt arte ale convingerii, ale
unei anumite convingeri cu privire la un anumit lucru. Nu este aºa?
GORGIAS: Desigur.
SOCRATE: Atunci retorica nu este singura artã a convingerii.
GORGIAS: Ai dreptate.
SOCRATE: Însã pentru cã nu este singura care realizeazã acest
lucru, ci mai sunt ºi altele, suntem îndreptãþiþi, ca ºi în cazul
pictorului, sã-l întrebãm din nou pe interlocutor: Ce fel de convingere
b ºi cu privire la ce lucru realizeazã arta retoricã? Ori crezi cã nu este
justificatã o nouã întrebare?
GORGIAS: Ba da.

16
Zeuxis din Heracleea, pictor celebru din ultimul sfert al secolului
al V-lea î.Cr.
 Cuprins

Notã introductivã ............................................................................................................ 5

Sumarul ..................................................................................................................... 6
Comentariul de idei ............................................................................................... 8
Bibliografie ............................................................................................................. 23
Gorgias (sau despre retoricã) ..................................................................................... 25