GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

LECȚIA NR. 18

FACTORII GENETICI AI CLIMEI

Salut! Eu sunt Domnul Geo și vreau să îți arăt cât

de frumoasă poate fi învățarea on-line, prin
Geografie, la clasa a IX-a. Haide să pornim ATMOSFERA TERESTRĂ
împreună pe drumul cunoașterii....

1. EXPLOREAZĂ:

Amintește-ți!

Pe baza hărții alăturate, amintește-ți:

1. Ce climă are România și care sunt factorii care
influențează clima țării noastre.
2. Ce tipuri de climă sunt în Europa și ce factori
influențează clima continentului nostru. Dați câte
trei exemple de state europene pentru fiecare tip de
climă menționat.
Sursa: https://mihaelanitica.wixsite.com/geografie

Sursa: hartă realizată de prof. Smaranda Enică

Pe baza hărții tipurilor de climă de pe Glob,

amintește-ți:
1. numele continentului în care sunt
prezente toate tipurile de climă. Cum se
explică acest fapt? Ce vânturi bat în sudul și
sud-estul acestui continent? Ce fel de vânturi
sunt și cum se formează acestea?
2. numele celui mai cald continent. Cum îți
explici acest lucru? Deși este cel mai cald
continent, există aici ghețari? Dacă da, care
este explicația prezenței lor?
3. numele continentului cu cea mai rece
climă. Ce factori influențează acest lucru?

Autori: prof. Smaranda Enică, CNVA, prof Irina Rusu, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

Urmărește imaginea alăturată și citește enunțurile de mai

jos. Stabilește valoarea lor de adevăr (A/F):
1. Datorită formei sferice a Terrei, razele Soarelui
formează cu surafața terestră unghiuri de incidență diferite.
.......
2. Unghiurile de incidență dintre razele de soare și
suprafața terestră cresc de la Ecuator către cei doi poli.
.......
3. Pământul primește o cantitate mai mare de radiație
solară acolo unde razele solare cad perpendicular. ........
4. Regiunile mai depărtate de Ecuator primesc o cantitate
mai mare de radiație solară. .........
5. Datorită formei sale, suprafața Terrei primește peste tot aceeași cantitate de radiație solară. .......

2. APROFUNDEAZĂ

Din noțiunile amintite se poate observa că pe Glob există o mare varietate de tipuri de climă, determinate
de numeroși factori genetici. Multitudinea factorilor genetici ai climei se împarte în 3 categorii: factori
radiativi, factori geografici și factori dinamici.
I. FACTORII RADIATIVI depind de cantitatea de radiație ajunsă pe Terra de la Soare. Radiația solară
este principala sursă energetică pentru desfășurarea tuturor proceselor (fizice, chimice, biologice) care au
loc pe Terra.
Radiația solară se manifestă ca radiație
crepusculară (particule) și radiație termică
(directă). Aceste radiații au lungimi de undă
diferite, repartizate în mai multe domenii (vezi fig.
1). Din punct de vedere geografic au relevanță
următoarele trei radiații: ultraviolete, vizibile
(lumina) și infraroșii (termice/ căldura), fiecare cu
importanța sa pentru mediul înconjurător.

Sursa:

Din informațiile pe care le ai de

https://www.google.com/search?q=radiatia%20solara&tbm=isch&rlz=1C1GGRV la geografie, biologie și
fizică, încearcă să precizezi rolul radiațiilor vizibile,
Analizează! infraroșii și ultraviolete pentru unele elemente din mediul
înconjurător.

Terra primește la partea superioară a atmosferei terestre doar a doua miliarda parte din radiația emisă
de Soare, în valoare de 1,94 cal/minut/cm2 (sau 1367 W/m2), numită constantă solară. Din aceasta, doar
47% străbate atmosfera și ajunge la suprafața Terrei (mărime fizică numită radiație globală sau totală);
30% se reflectă în spațiul cosmic, iar 23% este absorbită de atmosferă (de stratul de ozon, de CO2 și vaporii
de apă, nori) (vezi fig. 2).
Cantitatea de radiație ajunsă la suprafața Terrei (radiația globală/totală) depinde de numeroase
cauze: grosimea atmosferei străbătute (distanța parcursă), de unghiul de incidență sub care cad razele de
soare pe suprafața terestră (în funcție de latitudine), umiditate, poluare, prezența norilor, de durata
intervalului zi/noapte, de poziția soarelui de bolta cerească (în funcție de momentul zilei – maximă ziua și
minimă dimineața și seara; în funcție de anotimpuri – maximă vara și minimă iarna).

Autori: prof. Smaranda Enică, CNVA, prof Irina Rusu, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

Sursa: prelucrare după

https://www.solarfocus.ro/articol-soarele-nu-
trimite-facturi-.html

Observă fig. 2 și precizează:

- ce se întâmplă cu radiația emisă de soare (constanta solară) ajunsă
Analizează! la partea superioară a atmosferei terestre;
- ce radiații, străbătând atmosfera, ajung la suprafața Terrei;
- ce radiații, ajunse la suprafața terestră, sunt retrimise în atmosferă.
Ca urmare a modificărilor apărute în timpul străbaterii atmosferei, se diferențiază următoarele tipuri
de radiații ce ajung la suprafața Terrei:
- radiația directă (notată cu S) – străbate atmosfera și ajunge la suprafața Terrei nemodificată. Are
valori maxime pe timp senin;
- radiația difuză (notată cu D) – ajunge la suprafața Terrei modificată la trecerea prin nori și
particulele din atmosferă. Are valori maxime când cerul este acoperit de nori și, în acest caz,
înlocuiește radiația directă.
Radiația globală/ totală (venită de la soare și ajunsă la suprafața terestră; se notează cu Q) este suma dintre
radiația directă (S) și radiația difuză (D).

Q=S+D

Valoarea radiației globale diferă pe Terra în modul următor:

 în deșerturile topicale (unde este cer senin) are valorile cele mai mari (peste 180 kcal/cm2), ca în
Sahara, Peninsula Arabia, vestul Australiei;
 în zona caldă: 140-180 kcal/cm2. Valorile mai mari sunt pe continente (160-180 kcal/cm2) și mai
mici pe oceane și la Ecuator (140-160 kcal/cm2), unde climă este umedă (mulți nori pe cer/
nebulozitate mai mare).
 în zona temperată: scade de la 140 kcal/cm2 (la latitudini mici, la limita cu zona caldă) la circa 80
kcal/cm2 (la latitudini mari, către limita cu zona rece);
 în zona rece (la latitudini mai mari de 600): sub 80 kcal/cm2.

Din radiația ajunsă la suprafața Terrei, o parte este absorbită de suprafața terestră (care în acest mod se
încălzește), iar altă parte este reflectată în atmosferă. Se deosebesc în acest mod alte două tipuri de radiație:
- radiația reflectată (notată cu R) – acea parte a radiației globale reflectată/respinsă de suprafața
Terrei. Raportul dintre radiația reflectată și cea globală se numește albedou (a) și se exprimă în
procente.
Autori: prof. Smaranda Enică, CNVA, prof Irina Rusu, CNMK
 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

𝐑
𝐚= × 𝟏𝟎𝟎 a (%)
𝐐

Albedoul are valori diferite în funcție de tipul de suprafață pe care ajung razele de Soare:
- valori mari pe suprafețe deschise la culoare, care reflectă radiația: zăpadă (60-95%, ghețari, apă);
- valori mici pe suprafețe închise la culoare, care absorb radiația: sol (8-20%), vegetație (10-30%),
nisip (25-45%).
- radiația terestră (notată cu T) – este emisă de suprafața terestră în urma încălzirii sale. Aceasta
contribuie la încălzirea, de jos în sus, a atmosferei.
Se mai deosebește și radiația atmosferei (notată cu A) care este emisă de aerul încălzit. Rolul ei este
evident în nopțile înnorate, când e mai cald decât atunci când e cer senin (în lipsa norilor, radiația se ridică
în atmosferă).

Fig. 3 – Componentele radiației solare

Sursa: desen schematic realizat de prof. Smaranda Enică

Conform fig. 3 se observă că unele radiații încălzesc suprafața terestră (fiind orientate în jos, către Pământ),
iar altele o răcesc (fiind orientate în sus, de la pământ către atmosferă). Diferența dintre radiațiile care
încălzesc suprafața terestră și cele care o răcesc constituie bilanțul radiativ. Altfel spus, bilanțul radiativ
(B) este diferența dintre radiația primită (S + D + A) și cea cedată de Terra (R+T).

B = (S + D + A) – (R + T)
în care B – bilanțul radiativ, S – radiația directă, D – radiația difuză, A – radiați atmosferei, R –
radiația reflectată, T – radiația terestră
Din suma algebrică a tuturor acestor radiații rezultă încălzirea diferită a suprafeței terestre de la un
loc al altul al Terrei.
Într-un punct de pe suprafața terestră se înregistrează următoarele valori
ale componentelor bilantului radiativ: S = 250 kcal/cm2; R = 80 kcal/cm2;
D = 20 kcal/cm2; T = 20 kcal/cm2; A = 10 kcal/cm2. Se cere să calculați:
Aplică! a. valoarea bilantul radiativ al punctului respectiv;
b. valoarea radiației globale, în funcție de care să precizați
în ce zonă de climă este situat acest punct.
II. FACTORII GEOGRAFICI diversifică regional situațiile impuse de repartiția radiației solare pe Glob
și de circulația generală a atmosferei. Acțiunea lor poate fi urmărită atât pe spații extinse (o parte a unui
continent), cât și pe spații restrânse (de ex. spațiul limitrof unui lac). Influența lor determină modificări
regionale ale valorilor elementelor meteorologice în raport cu cele specifice zonei de climă în care se află
acea regiune.
Factorii fizico-geografici sunt extrem de variați: așezarea geografică în latitudine, apropierea/ depărtarea
de mări și oceane, curenții oceanici, relieful, ghețarii, gradul de acoperire cu vegetație, lacurile și fluviile
mari, activitățile antropice.

Autori: prof. Smaranda Enică, CNVA, prof Irina Rusu, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

a. așezarea geografică în latitudine. Poziția unui loc pe glob, după latitudine, plasează acel spațiu într-un
anumit tip/ zonă de climă.

Sursa: desen schematic realizat de prof. Smaranda

Enică

Urmărește fig. 4 și:

1. menționează care sunt tipurile de climă incluse în fiecare zonă
de climă;
Analizează! 2. precizează între câte grade de latitudine se întinde fiecare tip
de climă.
3. numește tipul de climă în care se află localități situate ipotetic
pe paralela de: 480 lat S, 360 lat N, 80 lat S și 630 lat N.
b. apropierea/ depărtarea de mări și oceane. Ținând cont că uscatul se încălzește și se răcește mai repede
decât apa (în funcție de conductibilitatea termică), acest factor determină prezența a două tipuri de climate:
continental și oceanic.
Climatul continental are veri calde (uscatul se încălzește puternic) și ierni reci (uscatul se răcește
repede), amplitudini termice mari (diferențe mari de temperatură de la vară la iarnă), puține precipitații și
perioade lungi de secetă.
Climatul oceanic are veri răcoroase (apa se înclăzește mai greu) și ierni blânde (căldura acumulată
de apă vara se degajă iarna), amplitudini termice reduse, precipitații bogate (apropierea de ocean) și multă
ceață.

A B

Analizează cele două grafice climatice de la pagina anterioară și

Fig. 5. Grafice climatice pentruce
climatul
tip decontinental și oceanic. Sursa: prof. Smaranda Enică
Aplică! stabilește climă corespunde imaginii notate cu litera A,
respectiv imaginii notate cu B. Argumentează răspunsurile alese.

c. curenții oceanici. Sunt calzi sau reci și rolul lor climatic este evident.
Curenții oceanici calzi determină ca apele oceanice să fie mai calde. De la aceste ape se încălzește
și atmosfera ce vine în contact cu oceanul; căldura determină, deopotrivă, evaporarea apei, condensarea
valorilor de apă, formarea norilor și căderea precipitațiilor. Deci, acolo unde sunt curenți oceanici calzi
clima este mai caldă și mai umedă. Este semnificativ rolul curentului cald al Atlanticului de Nord asupra
climei din vestul și nord-vestul Europei (Marea Britanie, Irlanda, Norvegia, sudul Islandei), care este mai

Autori: prof. Smaranda Enică, CNVA, prof Irina Rusu, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

caldă decât ne-am aștepta la aceste latitudini. Un rol similar îl are Curentul Alaskăi pe coastele de nord-
vest ale Americii de Nord.
Curenții oceanici reci determină ca apele oceanice să fie mai reci. De la aceste ape se răcește și
atmosfera ce vine în contact cu oceanul; prin urmare, în condiiții de aer rece evaporarea nu poate avea loc,
nu se formează nori și nu cad precipitații. Deci, acolo unde sunt curenți oceanici reci clima este mai rece și
uscată. Rolul acestor curenți este evident în formarea unor deșerturi situate chiar pe țărmul oceanelor:
Deșertul Atacama (pe Tropicul Capricornului în vestul Americii de Sud, în nordul statului Chile) format
de curentul rece Peru, Deșertul Namibiei (în SV-ul Africii) format de Curentul Benguelei, deșerturile din
vestul Australiei sub influența Curentului Australiei de Vest. Deșertul Atacama este considerat „polul
aridității de glob” – aici cantitatea medie de precipitații este de 1,8 mm în 10 ani, în timp ce în alte deșerturi
poate ajunge la 200 mm într-un an. În plus, în sudul Africii, sud-vestul Australiei, în centrul statului Chile
și în statul american California – regiuni cu climat mediteranean (prin așezarea geografică în latitudine,
între 300-400) – verile sunt mai răcoroase decât în climatul subtropical din bazinul Mării Mediterane, tot
din cauza curenților oceanici reci.

Fig. 6 - Harta curenților oceanici

Sursa: https://profudegeogra.files.wordpress.com/2011/05/surface_currents.jpg

De aceea, pe o hartă a izotermelor medii anuale se poate vedea că la latitudini temperate este mai
cald în vestul continentelor decât în părțile estice (în vest sunt curenți oceanici calzi, în timp ce în est curenți
oceanici reci), iar la latitudini mici (în zona caldă) temperaturile sunt mai scăzute în părțile vestice (de la
curenții oceanici reci) decât în cele estice (unde sunt curenți oceanici calzi).

Autori: prof. Smaranda Enică, CNVA, prof Irina Rusu, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

Sursa: https://library.livresq.com/view/5f034ddf686374621daa1625/

Urmărește în paralel Harta curenților oceanici și Harta izotermelor

anuale și explică următoarele fenomene geografice:
1. Din ce cauză izoterma medie anuală de 00 din emisfera nordică
Aplică! se curbează în sus în vestul Americii și al Europei, respectiv
în jos în estul Americii și al Asiei;
2. Din ce cauză izoterma medie anuală de 200 din emisfera sudică
se curbează în sus în vestul Americii și al Africii.
d. relieful. Influențează clima prin:
- altitudine: cu creșterea înălțimii, temperatura
aerului scade (cu circa 60C la fiecare 1000 m),
cantitatea de precipitații crește, vânturile se intensifică
și presiunea atmosferică se reduce. Se formează o climă
etajată, montană. În imaginea alăturată este cel mai
înalt munte african - vulcanul Kilimanjaro (5895 m) –
care, fiind situat la Ecuator, are toate etajele climatice
(de la climatul ecuatorial, la poale, la cel polar/ etajul
zăpezilor permanente la peste 5000 m altitudine); de
aceea este considerat o „emisferă în miniatură”.
Sursa:
https://www.weinerelementary.org/kilimanjaro-tanzania.html
- dispunerea lanțurilor de munți în calea vânturilor, formând astfel un baraj orografic, care
oprește masele de aer să treacă dintr-o parte în alta. De ex. Munții Himalaya blochează vânturile musonice,
făcând ca la sud de aceștia să fie climă umedă (musonică), iar la nord o climă uscată (continentală, în Pod.
Tibet). De altfel, „polul ploilor” pe glob se află în NE-ul Indiei, la poalele sudice ale Munților Himalaya
(în localitatea Cherrapunji) cu o medie anuală de 12.000 mm.
- prezența depresiunilor intramontane, unde iarna se produc inversiuni termice. Aerul rece este
mai greu și coboară în depresiuni, iar aerul cald este mai ușor și urcă pe munții din jur (fig. 7 și 8). În
asemenea condiții s-a produs în România temperatura minimă absolută de -38,5 0C în Depresiunea Brașov
(în localitatea Bod) și nu pe vârfurile munților. În locurile cu inversiuni de temperatură se inversează și
etajele de vegetație (conifere la poalele munților și foioasele la înălțimi mai mari).

Autori: prof. Smaranda Enică, CNVA, prof Irina Rusu, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

Fig. 7 – Producerea inversiunilor termice Fig. 8 – „Marea alpină” în condiții de inversiune

Sursa: prelucrată după termică
https://www.google.com/search?q=inversiones+term Sursa:
icas https://proyectojouspicos.wordpress.com/tag/inversiones-
termicas/

e. Ghețarii răcesc clima zonelor situate în apropiere. De ex., Insula Țara de Foc (în sudul Americii de Sud)
este la aceeași latitudine cu Londra. Totuși la Londra este o climă blândă (temperat-oceanică), în timp ce
în Țara de Foc este climă subpolară, ca urmare a apropierii de calota glaciară din Antarctica.
f. vegetația. Tipul de vegetație (pădure, stepă, pășune etc.) influențează clima, efectele cele mai evidente
fiind vizibile la vegetația forestieră: evapo-transpirația este mai ridicată, deci umiditatea crește și
precipitațiile sunt mai bogate; temperatura se moderează: verile sunt mai răcoroase și iernile mai blânde, se
reduce viteza vânturilor. Se formează astfel un climat specific: topoclimatul de pădure.
g. Lacurile și fluviile mari au un efect similar oceanelor/mărilor, dar evident că pe suprafețe mai restrânse
decât acestea. De exemplu, la Galați, situat în luncile Dunării, Prutului și Siretului, ceața este destul de
frecventă și amplitudinile termice vară-iarnă sunt puțin mai reduse. Se formează astfel un topoclimat de
luncă. Alte topoclimate asemănătoare sunt cele lacustre, deltaice, fluviale.
h. Activitățile antropice influențează și ele clima în mod evident:
- în mod direct omul contribuie la creșterea cantității de CO2 (poluare, defrișare), gaz cu efect de
seră. În plus, poluanții duc la subțierea stratului de ozon. Asfaltul și betoanele din orașe absorb și ele
căldura, orașele devenind „insule de căldură” (e mai cald cu 3-5 0C decât în satele din jur). De asemenea,
particulele poluante devin nucleele pe care vor condensa vaporii de apă, astfel că în zonele poluate cantitatea
de preciitații este ceva mai mare decât în celelalte regiuni.
- în mod indirect: prin defrișare și desecare dispare rolul climatic al pădurilor și lacurilor.

Folosind informațiile dobândite la paragraful despre factorii

geografici, gândește-te ce factori influențează clima din orașul Galați.
Aplică! Precizează 5 factori geografici și indică rolul lor în condiționarea
climei orizontului local.

Autori: prof. Smaranda Enică, CNVA, prof Irina Rusu, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

SCHEMA LECȚIEI
Lecția 1 - FACTORII GENETICI AI CLIMEI
Factorii radiativi și geografici

1. Factorii radiativi depind de cantitatea de radiație ajunsă pe Terra de la Soare.

Constanta solară (1,94 cal/minut/cm2) - cantitatea de radiație solară ajunsă la partea superioară a
atmosferei terestre.
Radiația ajunsă în sistemul Pământ-atmosferă se împarte în:
- radiație directă (S) – ajunge la suprafața Terrei nemodificată
- radiație difuză (D) – ajunge la suprafața terestră modificată la trecerea prin nori și particulele din
atmosferă
- radiația reflectată (R) – partea din radiația globală respinsă de suprafața Terrei.
- radiația terestră (T) - emisă de suprafața terestră în urma încălzirii sale
- radiația atmosferei (A) - emisă de aerul încălzit.
Q - Radiația globală (totală) – suma dintre radiația directă și cea difuză Q = S + D
B - Bilanțul radiativ – diferența dintre radiația primită și cea pierdută de Terra B = (S+D+A) – (R+T)
a - albedoul – raportul dintre radiația reflectată și radiația globală a (%) = R/Q x 100
- valori mari pe suprafețe de culoare dechise (zăpadă, gheață, apă)
- valori mici pe suprafețe de culoare închisă (sol, vegetație, nisip)
Valoarea radiației globale depinde de:
- grosimea atmosferei străbătute;
- latitudine, care determină valoarea unghiului de incidență razele de soare și suprafața terestră
- umiditate, poluare, prezența norilor;
- durata intervalului zi/noapte;
- poziția soarelui de bolta cerească (în funcție de momentul zilei și anotimpuri).
Valorile radiației globale: - peste 180 kcal/cm2 în zonele deșertice
- 140-180 kcal/cm2 în zona caldă
- 80-140 kcal/cm2 în zona temperată
- sub 80 kcal/cm2 în zona rece
2. Factorii fizico-geografici
a. poziția geografică în latitudine a unui loc plasează acel spațiu într-un anumit tip/ zonă de climă.
Zona de climă Tip de climă Localizare în latitudine
zona caldă clima ecuatorială 50 lat N – 50 lat S
(30 lat N - 30 lat S) clima subecuatorială
0 0
5 – 120 lat N și S
clima tropicală 12 – 300 lat N și S
zona temperată clima subtropicală 30 – 400 lat N și S
(30 – 600 lat N/ S) clima temperată 40 – 600 lat N și S
zona rece clima subpolară 60 – 660 lat N și S
(60 – 90 lat N/ S)
0
clima polară 66 – 900 lat N și S
b. apropierea/ depărtarea de mări și oceane. Uscatul se încălzește/se răcește mai repede decât apa,
deosebindu-se:
- climatul continental - veri calde, ierni reci, amplitudini termice mari, puține precipitații, secete.
- climatul oceanic - veri răcoroase, ierni blânde, amplitudini termice reduse, precipitații bogate, ceață.
c. curenții oceanici:
- calzi (ex. Atlanticului de Nord, Alaskăi) – climă caldă și umedă (ape calde – evaporare –
condensare – nori - precipitații).
- reci (ex. Peru, Benguelei, Australiei de vest) – climă rece și uscată; deșerturi litorale (Atacama,
Namibiei, vestul Australiei).

Autori: prof. Smaranda Enică, CNVA, prof Irina Rusu, CNMK

 GHID METODOLOGIC DE ÎNVĂȚARE ON-LINE LA DISCIPLINA GEOGRAFIE

d. relieful. Influențează clima prin:

- altitudine – climă etajată
- orientarea lanțurilor de munți – baraj orografic în calea maselor de aer (Himalaya, Alpi, Carpați)
- depresiunile intramontane - iarna se produc inversiuni termice.
e. ghețarii - răcesc clima zonelor învecinate.
f. vegetația – topoclimatul de pădure: temperaturi moderate, umiditate, precipitații mai bogate, scade viteza
vântului.
g. lacurile și fluviile mari - efect similar oceanelor/mărilor, dar pe suprafețe restrânse. Apar topoclimate
de luncă, lacustre, deltaice, fluviale.
h. Activitățile antropice – crește cantitatea de CO2 (poluare, defrișare), se subțiază stratul de ozon. Orașul
este o „insulă de căldură” (betoane, asfalt, poluare). Prin defrișări și desecări dispare rolul climatic al
pădurilor și lacurilor.

Autori: prof. Smaranda Enică, CNVA, prof Irina Rusu, CNMK