Licenta

UNIVERSITATEA

FACULTATEA DE

PROIECT LICENTA -''Gandirea socio juridica in antichitatea Greco Romana''.

Prof coordonator,......... Absolvent……………………

CUPRINS

• Introducere
• Argumentarea alegerii temei

CAPITOLUL I-Obiectul si paradigma generala sociologiei juridice

• 1.1 Problematica sociologiei juridice . Concepte. Platon Versus Aristotel

• 1.2 Definirea sociologiei juridice. Aspecte generale
• 1.3 Funcții constructive versus distructive.
• 13.1 Metode juridice clasice
• 1.4 Concluzii

Capitolul II- Geneza sociologiei juridice. paradigma antică

• 2.1 Conceptul de g]ndire socio-juridice în Roman Antică

• 2.2 Conceptul de gandire antic versus medieval
• 2.3 Principalele teorii antice. Platon și ierarhia valorilor si a legii
• 2.4 Teoria lui Aristotel si zoon-politikon
• 2.5 Gandirismul lui Cicero
• 2.6 Concluzii

CAPITOLUL III- Gandirism socio-juridic antic versus renastere

• 3.1 Antichitatea versus renasterea

• 3.2 Paralelisme și teorii
• 3.3 Concluzii și propuneri

Bibliografie selectiva

Bibliografie selectiva
 • Traian Herseni,Ce este sociologia?, Editura Ştiinţifică și Enciclopedică, Bucureşti,
1981, p. 44-662.
• Petru Selagea,Sociologia juridică şi metodele ei decercetare, Editura
Universităţii „Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2003, suport de curs pentru învăţământ
la distanţă şi cu frecvenţă redusă.
3. Maria Voinea,Sociologie generală şi juridică, Editura Sylvi, Bucureşti, 2000, p.
5-27 b)
4. N. Popa, I. Mihailescu, M. Eremia,Sociologie juridică,Editura Universităţii din
Bucureşti, 1997, p. 9-222.
5. Maria Voinea şi Petru Selagea,Sociologie generală şi juridică, Editura Universităţii
„Titu Maiorescu”, Bucureşti, 2000, p. 22-283.
6. Ion Vlăduţ,Introducere în sociologia juridică, EdituraLumina Lex, Bucureşti, 1998, p.
10-264.
7. Romulus Vulcănescu, Etnologie juridică, EdituraAcademiei R.S.R., Bucureşti, 1970, p. 14-2
8.Petru Selagea – Legal Sociology. Course for distance and part-time education, "Titu
Maiorescu" University Publishing House, Bucharest, 20032.
9. Petru Selagea – Legal Sociology. Theoretical-applicative course, "Titu Maiorescu" University
Publishing House, Bucharest, 20033.
10. Petru Selagea – Introduction to sociological methodology. Interrogative methods and
techniques, "Titu Maiorescu" University Publishing House, Bucharest, 20034.
11. Petru Selagea - Applications of erotic logic in sociological field research, "Titu Maiorescu"
University Publishing House, Bucharest, 2004
12. Petru Selagea – Legal sociology course for distance education, "Titu Maiorescu" University
Publishing House, Bucharest, 2006
13. Maria Voinea – Sociology of law, Actami Publishing House, Bucharest, 1994
Maria Voinea – General and legal sociology, HoldingReporter Publishing House, Bucharest,
1997

14. Maria Voinea – General and legal sociology, Sylvi Publishing House, Bucharest, 2000
15. Dan Banciu – Legal Sociology, Hyperion XXI Publishing House, Bucharest, 1995
16. Ioan Vlăduţ - Introduction to the sociology of law, 2nd edition, Lumina Lex Publishing
House, 1998
17. Ioan Mihăilescu – General and legal sociology. Fundamental concepts and case studies,
Bucharest University Publishing House, 2000
18. Ioan Vlăduţ – Legal Sociology. Studies, Lumina Lex Publishing House, Bucharest, 2000
Dimitrie Gusti – Legal Sociology: collection of texts,Didactic and Pedagogical Publishing
House, R.A., Bucharest, 1997
19. Ioan Vlăduţ – Legal sociology in the work of Dimitrie Gusti,Lumina Lex Publishing House,
Bucharest, 1998

Introducere

Fără a pedala pe o singura direcție sau a evita dialectică în ceea ce privește dialogul
socio-juridic de la izvoarele sale până în prezent, putem trage doar un semnal de alarma
cu privire la contextualitatea actuala si la tot ceea ce putem spune ca s-a mostenit bun sau
rău, dar mai ales s-a impamantenit în obiceiurile tagmei soci juridice sau administrative
internaționale sau autonome.

Teza noastra de licenta va gravita fara doar și poate doar în jurul unei diseminări coerente
și exacte a conceptului socio-juridic cu toate conexiunile și racordurile sale încă de la
începuturile vieții sociale în lumea antică elitistă dar și în cea a vulgului.

În primul capitol al tezei Noastre de licenta, vom prezenta și vom încerca sa și

argumentam două viziuni ale elitistilor din era antică anume> Platon corifeul cetății
ideale și al unor teorii destul de realistice și contemporane cu noi, și la polul opus
viziunea retrograda și lipsită de consubstanțialitate cu Dumnezeu, Aristotel promovatorul
conceptului de zoon politikon.

Spre deosebire de Platon care era un promotor al preexistentei legilor divine, si care
dorea statuarea unor axiome pline de Evidenta si veridicitate, Aristotel promovează si
pune pe rampa lansării pe orbită unor valori exponențiale strict umane și lipsite de orice
evidenta
Capitolul doi va sintetiza destul de amplu si de elocvent situatia socio-juridica actuala ca
un fel de reper si de paralelism cu situatia juridica antică, pentru evidentierea lacunelor si
similitudinilor de substanță legala si legitima.

Capitolul III si Iv vor prezenta la randul lor anumite elemente de ansmblu cu privire la
sitautai socio-juridica generala si cu scurte exemplificari legitime din arealul
adminstrativ.

Ultimele două capitole vor reliefa dorința de a suprapune unele teorii moderne celor deja
state de antichitate sau de renaștere si a face o scurta comparatie de forma si de substanță.

Argument

Paradigma socio-juridică Sintetizând contribuția lor la conturarea problematicii sociologiei

juridice Valerius Ciucă îi interesează „precursori” ce „fac parte din categoria celor care, prin
obiectul preocupărilor, prin cercetarea și prin finalitatea cercetărilor lor s-au apropiat de
pretențiile în prezent recunoscute ale sociologiei juridice metode“. .Sociologul Ion Vlăduț este și
mai explicit cand scrie: „De la ganditorii acelor timpuri, Herodot, Plutarh, Aristotel, Platon și
pană la fondatorii noii științe,
Durkheim, Ehrlich și Max Weber, ideile de factură sociologico-juridica s-au afirmat, explicit sau
implicit, în întreaga gândire științifică despre societate“ .

Preocupaţi de problemele organizării şi funcţionării Cetăţii, de locul şi rolul cetăţeanului în

cadrul Cetăţii, au încercat să descifreze şi să înțeleagă ce este statul, cum poate fi structurat statul
ideal (Platon), care este rolul lui, cum este organizat şi structurat și cum. funcționează, care este
rolul diferitelor componente grupale ale populatiei în stat si în Cetate. În acord cu sociologul Ion
Vlăduț, vom considera că cei doi titani ai filosofiei antice grecești „au lăsat moștenire omeniri
unul dintre cele mai bogate și valoroase tezaure ale gândirii juridice, filosofico-juridice și
sociologico juridice, intuind în scrierile lor multe dintre problemele de mai. târziu ale dreptului,
ale filosofiei dreptului și ale sociologiei juridice“ .
Cu alte cuvinte lucrarea noastra va rsepcta in totalitate aceste exigențe și paradigme general
deoarece, structura și sinteza de baza a situației de drept trebuie acceptata și soluționată fără
intermitente sau derogări de la situația de drept si de fapt.
Orice abordare socio-juridica trebuie sa aibă următoarele finalități
• evaluare incipita a teoriilor viabile
• analiza a posibilității de racordare la principii europene
• Redimensionarea formulei de aplicare a legitimatii și legalității inițiale de la care s-a
pornit

Cu alte cuvine, lucrarea noastra se vrea nu doar o trecere în revistă a unor concepții si ideii de
baza ci, si o redimensionare a actului și statului de drept etic prin intermediul căruia se pune în
opera o anumită formula de probitate.Fără a pune în opozitie sau in antiteza aceste sitautii de fapt
date, ne putem raporta la un context contemporan destul de desuet și nedrept care, fără
invocabilitatea de baza si teoretică nu poate deveni o situație în drept.
Capitolul I

1.1 Gândirea socio-juridică în antichitatea greco-romana

Acesta este una dintre cele mai concludente si mai complexă gândire care exista in momentul de
fata.
Gandirea socio-juridica a antichității a convenții sa abordeze sintagme si teorii de sine stătătoare
doar pentru anu se dilua substantialitatea transdisciplinara de baza si a ambiguității de sine-
statatoare.
Sociologia juridică se ocupă cu studiul realității sociale integrale a Dreptului.Această ramură a
cercetării și cunoașterii sociologice a unui domeniu al realității sociale nu a apărut pe un teren
gol de idei și de preocupări proprii privind problematica. Drept și societate în antichitatea greco-
romană. „Cercetând rădăcinile sociologiei juridice putem coborî pe scara timpului până la
presocratici sau la sofişti care puneau în evidenţă rolul forței şi al interesului în crearea
Dreptului, la Heraclit din Efes care, aplicând în domeniul Dreptului dialectică sa naivă referitor
la opoziţia contrariilor, afirmând că „în cadrul societăţii”. , injustiţia pune în evidenţă justiţia”
deci, o dialectică subsidiara.
Obiectivele nedcelcarate a acestui tip de dialectică gandirista sunt

• Statuarea obiectivului legitim principal

• Revocarea principiilor ilegitime anterioare
• Redimensionarea teoretizării modalității de revendicare a unei situate inițiale date

În opinia lui Gurvitch dar și a lui Valentin Ciuca 1, filosofii și gandiristii antici au folosit teorii și
paradigme formulate spontan care au devenit axiomatice doar după practicarea lor și după
perfecționarea unui pragmatism destul de elocvent și de nociv, pentru ca, dialectică de
sinestatatoare în care, se imprima aceste nuanțe nu are nicio relevanta cu opoziția celor care peste
veacuri au modernizat un anumit mod de gandire destul de bine schematizat si sistematizat. Deci,
conform lui Ciuca, ei sunt precursorii.

Totodată citam:

Acești filosofi si teoreticieni fac parte din categoria 2 celor care, prin obiectul preocupărilor,
prin metoda de cercetare și prin finalitatea cercetărilor s-au apropiat de pretențiile în
prezent recunoscute ale sociologiei juridice metodice“.

Profunzimea gandirii filosofilor și teoreticienilor gandiristi, legată și de accentuarea aplicării de

lungă durată a axiomelor pragmatice au adus pe undeva, foarte multe beneficii statului român și
ulterior, întregii societăți civile care era pe undeva, tributară unei gândiri mai gnostice si lipsite
de orice consubstanțialitate cu divinitatea, divinitatea, care în perioada antică era forul superior și
sublim al oricărei formule de raportare la un prototip de echivalarea etica, morala, socio-juridică,
Dumnezeu fiind în opinia lui Platon și a lui Aristotel principiul de bază, care guvernează toate
deciziile și legitimitate rațiunii.
Dacă Platon respiră foarte ușor prin liantul consubstanțialității lucrării preexistente a Legilor, a
Decalogului socio-juridic tipărit pe table de piatră anticului Moșie, reușind doar pe alocuri să
fraternizeze cu conceptele si ideologia divină, care crea respect, probitate și egalitatea șanselor
într-un proces echitabil, Aristotel a retrogradat întreg sistemul axiomatic general a lui Platon
refuzand orice nuntă de lege si preexistentă divină punând în acest mod de fapt, bazele unui
sistem legislativ, politic și juridic mai mult agnostic.
Platon colabora cu rațiunea supremă și cu forul conștiinței interioare că elemente de bază ale
revenirii la normalitate, în timp ce Aristotel colabora doar cu raționalitatea telurica de sutea, cu
ontologia imediatului, în care legea și dreptatea erau primatul rațiunii în fața animalității. lucruri
greu separabile dar și greu interpretabile.
În altă ordine de idei, ambele concepții erau foarte bine venite și unitare dar niciuna nu reușea sa
puncteze nevoia de liber arbitru și de echitate si egalitate, dar mai ales de demnitate si intimitatea
vieții personale, la care aveau acces prin intermediul sistemului filosofic și juridic codificat doar
elitele si filosofii 2.
Dialectica si disputa dintre filosfi, vulg si adepții egalitarismului social se prelungește milenii,
deoarece sisteme antic erau tributare unei viziuni destul de discriminatorii față de restul
populației din polisuri.

TABEL analiza Swot

Opera lui aristotel versus Platon

Avantaje Dezavantaje

• Teorie circulara • Diferente conceptuale

• racordare la transdisciplinaritate
• Analiza fără secventializare

• Lipsa autocriticii
• Cerințe de legitimizare

• Pragmatism constructiv

Provocări Riscuri
• stimulare concurenta teoretică • Pierderea identitară

• Posibilitate incadrare in realism si • racordare la geneza arbitrară

metaforică a limbajului si
terminologiei de specialit
Tabel analiza personală

Arhetipul socio-juridic a lui Platon versus Aristotel

Platon este unul dintre cei mai luminosi creatori de terminologie și de valoare intrinsecă din toti
filosofii si sociologii antici.
Printre cele mai elaborioase lucrari lasate posterioritatii de acesta se numara : Republica, Statul,
Gorgias, Legile, Protagoras, capodopere in care se regasesc foarte puternice si valoroase idei de
sorginte socio-juridica.
În Opinia lui Viorel Chitas citam>
„Cea mai importantă lucrare a sa cu caracter social este dialogul Republica,în care prezintă
modul cum poate apărea Cetatea ideală, cum poate fi realizată organizarea politică ideală și,
strâns legat de aceasta, cum pot apărea cele două elemente ale socialului care vor însoți
permanent viața omului în Cetate – dreptatea și nedreptatea (încălcarea legii). .”.

Conceptului utopic de cetate Ideală, Platon ii asociază conceptul de lege Ideala si de conducator
ales de divinitate ca un produs al unei legi dinainte stabilite de puterile ceresti.
O organizare dezirabilă si dorită este aceea care impune fără niciun compromis sau exagerare
acel tel definitiv de a crea si de a satisface nevoile si cerințele de baza ale întregului popor fără
discriminare.
Scopurile declarate ale exegezei lui Platon sunt
• Crearea unui sistem utopic relativ
• Crearea unei Baze si rampe de promovare a utopiei
• Analiza comparativă de sisteme

Platonismul poate deveni un laitmotiv al unei structuri derogatorii pentru un stat de drept corect
si legitim, în care Domnia Legii, cum sublinia Hayek, va deveni principiul numărul unu de
guvernare.
Fără o raportare corecta la ceea ce înseamnă legea și dreptatea care trebuie să domine toate
păturile sociale, cetatea ideală va deveni, doar o formulă agresivă de nerespectare a principiilor
legale.

În Cetatea Ideală principiu suprem este dreptatea considerată de Platon virtute exclusiv socială,
iar întemeierea Cetăţii ideale asigură dreptăţii pe Pământ.Instaurarea dreptăţii este dependentă, în
primul rând de înţelepciunea şi rațiunea filosofilor care conduc Cetatea, legea etica si fara
moralitate divina,care doar o importanţă secundară, deoarece rolul acesteia este îndeplinit. de
către purtătorii înţelepciunii – filosofii. Conflictele dintre cetăţeni vor fi soluţionate de către
bărbaţi care întruchipează raţiunea. „Conducătorul Desăvârșit se poate lipsi de legi, căci nu
există lege mai presus de cunoaștere, iar spiritul trebuie subordonat nici unei legi“scria
Platon în dialogul Legile.
Apelul la lege ca principal factor al realizării dreptății sunt justificate numai în Cetățile care pot
fi realizate și în care nu domină rațiunea, acolo trebuie apelat la ordine și la lege, Platon este
foarte dur in privința oamenilor care guvernează lipsa de fair play si a conexiuni la dreptatea
divina Pentru el….„oamenii trebuie să trăiască potrivit legilor, altfel nu se deosebesc cu
nimic de fiarele sălbatice.

Potrivit laitmotivului guvernării ideale in statul utopic al lui platon exista trei categorii sociale
care trebuie sa se ghideze după unele percepție generală de guvernare fiecare categorie cu nivelul
său complementar sau subsidiar de inteligență nativă

• Categoria nobilimii unde intra filosofii

• Categorii mijlocului unde intra mestesugarii
• Categoria inferioară unde intrau gardienii
Scopul declarat al acestei repartizarii si clasificari era

• Instituirea domniei legii eterne

• Abrogarea egalitarismului
• Promovarea elitismului
În viziunea stricto sensu a ideologiei politice și socio-juridice , platon dorea ca oamenii din
cadrul Cetății Ideale sa distinga între doua categorii de bunuri
• Bunuri sociale umane
• Bunuri perene discontinue eterne
Printre bunurile devine omul are inglobat: cinstea, dreptatea, iubirea si echitatea.
Platon se deosebea de ceilalți corifei ai gandirismului socio-juridic prin mai multe elemente de
baza contabile politicii .
Platon considera încă de acum peste 1500 de ani că, legiuitorii trebuie sa se conformeze anumitor
cerințe ale straturilor sociale.
Legiuitorul ideal va trebui sa țină cont de

• Valorile sociale
• Bunurile sociale
• Bunurile nemateriale

Legiuitorii din cetatea ideala au obligații multiple:

A. să explice ceea ce este cinstit și ceea ce este nedrept
b. să vegheze asupra veniturilor și cheltuielilor cetățenilor;
c. să supravegheze modul în care se asociază cetăţenii şi modul în care încetează aceste înţelegeri
d. să observe și să distingă dreptul de nedrept în raporturile cetățenilor
e. să recompenseze cu onoruri pe cetățenii care se supun legii şi o respectă
f. să-i pedepsească pe cei care prin faptele lor se opun legii
g. să se ocupe de cinstirea morţilor Cetăţii etc

Cât ceea ce privește strict cadrul legitim, deci legile care trebuiesc aplicate, ele trebuie să
demonstreze ceva concret, palpabil.

Legile si formula lor de aplicare

Aplicarea lor la cauze individuale, concrete rămâne în judecătorii deoarece sunt participanți la
rațiunea de a fi asemeni conducătorilor Cetăţii – filosofii.
Hotărârile judecătorilor trebuie să promoveze în fiecare caz dreptate conținută în caracterul
general al legilor. Legile Trebuie justificate în faţa cetăţenilor înainte de a fi impuse, înainte de a
veni obligatorii.
Foarte profundă în contextul vremii de atunci, și, se pare, cu valoare chiar pentru epoca noastră,
este teoria platoniciană despre rolul legii penale în Cetatea reală care este gândit, teoretizat atât în
legătură cu acțiunea socială de prevenire a nedreptății (adică a conduitelor umane care încalcă
legea. – n.n.), cât și în ceea ce privește ceea ce privește care acomis nedreptatea și trebuie să o
ispășească.
Rolul pedepsei constă în „a împiedica răul nedreptății să devină cronice și să facă sufletul
perfid și de nevindecat“.
Alte doua axiome destul de elocvente se referă la nedreptate si la provenienta legilor adica la
preexistenta lor intr-o sfera divina de unde, si caracterul de aplicabilitate divino-uman.
Maria Voinea sociolog si jurist consideră că ideea esențială la care se raporteaza întreaga
arhitectonică a gândirii lui Platon este următoarea chintesența: „Statul este o persoana, o unitate
vie, că organismul uman, compus din parti egale între ele și supuse unui scop comun, formand.
un întreg.
Paradoxal, statul despre care vorbește destul de ambiguu pe alocuri Platon gravitează in jurul
unei idei de chintesenta generala neasumata. exista fără doar și poate mai multe tipologii
structurale printre care amintim
• Timocratia este forma cea mai ideală si totodată cea mai utopică pe care statul de drept
antic o vedea ca și forma de guvernare. În cadrul timocratiei, cel mai important aspect
este cel legat de respectul autoritatii statului și disprețul muncii ca formă de constrângere
brutală a maselor.
• Oligarhia este o alta forma de guvernare destul de nociva si toxica deoarece, ea consimte
pe undeva atribute de putere deplina care sunt acordate celor care au averi foarte mari,
indiferent de forma și formula în care sunt obtinute
• Democrația este un tip de guvernare dreapta si racordata justitiei divine, in care toate
acțiunile sunt libere, justificabile și pline de valorificare individuala in contrapartida cu
cea de grup.
• Tirania este una din cele mai toxice și mai periculoase forme de guvernare care poate
exista în societatea modernă și se circumscrie unor inadvertente destul de grave, în sensul
ca, ea este o forma de impunere absolutista și arbitrară a unor idei și ideologii de tip
militar și extremist.
• Plutocratia este o forma devianta care se impune prin forță a mai multe persoane si
grupuri cu constrângeri fizice abuzive

Fără a face apologia Decalogica a sferei legilor divine lăsate prin tablele Legii lui Moise, am
putea sublinia faptul ca, legea divina prin cele 10 raportari de inteligibilitate se poate prelungi în
arealul socio-juridic dar nu în modul utopic și puțin exclusivist propus de Platon, deoarece
Legea divină este perfect aplicabilă în toate sferele de activitate socio jurudico-umane cu
condiția ca acele legi realizate de juriști și de jurisprudența sa fie echitabile și potențial aplicabile
în toate ramurile adica: penale, civila si administrative.

Legile divine ale decalogului se pot aplica în linii mari spețelor penale, deși la Platon nu era
foarte corect și coerent distribuită această amploare și anvergură, deci, atât timp cât aceste legi
sunt dintre cele mai bune și mai demne de a fi considerate drepte ele nu pot face actul sau
obiectul unei discriminări între mese si caste.

Revenind circular la una din cele mai importante lucrări ale lui Platon, legile acolo găsim o
adevărată dialectică de principiu substanțială dar si consubstantial în ceea ce privește, maniera in
care cetățeanul model, adică filosoful înțelege sa pună în opera teoriile sale cu privire la
emanciparea legii doar în cadrul intelectualității, singura arie si ireal care ar avea accesibilitate a
la cesta maniera de abordare.
Citam:

“Legiuitorul trebuie să țină și el cont de această ierarhie. Mai întâi, el trebuie, după
înclinația direcției, să explice ce este cinstit și ce este necinstit. Apoi, trebuie să vegheze
asupra câștigurilor și cheltuielilor cetățenilor. Legiuitorul trebuie vegheze felul în care
atunci când se ivește un prilej favorabil, cu sau fără voința lor, is associated sau rup
înțelegerile și în aceste raporturi alelor să observe unde există și unde lipsește ceea ce este
drept sau nedrept; În sfârşit, să le acorde onoruri celor care să respecte legile, să aplice
răufăcătorilor pedepse precise, până când, ajungând treptat la ultimul detaliu al operelor sale
politice, a luat grijă de cinstire morților cetăţii şi neamurilor lor. O dată încheiat acest ceremonial,
Legiuitorul va stabili, pentru fiecare dintre aceste legi, paznici, care se vor călăuzi, unii după
rațiune, alții după opinie adevărată, așa fel, cu ajutorul inteligenței, care a celălalt legătura
răspundă imperativului moderației și dreptății și nu. cupiditatii și ambiției.Sursa:
Platon,Legile,631 b – “

În concluzii orice legiuitor în opinia filosofului Platon, are doua sau trei alternative la
probabilitatea de eludare a cadrului legal sau, în cel mai grav context cand vine vorba de
dorința de a aplica legea in mod arbitrar sau greșit, doar privit din unghiul de vedere al
unei sistematizări pro elite.

În alta ordine de idei legiuitorii trebuie sa plece capul si să aplice de sine qua non formula ideală
de aplicare a legilor doar acolo unde, cadrul legal nu impune constrângeri de natură ireversibilă.

În ceea ce privește nedreptatea si ea trebuie sa fie pedepsită dar paradoxal are unele limitari si
derogări de la cadrul general, în ceea ce privește vulgul versus elitele.

Iată ce spune unul din dialogurile si dialectică celebra a lui platon cu privire la Legi si la cadrul
de aplicare a celor care încalcă legile adică, încalcă convietuire cu divinitatea care a creat acele
legi.

Divinitatea are întîi testate in a decide ce trebuie făcut si cand trebuie luate măsurile punitive din
următoarele rațiuni.
• preexistenta dreptății în decalogul Biblic
• preexistenta egalitatii si echitatii
• Preexistenta diferențieri de intelect

Cităm
“Cel care caută însă să pedepsească cu judecată nu pedepsește pentru greșeala comisă – căci
lucrul săvârșit nu se poate îndrepta – ci pentru viitor, ca să nu mai repete greșeala nici el,
nici altul, văzând că acesta this pedepsit [...]aşadar pedepseşte pentru a preîntâmpina. Acesta
este necunoscutul pe care îl au în minte toți cei care pedepsesc fie în viața particulară, fie în cea
publică.
Dar am putea trage concluzia, ca nu se pedepsește neapărat doar pentru a preintâmpina o
încălcare de drept și de fapt a legii, ci se pedepsește si pentru a permite sa existe o temere fata de
comiterea în lant a unui concurs de infracțiuni.

Platon si Domnia Legii exclusiviste

In unul din dialogurile mai complexe , unde dialectică este net superioară altor evolutii și tape de
emancipare, se presupune faptul ca, cel care va fi sau a fost pedepsit va trage linie si va intelege
ca, de fapt pedeapsa este un instrument de reglare a deficientelor generale si comportamentale
deviante.
Cităm din dialogul cu Gorgias

“Orice Persoană Pedepsită pe drept, trebuie să îndrepte șI să Profite de pe Urma Pedepsei sau să
servească de exemplu Pentru ceilalți în așa fel încât oceia, văzând ce a părut el, only page 525
. Nu pentru a plăti greșeala făcută pentru că ceea ce a fost făcut nu poate să mai fie fie refăcut –
ci pentru ca în viitor vinovatul și cei care să văd pedepsit să urască sincere dreptate și să se
elibereze pe câte posibil de această”.

CONCLUZII ALE SISTEMULUI FILOSOFIC JURIDIC

Platon în filosofia sa acordă un loc foarte important ideii de dreptate. El a folosit cuvântul
grecesc „Dikaisyne” pentru dreptate, care se apropie foarte mult de lucrarea „morală” sau
„neprihănire”, ea include în mod adecvat în ea întreaga datorie a omului. De asemenea, acoperă
întregul domeniu al conduitei individului în măsura în care îi afectează pe alții. Platon a susținut
că dreptatea este calitatea sufletului, în virtutea căreia oamenii pun deoparte dorința irațională de
a gusta orice plăcere și de a obține o satisfacție egoistă din fiecare obiect și s-au adaptat la
îndeplinirea unei singure funcții pentru beneficiul general.

Platon a fost foarte nemulțumit de condițiile degenerative predominante din Atena. Democrația
ateniană a fost în pragul ruinei și a fost în cele din urmă responsabilă pentru moartea lui secrate.
Platon a văzut în justiție singurul remediu pentru salvarea Atenei de la decădere și ruină, căci
nimic nu l-a agitat în afacerile contemporane mai mult decât amatorismul, aceia și egoismul
politic care era răspândit în Atena vremurilor sale în special și în întreaga lume greacă în general.
În plus, învățătura sofistică a eticii mulțumirii de sine a dus la individualismul excesiv, de
asemenea, i-a determinat pe cetățeni să capteze funcția statului pentru propriul lor scop egoist și,
în cele din urmă, a împărțit „Atena în două tabere histile de bogați și săraci, opresori și săraci.
oprimat. „În mod evident, acești doi factori aceia amator și individualismul excesiv au devenit
ținta principală a atacului lui Platon.
Atacul a venit sub forma construcției unei societăți ideale în care „Drepți” a domnit suprem,
întrucât Platon a găsit în justiție remediul pentru vindecarea acestor rele. Astfel, trebuie să
investigăm în acest studiu natura justiției așa cum a fost prezentată de Platon ca principiu
fundamental al unei societăți bune.

Este de remarcat că înainte de Platon existau multe teorii ale justiției. Ancheta despre justiție
merge de la cea mai crudă până la cea mai rafinată interpretare a acesteia. Rămâne, prin urmare,
să ne întrebăm care au fost motivele pentru care a respins aceste opinii. Astfel, înainte de a
discuta despre propriul concept de dreptate al lui Platon, este necesar să analizăm acele teorii
tradiționale ale justiției care au fost respinse de acesta.

Cephalus, care a fost un reprezentant al moralității tradiționale a vechii clase comerciale, a

stabilit teoria tradițională a justiției. Potrivit lui, „dreptatea constă în a spune adevărul și a-și plăti
datoria. Astfel, Cephalus identifică dreptatea cu purtarea corectă. Polemarchus are, de asemenea,
aceeași viziune asupra justiției, dar cu o mică modificare. Potrivit acestuia, „dreptatea pare să
constă în a da ceea ce îi este propriu”. Implicația simplă a acestei concepții despre dreptate poate
fi aceea că „dreptatea face bine prietenilor și face rău dușmanilor”. Aceasta este și o maximă
tradițională a moralității grecești.
Părerile propuse de Cephalus și Polemarchus au fost criticate de Platon. Punctul de vedere al lui
Cephalus a fost criticat pe motiv că pot exista cazuri în care această formulă poate implica
încălcarea spiritului de drept și formula sa nu admite să fie luată ca un principiu universal de
viață sănătos. Nu este corect să restituiți arme mortale unui om după ce a înnebunit. Iar afirmația
lui Polemarchus a fost condamnată de Platon pe motiv că era ușor să vorbim despre a da bine
prietenului și răul dușmanilor. Dar dacă prietenii sunt doar un prieten în aparență și un dușman în
realitate, atunci ce se va întâmpla? Atunci, în astfel de circumstanțe, dacă ar trebui să urmăm cu
strictețe definiția și să-i facem bine sau putem folosi discreția și îi facem rău? Dar a face rău
cuiva, inclusiv inamicului, nu era în concordanță cu cea mai elementară concepție a moralității.
Astfel, această concepție a dreptății a reglementat relațiile dintre indivizi pe principii
individualiste și ignoră societatea în ansamblu.

Thrasymachus, care a reprezentat viziunea nouă și critică, a propus teoria radicală a justiției. El
definește dreptatea drept „interesul celui mai puternic”. Cu alte cuvinte, puterea are dreptate.
Căci, în timp ce fiecare om acționează pentru el însuși și încearcă să obțină ce poate, cel mai
puternic este sigur că va obține ceea ce își dorește și cum într-un stat, Guvernul este cel mai
puternic, va încerca să obțină și va obține, orice dorește. în sine. Astfel, pentru Thrasymachus
dreptatea înseamnă interes personal al grupului de conducere în orice stat sau îl putem defini în
continuare drept „binele altuia”. Legile sunt făcute de partidul de guvernământ în propriul său
interes. Cei care încalcă astfel de legi sunt pedepsiți pentru că încălcarea acestor legi este tratată
ca încălcare a justiției.
Socrate critică definiția dreptății dată de Thrasymachus și spune că la fel cum un medic studiază
și își exercită puterea nu în interesul său, ci în interesul unui pacient, guvernul de orice fel trebuie
să facă ceea ce este bine pentru oamenii pentru care exercită. arta sa. Dar Thrasymachus mai
aduce câteva argumente în sprijinul conceptului său de dreptate și nedreptate.Un nedrept este
superior unui drept în caracter și inteligență.Nedreptatea este o sursă de hegemonie a raului si de
acceptare tacită a ideologiilor războinice distructive.

Sintetizand întreg sistemul filosofico-juridice elaborat de Platon este unul original dar are foarte
multe inadvertențe deoarece:

• Promovează totalitarismul intelectual

• Promovează elitismul singular
• Promovează Domnia Legii utopice
Potrivit lui Olson citam:
Dreptatea divină și umană este, pentru Platon, în același timp o parte a virtuții umane și a
legăturii, care unește omul împreună în societate. Este aceeași calitate care face bine și
social. Dreptatea este o ordine și o datorie a părților sufletului, este față de suflet așa cum
sănătatea este față de trup. Platon spune că dreptatea nu este o simplă forță, ci este o
putere armonioasă. Dreptatea nu este dreptul celui mai puternic, ci armonia efectivă a
întregului. Toate concepțiile morale gravitează asupra binelui întregului individ, precum și
al socialului.

Aristotel si metafizica legii divino-umane

La polul diametral opus al conceptiei platonice se afla viziune a lui Aristotel, care nu mai pune
așa de mult preț pe modalitatea de manifestare a divinității asupra legii și doar amintește ca,
omul ca și creație divino-umana trebuie sa respecte și aplice aceste reguli și legi nescrise.
Plecând de la afirmația destul de interpretabilă prin intermediul căreia omul nu ar fi dependent de
Divinitate si fiind doar un animal rațional de tip Zoon Politikon, Aristotel enunta o axioma
destul de echivoca prin intermediul căreia considera si vrea sa statueze un adevăr destul de
discutabil cu privire la natura relațiilor socio-juridice care ați fi în opinia sa doar apanajul
societății umane si nicidecum o prelungire a Voinței Divine, lucruri destul de ambiguu enunțat în
cele două opere de căpătâi numite Etică Nicomahică si Etică Endemică.
Omul fiind un animal social este definibil ca parte organică a cetății dar nu a unei Cetăți ideale
ci, a unei cetăți utopice racordabile la voința Umană prin excelentă.
Fără doar și poate excesul de zel si laitmotivul unui om drept, si foarte corect din puct de vedere
estetic, rămîn direcțiile principale ale filosofiei socio-juridice ale lui Aristotel, net inferioare
discipolului său pentru că, ele nu au un prototip demn de urmat lela, fără pată cum era sistem
socio filozofic divino-uman al lui Platon.
Spre deosebire de dialectica lui Platon care pe buna dreptate consideră ca Cetatea, adică Statul
sau un anumit areal nu poate fi guvernata decat de elte, adică de filosofi, Aristotel considera ca
statul poate fi diriguit de persoane intitulate sugestiv_ Noomos.
„Pentru Aristotel, Nomos nu constă în totalitatea normelor legale elaborate și aplicate de stat, ci
în ansamblul regulilor juridice sau mai exact, al acelora cu caracter juridic, ce fac funcțional un
grup social într-un anumit mediu social, sau koinonia5.
Cu Alte cuvinte, Aristotel sau întreg sistemul său filosofic socio-juridic gravitează in jurul
următoarelor idei
• raporturile dintre categoriile sociale
• raporturile dintre Dreptul natural si Dreptul pozitiv
• raporturile dintre teoriile care vizează separația puterilor în statul ideal
• raporturile legilor cu constituțiile statelor de drept
• raporturile dintre cele 3 tipuri de dreptate: particulară, generală, individuală

Analiza swot tipuri de dreptate

Avantaje Dezavantaje

• Dreptatea este preexistenta si de

sorginte divina • Dreptatea nu este de sorginte
• Dreptatea pot fi raportata la divina in mod fals asumat
exigențe umane

• dreptatea este echivalentă cu firea

umană nobilă nu cu cea vulgară
• dreptatea este sinonimă cu
libertatea

Provocări Riscuri

• nunata de discriminare trebuie a, se poate ajunge la divergente si

eliminată cauzalitate penale

tabel protectie personala

Concluziv, în opinia lui aristotel philia sau acea nuanțare de sociabilitate va naște următoarele
tipuri de dreptate și de drept

• Dreptul penal care este anexat moravurilor generale

• Dreptul contractual care se legitimeze doar între reale egale
 • Dreptul de tip distribuitv care se leaga intre terti sau peroane cu calitati inăscute
inegale

În ceea ce privește strict dreptul dintre grupuri si organizații statale și naționale Aristotel a statuat
următoarele tipuri de drept

• Dreptul conjugal mixt sau internațional

• Dreptul națiunilor sau a statelor
• Dreptul orașelor polisurilor de tip cetate
• Dreptul mixt

Potrivit concepției transdisciplinare a lui Aristotel dreptul fundamental este cel al statului

Cităm
“Dreptul Statului (Dreptul politic), singurul Drept veritabil.
Statutul este grupul social perfect, iar Dreptul statului prevalează asupra Dreptului
grupurilor sociale particulare. În condiții concrete, după forma de guvernământ, Dreptul
statului (monarhie,aristocrație, republică) poate fi:
A. Drept monarhic;
b. Drept aristocratic;
c. Dreptul republicii (to politicii);
d. Dreptul Tiraniei;
și. Dreptul oligarhiei sau plutocraţiei;
F. Dreptul democraţiei”

Potrivit sociologului Ioan Vladut, în opinia lui Aristotel legile și toate noțiunile care duc la o
guvernare corectă și transparentă, vor aduce că și finalitate armonie și fericire ele fiind de drept
și aducătoare de echilibrul în familii și viața socială sau profesională.
Legile prin amploarea și imparțialitatea lor trebuie să regleze disfuncții organice 7 și, totodată să
aducă bunăstare metamorfozand și forul launtric si conștiința la oameni, mai ales pe elite, pe care
le va face mult mai bune și mai pozitive.acțiunii,
Legea în opinia lui Aristotel este bazată pe principii ale Și de aceea Polurile care accepta
compromisuri si fac din lege un bun particular nu sunt demne sa propuna amendamente si alte
schimbări de nunate.
In ceea ce privește modificare după bunul plac al unora a cadrelor legale, Aristotel este adeptul
conservatorismului si al :"Destulei circumspectii".

Concepțiile lui cicero si Titus Lucretius Carius

Avantajele de marca ale celor două concepții axiomatice, au fost trasate de la bun ]început
în jurul următoarele amendamente

• Redefinirea conceptului de libertate versus dreptate

• Angajarea unor situații de reglare a menținerii egalității între codurile civile si
penale
• redefinirea dreptății distributive

În privința contribuției Aristotelice, fie ea buna sau discontinua ca fateta comparatixa a

axiomelor filosofiei Platonice, Georges Gurvitch10, sublinia faptul ca:
«Aristotel, în pofida integrării sociologiei juridice în metafizică sa dogmatică, a întrevăzut,
din zborul păsării, cea mai mare parte a problemelor fundamentale ale acestei discipline».

Analiza swot paralelism Aristotel si alte concepții

Avantaje
Dezavantaje

• promovează dreptatea și echitatea • Furnizeaza adevăruri relative

• Legimizeaza puterea de lucru judecat • Refuză dreptul a liber arbitru si apel

al omului filosof la instanța superioară

Provocări Riscuri

• Legitimează statul sa ia decizii • refuză dreptul la echitate si anchetă

penale si civile legitimă

Aristotel si primatul animalitatii socio-juridice

Aristotel, se pare, a înțeles bine. Este posibil ca politică să fi jucat un rol-cheie în evoluția
umană, deoarece modelul clasic de primate al ierarhiilor de dominanță masculină a trecut la un
model de conducere consensuală pentru obiective comune și acțiune colectivă.
Aristotel – polimatul grec antic și părintele fondator recunoscut al științei politice – a
caracterizat omenirea ca un „animal politic” distinctiv (zoon politikon), iar teoreticienii politici
au folosit de atunci termenul său evocator ca piatră de încercare.[1] Dar ce înseamnă? Și, la fel
de important, cum a apărut și s-a dezvoltat această trăsătură – dacă într-adevăr este distinctivă –
pe măsură ce specia umană a evoluat de-a lungul a câteva milioane de ani de la un mic primat
arboricol într-un biped remarcabil de inteligent, care folosește unelte, organizat social și loquaz?

Oamenii de știință politică din zilele noastre nu sunt, de regulă, obișnuiți să aibă o viziune atât de
lungă asupra subiectului lor. Definită corect, însă, politica noastră reprezintă o variație și o
elaborare a unei teme străvechi în lumea naturală, una care a jucat un rol major în evoluția
comportamentelor cooperante și a sistemelor sociale complexe la multe specii diferite, de la
furnici de armată. la balenele ucigaşe. Oamenii sunt departe de a fi singurele animale politice – o
perspectivă care este în același timp umilitoare și innobilatoare.
Cu toate acestea, politica noastră este, de asemenea, unică în unele privințe importante.

Definirea Politicii

Începem cu problema modului de a defini politica.

Din păcate, nu a existat niciodată un consens asupra modului în care acest important fenomen
social ar trebui să fie caracterizat, cu atât mai puțin explicat, și de-a lungul anilor au fost propuse
multe definiții contradictorii.
Cu toate acestea, definiția propusă de Aristotel în cartea sa fundamentală, Politică, are merit de
durată, cred. Aristotel a susținut că politica este preocupată de gestionarea intereselor și
afacerilor comunității în ansamblu - „polisul” în termenul său. După cum mentorul său, Platon, a
subliniat prima dată, fiecare societate umană organizată este, de fapt, o întreprindere colectivă de
supraviețuire. Ea există pentru a asigura supraviețuirea de bază și nevoile de reproducere ale
cetățenilor săi, iar acest scop comun – sau „interes public” – este responsabilitatea principală a
ordinii politice.

Un nou capitol din vechea dezbatere despre natura politicii s-a deschis odată cu apariția științei
etologiei – studiul comportamentului animal – în ultima parte a secolului al XX-lea. Deși studiul
sistematic al comportamentului animal datează de pe vremea lui Darwin – așa cum se
evidențiază în propria sa carte de referință despre Exprimarea emoțiilor în om și animale[3],
precum și în munca de pionierat a așa-zișilor psihologi comparați din timpul celui din urmă. al
XIX-lea și începutul secolului al XX-lea - abia în anii 1960 au devenit cunoscute pe scară largă
descoperirile cercetării ample în etologie.
Printre altele, acest lucru a condus la o dezbatere orientată către etologic în rândul oamenilor de
științe sociale asupra naturii politicii și a rolului acesteia în societățile umane. Discuția a fost
inițiată de antropologii Lionel Tiger și Robin Fox în popularizarea lor provocatoare din 1971,
Animalul imperial.
Ceea ce au făcut Tiger și Fox, și cu o oarecare plăcere, a fost să echivaleze politica din
societățile umane cu competiția dominantă în lumea naturală. Astfel, politica este „o lume a
învingătorilor și a învinșilor”. Sistemul politic, susțineau ei, este sinonim cu o „ierarhie de
dominație” socială.
In concluzie Aristotel este deviant si contradictoriu, și nu poate elabora decât în cadrul epocii
sale un sistem socio-juridic deoarece:
• Postuleaza primatul animatii in dauna ra’ionalita’ii de sorginte divin[
• Degradează si decade omul de rand
• Dezumanizare sistemele de valori preexistente

Potrivit Standford University sistemul aristotelic are trei nuanțări aplicabile mai greu
Aristotel apără trei afirmații despre natură și oraș-stat:
A. În primul rând, orașul-stat există prin natură, pentru că provine din asocierile naturale mai
primitive și servește drept scop, pentru că singur ajunge la autosuficiență.
b. . În al doilea rând, ființele umane sunt prin natura lor animale politice, deoarece natura, care
nu face nimic în zadar, le-a echipat cu vorbire, ceea ce le permite să comunice concepte morale
precum dreptatea, care sunt formative pentru gospodărie și oraș-stat.
c. În al treilea rând, orașul-stat este în mod natural anterior indivizilor, deoarece indivizii nu își
pot îndeplini funcțiile naturale în afara orașului-stat, deoarece nu sunt autosuficienti.
Aceste trei afirmații sunt conjugate, totuși, cu o a patra: orașul-stat este o creație a inteligenței
umane.
„Prin urmare, toată lumea are în mod natural impulsul pentru o astfel de comunitate
[politică], dar persoana care a înființat-o prima este cauza unor beneficii foarte mari.”
Acest mare binefăcător este în mod evident legiuitorul (nomothetês), căci sistemul juridic al
orașului-stat face ființele umane drepte și virtuoase și le ridică de la sălbăticia și bestialitatea în
care altfel ar lâncezi”.

Scurte considerații juridice asupra sistemului Socio-juridico-filosfic ale lui Aristotel

Potrivit exegeților contemporani Monumentală operă a lui Aristotel, paradoxal mult mai
teoretizată decât a lui platon a pus in lumina si a feat întreaga panoplie de științe si teorii
aplicabile in toate sferele de activitate umană,chiar dacă unul dintre cele mai puțin echivalente cu
socio-juridic.
Aristotel este fondatorul : eticii, semioticii, filosofiei politico-juridice, logica, retorica, poetica,
psihologia, economia politica agresiva etc.
Aristotle este întemeietorul terminologiei de baza a Metafizicii dar nu de sorginte divina si
revelatorie ci de sorginte ontolologica umana pragmatica, dar si așa el recunoaște nevoia de
dialog, de dialectică constructivă în toate formele de guvernare ale statului.
Socio -juridicului el ii asociază formule de reprezentare teoretică axiomatica ermetică, dar refuză
anexarea legii divine la legea umană.
În concepția lui Aristotel filosofia se împarte in 4 mari categorii
• filosofia teoretică care poate include legile
• Filosofia pragmatica
• Filosofia creativa
• Filosofia poetică

Antinomic si paradoxal, doar o mica latura a filosofie logice este și ramen o porțiune care ar
putea absorbi acea nuanță legislativă dar mai mult pro intelectualitate, si, din aceste rațiuni
sistemul socio-juridic este aservit politic.
Marcus Titus Cicero

Este un exponent al școlii de legislație si filosofie antică, al Romei antice dar mai ales este un
continuator desăvârșit al dialecticii filosofiei lui Platon.
Principalele axiome ale sistemului filosofico-juridice ale lui Cicero sunt

• Natura divina a preexitentei legilor

• Nevoia de decalog al legii penale
• Nevoia de statuare a dreptatii si echitatii
• Redimensionarea legitimității auctoriale

Printre capodoperele publicate de celebru teoretician și filosof al gândirii juridice amintim:

Despre Natura zeilor, despre republica, Despre prietenie, Despre dreptate, Despre adevăr.

În linii mari toate aceste sisteme și axiome ale filosofiei socio-juridice ale lui Cicero constau de
fapt și de drept în completarea sistemului filosofic gandirist al lui Platon.

Cicero urmează pe undeva sistemul triptic al gândirii lui Platon incercand doar să completeze
prin anumite direcții de substanță legate de tripticul care are întâietate in statul ideal adică, in
Cetatea Ideală, unde există doar trei grupuri, trei clase sociale care au întâietate de a face anumite
legi si de a elabora sistem de gândire complexe.

Cele trei clase sau categorii intreceri se pot lega relații de interdependență sunt

• Casetă filosofilor
• Csta gardienilor sau protectorilor
• Casta Agricultorilor si meseriasilor

Acests sistem fiosofic si socio-juridc este pe undeva, un sistem tributar uneo formule Plutocrate
de discriminare deoarecesustine ca ultima categorie socila este obligată, deci, pe undeva
constransa sa aibă forța de munca pentru a întreține primele două categorii.
Pe undeva acest laitmotiv, a fost preluat de cei din societatea contemporană deoarece, statul
democratic sau Monarhia plateste salariu la bugetarii salarii și beneficii foarte mari, din
impozitarea progresiva a acestor doua categorii mai mici.
Circularitatea gândirii lui Cicero este în strictu senso o prelungire a gândirii de bază a sistemului
filosofic legislativ si filosofic al lui platon cu specificarea că, cicero susține în mod imperios
nevoia de delimitare a elitelor de clasele inferioare, deci, pe undeva, statuează principiile de mai
târziu ale tratatelor socio-juridice de manipulare a maselor.

Tratatele antice de manipulare a maselor erau, ocultate deci, ascunse în falsele intenții în care
elitele justificau supremația sau dorinta de guvernare si subjugare prin emanciparea de tip
absolutist al primat-ului primului născut din elitei daună celui care, deși ar fi fost școlit pe Bănci
de Universitate sau castă cultă, ar fi avut legitimitatea de a accede în funcții de conducere pe
drept.
Acel primat denumit si primatul primogenitului era foarte important în economia de bază a
sistemului filosofic autocratic cu nuanțe plutocratice, deoarece sistematiza si statua o Domnie a
Legii foratte si icidecu, cum sublinieaza teologii si filosofiii de ma târziu din Epoca renașterii,
unde se cerea revenirea la liber arbitru și la drepturi și obligații liniare egale nu discriminatorii.
Dorinta de a subjuga si de a domina este de fapt atât în concepția lui Platon cât și în concepția lui
Cicero, o anticameră a dorinței de a putea stăpâni și dirija după bunul plac al unor grupuri
influențe care, în spatele unei cortine legislative pretoriene și dure, ar putea pedepsi sau aprecia
doar după bunul lor plac legitimat de o pseudo supremației a primogenitului de elita, ales sau
predestinat de zeități, principii democratice și absolutiste.
Manipularea maselor are, deci concluziv obârșii destul de vechi și paradoxal, voalate în principii
și axiome filosofice de natură socio-juridică care, au fost de foarte multe sisteme nelegitime
copiate si puse în operă. Aici, putem aminti sistemul nazist sau cel anarhic care au dus la
pierderea de vieți și la uciderea intenționată a milioane de oameni.

Cicero si sistemul absolutist al dreptatii si echitatii dirijabile

Sistemul socio-juridic cu vadite nunate filosofice anarhice si absolutiste a dominat din

păcate întreg eșafodajul gândirii antice peste 150 de ani, pana unii filosofi au recunoscut ce era
greșit sau dincolo de legitimitatea sa.

Paradoxal Cicero a definiți statul ca Res Publica, adică o forma de guvernare care era mai
degrabă apanajul eltist de tip anarhic .
Res Publica a fost ulterior statuat ca singurul stat de drept si, ca atare a fost împărțit in 3 categorii
de bază ca si formula ideală de guvernare

• Aristocratia
• Democrația
• Republica

O alta antinomie a acestui sistem si a acestor formule de categorisire au constat în acea

defacșcare nelegitimă prin intermediul careia orice sau oricare din cele 3 forme de guvernare
sunt net superioare unei forme de guvernare care presupune participarea poporului si a oamenilor
cu drept de veto.
Dreptul de veto sau de vo era accesibil doar anumitor categorii printre care erau cu prepondernta
amintii nobili si nicdecum cei din castele inferioare, un lcuru total ilegitim si nelegal.
Potrivit sociologului Traian herseni:Fiecare dintre aceste forme statale are merite dar și
imperfecțiuni. Aristocracy this guvernarea înţelepţilor, prudent if just if this exercitată de către
cei mai buni. Dar ea nu poate asigură egalitatea deplină și deci nici libertate deplină. Monarhia şi
aristocraţia pot duce la despotism. El a dezvoltat concepția stoicilor despre Dreptul natural,
considering că justiția naturală este și eternă și universală și legilor eterne scrise ale statului

Legile nescrise nu pot fi decat de sorginte divină, deci, fără doar si poate Cicero este pe undeva
contradictoriu. Contradictio in adjecto consta si în proliferarea unor legi neorganice care duc la
măsuri destul de aspre asupra celor care nu recunosc suprematia elitelor, iarăși un lucru la limita
legii organice drepte.

Sistemul ideologic arbitrar su utopic al lui cicero are următoarele disfuncții

• Promovează totalitarismul
• Este laitmotiv pentru sisteme anarhice
• Nu promovează egalitatea șanselor si dreptul de veto
• Nu a suferit amendamente și restricții în timp

Ca filosofie momentul culminant al empirismului roman. Poemul său De natura rerum fost
inspirat și conceput ca un omagiu către filosoful grec Epicur a acelei concepție filosofică
atomistă a îmbrățișat-o. Abordat problema libertăţii umane considering că oamenii sunt liberi, că
ei dispun de capacitatea ca, în diferite situaţii, yes decide singuri asupra modului lor de acţiune.
Libertatea trebuie legată de cauză. A condamnat războiul și desfrâul, subliniază Nicolaie ciucas,
în opera și istoria socio-juridică.

Analiza swot sistemul anarhic Cicero versus sistemul Medieval

Avantaje Dezavantaje

Provocari Riscuri
Sistemul de filosofie socio-juridica a lui Platon Versus Cicero

Vom încerca sa facem o trecere în revista pentru principalele idei și concepte legate de
compartimentele socio-juridice ale statului de drept în ceea ce privește modul de legiferare și
punere în operă a sistemelor filosofice și juridice elaborate de cei doi și cateva legaturi de
amploare vis a vis de exegeza critica.
Principalele Diferentieri de substanta dintre cele doua sisteme filosofice și etico-juridice constau
de fapt într -o regresie a sistemului particular de gândire și de propunere de implementare de
sisteme filosofice de baza și de calibru.
Sistemele socio-juridice ale celor doi filosofi sunt dintre cele mai ample, dar în linii mari, ele
statuează si legiferează o formula destul de autoritară și totalitarista asupra viziunii de ansamblu
pe care statul ideal adica, cetatea Ideala trebuie sa o puna in opera și cu ale cărei concepte el
trebuie sa opereze și să vehiculeze o gandire de calitate .

Statul aristocratic sau cel Plutocratic nu pot sa deformeze realitatea imediată și să accepte doua
modalități de aplicare a legii, deoarece exista o singura maniera și modalitate de a promova
adevărul , Adevărul, Echitatea și Dreptatea neputând fi partializate sau deformate prin voința
proprie de sine statoare.
Cu alte cuvinte, nici aristocratia, nici republica dar nici păturile elitiste de filosofi nu pot alcătui
sisteme filosofice de sine statoare, ci doar utopii care please sau genereaza sisteme anarhice de
non-valori.a

Cicero considera pe undeva, pe buna dreptate dar mai mult la modul utopic ca esența existenței
oricărei forme de guvernare este realizarea corecta a Justitiei. Ori, în cazul nostru realizarea
corecta a justitiei, este doar un deziderat efemer si mai puțin realizabil, deoarece, justitia antică,
ar fi putut fi dusă la bun sfârșit doar dacă s-ar fi ajuns la o egalizare a șanselor în fața tuturor
păturilor sociale, nu doar a elitelor.

Elitizarea forțată si elitismul exacerbat sunt, de fapt, instrumente coercitive în mâna judecătorilor
care, ar putea așa cum paradoxal e valabil și în momentul de față să ofere sentințe care nu pot fi
atacate în sensul, de a ataca pe cei care le-au pronunțat ilegitim, adică, mai simplu spus in lipsa
acelei răspunderi a magistraților.
Lipsa răspunderiii flosofilor deci, a păturii leitiste din cetatea Ideală seamănă perfect de pildă, cu
lipsa legii răspunderii magistraților din momentul de față .

Cicero a mai dezvoltat conceptia stoicilor potrivit căreia legea și dreptatea trebuie sa devina
universal valabile și eterne deci, să nu poată fi combătute sau amendate.

Titus Lucretius Caro

Acest filosof si membru marcant al elitelor gandiriste socio-juridice a dus pe undeva opera vastă
începută de predecesorii sai la un final destul de negociabil ca și accepțiune politică și juridică.
DE RERUM NATURA

În poemul De Natura rerum Catus laudă sensul juridic ambivalent

Cugetările lui în domeniul socio-juridic netezesc mai bine calea înțelegerii condiției individului
uman în sistemul juridic și în cultura juridică română din aceeași vreme. De mare însemnătate în
acest sens este legătura pe care a constatat-o între moral juridical behavior to the indivizilor
umani șI A celor infractori.

Revenind circular

Tabel analiza swot diferențiere Cicero vs Cactus

Avantaje Dezavantaje

• sisteme complexe dar utopice

• lipsa existenței concurentei

 • Putere de elaborare legisltiva
durabila

Provocări Riscuri
Antichitatea versus Renasterea în arealul socio-juridic

Din o plenitudine de motive care mai decare mai independentă de voința si rationalitatea umană,
antichitatea a pus pe undeva bariere evolutive social juridicului care aproape m1522 de ani nu a
mai avut capacitatea realistica de a elabora legi si teorii de sinteza menite sa coaguleze principii
si teorii filosofice juridice. Abia, după anul 1580 se poate vorbi de un reviriment formidabil care
a statua noi legi si noi direcții de forță.

Principalele linii directoare care au intersecta nevoia de nou au fost

• fondarea unor instituții de legiferare a proceselor civile și penale
• Elaborarea de Legi și cărți de Legi diferentiabile
• Instituirea de arealuri de tip detenție unde sa se produca revirimentul infracțional
• Instituirea de organe abilitate sa producă anchete de cpmplexitate, judecatori, politie si
procuratura ulterior.
Lungă noapte a Evului Mediu, cum a fost numita aceasta perioada de gol procedural si axiomatic
de filosoful german Hegel, a reușit sa se termine abia după 1199 când au început sa apară teorii
inovatoare si legi care au elaborat un sistem socio-juridic veridic.
Printre figurile cele mai marcante care au influențat sistemul socio-juridic și au reușit sa rua acea
lungă perioada de tăcere amintim

• Rabbi Moise Ibn Maimun

• Toma de Aquino
• Dante Alighieri

Din nefericire doar dante are un sistem filosofic si juridic amplu lipsit aproape integral de orice
nuanțare discontinuu sau care ar împrumuta elemnteale fiosofiei Platoniei sau Aristoteliene.

Rabbi Moise a fost un celebru filosof si teoretician evreu care și-a statuate întreg sistemul său
filosofic pe continuarea anumitor teorii ale lui Aristotel și din toate framantarile sale s-a nascut
celebra carte More Nebo Him sau Calauza celor șovăielnici.

Elemente Împrumutate din filosofia lui Aristotel sunt

• Zoon politikon dar pentru ambele categorii sociale

• Dreptatea merge mana-n mana cu echitatea
• Dreptul omului de a pedepsi si de a fi pedepsit

Dar, in linii mari sistemul filosofic al scriitorului evreu si-a dorit de la bun începută sp legifereze
o situatie de fapt si de drept constituțional universal care să protejeze poporul evreu oriunde s-ar
afla.

Avantajele sistemului filosofic al lui rabbi sunt

• promovarea echidistanței juridice
• Promovarea echitatii
• Promovarea liberalitatii
• Promovarea judecății de mai mult de un jurat sau judecător
• promovarea dreptului la apel, sau replică in instanta
Sistemul Filosofic si juridic a lui toma D'Aquino

Acesta a împrumuta destul de multe idei de la Aristotle si de la Platon, dar a reușit sa elaboreze
un compendiu de legi umane racordate la legislatia divina, pe care el, o considera amiabila si
nealterabila.
Toma De Aquino ramane un predecesor al umanismului socio-juridic si mai ales părintele
consubstantialitatii divine in privinta exercitării drepturilor de a legifera si propune forme de
guvernare.

Dante Alighieri

Opera monumentalului scriitor si poet este una, fara doar si poate racordabila la unele principii
baza ale preexistentei divinității.
Sistemul lui tom era aproape exclusiv format din principii teologice care urmau îndeaproape
teologia decalogului divin.

Capitolul III

Elementos de teoría socio-jurídica. paradigma aparitiei

Arealul socio-juridică a apărut realmente c știința de sine statoare, odată cu promulgarea legilor
și constituțiilor statelor membre ale Europei versus SUA sau alte continete.

Legislația și formele pe care le îmbrăcau procedurile penale și civile au dus la necesitatea

elaborării unui set de legi organice si axiome socio-juridice moderne.

Potrivit lui Traian Herseni cităm: Sociologia juridică a apărut ca ştiinţă de sine stătătoare la
sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX prin eforturile ştiinţifice depuse de filosoful şi
sociologul francez Emile Durkheim, ale juristului austriac Eugen Ehrlich, ale sociologului
german Max Weber, ale anzilotti şi italianului D. ale altor cercetători. Ea „a emers din sociologia
generală ca o sub disciplină sociologică ce a urmărit să teoretizează asupra caracterului social al
fenomenelor juridice“.
Avantajele sistemelor socio juridice contemporane au fost
• Eliminarea axiomelor antice gresite
• Eliminarea constrângerilor de fond si forma
• ELiminarea impedimentelor organice morale

Pentru ca sociologico-juridica sa devină o realitate a fost nevoie inițial sa se produca o falie, o

ruptura intre sociologi si juriști.
Aceasta ruptura sau falie a fost una ireversibilă si a decontat toate neajunsurile sistemelor socio
filosofice din antichitate până în anul 1900.
Ruptură sau falia au fost de natura sa agraveze anumite nuanțări generale si, din aceste rațiuni, a
fost nevoie de intervenția directă a statului.

Majoritatea juriștilor au făcut abstracție de realitatea sociologică a lui si de aceea :Datorită

orientării pozitiviste legaliste, preocuparea lor principală viza „cercetarea structurilor tehnice a
dreptului, a conținutului său specific și a mecanismului său de funcționare..adica deformatoare.
Potrivit sociologului Ion vladut, debutul sociologiei juridice a avut loc in italia dupa anul 1892
cand lucrurile erau destul de ambigue.
„Începuturile sociologiei juridice au fost făcute în Italia în anul 1892, de profesorul de drept D.
Anzilotti, care, în lucrarea sa intitulată
„La filosofia del diritto e la sociologia”formula pentru prima dată numele noi ştiinţe,„Sociologia
juridică” (Sociologia juridică),căreia îi atribuie sarcina de a studia manifestările empirice ale
faptelor juridice. Ulterior, la sfârşitul secolului XIX şi începutul celui de alXX-lea, „Emile
Durkheim va reuşi să fundamenteze noua ştiinţă în cadrele ei esenţiale,stabilind în linii generale
obiectul, problematică şi metodologia unei sociologii a dreptului“.

În cele din urmă cele două viziuni s-au conciliat si a reieșit faptul ca atata sociologii cat si juriștii
au nevoie de un sistem socio-juridice de legi, de transparență și legitimate.
Colaborarea si concilierea dintre cele doua categorii s-a realizat în timp si în anumite conditi

• Sociologii au făcut un inventar al vechii preocupărilor socio-juridice

• Juriștii au acceptat sa reconcilieze legile
• Sociologii au demarat acțiuni de salvgardare
 • Turistii au înțeles că sociologia are fundament științific

Concilierea poate fi înțeleasă si ca forma sau formula de reprezentare ambivalentă sau

reciprocitate de progresie deoarece ambele sunt complementare.
Sociologia nu poate fi definita fara tenta juridica si nici legile nu pot fi amendate sau schimbate
fără a le imprima valoare etică si social moralizatoare.

Potrivit lui Nicu Popa, conexarea si coagularea principiilor juridice și acelor de doctrina
sociologică au avut numeroase puncte si numitori comuni printre care amintim

• Evolutia sociologiei a fost progresiva si plian de efervescenta ideologica

• Evolutia stiintelor juridice s-a datorat unor factori de progresie legislativă și ideologică
• Ambele s-au intersectat la capăt de linie si viziune unitară

Emil Durkheim protoparintele sociologiei juridice

De departe cel mai important corifeu al ideologiei socio-juridice si singurul care a reușit sa
niveleze si să coaguleze cele două viziuni a fost sociologul Emil Durkheim .
El este primul care a postulat legatura de egalitate între cele două domenii. Durkheim a
dezvoltata o ideologie si o sociologie unitară de tip prototip ideal care..:„care transformă
dreptul într-un indicator al ansamblului realității sociale“.

Tabel analitic

Periodizare

Autori- perioada antica

Perioada renasterii

Perioada Durkeim

Durkheim este primul sociolog care a intuit că, sociologia are un fundament veridic si realistic in
domeniul de drept fundamental.
Dreptul pentru Durkheim are o natura eminamente socială si este un factor de decizie istorică
foarte vital, pentru evoluția societății civile sub aspectul ei socio-juridic.

Durkeim a orientat juridicul catre studiul primordial si fundamental al Dreptului, considerat ca

parghie a dreptului divin, si datorită căruia se poate vorbi de
• Evoluția progresivă a dreptului
• Originea sa
• Finalitatea social-etica
Durkheim este primul care pune semnul egalitatii intre drept si juridic etic social. In viziunea sa
compelxa dreptului nu i se pot oferi drepturi absolutiste sau exclusiviste cum au facut-o Platon si
Aristotel.
Durkheim este primul care a apreciat faptul ca, :Că Dreptul reproduce principalele forme de
solidaritate socială existente pe diferite trepte ale dezvoltării sociale."
Totodata Durkheim a privit juridcul si dreptul ca doua notiuni complementare si conexe .
Dreptul specific societăților bazate pe solidaritate mecanică (represiv) este predominant în raport
cu cel restitutiv. Acesta se manifestă mai ales în acele structuri sociale în care „diviziunea muncii
este doar incipientă, uniformitatea socială este mult mai extinsă, cum este cazul societăților
arhaice, pe când societățile mai evoluează în care diviziunea muncii sociale s-a extins, prevalând
solidaritatea organică, raportul dintre cele două specii. de drept s-a inversat, astfel încât dreptul
restitutiv este predominant faţă de cel represiv (care acţionează în sfere mai restrânse), situație
caracteristică societăților moderne“.

34
.

Avantajele sistemului sociologic a lui Durkheim erau

• Promovarea sociologiei ca știință fundamentală

• Promovarea dreptului juridic conex sociologiei
• Promovarea dreptății si eticii egalitare

O regula de aur, este asimilarea dreptului social cu cel al Dreptului universal, si de aceea
Durkheim face o categorisire a dreptății
• Dreptul contractul
• Dreptul social
 • Dreptul sindical
Faptele sociale trebuie sa fie etice si au de regula o valoare unică, acea valoare care denota ca,
ele sunt instrumente de analiză si cunoaștere treptată a socialului.
„În afară de actele individuale pe care le provoacă, obiceiurile colective se exprimă sub forme
diferite«reguli» juridice, morale, zicători populare, fapte de structură socială etc. , ele alcătuiesc
un obiect fix, un etalon constant, care este totdeauna la îndemâna observatorului și care nu lasă
loc impresiilor subiective și observațiilor personale. O regulă de drept este ceea ce este și nu sunt
două moduri de a o percepe“.
Dezavantajele aplicării acestor axiome duc la
A. Decadența etică
b. Lipsa de operare etică în amendamente
c. Dezumanizare legislativă
Sociologia juridică si ideologia transdisciplinara sunt principalele atuuri ale lui Durkheim, care
își canalizează efortul axiomatic si incapsuleaza viziunii etice o viziune multilateral ontologică
morala, ideilor sale si principiilor de aplicare.

—--------------------------------------
39. Emil Durkheim,

Dreptul după sociologul francez se găsește deplin în toate arealul si domeniile de activitate
individuale sau de grup fizice sau juridice.

Cităm
Fără există reguli de drept, fără organizarea în plan juridic, societatea este un element decadent
„Viața generală a unei societăți nu poate să se extindă asupra niciunui domeniu fără ca viața
juridică să se stingă în același timp și în același raport, asupra acestuia“.

Durkheim este primul sociolog care respinge clasificarea sau disjungerea de fond a dreptului în
Drept Civil Public și Drept Civil privat, deoarece, în opinia sociologului în acest mod se va
ajunge la o situației de preferentialism si, în acest mod, anumite categorii vor fi privilegiate de
stat în toate deciziile penale si civile sau administrative, iar o alta categorie nu va fi privilegiate
ramanand doar o simpla constatare a unor decizii injuste.
Paradigma socio-juridica a lui Eugen Ehrlich

Erlich a fost si este unul din cei mai proeminenti juriști din perioada de glorie a efervescentei
acestui trend.
Capodoperă sau cartea de capatai care a revoluționat literlmanete evolutia sau curba de stagnare
a filosofie socio-juridice este vasta lucrare intitulată: Bază sociologiei dreptului publicată in
anul 1913.

Sistemul socio-juridci brevetat de Erlich sustine o hegemonia a legilstivului transparent si nevoia

de autonomie a discriminării statutului maselor vis a vis de elite sau in ceea ce privește
răspunderea pentru vina judecătorului sau a juristului.
Sistemul brevetat de Erlich prezintă următoarele dezavantaje

• Nu este unitar
• Nu precizeaza sistematizarea de fond si forma
• Nu are conduită de conexare cu religia și filosofia
Apreciind totuși lucrurile de calitate din testamentul lui Erlich sociologul Gurvich susținea faptul
ca,” Sociologia dreptului cea mai interesantă și cea mai științifică elaborată până în prezent este
lucrarea unui jurist austriac Eugen Ehrlich“.

Pe de alta parte prezinta alte avantaje

 • Reliefeaza situatii concrete
• Staueaza termnul de filosofie juridica sociologica

În linii mari lucrarea lui Erlich este o capodoperă a genului deoarece, pentru prima oară apare
identitat termenul de sociologie a dreptului, sau de sociologie juridica.
Ehrlich propune cu alte cuvinte un sistem axiomatic destul de complex care trebuie racordat
cerințelor și nevoilor tuturor categoriilor sociale nu doar elitelor.
Abordările de baza teoretice ale lui Ehrlich gravitează și orbitează în jurul următoarelor idei și
concepte

• Apariția si dezvoltarea dreptului

• Evolutia dreptului comparativa
• Structurarea realității juridice
• Dreptul penal
• Dreptul statului prin coparticipare numit drept viu, organic