EP IFANIE MONAHUL SIMEON METAFRASTUL

MAXIM MARTURISITORUL

des pre

Na~terea, Viata ~i Adormirea

Maicii Domnului

trei Vieti bizantine

'
 Trei Vieti bizantine
ale Maicii Domnului
 Epifanie Monahul
Simeon Metafrastul
Maxim Marturisitorul

Trei Vieti bizantine

'
ale Maicii Domnului
Editiaa II-a

Traducere §i postfata
diac. loan I. Icajr

(})'£ISIS
Sibiu 2007
 Cofec!ia CFfii{osopfiia cfiristiana
Seria Jfagiograpftica

Lector ~i viziune grafidi: Maria-Cornelia tea jr

Tehnoredactori ~i corectori: Paul ~i Violeta Morar

Descrierea CfP a Bibliotecii Nationale a Romiiniei

EPIFANIE, monahul
Trei Vieti bizantlne ale Maicii Domnului / Epifanie Monahul, Simeon
Metafrastul, Maxim Marturisitorul; trad. ~i postf.: diac. loan I. lea jr.- Ed. a 2-a.
- Sibiu: Deisis, 2007
ISBN 978-973-7859-23-S
I. Simeon Metafrastul, st.
11. Maxim us Confessor, st.
Ill. lea, loan 1., jr {trad.; postf.)
232.931

© DE1SIS
'ri

Trei Vieti' bizantine

ale Maicii Domnului
 EPIFANIE MONAHUL $I PREOTUL

Cuvant despre viata Preasfintei

Nasditoare de Dumnezeu ~i anii ei 1

Cine a scris despre viata Maicii Domnului?

1. Despre cea propriu-zis eyi cu adevarat Nascatoare de
Dumnezeu eyi Pururea-Fecioara Maria au vorbit mu]ti din-
tre lnvatatorii din vechime: unii au spus mai inainte prin
felurite chipuri eyi nume profetice minunile ei eyi ale Celui
nascut In chip netalcuit din ea, Hristos adevaratul Dumne-
zeul nostru; Sfintii Apostoli s-au sarguit despre Dumnezeu
Cuvantul lntrupat din ea eyi au zabovit in faptele Lui, dar
despre ea au spus putine lucruri trecand IndaHl Ia altele,
aeya randuind lucrurile economia Duhului, dar toti spun ca
se trage din David.
Dar, deeyi multi din Sfintii Parinti au laudat-o In elogii,
nici unul din ei nu a lnsemnat In mod corect eyi acceptabil
despre viata ei, despre anii, creeyterea eyi sfareyitul ei. Dar
chiar eyi cei ce au lntreprins sa spuna cate ceva In parte
n-au mers pe calea cea dreapta, ci s-au fiicut acuzatorii lor
lneyieyi, ca .de pilda Iacob Evreul2 , Afrodisian Persanul3 eyi

1 Traducere dupii PG 120, 186-216.

2 Iacob eel Mic, ,fratele Domnului" (Me 15, 40), presupusul autor
al a~a-numitei Protoevanghelii a lui Jacob, tradusa mai jos, sectiu-
nea II. Izvoare, p. 221-235; alte traduceri Ia I. G. CoMAN, ,gi Cuvan-
tul trup S-afO.cut". Hristologie §i mariologie patristicii, Timi~oara,
1993, p. 313-327, §i C. BADILITA, Evanghelii apocrife, ed. II, Ed.
Polirom, Ia§i, 1999, p. 31-58.

7
alti cativa care, vorbind numai despre na~terea ei, indaHi
au tacut. lar loan a! Tesalonicului, care a alcatuit un mult
faimos cuvant despre adorrnirea ei4, s-a tinut pe sine in-
s~i in umbra. Un alt loan, care s-a numit pe sine insu~i
Teologul, ~i-a atras asupra-~i invinuirea de minciunas.
Andrei din lerusalim, episcopul Cretei, spunand lucruri
putine dar corecte, a pus relatarea in forma.unei laude 6 •
Noi insa, cercetand bine pe ace~tia multi ~i strangand
cele vrednice de crezare, sigure ~i adevarate, precum ~i din
,lstoria bisericeasca" a lui Eusebiu' zis ~i Pamfil ~i din cei-
lalti scriitori ~i invatatori, vom infati~a celor ce doresc cele
despre ea in cuvinte simple. Am dat numele fiecaruia de Ia
care am luat ceva, ca sa nu i se para cuiva ca poate sa ne
defaime ca am pus in fata - fie adaugand ceva propriu, fie
lasand deoparte - ceva spus deja de altii, ~i ca nimeni sa
nu ne repro~eze ca am luat ceva din apocrife sau de Ia ere-
tici, caci marturiile de Ia du§mani sunt mai vrednice de
credinta, cum spune Marele VasiJeB. Dar ~i minunatul
Chiril, episcopul Alexandriei, a facut acela~i lucru cand a
trasat de Ia Avraam ~i pana Ia David genealogia lui losif,
logodnicul preacuratei ~i de-Dumnezeu-Nascatoarei Maria9;
de altfel, dat fiind eli losif ~i Nascatoarea de Dumnezeu

3 De fapt, Sextus Africanus (160-240), autorul unei importante

Cronografii (PG 10), unde vorbe~te ~i despre 1nfati~area exterioaril a
Fecioarei Maria (col. 108B).
4 Ed. M. JUGIE, PO 19, 375-438; trad. romaneasca C. Badilita, op.
cit., p. 247-264. .
s Autorul extrem de larg ri'ispanditului apocrif Cuvilnt des pre
Adormirea Preasfintei NUscO.toare de Dumnezett-; trad. rom5.neasdi
C. Bildiliti'i, op. cit., p. 221-246.
'Sfilntul Andrei Cretanul (t 740), autor a opt omilii mariologice
(4 Ia Na~terea, 1la Buna Vestire ~i 3 Ia Adormirea Mariei) ~i a 2 ca-
noane imnografice (unulla zlimislirea Anei §i altulla Na§terea Mariei)
publicate In PG 97.
7 PG 20,45-906 [PSB 13, 1987].
8 Ps. VASILE, Omilii Ia Na§terea lui Hristos 5; PG 31, 146gB; cf.

GRIGORlEAL NYSSEI, Contra lui Eunomie 3; PG 45, 616B.

' Cf. lmpotriva blasjemiilor lui Nestorie 3, 3; PG 76, 137B; ~i
Apologia celor 12 capitole; PG76, 328B-332A.
8
s-au nascut din frati, aratand ca cei doi evangheli§ti sunt
de acord- Matei [1, 1-17] fllcand genealogia 1n sens as-
cendent, iar Luca [3, 23-38] 1n sens descendent -, pleaca
§i el de Ia Natan, fiullui David [2 Rg 5, 14; 1 Par 3, 5;
Lc 3, 31]. Iar demonstratia acestora este a§a 10 :

Cele doua genealogii ale lui Iisus;

Iosif §i Maria, copii de frati
2. Din semintia lui Natan, fiullui David, se na§te Levi;
Levi 1nsa 1-a nascut pe Melchi §i Panther; Melchi §i-a luat
femeie, dar a murit rara sa aiba fii. Panther a nascut pe
Barpanther, iar Barpanther 1-a nascut pe Ioachim, tatal
Nascatoarei de Dumnezeu. Din semintia lui Solomon, fiul
lui David, se na§te Mathan; acesta na§te pe Iacob, tatallui
Iosif, §i moare; §i atunci pe mama lui Iacob a luat-o femeie
Melchi, fratele lui Panther, §i a nascut pe Eli; deci Iacob
coboara din semintia lui Solomon. Iar Eli din semintia lui
Nathan a luat femeie, dar a murit fara fii, §i pe femeia lui a
luat-o fratele lui din acela§i pantec, Iacob, §i 1-a nascut pe
Iosif; deci Iosif e dupa fire fiu a! lui Iacob, iar dupa lege fiu
a! lui Eli. Cei doi fraj:i au luat aceea§i femeie, fiindca legea
[leviratului] spunea ca, daca moare cineva fllra copii, fratele
sau sa ia pe femeia lui §i sa ridice urma§i fratelui sau [Fe
38, 8; Dt 25, 5]. Ioachim §i Eli au fost frati dupa tatallor
Panther; Eli §i Iacob au fost frati dupa tatallor Nathan.
Ioachim a nascut pe Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, iar
Eli a nascut pe Iosif dupa lege, a§a !neat Iosif §i Maria erau
copii de frati. Iosif era de meserie dulgher, iar de Ia Iacob
avea ca frate de acela§i pantec pe Cleopa sau Clopa".

° Cf.
1 SFANruL lOAN DAMASCHINUL, Expunerea exactCi a credintei
ortodoxe N, 14: ,Despre genealogia Domnului §i Sfii.nta Nascatoare
de Dumnezeu" (a se vedea mai jos sectiunea II. Izvoare, p. 262-266),
§i EUSEBIU, Istoria bisericeascG. I, 7·
n Sot, nu tata a! ,Mariei a lui Cleopa" [In 19, 25]; dupa o veche
traditie, era considerat frate allui Iosif §i deci unchi allui Iisus; cu
certitudine tata a! fratilor lui Iisus, Simon §i Iuda.

9
Na§terea Mariei din Joachim §i Ana
3. Dupa mama, Nascatoarea de Dumnezeu a fast a§a:
Matham, preot din Betleem, avea trei fiice: Maria, Sobe §i
Ana. Maria a nascut pe Salome, moa§a; Sobe a nascut pe
mama lui loan Botezatorul, iar Ana 1-a luat de barbat pe
Ioachim, fratele tata!ui lui Iosif. Casatorindu-se, Ana a co-
borat In Galileea, In ora§ul Nazaret, §i a locuit Ana lmpre-
una cu Ioachim cincizeci de ani §in-au racut copii. Dar s-a
lntamplat ca s-au urcat Ia Ierusalim de praznicul fnnoirii
[Templului] 12 ; §i rugandu-se Ioachim In templu, s-a racut
auzit un glas din cer zicandu-i: ,Vei avea un copil §i prin el
vei fi slavit!" Deci a zamislit Ana, femeia lui, Ia batril.nei;ile ei
§i a nascut un copil de parte femeiasca §i i-au pus numele
Mariam, dupa sora ei, §i s-au bucurat de ea toate rudele §i
prietenii ei.

Maria, consacrata Domnului, traie§te in Templu

4. Cand Maria a facut trei ani, parintii ei au adus-o Ia
Ierusalim §i au lnrati§at-o Domnului cu daruri; §i a primit-o
pe ea §i darurile ei preotul Ioada, zis §i Barachia'3, tatallui
Zaharia. $i toti preotii s-au bucurat §i, rugandu-se, au bine-
cuvantat pe Ioachim §i pe Ana eyi pe copila Maria, iar ei s-au
lntors Ia Nazaret. Iar cil.nd a facut eyapte ani, parintii au
dus-o iaraeyi Ia Ierusalim eyi au daruit-o Domnului ca afie-
rosire [consacrare] pentru toate zilele vietii ei. $i racand ei
aceasta, dupa putin timp Ioachim, tatal ei, s-a savareyit
fiind, pe cum se spune, In varsta de optzeci de ani. Dar
Maria nu se departa de templu zi eyi noapte. $i Ana, lasand

12Hannuka, pdiznuit Ia sffir~itullui decembrie (cf. 1 Mac 4, 36-59;

2 Mac 1, 1-2. 19; 10, 1-8; In 10, 22-39).
13 Dupa Mt 23, 15, fiul acestuia Zaharia a fost ucis lntre templu

§i altar, fiind vorba deci de profetul lapidat meniionat in 2 Par

24, 20 sq, unde i se atribuie ca tatii pe preotul Ioada. Traditia va
identifica insa pe acest Zaharia cu preotul Zaharia, tatal lui loan
Boteziitorul. Dupii autorii bizantini tfi.rzii (Gherman, Tarasie, Gheor-
ghe al Nicomidiei), acesta din urma a primit-o el insu~i pe prunca
Maria in templu.
10
Nazaretul, a venit Ia Jerusalim ~i era impreuna cu fiica ei,
Maria. ;;i a mai trait doi ani, dupa care a murit fiind in
varsta de ~aptezeci ~i doi de ani.

Maria se dedica Scripturilor §i tesutului

5· Jar Maria, ajunsa orfana de amandoi parintii ~i lipsita
de purtare de grija, nu ie~ea din templul Domnului, iar
daca avea nevoie de ceva, cerea numai de Ia Elisabeta, caci
locuia aproape de ea. Pe cand traia inca Joachim, tatal ei,
invatase sa scrie in ebraica, iar singura fiind era iubitoare
de invatatura pe care o prindea u~or, ostenindu-se ~i zabo-
vind in dumnezeie~tile Scripturi, in lucrul lanii, inului,
matasii ~i a! fibrelor de ,byssos"; iar in intelepciune §i in
intelegere era mai presus decat toate tinerele de varsta ei,
a~a cum spusese stramo~ul ei Solomon, graind cu adevarat
despre ea: Femeie viteazi'i cine va putea gasi? [Pr 31, 10]
~.a.m. d.
6. In templul Domnului era un loc retras, aproape de
porticul jertfelnicului, unde stateau numai fecioarele. Dupa
adunarile liturgice ~i incheierea lor, fecioarele se intorceau
toate Ia ai lor, dar Maria staruia in paza jertfelnicului §i a
templului ~i slujind preotilor. Jar purtarea ei era aceasta:
serioasa in toate, vorbind putin, repede Ia ascultare, placuta
Ia vorba, lipsita de indrazneala fata de orice om, fara sa
rada, netulburata, fara sa se manie, inchinatoare, respec-
tuoasa, cinstind ~i inchinandu-se oricarui om, astfel !neat
toti se mirau de intelegerea ~i vorba ei.
De statura era mijlocie, iar unii spun ca era ceva peste cea
mijlocie, pielea avea culoarea graului, parul era blonziu,
ochii frumo~i de culoarea alunii aurii, sprancene negre,
nasul drept, mainile, degetele ~i fata lungi, plina de gratie
~i frumusete dumnezeiasca, neinfumurata, nesofisticata,
neatrasa spre moliciune, avand 0 smerenie covar~itoare, de
aceea, cum insa~i a zis, a cautat spre ea Dumnezeu cand
L-a mi'irit pe Domnul [Lc 1, 46. 48]; iubea ~i purta haine
nevopsite, martor fiind sfantul ei val [maphorion]. Luera
ve~minte de lana care se foloseau Ia templul Domnului ~i

11
se hranea de Ia templul Domnului staruind In rugaciuni, In
citire, In post, In lucrul mainilor ~i In toata virtutea; astfel
!neat, prin felurimea ~i starea lucrurilor ei, sfanta Maria
devenise cu adevarat lnvatatoare a multor femei.
lar pe cand avea doisprezece ani, In timp ce se ruga
intr-o noapte langa u~ile jertfelnicului, aproape de miezul
noptii, i-a stralucit o lumina mai presus decat stralucirea
soarelui ~i un glas din locul ispa~irii a venit zicil.nd: ,Vei
na~te pe Fiul Meu!" lar ea a tacut nespunand nimanui taina,
pan a cil.nd Hristos S-a lnaltat Ia cer.

Iosif iafemeie pe Salome

7· lar Abia arhiereul a nascut pe loada pe care !-au numit
Barachia; acesta a nascut pe Aggai ~i Zaharia, preoti ~i ei.
~i Zaharia a luat femeie pe veri~oara Mariei ~i a locuit Ia
Betleem, unde au nascut pe loan Botezatorul. lar Aggai,
fratele lui Zaharia, a nascut o fiica pe nume Salome. Pe
aceasta a luat~o de femeie losif dulgherul, fiullui Eli ~i varul
Mariei dupa tata, ~i de Ia ·ea [Salome] a nascut ~ase copii:
lacob, Simon, luda, losi [Me 6, 3], Sobe, Marta ~i Maria.
~i a murit Salome, femeia lui, iar losif petrecea in vaduvie
~i infranare, caci avea ca Ia ~aptezeci de ani; era sarac ca
avere, dulgher de meserie, petrecand in Nazaret, ora~ din
Galileea.

Maria 1ncredintata spre paza lui Iosif

8. lar Maria era In lerusalim In casa Domnului. ~i cand
a lmplinit paisprezece ani, varsta Ia care se arata ~i slabi-
ciunea firii femeilor, preotii, socotind ca este una din cele
multe, caci tainele ei erau Inca nearatate, facand sfat au
stat Ia rugaciune pentru ea. lar Zaharia arhiereul, tatallui
loan Botezatorul, a luat douasprezece toiege de Ia preotii
rude ale Fecioarei ~i le-a pus pe jertfelnic zicand: ,,Arata,
Doamne, un semn, a! cui sa fie fecioara!" ~i pe cand se
rugau ei, toiagullui losif dulgherul a odraslit ~i a~a, cu jude-
cata lui Dumnezeu, i-au lncredintat-o pe Fecioara Maria:
12
~··

nu spre casatorie, ci spre paza §i pastrarea neprihanitei ei

feciorii. l?i acest lucru este vadit din inse§i cuvintele Sfintei
Fecioare catre ingerul Gavriil; caci spunandu-i acesta dupa
salutare: lata vei zamislifiu §i-i veipune numele lui Iisus,
§i Dam nul Dumnezeu 1i va da tronul lui David, tatdl lui
§i celelalte, Fecioara i-a raspuns: Cum va fi mie aceasta,
fiindca nu cunosc bdrbat? [Lc 1, 32-33]. Caci daca Iosif ar
fi luat-o dupa legea casatoriei §i cu nunta, nu i-ar fi ras-
puns a§a, ci i-ar fi zis: ,Voi zamisli negre§it de Ia barbatul
cu care sunt casatorita sau logodita." Dar §tiind bine ca nu
spre casatorie a luat-o, ci spre paza §i pastrare, a spus ace!
cuvant plin de tot adevarul: Cum va fi mie aceasta, daca
nu cunosc bdrbat?, adica: ,Nu am fost data unui barbat
spre unire conjugala, ·ci ca sa rna pazeasca necontenit fe-
cioara curata §i neatinsa." Acesta fost deci motivullogodnei.

Buna Vestire
9. Luand deci Iosif pe veri§oara lui Maria din mana
Domnului, martori fiind toti preotii, a dus-o In casa sa §i
i-a lncredintat cele doua fiice ale sale ca sa le faca lntelepte
§i lntelegatoare ca §i cum ar fi ale ei. l?i ea petrecea In casa
lui Iosif cu toata smerita-cugetare §i seriozitatea. l?i d\nd
s-au lmplinit §ase luni de cand se afla acolo §i postea dupa
obicei rugandu-se, ca Ia ceasul a! noulHea din zi i s-a aratat
arhanghelul Gavriil trimis de Dumnezeu, §i i-a spus toate
tainele cele despre Fiul Cel Unul-Nascut a! lui Dumnezeu
cate sunt scrise In Evanghelii. l?i nimeni n-a cunoscut ce
s-a lntamplat In casa ei, nici ea n-a vestit cuiva, nici macar
lui Iosif, pana ce n-a vazut pe Fiul ei urcand Ia cer. De aceea
zice Evanghelistul Matei: $i nu a cunoscut-o pana ce a
ndscut pe Fiul ei Gel intai-Ndscut [Mt 1, 25]; cu alte cuvinte,
Iosif n-a cunoscut tainele lui Dumnezeu, nici adancul as-
cuns allucrurilor ce se savar§eau In ea. Era lnsa prima zi a
saptamanii, In prima luna dupa ciclullunar, adica aprilie;
aceasta era prima luna a anului, §i era prima zi In care ln-
tunericul creat lntai a fost risipit §i Dumnezeu a zis: Sa fie
lumina!, §i s-afticut lumina [Fe 1, 3], dar era luna a eyasea
13
 Ti
de cand a fast zamislit loan Botezatorul. Caci In luna a
~aptea, a sarbatorii Corturilor, cand se savar~ea Innoirea ~i
odibna chivotului, Zaharia a intrat singur In Sfil.nta Sfinte-
I
lor dupa legea tamaierii ~i i s-a aratat lngerul Gavriil [Lc
1, 11]. Deci, potrivit ciclului lunar, lunile se numara ince-
pand de atunci; ulterior numai au fast introduse de romani
indictioanele ~i lunile de acum.

Zamislireafeciorelnica
10. Dar faptul ca Fecioara i-a zis ingerului: Cum va fi
mie aceasta, fiindca nu cunosc barbat?, cum am spus ~i
mai inainte, are ~i un alt inteles, care nu e in acord cu pri-
ma explicatie de mai inainte; ~i anume: ,Nu doresc barbat,
nu am dorinta de barbat, nu cunosc vointa trupeasca a
poftei unui barbat"; caci ea nu avea fecioria, infranarea ~i
lupta ca femeile cele mai alese care se ingrijesc de feciorie,
ci le avea din fire, ceea ce e un lucru exceptional, superior
tuturor femeilor, ~i strain de firea omeneasca. Acesta era
lucrul spus de prorocul Iezechiel: fii U§a dinspre rasi"irit va
ji !ncuiata §i nu va intra nimeni prin ea, dedit numai
Domnul Dumnezeullui Israel; El singur va intra §iva ie§i
prin ea §i u§a vafi !ncuiata [Iz 44, 2-3]. :;li toti prorocii, ~i
apostolii dau marturie de aceasta, dar ~i luminatorii no~tri
Parinti ~i dascali ai Bisericii sobornice~ti ~i apostole~ti
conglasuiesc impreuna cu ei. Fiindca ~i marele Dionisie
Areopagitul zice despre Hristos ca ,a facut mai presus de
om cele omene~ti" 1 4 ~i da marturie de na~terea feciorelnica
~i rara dureri. Iar Atanasie a! Alexandriei ~i Leon a! Romei
au spus despre ea ca n-a cunoscut pofta de biirbat. :;li Sfin-
tele Sinoade ortodoxe au dat ~i ele marturie. Iar Iacob
Evreul'5, care a fast atunci de fata, scriind despre ea zice:
,Din pricina ca na~terea a fast intru totul straina ~i extra-
ordinarii, fiind pipaita de moa~a a fast gasita fecioara ca ~i
inainte de na~tere; de acest lucru s-a incredintat prin in-

'4 Epistola 4; PG 3, 1072B.

" Cf. Protoevanghelia lui Jacob.
14
termediul moa§ei §i preotul Ruben." Iar altii au zis despre
aceasta minune uimitoare [paradoxala]: ,Firea a gasit un
Iucru exceptional'"; iar altii: ,S-a fiicut mai presus de mar-
ginile firii."

Maria o viziteazi'i. pe Elisabeta

11. Iar dupa ce a trecut vedenia lngerului, Sfanta Fecioara
s-a dus lndata Ia Betleem, Ia Elisabeta. Dar Iudeea In care
se afla ora§ul Betleem e un Joe mai lnalt decat Galileea In
care e Nazaretul; fiindca zice Luca: Jar Maria a alergat
degrabi'i. In pnutul muntos §i a intrat In casa lui Zaharia
§i a lmbri'i.p§at-o pe Elisabeta [Lc 1, 39-40]. Intri'md §i
salutand-o, i-a facut cunoscuta vedenia lnge,rului ~i cuvin-
tele lui §i ca are un prune de parte barbateasca In pantecele
ei, §i Elisabeta a ln§tiintat-o ca Zaharia a vazut un Inger In
templu §i de aceea a fast mut, fiindca Zaharia n-a spus ni-
mic pentru ca nici nu putea [Lc 1, 12. 22]. $i au tinut taina
In ele lnsele §in-au vestit nimanui cele spuse lor.
$i dupa trei luni a coboril.t sfi\nta Maria In Galileea In
casa lui Iosif. Iar sfi\nta era ordonata In cuvant, purtare §i
calcare. Trecand lnsa vremea §i pantecul ei umflandu-se,
Iosif vazand-o pe sfi\nta ~i ne§tiind tainele privitoare Ia ea,
fiind cuprins de ru§ine, a vrut sa o alunge pe ascuns din
casa lui. Dar lngerul Domnului 1-a oprit, precum spune
Evanghelistul Matei [Mt 1, 19-21].

Na§terea lui Iisus, lnchinarea magi/or,

ti'i.ierea-lmprejur §ifuga In Egipt
12.in vremea aceea a ie§it o porunci'i. de Ia Cezarul
Augustt6 si'i. se faci'i. un recensi'i.mi'mt [Lc 2, 1]. $i Iosif s-a
suit din Galileea In Iudeea lmpreuna cu toata casa lui ca sa
se lnscrie potrivit poruncii Cezarului: pe fii i-a trimis mai
lnainte, iar pe fiice §i pe Sfi\nta Fecioara Maria le-a luat cu
sine In caruta. Neajungand Ia Ierusalim, s-au culcat In ve-

•'tmparat al Romei intre 27 i. Hr. - 14 d. Hr.

15
cinatatea Betleemului pe o proprietate a Salomeii, veri§oara
Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. $i, in aceea§i noapte,
Sfanta Fecioara a nascut pe Immanuel, slujindu-i ca moa§a
Salome care era in Betleem §i era veri§oara dupa mama a
Sfintei Nasditoare de Dumnezeu §i Fecioarei Maria. Acolo
era o pe§tera §i un sala§ de dobitoace. Afland insa Elisabeta
de acestea, ea §i alte cateva rude ale lor i-au adus cele de
trebuin~a. $i auzind cele spuse de pastori s-au minunat.
Jar dupa doua zile, din Babilon, cetatea Persiei, au venit
magii din Rasaritul varatic [Mt 2, 1-12], care vazusera
steaua in stanga Ierusalimului, caci a§a e a§ezata Persia
fa~a de Iudeea. $i steaua nu era una din celelalte stele, ci
era mai aproape de pamant §i nu se mai vazuse vreodata,
cum zice loan Gura de Aur17. $i in ziua a opta au taiat im-
prejur pruncul §i i-au pus numele Iisus, adica Mantuitorul
[Lc 2, 21], dupa cares-au intors Ia Nazaret. $i dupa ce s·-au
inscris §i Jacob §i fratii lui, fiii lui Iosif, au coborat §i ei in
Nazaret. $i cand s-au implinit patruzeci de zile, au adus
Prunculla Ierusalim §i L-au inra~i§at Domnului cu daruri
§i L-au dat batranului preot Simeon care i-a binecuvantat
[Lc 2, 28]; §i acolo Iosif a fost avertizat de Dumnezeu sa
fuga in Egipt [Mt 2, 13].

Uciderile lui I rod §i moartea lui

13. In acele zile Irod avea un conflict cu Salome'8 , fiica
arhiereului Hyrkan, care era §i femeia lui, §i cu fiii ei,
Alexandru §i Aristobul. $i omorandu-§i femeia, s-a dus Ia
Roma §i luand putere, intorcandu-se acasa i-a inecat in
rau eyi pe fiii Salomeii, uitand de cele spuse lui de magi.
Aducandu-§i aminte cu ace! prilej, 1-a cuprins furia §i Ia doi

17 Omilia 6, 2/a Facere (PG 57, 64-65).

1s De fapt, Alexandra, care era fiica lui Hyrkan II ~i sotia vlirului
siiu Alexandru. Fiica ei, Mariamne, a fost sotia lui Irod. Ea a avut
drept fii de Ia !rod pe Alexandru ~i Aristobul. !rod 1i va ucide atat pe
Alexandru, c3t §i pe Mariamne (cf. IOSIF FLAVIU, AntichitCiti iudaice
15, 183-186.202-215. 218-239 ~i EUSEBIU, Istoria bisericeasca I, 6-8).
16
ani dupa venirea magilor, Irod a fii.cut uciderea pruncilor
[Mt 2, 16], iar pe Zaharia soldatii !-au omorat inauntrul
altarului pe cand slujea [Mt 23, 35]. Elisabeta insa, care
era in Betleem, luandu-1 pe loan a ie~it in pustie ~i s-a as-
cuns intr-o pe~tera timp de patruzeci de zile. Iar Irod dupa
omorarea pruncilor s-a omorat pe sine insu~i cu spada
fiind in varsta de ~aptezeci de ani. loan insa, crescut acolo,
a ramas in pustie pana Ia aratarea sa lui Israel.

Familia lui Iosif

14. Iosif insa a ramas in Egipt impreuna cu fiii ~i fiicele
lui, cu Nascatoarea de Dumnezeu ~i cu Hristos, timp de
cinci ani, dupa care primind o descoperire a plecat ~i,
intorcandu-se, a venit in Nazaretul Galileii [Mt 2, 19-23].
$i fratele lui, Cleopa, a luat femeie pe Maria fiica lui Iosif
- caci Cleopa era fratele lui Iosif, avand acela~i parinte cu
el, pe Jacob - ~i a nascut pe Simeon; acest Simeon a fost
episcop in Ierusalim dupa Jacob fratele Domnului, ~i a fost
rastignit dupa multe chinuri sub Domitian, imparatul Ro-
mei19, fiind in varsta de o suta douazeci de ani20 . Jacob insa,
fiullui Iosif, cum spun unii, a avut femeie timp de doi ani
~i, murind aceasta, n-a mai avut alta. Iuda insa, fratele lui,
a fii.cut doi fii, Zoker ~i Jacob, numiti a~a. Ace~tia infii.ti-
~andu-se inaintea lui Domitian, imparatul Romei, pentru
virtutea ~i intelepciunea lor au fii.cut sa inceteze persecutia
cre~tinilor 21 . Jacob ~i Iuda, fratii Domnului, sunt in numa-
rul celor doisprezece apostoli. Jar Iosi ~i Simeon ~i-au luat
femei. Sobe a fost impreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu
tot timpul, iar Iosi a fost parasit de mama sa pe cand era
inca pruilc ~i a fost hranit de Maria, fiica Salomeii, veri-
§Oara Nascatoarei de Dumnezeu.

19intre anii 81-96 d. Hi'.

20
EUSEBIU, Jstoria bisericeascQ II, 9; III, 11 ~i 34.
"Ibid. III, 19-20.
17
 '
Portretulfizic a/lui Iisus
15. Pe cand Iisus avea doisprezece ani, de Pa~te, ei s-au
urcat Ia lerusalim. ~i venind ei aici, Iisus a fost cunoscut
de multi care s-au mirat de intelegerea ~i intelepciunea Lui,
ce i-a uimit pe multi. Caci era frumos foarte Ia vedere, pre-
cum zice prorocul: Frumos Ia vedere mai mult dedit toti
fiii oamenilor [Ps 44, 3]; era inalt de ~ase picioare, ochii de
culoarea alunii aurite, nas drept, ochi frumo~i, par negru ~i
lung, barba blonda ~i niciodata briciul sau mana de om nu
s-a ridicat asupra capului Sau, afara de a maicii sale cand
era prune. ~i ajungand Ia treizeci de ani a fost botezat de
loan in raul lordan [Mt 3, 13-17].

Botezullui Iisus
16. loan insa era in pustie, ~i el avea treizeci ~i unu de
ani. La inceputul anului, adica in luna septembrie, i s-a
racut cuvant despre botez. ~i a ie~it Ia lordan propovadu-
ind botezul pocaintei spre iertarea pacatelor [Lc 3, 3-4],
iar prin botez ~i tmparatia lui Dumnezeu, dar nu in Duhul
Sfant [Lc 3, 16]. lar poporul, vazand vietuirea lui infrico~a­
toare ~i minunata, !-au urmat multi; intre care ~i Andrei
din Betsaida, ora~ul Galileii, ~i loan din Zebeda. Dar arhie-
reii iudeilor auzind despre loan ~i invatatura lui, unii zi-
ceau ca e Hristos [Mesia], altii ca nu e inca. ~i facandu-se
mare disputa intre ei despre acest cuvant, au trimis Ia loan
~i !-au intrebat; iar elle-a zis: ,Nu sunt eu Hristosul [Me-
sial, dar El vine dupa mine §i sta deja in mijlocul vostru."
Intr-o zi au ie~it multi oameni ~i domni in pustie Ia lordan
marturisindu-~i pacatele §i fiind botezati de el. lar pe cand
loan invata poporulla Betabara, un Joe dincolo de lordan,
a venit Iisus in pustia lordanului ~i a ramas acolo patru-
zeci de zile ~i iara~i s-a intors Ia loan. lar cand L-a vazut
loan pe Iisus venind spre el, a zis despre El: lata Mielullui
Dumnezeu Care ridica pacatul lumii! [In 1, 29]; caci am
vazut Duhul Sfdnt pogordndu-se din cer §i ramdndnd
peste El §i glas zicdndu-i: ,Acesta este Fiului Meu Gel
18
iubit" [Mt 3, 17]. ~i multimile au auzit ~i au riimas uimite.
A doua zi iara§i L-a vazut loan pe Iisus umbland §i a zis
despre El: lata Mielullui Dumnezeu Care ridica pacatul
lumii! [In 1, 36].

Primii ucenici, moartea lui Iosif

17. ~i auzind ucenicii lui, Andrei §i loan, 1-au lasat ~i au
urmat lui Iisus [In 1, 40-41] ~i au venit impreuna cu Elin
locul unde statea §i au ramas cu El in ziua aceea. Andrei
insa 1-a cautat pe fratele sau Simon ~i gasindu-11-a adus Ia
Iisus. ~i in ziua urmatoare, Iisus a ie§it in Galileea cu cei
trei ucenici. ~i gasind pe Filip [In 1, 43-51]!-a atras ~i pe
el, iar ell-a atras pe Natanael. ~i au venit in Cana Galileii
§i in a treia zi s-a facut nunta ~i au fost chemati §i ei, §i
Iisus a racut apa vin [In 2, 1-11]; iar numele mirelui era
Simon, care dupa cateva zile a urmat lui Iisus. ~i de aici
a venit Ia Betsaida, ora§ din Galileea, §i a intrat in casa
lui Petru §i afland ca soacra lui era bolnava a vindecat-o
[Lc 4, 38-40]. Intorcandu-se ei Ia Nazaret, losif, logodni-
cul Mariei, s-a savar~it din viata bil.tril.n ~i plin de zile, in
varsta de o suta zece ani, cum spun unii. lar fiii lui losif,
lacob §i loan, L-au urmat pe Iisus. ~i mergeau toti urn-
bland prin cetati §i sate §i vestind Imparatia ~i tamaduind
toata boala ~i neputinta. ~i soacra lui Petru, care fusese
vindecata, alaturi de fiica ei, femeia lui Petru, urmau lor §i
erau impreuna cu Nascatoarea de Dumnezeu.

Activitatea publica a lui Iisus

18. ~i plecand de acolo au venit intr-un sat din Betsaida
Galileii unde era ~i lacul numit Ghenizaret sau ,cupa" din
pricina egalitatii circum{erintei; apa lui e foarte stravezie
§i curata, are o circumferinta de §apte mile, untdelemnul
maslinilor din jurullui e minunat, in jurullui sunt pomi
cu poame ~i in el pe~ti placut mirositori. Venind Iisus in
Zebeda impreuna cu Mama ~i ucenicii Lui, a tras sa se
odihneasca Ia Zebedai [Me 1, 20], care avea femeie ~i doi
19
 1
fii, Iacob ~i loan [Mt 4, 21; 20, 20], pe care i-a luat ucenici.
Iar mama lor, crezand d\ vestea o imparatie pamanteasca,
I-a cerut ca ei sa ~ada unul de-a dreapta ~i altul de-a stanga
Lui in Imparatia Sa [Mt 20, 20-21]. :;li ie~ind de acolo, au
venit in Capernaum ~i 1-a vindecat aici pe olog ~i pe multi
altii. Oriunde trageau sa se odihneasca, cei vindecati ~i
mai-marii ora~elor le aduceau din proprie initiativa o mul-
time de bunuri. Ucenicii invatau ~i botezau pe multi, dar
Iisus nu boteza, ~i numai invata ~i vindeca pe cei bolnavi
oriunde mergeau. Zebedai insa a murit, ~i auzind aceasta
Iacob a venit ~i a zis Domnului: ,lngaduie-mi sa rna due
sa-J.ingrop pe tatal meu", ~i nu i-a ingaduit. :;li dupa putin
i-a trimis pe cei doi frati Jacob ~i loan, iar ei ducandu-se
!-au ingropat pe tatal lor, iar pe mama lor au adus-o Ia
Hristos ~i ea a fost cu Nascatoarea de Dumnezeu tot restul
vietii ei. Vanzand insa proprietatiJe lor, care erau rimlte, au
venit Ia Ierusalim ~i au cumparat Sionul. Venind insa Iisus
impreuna cu mama ~i cu ucenicii Lui in Iudeea ~i vestind
Evanghelia, botezand ~i vindecand pretutindeni, au urcat
Ia Ierusalim. :;li Salome22 , femeia lui Chuza, epitropullui
Irod Filip, avand ~apte duhuri ale rautatii, a venit Ia Iisus
~i I-a cerut sa o vindece ~i a fost eliberata ~i nu s-a mai
departat de Domnul, ci a urmat Lui.

Maria Magdalena, alegerea Apostolilor

19. Petrecand acolo cateva zile, caci era sarbatoarea Cor-
turilor, ~i Hristos luminand pe multi cu invatatura Sa a
izgonit din templu pe negustori [Mt 21, 12-13] ~i vinde-
cand pe multi de multe ~i felurite boli, s-a intors in Gali-
leea ~i a venit in ora~ul Magdala. :;li o femeie pe nume Maria
L-a primit in casa ei; ~i auzind cuvantul Lui ~i vazand lu-
crurile minunate pe care le racea, Iasandu-~i casa §i toate
cele ale ei, a venit Ia Hristos ~i I-a urmat ~i era impreuna
cu Nascatoarea de Dumnezeu ~i cu celelalte [Lc 8, 1-3];
era insa o femeie foarte inteleapta, arzand cu dulml ca ~i

22 Luca o nume§te pe sotia lui Chuza·Ioana, nuSalome (Lc 8, 3).

20
Petru in lacrimile ei, §i le slujea cu averile ei 23. lar ucenicii
Lui erau Andrei §i Petru, fratii din ora§ul Betsaida, Filip
§i Bartolomeu, lacob §i luda, fratii Domnului - caci losif
avea porecla Alfeu [Mt 3, 18] -, Simon din Cana §i Matei
Evanghelistul [Mt 9, 9], luda din lerusalim [Lc 6, 16; In
14, 12; FA 1, 13], Tadeu din Edessa Siriei, luda vanzatorul
din ora§Ul Skara2 4, lacob §i loan din Zebeda.

Gina cea de Taini'i. din Sion

20. lar loan, fiullui Zebedai, dupa moartea tatalui sau a
vandut proprietatea sa care era in ora§ul Zebeda, §i care
era mare; §i venind in lerusalim a cumparat sfantul Sion,
care este partea cea mai inalta a lerusalimului. lar arhiereii
de pe atunci se schimbau in fiecare an §i nu erau localnici,
ci din diferite provincii; de aceea §i Caiafa din ora§ul Chio,
din provincia Bithynia, ajuns arhiereu in anul acela, a ra-
mas in locul cumparat de loan Teologul. De aceea spune
[Evanghelia] ca era cunoscut arhiereului [In 18, 15]. ~i
aici au pregatit lui Hristos Pa§tele, adica Cina cea de Taina,
impreuna cu ucenicii §i ucenicele. lar cand Hristos zice:
Ducep-vi'i. Ia cutare, se refera Ia loan Teologul. Acolo s-a
savar§it Cina cea de Taina §i acolo au ramas dupa Invierea
Domnului [In 20, 19]; caci atunci cand loan, stand Ia pi-
cioarele crucii a luat-o de Ia Iisus pe maica Lui, a adus-o Ia
ale sale [In 19, 25-27], adica in sfantul Sion. Acolo a intrat
Iisus U§ile fiind lncuiate, a stat In mijlocullor §i le-a zis:
Pace voui'i.! §i celelalte [In 20, 19].

Mironositele §i viata lor cu Apostolii §i Maria In Sion

21. lar mironositele erau §apte: Maria Magdalena, Salome,
mama fiilor lui Zebedai, Maria mama lui lacob eel mic,
femeia lui Iuda fratele Domnului, mama lui losi §i cea care

'' Epifanie o confundii pe Maria Magdalena (Lc 8, 2) cu Maria din

Betania (Lc 7, 36-50).
24 De fapt-ls Keriot, de unde cognomenullui Iuda: Iscarioteanul.

21
1-a crescut pe fratele Domnului, Ioana - aceasta era, zic
unii, femeia lui Petru, iar altii mama lui Clement - §i sora
Maicii Domnului, Maria lui Cleopa, femeia fratelui lui
Iosif, fiinddi Ioachim §i Ana n-au fii.cut alt copil. Aceste
mironosite au venit de §apte ori Ia mormi\ntul Domnului §i
n-au §tiut ci\nd a inviat, Nasditoarea de Dumnezeu nus-a
dus Ia mormi\nt in noaptea aceea, caci zacea Jovita de du-
rere. Dar, pe ci\nd ingerul griiia cu Maria Magdalena, Hristos
S-a aratat in casa Teologului, adica in sfi\ntul Sion. Acolo
au ramas impreuna cu ea [Maria] toti ucenicii, impreuna
cu femeile §i fratii Lui, rugi\ndu-se in postiri, culcari pe
pami\nt §i lacrimi §i in ci\ntari neincetate cu bucurie mare.
~i acolo li S-a aratat Iisus mai des; iar ei, fiind trimi§i §i
mergi\nd in diferite locuri, iara§i se adunau acolo.

Viata de sfintenie a Mariei dupa inaltarea lui Hristos

22. Vazi\nd insa Sfanta Nascatoare de Dumnezeu inalta-
rea Ia cer a Fiului ei [Lc 24, 51], s-a predat inca §i mai mult
ascezei §i lngenuncherilor; cum spune Andrei din Ierusalim,
arhiepiscopul Cretei 2 5; pi\na astazi se arata in marmura
sfi\ntului Sion urmele genunchilor ei, iar patul de piatra,
unde gusta putin somn, avea cinste §i frica §i slava Ia toti
oamenii, nu numai Ia credincio§i, ci §i Ia iudei; nimeni din-
tre capeteniile iudeilor §i pagi\nilor nu indraznea savor-
beasca despre ea sau sa se apropie de casa unde rami\nea.
Sionul §i Ghetimani sunt acela§i lucru. Dar ea savii.r§ea §i
multe vindecari asupra celor bolnavi, elibera pe demonizati
de duhurile necurate, facea milostenie celor saraci §i se
lngrijea de vaduve. Nici unul din cei doisprezece Apostoli
n-a fost trimis in misiune, nici nu s-a departat de ea cat a
fost In viata. Chiar §i Ia omori\rea cu pietre a lnti\iului muce-
nic ~tefan [FA 6-7], care s-a facut Ia §apte ani dupa Inal-
tarea Mi\ntuitorului, toti s-au risipit afara de cei Doispre-
zece; ei 11 aveau drept eel dinti\i pe Iacob fratele Domnului

25 Cuvlint la Adormirea Preasfintei Fecioare; PG 97, 1073A.

22
§i fiira el nu fiiceau nimic 2 6. Erau insa impreuna cu Nasca-
toarea de Dumnezeu §i femei de neam bun din diferite
provincii: unele eliberate de duhuri necurate, altele intoarse
Ia credinta, intre care, zic unii, era §i femeia lui Pavel.

Alte marturii despre viata Mariei

23. Ipolit Tebanul istorise§te ca [Maria] a trait in trup
cincizeci §i noua de ani 2 7; dar noi gasim ca a trait mai
mult. Andrei, mai sus-pomenitul episcop a! Cretei, zice din
predanie ca a trait pana Ia adanci batraneti2 B, dar cincizeci
§i noua de ani nu sunt o batranete adanca. Din pricina tul-
burarilor insa, nici unul n-a scris despre ea; negre§it din
pricina distrugerii Ierusalimului care s-a facut douazeci §i
opt de ani dupa Inaltarea Ia cer a lui Hristos 29, cand Apos-
tolii ie§ind din Ierusalim Ia porunca unui inger au venit
intr-un ora§ cu numele Pella3°. Iar Dionisie Areopagitul
spune3' ca a fost de fata Ia adormirea ei impreuna cu
Timotei, Ierotei §i altii; ace§tia au fost ucenici ai Sfantului
Pavel care dupa §ase ani a fost botezat, §i dupa trei ani a
inceput sa propovaduiasca, iar dupa alti noua ani 1-a facut
ucenic pe Dionisie. Caci zice fericitul Pavel ca dupa douazeci
de ani s-a urcat Ia Ierusalim dupa descoperire [Ga 2, 1]3 2 •
In scolii gasim ca, atunci cand Pavel a fost rapit din Efes,
a fost rapit din pricina adormirii Nascatoarei de Dumnezeu
§i ca ceea ce spune elinsu§i corintenilor, zicand ca Hristos

26 A~a cum reiese de aici .lli de mai jos (§ 26), Epifanie reflecta

a veche traditie pentru care centrul comunitB.tii cre~tine apostolice

apare situat in Sian - unde se afla un cartier esenian - in jurul
Apostolului Iacob (nu Petru) §i al Fecioarei Maria.
"Cf. Chronikon; PG 117, 1037A.
' 8 Cf. PG 97, 108oC-1085C; 1053A-1056D.
" In anul 70 d. Hr. de catre generalul Titus.
3° In anul 67 d. Hr. c1ind a izbucnit revolta iudeilor impotriva ro-
manilor.
'' Despre Numele divine III, 2; PG 3, 681C-684A citat 1n Via(a
lui Simeon Metafrastul § 40 (cf. maijos).
32 Pavel vorbe~te insa aici de 14 ani, nude 20, ~i de Tit, nu de
Dionisie.
23
S-a ariitat Ia mai mult de cinci sute de frati o data [1 Co
15, 6], spune cu referire Ia adormirea Sfintei Nlisditoare de
Dumnezeu.
Adormirea Mariei
24. Un monah, preot virtuos eyi evlavios cu fapta eyi cu
cuvantul, a spus: ,Preocupat fiind eu odatli de acestea,
Intr-a noapte stli cineva langli mine eyi-mi spune eli Aposto-
lul Pavel a fast rlipit pe nor Ia adormirea Nlisclitoarei de
Dumnezeu eyi s-a ridicat panli Ia a treia centurli de stele eyi
de acolo a vlizut marginile oceanului eyi ale raiului; iar cil.nd a
auzit cuvinte negrliite [2 Co 12, 4], se referli Ia imnele lnge-
rilor eyi ale apostolilor, clici cei Doisprezece au ajuns acolo
pe nori." Dar acesta minte; clici cei prezenti acolo - lacob,
loan eyi Matei - cum au venit pe nori? Sau poate' eli aeya au
venit cei de departe? Dar Dionisie, care era atunci de fatli,
nu spune aceasta; eyi nici unul din cei Doisprezece nu mu-
rise mai lnainte, afarli de lacob fratele lui loan Teologul,
pe care 1-a ucis lrod Agripa, fiul primului lrod nliscut din
Mariamne [FA 12, 1. 19] care a murit mancat de viermi [FA
12, 20-23]. lar de Ia ceilalti sfinti, care se slivareyiserli mai
lnainte, au venit [Ia adormire] sufletele lor.
25. Dar Sfanta Nlisclitoare de Dumnezeu a prezis cu cinci-
sprezece zile lnainte despre ieeyirea ei [din viatli]. $i cu trei
zile lnainte a venit lngerul Gavriil eyi s-a vestit ieeyirea ei §i
venirea Domnului. $i trimitand a chemat pe toti apostolii;
§i multi au venit Ia ea, !neat s-a racut venire mare foarte eyi
multli. Le-a lnratieyat eyi tainele lnfricoeyatoare pe care le pa-
zea In inima sa: salutarea lngerului §i vederea lui eyi prima
lui aratare pe care a vlizut-o pe cand se ruga In templu.
$i-a facut §i un testament, cum spune Sfantul Apostol Bar-
tolomeu33. Din pricina ascezei ei anterioare, ea era sllibita.
lar cand a venit ceasul ei, S-a aratat tuturor Hristos eyi, din
pricina fulgerarii luminii, toti au cazut de frica Ia plimant eyi
s-au facut ca morti. $ile-a zis: ,Pace voua!" [cf. In 20, 19].

33 Evanghelia apocri!a a lui (Pseudo-)Bartolomeu 2, 15.

24
i?i toti s-au umplut de bucurie ~i au ciintat mai lntai ingerii,
~i oamenii au stat muti, apoi au cantat apostolii. i?i ca
deschizfmdu-~i gura pentru 0 cantare dulce s-a predat du-
hul Fiului ~i Dumnezeului ei, fiind in varsta de ~aptezeci ~i
doi de ani. i?i ingerii au plecat cantand iara~i. Jar Sfintii
Apostoli, cum spune Dionisie Areopagitul care era de fata,
au cantat fiecare un imn propriu, nu toti impreuna, dupa
care toti au admirat imnul lui lerotei34. i?i dupa imne !acand
solemnitatea lngroparii au pus-o in mormant; evident in
Ghetil1lani. i?i dupa putin timp, pe cil.nd 11 contemplau toti,
trupul s-a facut nevazut de Ia ochii lor. i?i cantand iara~i
imne, a plecat fiecare Ia ale lui.

Anii vietii Mariei

26. lar anii ei se numara a~a:
Ia ~apte ani au adus-o pa-
rintii Domnului Ia lerusalim, in templu a ramas ~ase ani ~i
jumatate; in casa lui losif ~ase luni pana cand a primit ves-
tea cea buna a bucuriei a toata Iumea; Ia cincisprezece ani
a nascut; cu Fiul ei a fost treizeci ~i trei de ani, care fac
impreuna cu ceilalti patruzeci ~i opt; dupa Inaltarea Fiului
a fost In casa lui loan Teologul, In sfil.ntul Sion, impreuna
cu el ~i cu cei ce erau aici douazeci ~i patru de ani; care
impreuna cu ceilalti fac ~aptezeci ~i doi de ani. lar dupa
adormirea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, toti apostolii
s-au risipit ~i loan Evanghelistul a venit Ia Efes. Evanghe-
listul Matei spune ca pana Ia caderea lerusalimului nimeni
dintre apostoli n-a fost trimis. lar el ~i-a scris Evanghelia
dupa treizeci de ani, Ia indemnul lui lacob fratele Dom-
nului, care a trait dupa Inaltarea Domnului douazeci ~i
opt de ani. Acest lacob le-a impartit tarile ~i i-a trimis
poruncindu-le fiecaruia sa scrie in fiecare an cum invata,
ceea ce au ~i ·!acut, ca sa conglasuiasca cu propovaduirea
lui Hristos. Caruia fie slava ~i puterea in veci. Amin.

34 Despre Numele divine 3, 2; PG 3, 681C.

25
 SIMEON METAFRASTUL

Luna aceea~i [august] ziua 15

Cuvant despre cate s-au 1ntamplat
de la na~terea ~i cre~terea Preasfin-
tei Stl:ipanei noastre de-Dumnezeu-
Nasditoarea, de la na~terea cu dum-
nezeiasca cuviinta a lui Hristos
Dumnezeul nostru ~i pana la savar-
~irea ei de-viata-purtatoare, inca
~i despre aratarea ve~mantului ei
scump ~i cum aceasta mare bogatie
s-a facut comoara cre~tinilor 1
Prolog
1. Alja cum Fecioara a trebuit sa fie gasita Ioca§ vrednic
§i cuvenit ai lui Dumnezeu pentru ca Dumnezeu sa vina Ia
oameni, tot a§a §i acum a trebuit cu adevarat ca ea sa-§i
procure o limba vrednica de tema laudelor pusa 1nainte
care sa povesteasca cu eleganta cele ale ei §i sa-i aduca Iau-
da cuvenita. Dar, pentru cape cat e de mare acest Iucru, pe
atat e aproape cu neputinta, sa ravnim sa-i impletim Iauda
pe cat ne stain putere; caci §i ea, care cedeaza Iegilor Copi-
Iului ei, §tie sa socoteasca drept Iucru prietenos ceea ce se

'Cod. Mosquensis bibl. Synod gfiX (382 Vladimir), anul 1063,

f. 159v-192v (BHG 1047), ed. V. LATI~: MenologiiAnonymi saec. X
quae supersunt, fasc. 2, Skt. Petersburg, 1912, p. 347-383; reeditare
cu traducere neogreadi Ia D. TSAMIS, Meterikon V, Tesalonic, 1995,
p. 338-427, §i ID., Theometorikon I, Tesalonic, 1998, p. 56-141.

27
face dupa putinta. Prin urmare, trebuie spus ~i povestit in
mod exact de unde a ie~it ~i care au fost parintii ei, cre~te­
rea, purtarea ~i capatul vietii ei, dar ~i cate s-au petrecut in
jurul ei dintr-o economie mai dumnezeiasca ~i din ratiuni
negraite. Iar daca cuvantul va cuprinde ~i altele ~i se va
intinde cu necesitate, ceea ce se va face nu va fi facut fara
rost, fiindca toate au legatura cu ea ~i sunt o slava ~i o lau-
da a ei. Povestirea lor nu se va face fara martori, nici tara o
cheza~ie, nici nu va fi luata de Ia persoane intamplatoare,
ci va fi cea pe care au aldituit-o cu iubire de osteneala
barbati vrednici de crezare care au introdus in aceasta
impreuna cu cuvantul ~i o grija pentru purtare, ~i anume
Grigorie a! Nyssei, Atanasie a! Alexandriei, Dionisie Areo-
pagitul ~i multi altii, a! caror cuvant nu poate fi u~or dis-
pretuit ~i a caror viata e minunata, iar eel mai mult se va
baza pe relatarea pe care o desfa~oara insa~i de-Dumnezeu-
graitoarea Evanghelie.

Copilaria Fecioarei
2. ~adar, in cuvantul pe care 1-a alcatuit Ia Na~terea
Domnului, dumnezeiescul Grigorie2 zice despre ea unele
ca acestea:
,,Am auzit o istorie ascunsa3 care infati~a despre ea rela-
tari ca acestea: Tatal ei [Ioachim] era vestit prin vietuirea
riguroasa potrivit Legii [Vechi] ~i cunoscut intre cei mai
buni cetateni, dar a imbatranit tara copii pentru ca soata lui
[Ana] nu era in masura sa nasca prunci, iar Legea cinstea
mamele, cinstire de care nu se imparta~eau cele sterpe.
A imitat deci ~i ea cele relatate despre [Ana] mama lui
Samuel [1 Rg 1, 1 sq] ~i fiind in templu inauntrul Sfintei II
implora pe Dumnezeu sa nu cada din binecuvantarea Legii
pentru ca n-a pacatuit impotriva Legii, iar daca va deveni
mama va inchina pruncul nascut lui Dumnezeu. $i fiind

2 § ·2-4 sunt un citat din Ps. GRIGORIE AL NYSSEI, In Diem Natalem

Christi; PG 46, 1137D-1141B.

'Protoevanghelia lui Jacob.
28
lntarita prin semn dumnezeiesc In harul pe care 1-a cerut,
dupa ce a nascut prunca, a numit-o Maria ca prin insll§i
numele ei sa fie lnsemnat harul dat de Dumnezeu.
Iar cand fetita a crescut pana lntr-atat incat sa nu mai
aiba nevoie sa suga de Ia san, a dat-o lui Dumnezeu §i
lmplinind fagaduinta a adus-o Ia templu. Iar dupa asema-
narea lui Samuel [1 Rg 2, 18-21], preotii au crescut-o In
Sfanta. Iar cand a crescut, au strans sfat ca sa nu pacatu-
iasca impotriva lui Dumnezeu racand ceva acelui sfant trup;
caci a 0 supune jugului legii firii §i a 0 lnrobi prin casatorie
celui care ar Iua-o, li se parea un Iucru din cele mai absur-
de, fiindca socoteau a fi un adevarat sacrilegiu ca un om sa
devina stapanul unuia dumnezeiesc; pentru ca In Lege
barbatul era randuit sa fie stapan peste soata lui [Fe 3, 16].
Dar nu era potrivit Legii, nici cuvenit poruncii ei, nici ca o
femeie sa petreaca impreuna cu preotii lnauntrul templului
§i sa fie vazuta In Sfanta. ·

Logodirea cu Iosif, Buna Vestire

3. Sfatuindu-se ei despre acestea, a fost dat un sfat de
Ia Dumnezeu sa o dea unui barbat sub nume de logodna,
iar acesta sa fie in a§a fel !neat sa fie potrivit pentru paza
fecioriei ei. A fost gasit deci Iosif a§a cum ii cerea cuvantul,
din aceea§i semintie §i patrie cu Fecioara, §i el s•a logodit
cu copila potrivit sfatului preotilor, legatura lor mergand
pana Ia Iogodna.
Atunci Fecioara a fost initiata in taina de Gavriil, iar
cuvintele initierii ei in taina au fost o binecuvantare: Bu-
cura-te, cea plina de hart Domnul este cu tine [Lc 1, 28].
Cuvantul facut acum catre Fecioara era inversul glasului
racut mai lntai catre femeie [Eva in rai], caci din pricina
pacatului aceea fusese osandita Ia na§tere In dureri [Fe 3, 16],
iar Ia aceasta lntristarea e izgonita prin bucurie; Ia aceea
intristarea a premers durerilor na§terii, aici bucuria mo-
§e§te durerile na§terii. Caci !ngerul zice: Nu te teme! [Lc
1, 30]. Pentru ca a§teptarea durerilor na§terii face teama
oricarei femei, iar fagaduinta unei dulci dureri de na§tere
29
izgone~tefrica: Ci'ici vei lua in pantece §i vei na§te fiu §i
vei chema numele lui Iisus [Lc 1, 31].

Convorbirea Fecioarei cu ingerul

4· Deci ce face Maria? Asculta glasul curatei Fecioare!
fngerul!i aduce vestea cea bunli a na~terii, iar aceea se
lipe~te de feciorie socotind nestricaciunea preferabilli arli-
tarii lngerului, ~i nu are nici motiv sa nu-l creadli pe Inger,
nici sa iasli din judecatile ei [hotararea de a rlimane fecioa-
rli]. ~i zice: «Nu am experienta legliturii cu un blirbat, deci
cum mi se va lntampla aceasta, fiindcli nu cunosc blirbat
[cf. Lc 1, 34]?» Aceastli gllisuire a Mariei eo dovadli a celor
istorisite In ascuns; clici dacli ar fi fost luatli de Iosif pentru
clislitorie, cum ~i-ar mai fi ie~it din sine uimindu-se Ia ves-
tea na~terii ei In cazul In care se a~tepta sa devinli mama
dupli legea firii? Dar pentru eli trupullnchinat lui Dumne-
zeu trebuia pazit neatins ca unul dinvasele sfinte, de aceea
zice: <<Chiar dacli e~ti Inger, chiar dacli vii din cer, chiar
daca ceea ce se aratli e mai presus de om, e cu neputinta ca
eu sa cunosc blirbat. Deci cum voi fi mama farli blirbat?
caci pe Iosif 11 ~tiu logodnic, dar barbat nu cunosc! » Deci ce
spune atunci Gavriil eel care glite~te mireasa pentru Mire?
Ce pat de nunta lnfati~eaza nuntii curate ~i neprihanite? El
zice: Duhul Sfant va veni peste tine §i puterea Celui Prea-
inalt te va adumbri [Lc 1, 35].
Fericit trupul acela care pentru covar~irea curatiei lui a
atras Ia sine cele bune ale sufletului! Caci daca Ia toti cei-
lalti un suflet curat de-abia putea primi venirea Duhului,
aici trupul devine receptaculul Duhului. Dar ce lnseamnli
In chip negrait puterea Celui Preainalt te va adumbri?
Hristos, zice Pavel, e Puterea §i intelepciunea lui Dumne-
zeu [1 Co 1, 24]. Deci prin venirea Duhului Stant, Puterea
Celui Prealnalt Care e Hristos ia chip In Fecioarli. Caci a~a
cum umbra trupurilor se conformeazli figurii celor ce o
preced, tot a~a lntiparirea ~i semnele distinctive ale Dum-
nezeirii Fiului transpar In puterea Celui Nascut, Care prin
lucrarile facerii de minuni Se aratli icoana, pecete, adum-
30
brire ~i reflex a! stralucirii Prototipului." Acestea le spune
dumnezeiescul Grigorie. lar celelalte le invata cu iubire
de adevar Sfanta Evanghelie ~i ceilalti barbati iubitori de
Dumnezeu, atilt cei ale caror nume le-arn spus, cat ~i cei pe
care nu i-am pomenit.

Smerenia §i lntelepciunea Fecioarei

5· Deci cand Fecioara a auzit acestea, mintea ei fiind
numaidecat luminata de Duhul Care S-a sala~luit in .ea, a
aratat o dispozitie favorabila vestirii ~i a zis ingerului: Iatii
roaba Domnului! Fie mie dupii cuvantul tiiu! [Lc 1, 38],
pazind in acela~i timp grija exacta fata de glasulingerului
pe cat se cuvenea ~i nemaialegand sa fie cu neincredere
fata de cuvintele lui demne de crezare, ci printr-una [sme-
renie] fuge de in~elaciunea primei marne [Eva], iar prin
cealalta [intelepciune] evita neincrederea peste cuviinta a
lui Zaharia [Lc 1, 20].

Vizitarea Elisabetei
6. Deci lngerul, spune [Evanghelistul Luca], a plecat de
Ia ea [Lc 1, 38]. Dupa care Ia putin timp are loc plecarea in
graba a Mariei in tinutul muntos ~i intrarea ei in casa lui
Zaharia [Lc 1, 39]; caci se grabea sa se intalneasca cu Elisa-
beta, pentru ca aflase de Ia inger noua ei zamislire. ~adar,
vine ~i o saluta cu prietenie, iar salutarea face o dulce sal-
tare a pruncului din pantecul Elisabetei, caci robul [loan]
L-a cunoscut inca din pantec pe Stapanul [Hristos] aflat in
pantec[ul Mariei] §i simtind venirea Lui in lume s-a bucu-
rat mai presus de fire, fiindca acest lucru 1-a aratat in chip
vadit saltarea intru veselie [Lc 1, 44]. Sa nu-ti ramana insa
ascunsa nici evlavia ~i supunerea foarte mare a Elisabetei
cu minunata prorocie. Fiindca ea e nedumerita de vizita
Fecioarei ca una care era mai presus de vrednicia ei, zi-
cand: De unde mie aceasta ... [Lc 1, 43], ca ~i pruncul ei
[loan] in vremea botezului Stapanului [Mt 3, 14]. ~i o nu-
me§te mama §i stiipanii a ei, precum §i binecuvantatii 1ntre
femei, iar pe Cel purtat In pantecul ei II numeeyte !n chip
uimitor rod al pantecului, !ntrucat nu existase partaeyia
nici unei seminte de barbat.
7· Dar care e eyi minunata prezicere a minunatei Maria
cu care va fi cantata de toate generatiile? Caci nu se feri-
ceeyte pe ea lnsaeyi mieycata de o trufie deeyarta, nici nu ros-
teeyte acestea cu o limba comuna, ci slujind dumnezeiescului
Duh prezice ceea ce se va savareyi In veci. ~i Maria mareeyte
pe Dumnezeu aratand ca ea crede In aceasta din pricina
cuvantului Elisabetei, fiindca zice: Fericitii cea care a cre-
zut cii se vor implini cele spuse ei de Domnul [Lc 1, 45l, eyi
pentru ca slujeeyte unui lucru atat de mare. Acestea sunt
deci aeya. ~i Maria a locuit In casa Elisabetei ca Ia trei luni
dupa care, spune [Evanghelistul], s-a intors la casa ei
[Lc 1, 56], caci aeya ne lnvata Evanghelia. Dar ce vrea sa fie
pentru Maria aceasta ramanere? Poate ca dorea sa !nteleaga
rezultatul zamislirii uimitoare [paradoxale], caci, pe drept
cuvant, era nedumerita lntru sine eyi avea uimire nu putina;
sau poate di dorea sa lmpartaeyeasca cu Elisabeta asemenea
lucruri mari ~i ragaduinte. Dar de ce locuirea ei lmpreuna
cu ea a fost pentru trei luni, nu mai mult, decat numai
pentru ca Elisabeta urma atunci sa nasca? Caci daca trimi-
terea lngerului Ia Fecioara s-a facut Ia ~ase luni dupa ce
aceea zamislise, iar venind Ia Elisabeta a ramas Ia ea trei
luni, e vadit ca Fecioara se lntoarce Ia casa ei pentru ca se
sfar~ea timpul scurs de Ia zamislirea ei eyi circumscris de
numarul noua. ~i, pentru ca venind ceasul naeyterii Elisa-
betei, avea sa lntalneasca o multime de oameni In casa Eli-
sabetei; iar sfiala feciorelnica nu suporta acestea. Caci era
obiceiul ca fecioarele sa se retraga atunci cfmd femeia care
avea In pantec urma sa nasca (fiindca trebuie sa luam In
considerare eyi acest lucru); acum lnsa, Elisabetei sosindu-i
ceasul naeyterii, Maria, care deci era ~i ea lnsarcinata, iese
din casa acesteia ca o fecioara eyi se lntoarce Ia casa ei. Iar
dupa ce s-a lntors, n-a mai ie~it nicicand altundeva petre-
cand dupa acestea acolo pana ce a cunoscut ca s-a apropiat
~i vremea sarcinii ei.

32
Josif §i 1ngerul
8. Dar pantecul Fecioarei care se ridica umflandu-se i-a
trezit lui Iosif (fiindca nu §tia ca era de Ia Duhul Stant) un
gand necuviincios, §i el se socotea cum .sa faca sa-i dea
drumul pe ascuns; caci Iosif, zice [Evanghelistul], era drept
§i nu voia sa o dea drept exemplu [Mt 1, 9]. Deci fiind
drept, nu voia nu numai sa o pedepseasca, de§i Legea !i
poruncea aceasta [Lv 20, 10], dar nici macar sa faca vadit
acest lucru, nici sa-l trambiteze, fiindca aceasta vrea sa
spuna expresia sa o dea drept exemplu. Deci cugetand el
acestea, vine lngerui dezlegandu-i lndata lncurcatura; caci
se didea ca aceea ce era curata mai presus decat orice pri-
hana sa nu sufere nici un lucru de ocara sau oprobriu. Dar
care a fost cuvantul !ngerului catre Iosif? Iosife, fiul lui
David, nu te teme sa iei Ia tine pe Maria femeia ta [Mt
1, 20]. II nume§te fiu a/lui David nevrand altceva decat
sa-i aduca aminte de unde va veni Hristos. Iar sp,unandu-i
nu te teme, II arata temandu-se sa nu-L supere pe Dum-
nezeu avand In casa lui o adultera. De aceea pe aceasta o
nume§te !impede femeia ta, desfiintand banuiala, caci n-ar
fi putut fi numita femeie a aceluia daca ar fi fost stricata.
Iar ca aici femeie !nseamna logodnica, sa te convinga
Scriptura care nume§te logodnici pe gineri chiar §i lnainte
de nunta [Fe 19, 14]. Dar cum de-i porunce§te [lngerul] sa
o ia Ia el pe ea care era deja cu el §i ramanea lnauntrui [casei
lui]? Evident pentru ca elln mintea sa !i daduse deja dru-
mul §i era afara din casa. Deci pe drept cuvant Cel care mai
apoi pe cruce a lncredintat-o ucenicului Sau [In 19, 26] a
!ncredintat-o acum prin glasul !ngerului lui Iosif. Caci
ceea ce se va na§te din ea e de Ia Duhul Sfunt, zice [Evan-
ghelistul; Mt 1, 20] §i din ceea ce e In prlsos dezleaga lupta
[interioara a lui Iosif], caci nu spune numai ca Fecioara e
neatinsa de o lmpreunare In afara Legii, ci §i ca sarcina ei
e mai !nalta decat firea §i mai presus de om. Astfel !neat
[Iosif] trebuie nu numai sa se elibereze de frica, ci §i sa
se umple de bucurie. Acestea sunt lucrurile tale marete,
33
I

Fecioara, eyi slavindu-te pe tine Cel Puternic a facut econo-

miile unor lucruri mai presus de fire.

inceputul stapanirii lui !rod

9. Acum suntem lnsa lmpin§i sa lamurim cum anume
au ajuns Ia capatullor cele ale prorociei care spunea ca nu
va lipsi damn din Iuda nici stapanitor din miile lui puna
va veni Gel caruia li sunt puse deoparte toate §i El este
a§teptarea neamurilor [Fe 49, 10], spunand acestea despre
Hristos. Fiindca Acela vine atunci cand domnii Iudeii au
lipsit eyi iudeii au ajuns sub sceptrul romanilor, caci na§te-
rea lui Hristos are Joe deodata cu ace! prim recensamant
[Lc 2, 1] racut atunci cand romanii au ajuns stapani eyi ai
neamului iudeilor §i i-au adus sub jugul lmparatiei lor.
Fiindca Anti pater, tata! lui Irod care a stapanit mai apoi
Iudeea, eyi-a luat o femeie din Arabia, cu numele Cipris,
care 1-a facut tata a patru copii, dintre care unul era !rod.
Hyrkan, fratele lui Aristobul, care, dupa uciderea lui Aris-
tobul care era arhiereu, a purtat diadema lmparateasca, a
fost trimis In chip rueyinos de Pompei Ia Roma ca prizonier
lmpreuna cu copiii lui, dupa care li s-a impus iudeilor sa
plateasca tribut [romanilor]. Acest Hyrkan impus arhiereu
de Pompei a fost capturat apoi de parti, iar Antipater, tatal
lui Irod care a lmparatit dupa acestea In Iudeea, a fast eyi el
ucis prin viclenie; eyi aeya, nemaifiind nimeni care sa reziste
lucrurilor In Iudeea, acest Irod, fiul lui Antipater, dand
mu]ti bani romanilor eyi lncheind cu ei o alianta, a ajuns sa
detina el puterea. Voi spune pe scurt eyi de unde i s-a ivit
prilejul pentru acest lucru.
10. Cezar Augustus ducandu-se In Egipt cu armata foarte
mare Ia razboi cu Cleopatra (care stapanea Egiptul eyi a!
carei neam se tragea din Ptolemei, cum i se pare §i lui Iosif
[Fiavius]4), acest Irod a venit Ia el oferindu-i ajutor nu pu-
tin In armate eyi cheltuieli. Iar dupa ce Cleopatra eyi Egiptul
au cazut In mainile lui Augustus In a! doisprezecelea an a!

4 AntichitG.ti iudaice 14, 8, 5 §i Ri'izboiul iudaic 1, 8, s.

34
I
I
stapanirii lui, intorcandu-se acesta Ia Roma §i aducandu-§i
aminte, pe cat se pare, de serviciile lui Irod, cu sfatul sena-
tului roman 11 investe§te rege al Iudeii punandu-i pe cap §i
diademas. Acesta intorcandu-se Ia Ierusalim, pentru ca §tia
ca iudeii n-aveau o parere buna despre el ci-1 socoteau ca e
de neam strain §i avea un caracter dificil, §i de aceea erau
apasati de stapanirea lui, pe unii din ei i-a ucis, iar pe cei
mai multi i-a tratat rau, reducand in stare de sclavie in
chip nebunesc §i ticalos cetatea §i loca§ul sfant a! lui Dum-
nezeu6. Deci folosindu-se rau de putere, a mai adaugat un
semn §i exemplu !impede a! rautatii lui: caci, facand un
lucru inspirat de pizma §i nebunie, a aruncat in foe toate
registrele publice ale triburilor §i familiilor din Iudeea care
erau din timpullui Ezra7, pentru ca iudeii sa I)U mai poata
§ti din ce semintie sunt §i care dintre ei sunt ba§tina§i §i
din partea locului §i care sunt numiti de obicei venetici. Pe
langa acestea §i altele, punand ve§mantul preotesc intr-un
vas §i pecetluindu-1, a dat arhieria pe bani - vail - unor
barbati neinsemnati 8 . Acestea erau deci a§a.

Recensiimantullui Augustus ·
11. Acum insa, Cezar Augustus era in a! patruzeci §i doi-
lea an alimparatiei sale cand a ie§it de Ia el poruncii sa se
facii recensiimantul1ntregii lumi locuite [Lc 2, 1]. A§adar,
fiecare a plecat sa se inscrie in cetatea lui. Caci se cadea ca
Ia venirea pe pamant a Celui ce imparate§te in ceruri sa-§i
aduca slujirea lor §i domnii pamantului. :;li pentru ca po-
runca inscrierii 11 silea pe fiecare sa o faca in patria sa,
ascultand de ea §i Iosif a venit din Galileea, din cetatea
Nazaret, in Iudeea in ora§ul Betleem care e un ora§ a! lui

s Confuzie intre Anti pater §i fiul acestuia, Irod. Acesta din urm3. a
fost recunos.cut rege al Iudeii de c8.tre romani in anul 40 i. Hr., c§.nd
partii au invadat Palestina §i 1-au capturat pe Hyrkan II (eliberat In
anul35, elva fi ucis de !rod In 30 1. Hr.).
6 Cf. Antichitilti iudaice 14, 6, 41 §i Riizboiul iudaic 1, 18, 3.
7 Cf. Ezra 2 §i Neemia 7.
s AntichitCifi iudaice 17, 2, 4·

35
David, pricina fiind aceea di era din casa ~i semintia (adidi
rudenia) lui David [Lc 2, 3-4], Dar vine Ia lnscriere lm-
preuna cu acea minunata lntre femei Maria care era lnsar-
cinata [Lc 2, s]. Caci Galileea e un tinut al Palestinei, iar
Nazaretul un ora~ a! Galileii, iar Iudeea e un tinut numit
a~a, ~i Betleemul un ora~ a! Iudeii. Toti prorocii au spus ca
Hristos [Mesial va veni ~i se va na~te nu din Nazaret, ci
din Betleem. ~i iata zacand Ia picioare ~i prorocia care
spune: $i tu, Betleeme, pi'imilntu/ Iudeii, nicidecum nu e§ti
eel mai mic 1ntre sti'ipilnitorii lui Iuda ... [Mi 5, 1] eyi celelalte
ale ei sa tile faca vadite Evanghelia [Lc 2, 6-7]. Deci pentru
ca era vadit tuturor ca Hristos [Mesial vine din Betleem,
dar Iosif ~i Maria, de~i erau cetateni ai lui, lasand eyi ei
Betleemul - a~a cum se lntampia de multe ori cu multi
care lasandu-eyi cele ale lor au ales sa locuiasca mai degraba
In pamant strain - locuiau In Nataret, de aceea, precum
s-a zis, porunca i-a lmpins sa vina chiar eyi fara voie Ia
Betleem, Dumnezeu randuind ~i lntorcand aceste lucruri
In chip uimitor [paradoxa!].

Na§terea lui Iisus

12. Deci ajungand ei acolo pentru recensamant, s-au
1mplinit, zice [Evanghelistul], zilele na§terii Fecioarei §i a
ni'iscut pe Fiul ei Cel intili-Ni'iscut ~i pe Cel nemarginit L-a
1nfi'i§at 1n scutece §i, pentru ci'i nu mai era lac de gi'izduire
pentru ei, L-a culcat 1n iesle [Lc 2, 6-7] - o, negraita Ta
saracie pentru mine, Hristoase! - pe Cel ce da hrana Ia
toate, cuprinzandu-L In chip negrait pe Cel ce nu e cuprins
de nimic. Caci multi fiind pe drept cuvant cei ce s-au re-
varsat spre lnscriere din multe parti, ~i locurile fiind ocu-
pate mai dinainte de ei, iar cei veniti mai pe urma avand
multa stramtorare din aceasta pricina, ieslea II prime~te
pe Cel ce dintru lnceput n-avea loc lmpreuna cu altii, pe
Cel ce a luat asupra Sa saracia ~i a cinstit-o In Sine Insu~i.
Caci zice [Evanghelistul]: $i pi'istori erau 1n pnutul ace/a
carefi'iceau de straji'i noaptea Ia turmele lor [Lc 2, 8], ~i Ia
ei a venit un Inger a! Domnului eyi slava Domnului i-a lnva-
r
I
luit cu striHucirea ei; §i pentru ell se temeau de priveli§te
(caci, zice [Evanghelistul], s-au temut cufrica mare), in-
gem! alungand teama care-i cuprinsese zicil.nd: Nu va te-
meti! Caci iata va vestesc bucurie mare, care vaji pentru
tot poporul [Lc 2, 10], nu numai pentru iudei, ci pentru
toti, arata adaugil.nd §i mai !impede motivul bucuriei: Caci
s-a nascut voua un Mdntuitor, care e Mesia Domnul, in
cetatea lui David [Lc 2, u]. Iar ca glasul sa fie socotit de
Ia Dumnezeu §i nemincinos, vine indata §i incredintarea:
Caci dintr-odata impreuna cu ingeru/ s-a auzit §i o /auda
dintr-o multime de o§tire ingereasca zicdnd: ,Slava intru
cei de sus lui Dumnezeu §i pe pamdnt pace, intre oameni
bunavoire!" [Lc 2, 13-14].

Taierea-imprejur a lui Iisus §i curatirea Fecioarei

13. Dar care erau, minunata Marie, lucrurile pe care le-ai
pazit §i stril.ns in inima ta [Lc 2, 19]? Oare cele pe care ti
le-a spus ingerul §i, iarli.§i, cil.te ziceau pastorii? Caci stran-
gil.ndu-le pe acestea in inima ta §i comparandu-le intre ele,
ai vazut eli. toate erau de acord ell Acela care Se nascuse din
tine §i ti-a aratat o minune care nu poate fi cuprinsa de cer
§i de pamant era Dumnezeu. El prime§te §i taiere-imprejur
in ziua a opta9 (adica duminica, in care va avea Joe §i Invi-
erea) §i prime§te numele Iisus, care inseamna mil.ntuirea
poporului, nume pe care i 1-a spus Fecioarei ingerulina-
inte de zamislire [Lc 2, 21]: $i vei pune numele Lui Iisus,
caci Elva mdntui pe poporul sau de pacatele lor [Lc 1, 31;
Mt 1, 21]. Dupa care a§teapta iara§i vremea curatirii, caci
zice [Evanghelistul]: Jar cdnd s-au implinit zilele curatirii
lor dupa Legea lui Moise - caci se implineau patruzeci de
zile- L-au adus pe Pruncul Iisus /a Ierusalim, casa-L pu-
na inaintea Domnului precum s-a zis in Legea Domnului,
ca ,orice intCii-nascut de parte barbateasca sa fie chemat
sfdnt §i sa fie inchinat Domnului" [I§ 13, 2] §i sa deajertfo,

9 Cf. Lv 12, 3; 14, 10; 15, 14; Lc 2, 21.

37
precum este scris in Legea Domnului, o pereche de turtu-
rele sau doi pui de porumbel [Lc 2, 22-24; Lv 5, 11; 12, 8].

0 contradictie aparenta 1ntre evangheli§ti,

dreptul Simeon §i prorocia lui
14. Nu este rau sa rezolvam aici paruta contradictie intre
evangheli~ti: caci cum zice Matei di dupa na~tere Iisus e
dus in Egipt [Mt 2, 13-14], iar dumnezeiescul Luca zice ca
dupa patruzeci de zile a fost adus Ia Ierusalim [Lc 2, 22]?
Dar zic aceasta neavil.nd nici un dezacord intre ei, nici
care sa nu urmeze succesiunii realitatii; fiindca Hristos e
dus in Egipt Ia doi ani dupa na~terea Sa; deci Luca spune
cele ce au avut loc in acest interval ~i pe care Matei le-a
lasat deoparte, adica acelea care cuprind taierea-imprejur
~i curatirea, ~i zice: $i iata era un om in Ierusalim, numele
lui era Simeon, §i acesta era un om drept §i Duhul Sfant
era peste el [Lc 2, 25-26], §i a venit in Duhul in loca§ul
sfant [Lc 2, 27] §i a intins bratele sale ca sa-L primeasca
[pe Prune in ele]. 1?i care e mil.ntuirea pe care batril.nul a
vazut-o cu ochii sai? Insu~i doritul Iisus, caci acest lucru
il arata !impede §i numele Lui. Iar taina Lui era pregatita
spre mil.ntuirea nu numai a iudeilor, ci §i a lumii intregi;
caci acest lucru vrea sa-l spuna: 1naintea fetei tuturor
popoarelor [Lc 2, 31], precum ~i lumina spre descoperirea
neamurilor [pagil.nilor] §i slava poporului sau Israel [Lc
2, 32]. Vezi §i precizia evanghelistului, caci zicil.nd: Jar Iosif
§i mama Lui se minunau de cele spuse despre El [Lc 2, 33],
el spune mama Lui, ceea ce §i era cu adevarat, numind-o
dupa lnsa§i aceasta relatie, iar pe Iosif\1 nume§te doar dupa
numele lui, ca unul care parea doar tata a! Lui, dar nu era
dupa adevar. De aceea Simeon li binecuvil.nteaza pe amil.n-
doi, iar lasandu-1 deoparte pe Iosif, vorbe§te cu Mariam ca,
cu una care se racuse slujitoare sfatului dumnezeiesc: Caci
iata acesta e pus spre caderea §i ridicarea multora §i ca
semn de contradictie [Lc 2, 34]. Dar cum trebuie luat, iubi-
torule de cuvant ascultator, ceea ce urmeaza: $i prin sufle-
tul tau va trece sabie [Lc 2, 35]? Ce vrea sa spuna aceasta
sabie dedit indoiala, scandalul, incercarea care vor trece
prin sufletul ei in vremea crucii? Caci eyi de tine, chiar daca
ai fost lnvatata frumos de sus cele ale Domnului, se va
atinge o zguduire eyi te vei sfil.eyia In tine lnsati. Dar pe drept
cuvant prin sabie vrea sa sugereze §i lntristarea care a cu-
prins-o In vremea Patimii ca una care nu eytia ca va fi Sta-
pan chiar §i peste moarte. Fiindca acel.ea sa se descopere
gandurile din multe inimi [Le 2, 35] vrea sa arate eyi aceasta:
ca dupa aceste sminteli care au zdruncinat inima ucenici-
lor §i a Mariei, In scurt timp a stralucit In mijlocullor de Ia
Dumnezeu §i vindecarea, umpland sufletele lor de lini§te §i
lntarindu-le credinta In El prin maretia Invierii.

Venirea magi/or §i tulburarea lui I rod

15. Dar cuvantul nostru sa revina Ia urmarea §i randuiala
lui §i sa reia din nou cele pe care le-a Jasat deoparte. Caci
zice [Evanghelistul]: $i nascandu-Se Iisus in Betleemul
Iudeii in zilele regelui Irod [Mt 2, 1]. Vezi? Evanghelistul
ne lnsemneaza In chip asemanator §i timpul §i locul §i
demnitatea: demnitatea casa-l distinga !impede de celalalt
Irod care 1-a omorat pe loan [Mt 14], caci acela era tetrarh
§i acesta era rege; iar locul §i timpulle indica trimitandu-ne
spre prorocii, dintre care una a fost rostita de Miheia care
a zis: $i tu, Betleeme, pamantul lui Iuda, nieideeum nu
e§ti eel mai mie dintre stapanitorii lui Iuda [Mi 5, 1], iar
alta de patriarhul Iaeov: Nu va lipsi damn din Iuda, niei
stapanitor dintre miile lui [Fe 49, 10].
Dar de uncle le-a venit magilor sa strabata atat de mult
pamant §i sa vina Ia lnchinarea unui prune lnfa§at Inca In
scutece de 0 mama nelnsemnata §i sarmana §i care n-avea
nici macar o coliba? E vadit ca Dumnezeu e Cel ce a pus In
mi§care sufletullor spre aceasta. Caci vezi ea virtutea lor e
vadita nu numai de locurile de uncle au venit, ci eyi de cele
pe care le spun cu lndrazneala; caci, pentru ca sa nu fie
socotiti ca sunt ln§elatori, spun atat care a fost calauza lot:
Caei am viizut steaua Lui [Mt 2, 2], cat §i lungimea dru-
mului, adaugand apoi: /a rasarit [Mt 2, 1], dupa care se
39
arata §i 1ndrazneala lor: fji am venit sa ne inchinam Lui
[Mt 2, 2] netinand seama nici de mania poporului, nici de
tirania regelui. Auzind acestea, zice [Evanghelistul], Irod
s-a tulburat [Mt 2, 3], caci se temea pentru stapanitea lui,
§i de aceea a strans Ia el pe arhiereii §i carturarii poporului
cautand sa afle mai precis unde trebuia sa se nasca Hristos
[Mesia] [Mt 2, 4].
16. Prive§te, a§adar, minunata randuire a lucmrilor §i
cum adevarul ii ia ca avocati ai sai pe du§mani; caci dat
fiind ca 1ntrebarea facuta iudeilor era unde trebuia sa se
nasca Hristos, ace§tia au zis: in Betleemul Iudeii [Mt 2, 5],
cum §i era, §i indata !-au adus martor pe prorocul care
laudase Betleemul §i vestise mai 1nainte ca din el va ie§i
conducator care va pa§te poporullui Israel [Mt 2, 6; Mi s, 1].
Astfel, cei ce erau nefavorabili adevarului au fost nevoiti sa
declare !impede, clliar §i rara voie, prorocia, macar ca nu
toata, caci au lasat deoparte continuarea: §i ie§irile Lui sunt
dintru inceput, .din zilele din veac [Mi 5, 1]. De ce au racut
aceasta? Ca sa placaregelui. Dar acesta ce face? Ii cheama
in ascuns pe magi §i afla lamurit timpul aratarii stelei [Mt
2, 7], cautand deja sa omoare pmncul nascut, lucru care
era nu numai o !ipsa de minte, ci §i o nebunie extrema.
Caci magilor chemati in ascuns le spune unele ca acestea:
Mergdnd cercetap cu de-amanuntul despre prune, daca-/
vep aj/a, vestip-mi §i mie ca venind §i eu sa ma inchin lui
[Mt 2, 8]. Nebunia sa e vadita §i !impede; caci daca cuvin-
tele tale sunt adevarate §i sanlltoase, pentru ce atunci vor-
birea ta cu ei s-a facut in ascuns? Iar daca vrei sa ascunzi
un lucru stramb §i viclean, cum de nu ti-ai dat seama ell
prin aceasta e§ti prius de magi ca ticalos §i viclean prin
insu§i faptul ell 1ncerci sa-l ascunzi?
Dupa care aratandu-li-se iara§i, steaua li se face calauza
ca Ia 1nceput, fiinddi dupa c.e s-a aratat Ia rasarit, s-a
ascuns, pentru ca, pierzandu-§i ca!auzitorul, ace§tia sa fie
nevoiti sa-i 1ntrebe pe iudei §i a§a lucrul sa se faca aratat
tuturor. Dar dupa ce i-au avut ca 1nvatatori pe du§mani, li
s-a aratat iarll§i.
40
 17. Vezi acum prin cate lucruri lise incredinteaza lucrul:
acum steaua, acum poporul iudeilor, apoi uneltirea rege-
lui, dupa care prorocia care invata cele aratate. Dupa ce
au vorbit cu regele, luandu-i iara§i, steaua ii conduce din
Ierusalim in Betleem, nu umbland pur §i simplu, ci tra-
gandu-i §i ducandu-i de mana in mijlocul zilei, ca sa-ti faca
cunoscut ca aceasta stea nu e din cele multe, nici nu ur-
meaza 0 randuiala asemanatoare celorlalte; caci umbland
din Ierusalim nu se opre§te pana ce nu ajunge Ia iesle, dupa
care se opre§te deasupra pruncului [Mt 2, g]. De aceea, acum
ascunzandu-se, acum aratandu-se, iar apoi aratandu-se
iara§i §i oprindu-se, a aratat ca e o stea cu o putere mai
mare decat altele §i le-a sporit credinta. l;ii ei se bucura cu
bucurie foarte mare pentru ca au gasit ceea ce cautau §i
n-au racut calea in zadar, pentru ca Pruncul nascut era
dumnezeiesc §i ingeri intareau adevarul. Toate lucruri care
devin laude ale minunatei Copile prin Cel nascut de ea §i o
inalta drept cea mai mare intre femei. Jar dupa ce au in-
trat !n casa, au vazut Pruncul!mpreuna cu Maria, mama
Lui [Mt 2, 11]. Dar ce lucru au vazut de se inchina, de§i
toate nu erau lipsite de un exces de umilitate? Oare pe§tera?
Ieslea? Scutecul? Sau mama care era atat de simpla? Deci
ce lucru i-a uimit §i i-a racut nu numai sa se inchine, ci §i
sa aduca daruri, §i inca daruri care-L aratau Dumnezeu
§i imparat, caci acest lucru vor sa-l arate aurul, tamaia,
iar smirna preinchipuia moartea Lui pentru mine. Dar ce
anume i-a pus in mi§care? Ceea ce i-a racut sa se scoale de
acasa §i sa strabata atata cale este negre§it steaua §i stralu-
cirea facuta de Dumnezeu in mintea lor.
18. Dar ce ganduri se roteau in mintea maicii Lui care
vedea acestea ~ l;ii Mama a Carui Prune se racuse, Ia Care
barbati atat de straluciti venisera astfel, folosindu-se ca de
o calauza de o stea, §i I se inchinasera pe cand era inca in
scutece §i I -au adus daruri ca urmarind o familiarizare cu
El §i cautand de aici un lucru mare pentru ei in§i§i? Cum
nu trebuia sa se bucure, cum nu trebuia sa se lumineze? Ce
nadejdi nu trebuia sa nutre8.sca acum, nu numai plecand
41
 l
de Ia acestea, ci ~i de Ia cele deja venite, strangand in ea
cele uimitoare [paradoxale]? Caci Pruncul ii dadea deja a
asemenea anticipare infati~andu-i cele slavite prin cele
smerite, pentru ca vazand numai pe~tera, coliba, ieslea ~i
simplitatea scutecelor, sa nu-~i inchipuie ca e umila ~i sa
fie abatuta de ganduri, ci observand cele mari sa se ridice
iara~i spre \nalt ~i sa se socoteasca fericita din pricina na~­
terii noi. Caci ceea ce Acesta a facut de obicei de Ia inceput
ridicandu-le in chip uimitor [paradoxa!] pe cele smerite §i
lipsite de slava ~i smerind, iara§i, pe cele mandre, aceasta
se arata !acand de Ia sine §i acum.
19. Dar de ce magilor li s-a poruncit sa nu se intoarca
iara~i Ia !rod ~i de ce a avut lac apoi fuga putin demna a lui
Hristos in Egipt, ca §i cum altfel nu putea sclipa? Fiindca
zice [Evanghelistul]: Irod voia sa caute Pruncul ca sa-L
omoare [Mt 2, 14]. S-a !acut aceasta pentru ca prin aceste
lucruri mici §i omene§ti sa Se arate ca a luat trup §i sa fie
crezuta maretia economiei Lui. De aceea, de Ia bun inceput
a hotarat sa nu faca minuni pentru orice, caci cele ce s-au
!acut Ia inceput s-au !acut negre~it pentru Maica Sa, pen-
tru Iosif, pentru pastori ~i pentru magi. Magilor li s-a !acut
in§tiintarea in vis sa nu se reintoarca Ia Irod, atilt ca sa fie
trimi§i in graba invatatori in Persia, cat ~i ca sa intrerupa
nebunia tiranului §i acesta sa invete ca intreprinde lucruri
care nu pot fi duse Ia bun sfar~it, iar daca nu devine mai
bun, vina nu trebuie socotita a fi a Celui ce a randuit in
economia Sa acestea, ci a excesului nebuniei lui; ~i, pe
langa acestea, ca §i tu, care ai ales sa vietuie§ti potrivit lui
Hristos, sa gase~ti de aici prilejuri nu putine ca sa te indru-
me spre iubirea de intelepciune §i ca atunci trebuie sa te
a§tepti de Ia bun inceput sa fii in ispite §i gata Ia uneltiri.
Iar [lui Iosif] i se porunce~te sa ia Pruncul ~i pe mama Lui
~i sa fuga in Egipt [Mt 2, 13] nu ca mai inainte; caci atunci
pe acesta a nume§teMaria,femeia ta [Mt1, 20], dar acum
a nume§te mama intrucat na§terea a avut deja lac §i banu-
iala s-a destramat. Iar pricina fugii e teama de uneltire.
Prive~te deci iara§i cele umile impletite cu cele mari §i ves-

42
tite, ~i cele triste cu cele de bucurie. Dupa ca!auzirea de
catre stea, dupa inchinarea adusa de aceia ca unui imparat
sau mai degraba ca unui Dumnezeu ~i aducerea darurilor,
vine o frica de moarte ~i o fuga lipsita de slava de aceasta,
iar Cel vestit mai inainte ca va mantui pe poporul Sau [Lc
2, 30-32] pare a nu putea sa se mantuiasca nici macar pe
Sine Ins~i. $i, iar~i, ce dispozitii au iscat acestea in sufletul
Fecioarei ~i ce gandea ea pe drept cuvant fata de unele ca
acestea? A§a vei gasi insa Ia toti sfintii Ia care impreuna cu
cele dupa socotinta lor sunt amestecate ~i cele de intristare.

Fuga 1n Egipt
20. Astfel pe Hristos L-a avut Egiptul, iar Irod neatin-
gandu-~i scopul ~i-a dezlantuit toata furia impotriva prun-
cilor care. nu racusera nici o nedreptate, razbunandu-se in
acest fel pe magii care-~i batusera joe de el. Sau, mai de-
graba, din pricina nebuniei impotriva lui Hristos, pe care o
avea din pricina temerii sale pentru stapanirea lui, omoara.
impotriva oricarei primiri ob§te§ti a firii pe toti pruncii din
Betleem, socotind ca prin aceasta omorare generala a prun-
cilor II va ucide negre~it ~i pe Acela unul [de care-i vorbi-
sera magii], ~i ca sa scape de frica ii face pe toti sa jeleasca,
rara ca el sa simta vreo durere. Un altul s-ar fi ferit sa faca
ceva chiar §i fata de fiintele neinsufletite, §i vazand plante
tinere i-ar fi fost mila sa le taie. Dar voi, cei ce iubiti sta-
panirea §i sunteti invin~i de slava de§arta, vedeti cum ii
innebune§te aceasta pe cei ce o indragesc §i pana unde ii
convinge sa ajunga §i ce lucruri 1i sile§te sa indrazneasca.
Deci aceasta ucidere a pruncilor o anuntase cu multi ani
inainte Ieremia §i vestise mai inainte tragedia infati§and-o
pe Rahila plangandu-§i copiii ~i neprimind mangaiere
[Ir 31, 15], astfel incat acestea s-au facut nu rara ~tiinta lui
Dumnezeu, caci de§i le §tia §i putea sa le impiedice, le-a
ingaduit din unele ratiuni negraite. Dar Irod, culegand
roadele celor facute de el, tot trupul lui a fost lovit de
Dumnezeu cu rana §i, rau fiind, a pierit rau, iar regatul sau
a fost impartit in patru: Archelaos stapanind Iudeea, Irod
43
 [Antipa] stapanind Galileea, Filip stapanind Itureea §i Tra-
honitida, iar Lisania stapanind tetrarhia Abilene [cf. Lc 3, 1;
Mt2, 22].

intoarcerea din Egipt

21. Iar dupa ce Irod a pierit dintre oameni, un Inger i se
arata iara§i In vis lui Iosif In Egipt eyi-i porunce§te sa ia
Pruncul cu mama Lui eyi sa vina In pamantul lui Israel
[Mt 2, 20]. Cate anomalii ale celor lntamplate n-ai suferit,
Maica a lui Hristos? cate schimbari ale lucrurilor? Caci
iata acum ti s-a destramat exilul eyi te lntorci In tinutul tau
eyi, mai mult, vezi ca a pierit rau eel care cauta sa faca rau.
Dar intrand In casa, gaseeyti iaraeyi continuarea relelor eyi
vezi domnind In locul lui pe fiul tiranului care a uneltit,
vail, lmpotriva Fiului tau. Dar poate cineva dintre cei iu-
bitori de istorie s-ar putea lntreba cum anume stapanea
Archelaos Iudeea cand atunci era guvernator Pontius Pilat?
Poate pentru ca moartea lui avusese Joe doar de putin timp
eyi regatul nu fusese lmpaqit Inca, de aceea tinea stapanirea
fiul aceluia, iar adaosul evanghelistului tatal sau atunci
cand zice: auzind ca in Iudeea domne§te Arche/aos in
I,
'

I.,,
locullui Irod, tatill sau [Mt 2, 22] nu e degeaba, ci ca sa-l
distinga de fratele lui care se numea eyi el Irod.

Contradictia aparenta intre Matei §i Luca.

22. A§adar, primind lneytiintare In vis, Iosifvine In Nazaret
- caci aeya i se pare dumnezeiescului Matei - vrand In
acelaeyi timp sa fuga de primejdie eyi sa locuiasca In patria
sa, eyi, ca sa aiba eyi mai multa lndrazneala, primeeyte lneytiin-
tare In vis de Ia Inger. Luca lnsa nu spune ca venirea acolo
s-a fllcut potrivit unui oracol, ci ca implinind toate cele ale
curatirii s-au intors iara§i /a Nazaret [Lc 2, 39]. Cum tre-
buie deci rezolvata de noi aceasta contradictie? Luca spune
acestea istorisind timpul dinainte de coborarea In Egipt,
fiindca ei n-au coborat acolo lnainte de curapre, ca sa nu se
faca nimic lmpotriva Legii; qaci trebuia sa se curete negre-

44
§it, dupa care sa vina Ia Nazaret, §i abia apoi sa coboare in
Egipt. Intorcandu-se ei inapoi, primesc porunca sa mearga
Ia Nazaret [Mt 2, 22-23]. Inainte de aceasta insa, ei nu
primisera nici o in§tiintare minunata sa vina acolo, ci au.
racut aceasta, precum spuneam, in mod spontan vrand sa
locuiasca in patria lor. Fiindca urcu§ullor [in Iudeea] nu
se racuse pentru nimic altceva decat pentru recensamant
§i, neavand nici unde sa stea [Lc 2, 7], plinind cele pentru
care urcasera acolo, s-au coborat iara§i Ia Nazaret; deci
negre§it §i ingerul, odihnindu-i dupa acestea, i-a redat
inapoi casei lor. Dar vrand sa insemne nu pur §i simplu
acest lucru, ci §i implinirea prorociei racute cu multi ani
inainte, Matei zice: ca sa se 1mplineasca celespuse de pro-
roci, ca nazarinean Se va numi [Mt 2, 23].Jar Pruncul,
zice dumnezeiescul Luca, cre§tea §i se 1ntarea cu Duhul,
plin de 1ntelepciune, §i harul lui Dumnezeu era peste El
[Lc 2, 40], acestea trebuind sa fie luate ca fiind zise potrivit
umanitatii Lui.

Iisus Copilulla Templu §i ascultarea Sa

de Dumnezeu §i de parinti
23. Iar dupa ce a implinit doisprezece ani, a urcat im-
preuna cu parintii Ia Ierusalim savar§ind praznicul Pa§te-
lui, iar cand s-a sfilr§it ace! praznic, ei s-au intors lnapoi,
dar Iisus rl'imane [Ia Ierusalim] fara ca ei sa-§i dea seama
[Lc 2, 41-43]. Ei L-au cautat, iarEI a ramas nevazut timp
de trei zile, dupa care li se face aratat in templu §ezc'lnd
1n mijlocul1nvatiitorilor ascultandu-i §i vorbind cu ei,
uimindu-i pe toti cei care-L ascultau cu raspunsurile Lui
[Lc 2, 46-47]; caci In aceasta se lntarea cu duhul §i sporea
in lntelepciune §i In har [Lc 2, 52; cf. 1 Rg 2, 26] ca Unul
care Se arata a§a multora. Dar se ascunde de parinti ca sa
nu fie impiedicat de ei de Ia convorbirea cu acei invatatori
de Lege, ca unii care ii §tiau !ipsa de carte §i se temeau sa
nu cada in cuvinte; sau, mai degraba, fugind de ei ca sa nu
para ca nu-i cinste§te pe parinti prin aceea ca nu-i asculta

45
cand ei 1i porunceau sa urmeze cele potrivite oamenilor.
Vezi insa cum face ~i cele ce se cuvin unui copil, caci nu-i
invatll pe invatatorii de Lege, de~i e Daruitorul intelepciu-
nii, ci ii asculti'i §i ii intreabi'i racand amandoua acestea cu
pricepere. Dar de ce nu e gasit Cel cautat de parinti intaia
oara, nici a doua oara, ci doar a treia oara? Poate insem-
nand mai inainte ingroparea §i Invierea cea dupa trei zile,
caci atunci S-a aratat dupa ce a fost acoperit de mormant.
24. Dar ca invinsa de dragostea materna, minunata
Maica il cheama cu afectiune copil §i ii pune inainte ca
mustrandu-1 cautarea ei cu durere zicand: Iati'i, tati'i/Ti'iu
§i cu mine Te-am ci'iutat indurerati [Lc 2, 48]. De aceea,
intrucat aceea vorbea despre tati'il Sau parut [Iosif], Hristos,
ca indreptand cele spuse, vorbe§te despre Tatal Sau Cel
adevarat, aducand-o Ia gandirea adevarului §i pregatind-o
nu sa umble jos, cl sa se ridice spre inaltime, zicand:
Nu §titi oare ci'i se cuvine sa fiu in cele ale Tati'i/ui Meu?
[Lc 2, 49]. Atja Se arata pe Sine Insu~i fiind Dumnezeu prin
fire, daca e adevarat ca intotdeauna copilul e de aceea§i
fire cu eel care-! na~te. Jar pentru ca templul e al Tatalui,
El era in cele ale Tatalui, chiar daca ei inca nu intelegeau
acest cuvant. Dupa care a coborilt cu ei §i a venit Ia
Nazaret §i /e era supus [Lc 2, 51], invatand de Ia El Insu~i
sa-i cinsteasca pe parinti, implinind Cel dintai ceea ce po-
runcise El Insu~i [I§ 20, 12] ~i invatand sa-i cinsteasca pe
parinti, dar sa-i cinsteasca negre~it dupa Dumnezeu, fiind-
ca cinstirea lui Dumnezeu trebuie preferata acelora. De
aceea, lasandu-i, a ramas in templu §i porunce§te ca dra-
gostea de El trebuie sa fie mai tare decat cea naturala §i
parinteasca.

Maria pi'istreazi'i. toate in inima ei

25. Dar vezi-mi-o inca o data pe Maria cea mai inteleapta
dintre femei, cea care e Maica adevaratei Intelepciuni ~i a
Cunoa~erii negraite; fiinddi ea, zice [Evanghelistul], pi'istra
toate aceste cuvinte in inima ei [Lc 2, 51], cum facuse ~i
mai inainte Ia venirea pastorilor cu cele pe care spuneau eli
le-au vazut §i auzit aceia, caci §i atunci Luca zice eli Maria
pastra toate aceste cuvinte puni'mdu-le in inima sa [Lc
2, 19]. Fiindca ea nu lua aminte Ia El ca Ia un copil oarecare,
ci facea mare caz de cele spuse, §i nu era nimic din cele
spuse sau flicute de El pe care ea sa nu-l faca vrednic de
ravna §i sa nu-l ascunda in inima meditand Ia el, socotind
pe buna dreptate eli sunt seminte §i semne ale unor lucruri
dumnezeie§ti §i negraite.

Nunta din Cana

26. Dupa acestea a venit botezul [Lc 3, 21-22], dupa care
a flicut 1nceputul minunilor, cum zice dumnezeiescul loan
[In 2, 11], cea dintai pe care a facut-o fiind prefacerea apei
in vin Ia nunta [din Cana]in prezenta Maicii Lui [In 2, 1-11],
cand ambitia femeiasca a luat-o, pe cat se pare, 1nainte;
caci ea aduce aminte prima de !ipsa vinului oferind astfel
Copilului ei prilejul facerii de minuni, iar El prime§te cu
greu aducerea aminte §i o nume§tefemeie nu ,mama" [cf.
In 2, 4], aratand ca nu se cuvine a ceda iubirii de slava. De
aceea, de§i vrea sa refuze, face totu§i cele cerute de ea, cin-
stind-o negre§it ca pe o mama §i ca dandu-i rasplata pur-
tarii Sale Ia sanul ei. Dar vezi §i aici 1ntocmai masura §i
1ntelepciunea Maicii lui Dumnezeu, caci nu-i porunce§te
Copilului ei facerea de minuni cu indrazneala ca o mama,
ci face doar o simpla aducere-aminte §i aceasta in chip
foarte evlavios §i supus §i cat sa arate voia ei. Caci ce spune
ea Copilului ei? Nu mai au vin [In 2, 2]. Caci de§i II §tia
Fiu a! ei, nu era ne§tiutoare §i de faptul eli El era §i Facato-
rul ei. De aceea, vrand in acela§i timp sa se arate mama a
unui asemenea Fiu §i sa multumeasca celor care i-au invi-
tat, sugereaza in chip intelept facerea minunii; dupa care
spune slujitorilor: Orice vii va spune sa Jaceti,Jaceti! [In
2, 5], spunand aceasta despre Copilul ei. Fiindca §tia puterea
Fiului ca una care vazuse multe lucruri uimitoare [parado-
xale], pe care le strangea cate putin in inima ei [Lc 2, 51],
precum am cunoscut deja bine din cele dinainte.
47
Maria mereu alaturi de Fiul ei
27. Dar pentru ca tema care ne sta inainte nu e alta de-
cat sa aratam maretiile Fecioarei, unul din aceste lucruri
frumoase ale ei va fi negre§it §i acesta; §i anume daca o
vom arata fiind neincetat impreuna cu Fiul ei §i langa El
pururea, neseparandu-se de El nici in vremea lucrurilor de
intristare, nici in vremea Patimii, cand §i ucenicii §i priete-
nii §i cunoscutii toti, unii lasandu-L cu totul singur, priveau
in jos, iar altii ramanand scurt timp cu El L-au tagaduit
mai apoi. Deci fiindca lucrurile stau a§a, lasandu-le deo-
parte pe celelalte, sale spunem pe ace! ea.
Caci atunci cand a venit vremea Patimii §i S-a predat pe
Sine insu§i de bunavoie §i a stat in mijlocul celor care L-au
omorat, a fost dus Ia Pilat, a stat inaintea lui ~aiafa 10 §i a
fost trimis Ia Irod spre cercetare [anchetare] §i, in cele din
urma, a fost dat verdictul impotriva Lui §i a fost osandit Ia
rastignire, atunci Maica, a§a cum §i In celelalte a biruit cele
ale femeilor, a§a §i aici se arata mai mult decat femeie §i
nicidecum nu se departeaza de El, ci Ii urmeaza indea-
proape, nici un lucru infrico§ator neputand sa o inspai-
mante, nefiind atat biruita de afectiunea materna cat supu-
nandu-se mai degraba judecatii dumnezeie§ti, astfel !neat,
cum invata Evanghelia [Me 15, 40], §i pe celelalte femei §i
pe cele doua Marii le indeamna Ia acestea §i le convinge sa
fie impreuna cu ea tot timpul, pe ele care au suflete cu
adevarat nobile §i vor sa se alipeasca de acest Mire nevazut
Care se apropie in chip nevazut; caci zice [Evanghelistul]:
$i erau §i une/e femei care Ji urmau din Galileea §i Ji slu-
jeau [Me 15, 41]. De aceea, de§i se pare can-au §ezut nici-
decum Ia masa impreuna cu Cei Doisprezece, faceau parte
totu§i din aceea§i familie §i se aflau in aceea§i casa. Caci
atunci cand [Ia Cina de Taina] a predat Tainele §i invatatura
inaltei smerenii, [Hristos] i-a avut §ezand Ia masa impre-
una cu El pe ucenici, iar celei ce L-a nascut i-a poruncit sa

10 Ginerele lui Ana (In 18, 13), Caiafa a fost arhiereu cu acordul
romanilor intre anii 18-36 d. Hr.
poarte de grija de femeile care slujeau [Ia masli], implinind
prin ea bunavointa fata de ele ~i raspllitindu-le slujirea lor
mandind impreuna cu ele.

Maria a/aturi de Hristos In Patima Sa

28. Astfel ea a intrat impreuna cu El ~i in curtea lui Ana11
~i Caiafa, vazand fiecare din cele indraznite impotriva Lui:
ramanand langa El cand a fost judecat, urmandu-I cand a
fost dus Ia moarte, observand ie~irile ~i intrarile celor ce
ie~eau ~i intrau in casa ~i fiind atenta Ia gurile tuturor ca sa
afle care e hotararea impotriva Lui ~i cine e de acord cu ea
sau care sunt cei ee-L socotesc vinovat. Caci e marturisit eli
ea a vazut toate acestea, pentru eli a fost de. fata ~i langa
cruce atunci cand a fost incredintata ucenicului de Insu~i
Copilul ei rastignit [In 19, 26]. ~i de aici se poate vedea
cine era ea care a vazut acele lucruri grele: batjocurile, bi-
ciuirile, pa.Jmuirile, imbracarea purpurei, punerea cununii
de spini, scuiparile, purtarea de jur-imprejur in ocari, ~ice
suflet avea, atilt atunci cand judeci pur ~i simplu taria cu
care suporta suferinta naturalli pentru Fiul ei, cat ~i atunci
cand, cunoscandu-L superior oricarui om, se minuneaza
de covar~irea suportarii, sau mai degraba le suporta pe
amandoua, fiind incovoiata atat de suferinta naturala, cat
~i uimita de minuni.
29. Iar cand uciga~ii au ajuns Ia locul Capatanii [Mt
27, 33] ~i a fost infipta crucea, iar Fiul ei a fost pironit pe
ea, cum crezi eli a suferit ace! suflet vazandu-L patimind
astfel? Cum L-a vazut dezbracat de haine pe Cel ce imbraca
cerul cu nori? Cum vedea preacuratele Sale madulare stra-
punse de piroane? Cum de loviturile acelea nu loveau mai
degrabli madularele ei, ca sa se implineasca prorocia minu-
natului Simeon: Jar prin sufletul tau va trece sabie [Lc
2, 35]? Cum raurile de lacrimi care curgeau din ochii ei nu
erau mai dese decat picaturile de sange care curgeau din
trupul Lui? Cum a suportat sa-L vada intins pe cruce peEl

11
Arhiereu lntre anii 6/7-15 d. Hr.

49
~
11, I
Care privea cu atil.ta bl~ndete spre ea §i spre cei de fata?
Dar §i cele ale eel or ce II luau In ril.s §i In bataie de joe §i
ocilrile uril.toare de Dumnezeu ale trecatorilor, batjocurile
celor nerecunoscatori, ocarile celor ce stateau de fata, care
toate 1i produceau In suflet o taietura mai adil.nca decil.t a
piroanelor, fiind ranita de zeci de mii de rani §i lovita de
zeci de mii de lmpunsaturi? Dar lucrul eel mai dureros
I , dintre toate pentru ea era ca lnseta sa se apropie de El §i
sa-l vorbeasca, dar era lmpinsa de multimea cainilor care
o lnconjurau, caci a§a i-a numit dumnezeiescul ei stramo§
[David, Ps 21, 17].
30. Iar dupa ce s-au lmplinit toate cil.te au vrut sa faca
acei uciga§i de Dumnezeu §i nu mai a§teptau decil.t sa pie-
ce, cil.nd ln§i§i cei apropiati §i prietenii fugisera sau, mai
bine zis, ca sa vorbim cu prorocul, stateau departe [Ps 37, 31]
iar paza Celui pironit pe cruce slabise, atunci se pare ca
Nascatoarea de Dumnezeu a prim it permisi unea sa se
apropie de El Care se afla In aceasta stare. i;li atunci ea a
sii.rutat cu bucurie preacuratele Sale picioare §i ranile lnti-
parite In ele §i a amestecat cu sil.ngele Lui lacrimile ei,
lipindu-§i de ele ochii §i obrajii. i;li vazil.ndu-L, zice cu multa
durere: ,De ce acestea, Stapane §i Dumnezeule? Acestea
sunt rasplatirile lndurarii Tale negraite fata de oameni?
Aceasta e plata iubirii Tale de oameni? Cu acestea ti-au
rasplatit cei ce au suferit binefacerile Tale? Cu purpura de
batjocura Te lmbraca acum cei pe care i-ai facut sa stralu-
ceasca lmbracil.ndu-i ca un parinte In ve§mil.nt de slava, §i
ca un vultur care-§i ocrote§te cuibul ti-ai lntins aripile §i
i-ai purtat pe penele tale [Dt 32, 11]. Cu cununa de ocara
te-au lncununat cei pe care i-ai lncununat Tu Insuti cu
arma bunei voiri [Ps 5, 12] §i i-ai intarit sa-§i ridice capul
impotriva vrajma§ilor. Dureri de piroane iti aduc cei ce au
fost izbaviti de chinurile robiei egiptene §i alte zeci de mii
de chinuri. Cu trestie te lovesc peste cap cei inaintea ca-
rora, cil.nd fugeau, marea s-a retras fiind Jovita cu toiagul.
Ci spune ceva, chiar §i putin, spre racorirea sufletului celei
ce Te-a nascut! Caci eu, care Te-am nascut rara durere, nu
50
suport durerile. Caci unde Te voi vedea dupa acestea? Care
va fi mangaierea mea? Cine-mi va staIn preajma?"
31. Vazand-o stand de fa~a a~a de lndurerata langa uce-
nicul eel iubit, Hristos li graie~te mai apoi ceea ce reda
dumnezeiasca Evanghelie: privind-o mai lntai, II arata pe
ucenicul zicand: Femeie, iatdfiul tau! [In 19, 26]. Astfel,
chiar §i rastignit, purta de grija de mama Lui §i a lncredin-
~at-o ucenicului Sau iubit, lnva~andu-ne sa nu fim nepasa-
tori pana Ia ultima suflare fa~a de parin~ii care ne-au nascut,
chiar daca uneori ea a parut sa-L tulbure lmpingandu-L Ia
lucruri pe care nu voia sale faca; caci atunci i-a zis: Ce este
Mie §i tie,Jemeie? [In 2, 4] ~i: Cine este mama Mea? [Mt
12, 48]. Dar aici l§i arata deschis afectiunea ~i o lncredin-
~eaza ucenicului mangaind-o astfel pe ea, iar pe acela
cinstindu-1 prin aceasta lncredin~are §i aratandu-i prin
aceasta marturie ca-l iube~te foarte. Caci ce altceva racand
sau zicand 1-ar fi facut vrednic de o asemenea cinste? Dar
~i rasplatindu-1 astfel pentru ramanerea sa [langa El pe
cruce]. Dupa care, privind spre ucenic spune: lata mama tal
[In 19, 27]. Prin aceasta Eli-a legat In iubire §i, In acela~i
timp, a aratat vrednicia amandurora. Njadar, zice [Evan-
ghelistul, In 19, 27], de atunci ucenicul a luat-o in ale sale,
ln~elegand unde bate cuvantul ~i slujind cu adevarat voii
Stapanului.
32. Iar dupa ce toate s-au sfar~it, spune: Mi-e sete [In
19, 28], iar cei grabnici spre rautate ~i mai nerecunoscatori
decat nerecunoscatorii i-au adus sa bea vin amestecat cu
fiere [Mt 27, 34], ei care In arsura setei In pustie au baut
apa [din piatra, I§ 17, 1-7]; ei cares-au saturat cu mana
dulce ca mierea [I§ 16, 31] i-au adus fiere;.ei ai caror Strlk_
guri sunt struguri otraviti ~i a caror manie e vinul ~erpilor
[Dt 32, 32-33]. Dar cum a trebuit sa fie lmpuns §i sfa~iat
sufletul celei ce a vazut iara~i acestea? Cum a suportat lnsa
cand L-a vazut §i murind? Cum de nu i s-a rupt sufletul?
Cum a lndurat vazandu-i pe vrajma§i nelmpaca~i cu Copi"
lui ei nici macar dupa moartea Lui, ci rasufland §i atunci
ucidere lmpotriva Lui §i lmpungandu-I coasta cu suli~a [In
51
19, 34]? Dar despre acestea relateaza dumnezeiasca Evan-
ghelie. Iar limbi ale unor oameni care fac mare caz de ade-
var spun ca Nascatoarea de Dumnezeu vazand cu ochii ei
aceste lucruri noi §i minunate §i coasta Copilului ei ta§-
nind §i dupa moarte, de parca era viu, sange §i apa, le-a
strans cu foarte mare evlavie §i ravna.

Maria §i ingroparea lui Iisus

33. Dupa care se dedica intreaga ingroparii, cum anume
sa coboare de pe lemn ace! dumnezeiesc trup §i sa gaseas-
ca un mormant cuvenit pentru el. Dar pentru ca nu era in
stare sa savar§easca acestea prin ea insa§i, Fiul ei ii pune
in mi§care mintea sa cerceteze locul din jurul deajului Capa-
tanii, lucru pe care racandu-1 0 aduce cu U§Urinta Ia scopul
ei; caci atunci ea gase§te un mormant foarte nou eyi prea-
frumos §i un Joe cuviincios in care sa fie pus, de§i nu era
nicidecum vrednic de El (caci oare care lucru din cele pa-
mante§ti ar putea fi vrednic de El?), dar nu era deloc ne-
vrednic de dorinta celei care-! cauta. Deci, precum s-a zis,
mormantul era foarte nou §i cu totul neatins, tara sa fi
primit inca.pe nimeni in el [Lc 23, 53], pentru ca nu cumva
fiind pu§i in el §i alti morti sa existe indoiala cu privire Ia
Cel Inviat; iar locul era a§ezat in intr-un aer frumos §i im-
podobit cu frumusetea unei gradini. Iar dupa ce s-a infor-
mat §i a aflat ca stapanul gradinii e nu numai prieten, ci
§i ucenic, chiar daca in ascuns (caci acest lucru il invata
Evanghelia [In 19, 38]), de frica uciga§ilor de Dumnezeu,
Fecioara seduce Ia el §i-1 convinge cu cuvinte potrivite sao
lase sa puna in mormantullui ca intr-o vistierie acea boga-
tie prisositoare §i a§a sa aiba Ia sine insa§i viata veghindu-i
casa. ,Caci cele ale vrajma§ilor, ii zice, au luat s!ar§it §i ei
L-au adus pe Invatatorul Ia o moarte de ocara, nelasand
deoparte nici un exces de insulta §i necinste. Dar chiar §i
acum spanzura mort §i go! pe lemn, priveli§te infrico§atoare
pentru mine §i pentru intreaga faptura, fiind supus mai
degraba batjocurii decat milei. Arata-mi deci har mie §i
52
acestui tnvatator ob~tesc ~i indrazne~te de cere trupul Ace-
luia ca sa fie dat jos ~i pus in mormant, fiindca ~i dupa
moarte Iisus e prada pizmei lor. $i ~a se va arata mare
mangaiere noua tuturor celor ce ne aflam in mare incurca-
tura ~i nu avem nici o indurare de la nimeni. Ci'ici prietenii
mei §i vecinii mei in preajma mea s-au apropiat §i au §e-
zut, §i cei de aproape ai mei departe au stat [Ps 37, 11]. Eu
nu pot sa fac ceva de la mine insami, precum vezi, fiind
singura eyi straina, eyi iau aminte la Cel rastignit impreuna
cu unul singur din ucenicii Lui. A§a imi vei dezlega durerea,
aeya imi vei opri lacrimile."
34· Induple~andu-l eyi starnindu-1 cu astfel de cuvinte pe
Iosif [din Arimateea], Nascatoarea de Dumnezeu il triinite
la Pilat, iar el, scuturand toata frica eyi insuflE).tit poate de
ace! Mort care insufla viata mortilor, intra cu 1ndri'izneali'i
/a Pilat [Me 15, 43] eyi, cerand cu 'cuvinte potrivite, ia ace!
dumnezeiesc trup aratand o socotinta nu ega!a, ci diame-
tral opusa lui Iuda: caci acela avandu-L L•a dat in mainile
celor ce L-au omorat, iar acesta L-a luat cerandu-L de la
cei ce L-au omorat.
Dar sa continue acum cuvantul nostru relatand cele ale
Maicii. Caci cei ce au tratat despre acestea spun ca ea s-a
tinut tare de la inceput eyi pana la sfareyit, folosindu-se de
suferinta in chip ales eyi nobil, dar aratand din fapte ca e
Maica; insa Maica a Celui care a aratat afectiunea Sa pentru
[Lazar] prietenul mort, dar eyi-a oprit suferinta intre ann-
mite limite [In 11, 33-44]. A§adar eyi ea, vazandu-L pe Fiul
ei cum se folosea de suferinta, a~a cum se cuvine, a slujit
cu mainile ei de maica !a coborarea Lui de pe cruce; a pri-
mit la sanul ei piroanele scoase eyi a imbratieyat miidularele
Lui cand strangandu-L in brate, cand curatindu-I ranile cu
lacrimile ei eyi revarsandu-se intreaga peste trupul Sau.
,lata, Stapane, a ajuns la capat pentru tine taina hotarata
mai inainte de veci", spune ea cu glas bland, eyi inma-
nandu-i lui Iosif giulgiul ii zice: ,Tu sa te ingrijeeyti de cele-
lalte, ca sa-l inraeyori bine in acesta, sa-l ungi cu smirna eyi
sa-l ingropi frumos!"
53
Feeioara Maria nedezlipita de mormdnt
§i eelelalte Marii
35. Deci predil.nd astfel mormil.ntului nou dumnezeies-
cul trup, Iosif ~i Nicodim impreuna cu ceilalti cil.ti erau in
jurullor s-au retras indata de Ia mormil.nt; numai Maica
a ramas singura Ia mormil.nt tinil.ndu-~i ochil neadormiti.
Caci chiar daca Matei a aratat ca Maria Magdalena im-
preuna cu cealalta Marie §edeau [in fata mormil.ntului;
Mt 27, 61], dar ele raceau aceasta numai ca sa-L vada ne-
indraznind sa se apropie de El in vremea ingroparii, caci
au fost silite sa se retraga ~i sa piece de frica iudeilor ~i Ia
venirea strajii; fiindca idee [Evanghelistul Matei]: Jar dupa
ee a trecut sdmbi'ita, ednd se lumina de ziua intdi a sap-
tamdnii, au venit Maria Magdalena §i cealalta Marie ca
sa vada mormdntul [Mt 28, 1]. Caci n-ar fi zis ,au venit",
daca ar fi ramas acolo ~i n-ar fi plecat §i ele de Ia mormil.nt
asemenea tuturor celorlalti. Deci unii, necugetil.nd bine nici
exact adevarul, au presupus ell Nascatoarea de Dumnezeu
e eealalta Marie de care vorbea Matei §i despre care Marcu
arata !iimurit cine este, zicil.nd: Jar Maria Magdalena §i
Maria mama luiJosipriveau unde era pus [Me 15, 47], iar
altii ell e Maria mama lui Iacob [eel Mic; Me 15, 40]. Caci
pretutindeni in dumnezeie§tile Evanghelii dupa na§terea ei
negraita [Fecioara Maria] e numita in chip aratat ~i pro-
priu-zis mama §i are acest apelativ foarte cunoscut: Ja
Pruneul §i pe mama Lui [Mt 2, 14]; §i iara§i: $i era aeolo
mama lui Iisus [In 2, 1], §i altundeva: Ziee mama Lui slu-
jitorilor [In 2, 5]; §i: A eobordt in Capernaum El §i mama
Lui [In 2, 12]; §i: Mama Lui §(fratii Lui stateau afara [Mt
12, 47]; dar ~i: $i stateau ldnga erueea lui Iisus mama Lui
§i sora mamei Lui [In 19, 25]. Daca vrei, 11 ai ~i pe Luca
pledil.nd in Faptele Apostolilor in favoarea eel or de mai sus:
top aee§tia staruiau in rugaeiune impreuna eu femeile §i
eu Maria, mama lui Iisus [FA 1, 14]. $i foarte greu poate fi
ea gasita numita altfel dupa sarcina, poate dupa tata sau
dupa o alta relatie de rudenie, cum am spus, astfelincil.t ea
nu e nici una din acelea.
54
Maria, prima martora a invierii
36. Caci ele au intrat eyi au ieeyit toata noaptea de Ia mor-
mant vestind apostolilor cele intamplate, de aceea nus-au
intamplat sa vada cele mai multe minuni care au lnsotit
Invierea; ea lnsa, care a eyezut nedezlipita de mormant, a
vazut toate !impede, dar nu le-a adus Ia lumina eyi nu le-a
vestit lndata, ci dupa aceea. Caci cum ar fi putut vedea
frumos femeile care plecau eyi iaraeyi veneau, In acelaeyi timp
cutremurul eyi pogorarea dintr-odata a lngerului, rostogo-
lirea pietrei, amortirea strajerilor eyi trezirea lor din nou,
precum eyi lntoarcerea unora din ei in cetate? Dare !impede
ca ea, care a eyezut necontenit cu o afectiune materna
aprinsa eyi a stat treaza cu duh fierbinte, a vazut toate exact
aeya cum au fost; ea care nu s-a departat catueyi de putin de
mormant, precum spuneam, pana ce n-a vazut de-viata-
purtatoarea Inviere. Caci piatra rostogolita eyi lngerul eye-
zand pe ea au fost vazute eyi de celelalte femei, dar cand eyi
cum s-au lucrat acestea ele n-au cunoscut deloc, ci numai
ea care a eyezut acolo a vazut in chip exact. Se pare deci ca
ei celei dintai i s-a dat vestea cea buna a Invierii eyi ca
atunci ea s-a facut, pe cat 1i era cu putinta, vazatoare a
stralucirii Fiului. $i aeya Maica lui Dumnezeu vede ea lnsaeyi
foarte Iamurit scularea Fiului eyi-i lntareeyte despre aceasta
pe vestitorii Lui [apostoli] mai mult decat femeile mirono-
site. $i daca acestea n-au facut nici o pomenire despre ea
In cuvintele Invierii, au facut astfel temandu-se ca nu
cumva marturia mamei sa nu arunce vreo banuiala eyi sa
nu trezeasca nelncredere din pricina familiaritatii ei cu
Fiul ei. Iar dupa ce a primit lnauntrul ei cu privirea eyi cu
ochii Invierea Copilului ei, Nascatoarea de Dumnezeu a
locuit In casa ucenicului iubit a§teptand vremea Ina!tarii
lui Hristos.

Maria intre inviere §i Cincizecime

37· Dar pentru ca trebuia sa ajunga Ia capat toate cele
ale Economiei Lui eyi aeya sa fie lnaltata Ia cer firea luata de
55
El, Mantuitorul aratandu-Se prietenilor Lui (cli.ci dupa In-
viere a fost eel mai adeseori nevazut pentru ei), a vorbit cu
ei multe altele §i le-a dat fagaduinta bunului Duh; dupa
care, ducandu-i cu putin afara din cetate §i binecuvan-
tandu-i cum se cadea, s-a inaltat Ia cer inca privindu-L ei
[Lc 24, 50-51], §i, pentru ca lucrul acesta sa nu le fie spre
intristare §i !ipsa Invatatorului sa nu le produca durere,
Bunul Pastor s-a ingrijit §i de aceasta: le trimite ingeri care
sale lamureasca urcarea Sa Ia ceruri §i sa-i umple de man-
gaiere negraita §i minunata [cf. FA 1, 10-11]. Iar ei, inchi-
nandu-se Lui, s-au intors iara§i acasa cu veselie petrecand
in foi§orul eel de sus potrivit poruncii [FA 1, 13] §i a§tep-
tand venirea Mangaietorului. Potrivit Apostolului Luca,
petreceau in rugaciune; caci enumerandu-i pe nume pe
ucenicii lui Hristos, adauga apoi: Ace§tia top staruiau
fntr-un suflet fn rugaciune §i fn cerere fmpreuna cufeme-
ile §i cu Maria, mama lui Iisus, §i cufratii Lui [FA 1, 13-14];
caci ea era peste tot impreuna cu ei, nelipsind deloc de Ia
lucrurile cele mai bune.

Maria prime§te de Ia fnger vestea mortii apropiate

38. Iar dupa ce In vremea Cincizecimii apostolii, um-
plandu-se de mangaierea dumnezeiescului har, au fost tri-
mi§i Ia invatarea Evangheliei unulintr-o parte, altulin alta,
§i acum se vestea propovaduirea credintei, Fecioara locuia
iara§i impreuna cu ucenicul iubit caruia li fusese lncredin-
tata, in casa acestuia din Sion, dandu-i-se cinste din partea
tuturor ca unei maici a lui Dumnezeu. Dar cum §i ea trebuia
sa guste moartea (§i oare cum nu, daca §i Fiul ei a gustat-o
fiind om cu adevarat?), inaintand in varsta §i ajungand Ia
o adanca batranete, a sosit vremea ie§irii ei [din trup], ea
este initiata de cli.tre Fiul ei printr-un Inger ca are sa piece
Ia El, a§a cum a fost §i mai lnainte cand a trebuie sa vina
Acela in pantecul ei. Deci cum a fost initiata in ie§irea ei,
socotind ca lucrul acesta e vrednic de bucurie nespusa
(caci ce era mai placut pentru ea decil.t sa fie impreuna cu
Fiul ei §i sa 1mparateasca cu El?), de 1ndata a poruncit sa se
aduca cat mai multe lumini. $i casa a fost curatita, patul eyi
iatacul au fost deopotriva 1mpodobite, iar rudele eyi vecinii
cati erau au fost chemati sa ia parte Ia veselia ei. $i dupa ce
toate au fost pregatite pentru ieeyirea ei [din trup], ea face
cunoscut celor adunati mesajul Copilului ei veniji prin Inger.
Le arata eyi ramura de palmier data ei de acela, care, cum
spuneau despre aceasta limbile obieynuite cu adevarul, era
un simbol a! biruintei asupra mortii eyi o icoana a vietii veey-
nice, aeya cum odinioara facusera copiii evreilor mieycati
de Dumnezeu Fiului ei; caci pe cand Acela se apropia de
patima Lui, aceeytia I-au adus ramuri de palmier [In 12, 13],
aratand mai 1nainte biruinta Lui asupra mortii. Iar acum,
sosind vremea ieeyirii ei, Maica Vietii adevarate statea 1n-
tinsa pe patul ei, fiind de fata loan care o primise in casa
lui eyi se numea un alt fiu a! ei, precum eyi persoane de vaza
din Ierusalim, 1mpreuna cu prietenele eyi rudele ei. Deci
Fecioara, privind spre loan eel feciorelnic eyi vorbind putine
cu el, a zis: ,Cele doua camaeyi, pe care le-arn avut toata
viata acoperamant trupului meu, poruncesc sa fie date
acestor doua femei de aici!" Iar ele erau vaduve §i legate de
ea mai mult decat celelalte. Deci ea a zis acestea, iar cei de
fata vazand simbolurile ieeyirii ei [din trup] aveau 1n ochi
multe lacrimi. Caci cine putea suporta fara suferinta lipsi-
rea de o asemenea femeie? Dupa care Fiul ei coboara din
cer luandu-i sufletul ei dumnezeiesc; dar 1i strange pe nori
eyi pe ucenicii Lui, ca sa dea 1ngroparii cinstitul ei trup.

Adormirea Mariei
39. Deci cand Nascatoarea de Dumnezeu i-a vazut, a
cunoscut pricina pentru care au fost chemati toti, a ascul-
tat cererile pe care le avea fiecare, le-a impartit pe drept
cuvant binecuvantari eyi a rostit tuturor cuvintele de ramas-
bun: ,Voi insa bucurati-va, copii, -a zis- eyi nu plangeti
deloc ieeyirea mea, ci socotiti-o mai degraba plina de bucu-
rie. Fiti convineyi ca rna mut spre bucuria cea adevarata.

57
:?i trupul acesta a! meu a~a sa-l predati mormantului in
forma in care-! voi lasa eu, caci aceasta e voia mea." Dupa
care 1-a chemat pe Petru ~i apoi pe ceilalti ~i, aprinzand ei
luminile, veselindu-se ea cu duhul ~i-a deschis buzele ~i
a zis: ,Te binecuvantez pe Tine, Datatorule a toata binecu-
vantarea, Pricina luminii, Care ai locuit in pantecul meu.
Binecuvantez, Stapane, iubirea Ta cu care ne-ai iubit pe
noi, §i maresc cuvintele Tale pe care ni le-ai dat in adevar,
~i cred ca mi se vor face cate mi-ai spus mie." l?i vorbind
a~a, s-a intins pe patul ei, dupa care ridicandu-~i mainile
in sus ~i alcatuind cu trupul ei neprihanit un chip nobil ~i
impodobit, §i deschizandu-§i §i cinstita gura, caci vedea
deja pe Domnul venind Ia ea cu multime de ingeri, s-a
umplut in intregime de placere §i bucurie §i zicand: ,Fie
mie, Doamne, iara~i dupa cuvantul Tau!" [cf. Lc 1, 38] §i-a
dat duhul ca in somn §i 1-a pus in mainile iubite ale Fiului
sau. Dar ca sa nu para ca e altfel cuvantul despre adunarea
apostolilor facuta Ia adormirea Fecioarei, nu e nimic rau a
adauga cuvantului cele spuse de Dionisie Areopagitulin eel
de-al treilea capitol [a! tratatului Despre Numele divine] a!
carui titlu e: ,Care e puterea rugaciunii §i despre fericitul
Ierotei, despre evlavie §i scrierea teologica", acestea fiind
rostite catre un Timotei, episcop a! Efesului. Iar cele aflate
in acest capitol sunt cuvant de cuvant a§a:

Marturia lui Dionisie Areopagitul

40. ,,Atunci cand multi dintre sfintii no§tri frati ne-am
adunat §i noi, precum ~tii, §i el pentru vederea trupului
de-viata-obar§ietor ~i de-Dumnezeu-incepator, ~i erau de
fata §i Iacob fratele lui Dumnezeu ~i Petru, varful §i cui-
mea cea mai in varsta a teologilor [autorilor Scripturii], s-a
socotit potrivit ca toti ierarhii sa laude in imne, pe cat era
in stare fiecare, bunatatea nesfar§ita in putere a lucrarii
sfinte tearhice. Atunci intre toti ierarhii no§tri prin~i de
Dumnezeu, el [Ierotei] ridicandu-se cu totul peste sine,
ie§ind cu totul din sine insu§i, a fost mai tare decat toti
58
dupa teologi [autorii Scripturii] patimind comuniunea cu
cele Iaudate In imne, eyi fiecare din cei care II auzeau eyi-1
vedeau, eyi II cunoeyteau eyi nu-l cunoeyteau, II socoteau plin
de Dumnezeu eyi un imnolog dumnezeiesc. ~i ce ti-aey putea
spune despre cele teologhisite de acela? Caci, daca nu uit §i
de mine lnsumi, eytiu multe de Ia tine auzind unele parti
din acele imnodii entuziaste'"12 • Acestea le spune dumneze-
iescul Dionisie. Iar cuvantul nostru sa-eyi urmeze calea mai
departe.

fnmormiintarea Mariei
41. Deci corul apostolilor eyi toti barbatii eyi femeile de
seama cati erau acolo lnconjurand In cere sfantul trup a!
Fecioarei !-au cinstit cu imne funebre eyi au sarutat cu evla-
vie eyi afectiune orice madular a! lui aratand nu numai cele
ale dorului, ci eyi crezand ca din atingerea de el au cele ale
folosului. Iar credintei i-a urmat dovada faptelor: orbilor Ii
s-au luminat ochii, surzilor li s-au deschis urechile, ologi-
lor li s-au lntarit talpile picioarelor eyi orice suferinta eyi fel
de boala s-a destramat cu ueyurinta. Dar de ce sa nu spun
cele mai desavareyite? Vazduhul §i cerul s-au sfintit prin
urcarea duhului ei; iar pamantul In chip asemanator pune
a§ezarea In el a sfantului trup; dar nici firea apei n-a ramas
neparta§a de binecuvantare, ci eyi ea s-a lmpartaeyit de sfin-
tire prin baia trupului; caci aceasta nu avea nevoie de
curatire (caci cine ar putea afirma aceasta nefiind cu totul
lipsit de minte eyi de cuget?) ci mai degraba sfintea prin
atingerea de el tot ceea ce se atingea de el. Dupa care ce s-a
lntamplat? Invaluit In giulgiuri curate, curatul trup a fost
aeyezat iaraeyi pe pat, eyi aeya, puterile lntelegatoare cantand
imne iar apostolii eyi dumnezeieeytii parinti cantand cantari
cuvenite lui Dumnezeu, dumnezeiescul chivot a fost purtat
cu zeci de mii de lumini pe mftinile eyi umerii apostolilor din
Sion spre locul s!ant numit Ghetimani, escortat, precedat

"Despre Numele divine 3, 2; PG 3, 681C-684A.

59
§i urmat, pe drept cuvant, de lngeri care II umbreau cu ari-
pile lor, pampa fiind mai stralucita §i mai cinstita decat Ia
mutarea chivotului Vechiului Legamant a! Domnului, cum
relateaza Sfintele Scripturi [1 Rg 6, 1; 3 Rg 8, 4].

Ultima nelegiuire a iudeilor

42. Acestui lucru frumos §i dumnezeiesc i se lntampla
lnsa §i un lucru grav §i denigrator, vrednic nu de tacere, ci
de pomenire spre slava §i lauda drept-cinstitorilor §i spre
ru§inea celor vicleni §i alipiti pururea de raul necredintei.
Pe cand acest sfant convoi a ajuns In Ghel;imani, In Jocul In
care Nascatoarea de Dumnezeu se gandise dinainte sa fie
dat mormantului neprihanitul ei trup, iudeii cei plini pu-
rurea de pizma nici acum n-au §tiut sa taca, ci §i-au lnchis
ochii lnaintea stralucirii celor ce aveau Joe §i au lasat sa
rabufneasca patima care-i bantuia lnauntru. Prin urmare,
eel mai nebun §i mai nerll§inat dintre ceilalti s-a napustit
asupra nasaliei purtate, plin de i:l navala §i nebunie iratio-
nala; scopullui era sa doboare Ia pamant sfanta nasalie §i
sa o batjocoreasca cu o asemenea batjocura, prealndrazne-
tu!. Dar dreptatea dumnezeiasca n-a stat nepasatoare, ci
mainile care s-au apucat de nasalie au fast numaidecat
retezate de Ia coate. Dar cea care a umplut lumea de bucu-
rie prin na§terea ei nu trebuia sa se faca prin moartea ei
nici o pricina de intristare pentru absolut nimeni. Dar pen-
tru ca eel ce patimea era rau, dar rautatea, pe cat se pare,
nu era de nevindecat daca cerea din patimirea sa rea fru-
moasa pocainta pentru cele facute cunoscute mai lnainte.
Dar pentru ca era lipsit de maini §i nu le mai avea ca sa le
intinda spre implorare, atunci scoate lacrimi din .ochi §i
a§a cere vindecarea. Vezi, a§adar, atat pedepsirea, cat §i
tamaduirea: caci indata cei ce duceau patul s-au oprit, iar
eel ce suferise taierea s-a apropiat, iar madularele retezate
fiindu-i potrivite Ia coate - Ia porunca lui Petru- indata a
urmat vindecarea mainilor.

60
inaltarea trupului Mariei Ia cer
43· De aici preasfantul trup a fost dus in preasfantul
Ghetimani ~i acolo a fost predat mormantului - ~i ce era
de mirare, clici Fiul ei, Care era Dumnezeu, a fost ~i El
ingropat omene~te? -, iar prin acesta a fost trimis spre
corturile cere~ti ~i dumnezeie§ti. Incredinteaza cuvantul
acesta Iuvenalie, dumnezeiescul episcop a! Ierusalimului13,
iar acesta e un barbat sfilnt ~i purtator-de-Dumnezeu care
zice ca dintr-o predanie veche ~i adevarata a ajuns Ia el
cuvantul acesta, §i spune a~a: Trei zile intregi sfintii apos-
toli au ramas Ia mormant ascultand imne dumnezeie~ti
cfmtate de sus; dar dupa a treia zi, pentru ca unul din
apostoli s-a intamplat sa lipseasca de Ia ingropaciune din
motive tinand de o economie mai dumnezeiasca, astfel
!neat aceasta minunata departare sa se fadi cunoscuta
tuturor, atunci vine §i el ~i, pe drept cuvant, !ucrul i se face
prilejul unei lntristari nemasurate ~i nu suporta faptul ca
n-a fast parta§ Ia un lucru a~a de frumos. Deci sfanta ceata
a apostolilor, socotind eli nu e drept sa nu vada ~i sa lm-
brati~eze ~i el ace! trup de viatli purtator, porunce~te sa i.
se deschida indatli mormantul. Acesta a fast deschis, dar
comoara dinauntrullui nu era nicaieri, zacand.in el numai
cele de ingropare, ca Ia Copilul ei dupa Inviere [In 20, 6-7].
Pe care acela ~i cei de fatli, imbrati~andu-le ~i umplan-
du-se de negraitli bunli mireasma ~i har, pecetluiesc din
nou mormantul iar mireasma o transmit din tata in fiu
celor de dupli ei. ~a este cuvantulingroparii dumnezeie~ti
a trupului de-viatli-purtator, caci Cuvantul Cel nascut din
ea a mutat-o intreaga Ia Sine Insu~i ~i a binevoit ca ea sa
vietuiasca §i sa fie impreuna cu El pururea. Iar in locul
preacuratului sau trup, cea care ne-a dat pricina de mult
bine ne-a dat mo§tenire ve~mantul ei. Iar cum §i In ce chip
s-a intamplat aceasta ~i a ajuns Ia noi acest fericit dar
~i cum Constantinopolul s-a imbogatit cu aceasta comoara
nejefuita, va arata acum cuvantul nostru.

13 intre anii 422-458, pomenit ca sfant pe 11 iulie.

61
Relatarea descoperirii §i aducerii Ia Constantinopol
a ve§mantului Mariei de ci'i.tre Galbios §i Candidos
44· Leon eel Mare 14 care in acea vreme tinea cu putere
sceptrulimparatiei romanilor, acest evlavios Leon avea sub
el doi oameni carora le incredintase conducerea armatei,
numele unuia era Galbios iar al celuilalt Candidos•s, fiind
frati dupa neam §i dupa virtute §i, scurt spus, erau foarte
vestiti in toate §i putini erau asemenea lor. Dar le lipsea un
lucru foarte mare, daci:l faptul de a nu avea o credinta
sanatoasa inseamna a fi bolnav in lucrurile cele mai mari
§i mai de seama, fiindca erau parta§i ai vatamarii lui Arie,
acest rau venindu-le ca o mo§tenire din traditia parinteasca;
caci se spunea ca erau foarte apropiati de Ardaburios §i
Aspar care tiranizau pe vremea aceea curtea itnparateasca
§i pe care adevarulii vadea in chip aratat ca gandeau cele
ale lui Arie. Dar harul lui Dumnezeu nu i-a lasat pe
Candidos §i Galbios, care in celelalte privinte erau buni §i
prieteni ai Lui, sa fie neluminati cu privire Ia acest lucru de
cea mai mare insemnatate pentru mantuire, ci ii aduce de
Ia ratacire Ia adevar intr-un chip atat de sigur !neat nu
numai ei au ajuns sa fie drepti §i siguri in ce prive§te buna
credinta, dar pe cat le statea in putere se grabeau sa-i fadl.
de aceea§i credinta cu ei §i pe ceilalti pe care-i §tiau ca nu
umbla in adevar. Avand o astfel de dispozitie drept credin-
cioasa s-au dedicat cu intensitate §i generozitate sufleteasca
§i milosteniilor fata de cei saraci, riivnind sa rasplii.teasca
lui Hristos pentru cunoa§terea adevarului. Prin urmare,
preacurata Maica a marelui Dumnezeu §i Mantuitorului
riostru, vriind sa dea cetatii ei [Constantinopolului] drept
comoara nejefuita ve§miintul ei, randuie§te ca prin ace§ti
barbati iubitori de Dumnezeu acest lucru sa se faca intr-un
mod mai dumnezeiesc. Iar aceasta a fost a§a.

14 imp8.rat lntre anii 457-474.

15Sau Canadidian; 'impreuna cu Ardaburios §i Aspar, alti generali
de origine alanidi ~i ariana, au luptat in 424 In Italia lmpotriva
uzurpatorului loan.
 45. Sade§te In ei dorinta lnchinarii Ia Locurile Sfinte din
Ierusalim; lucru pe care 1-au §i fiicut din porunca lui Leon
§i Verina, fiind urmati de nu putini dintre cei ai casei lor
§i de prieteni. Deci a§ternandu-se ei pe drum, au ajuns In
Palestina, dar au preferat caii maritime pe cea care ducea
In Galileea, socotind ca e mai important sa vada Nazaretul
§i Capernaumul dedl.t sa se delecteze de priveli§tile coastei
maritime. Caci acolo a fost sfanta locuinta a Nascatoarei de
Dumnezeu fiindca In ea a fost vazut Cuvantullui Dumnezeu
Care a ie§it din ea, §i a fost sala§ul Sau iubit §i obi§nuit.
Deci ajungand ei aici, precum spuneam, pentru ca vremea
nu le ajungea sa mearga mai departe, caci era deja seara §i
noapte lipsita de lumina, a fost randuit printr-o economie
din care negre§it n-a lipsit Dumnezeu16 ca sa-i primeasca
un sat mic In care locuiau §i altii, nu putini, printre care §i
o femeie care stralucea prin curatie §i lmpodobita cu sim-
plitate, ajunsa Ia adanci batraneti §i cinstita, cu parul alb,
dar stralucind Inca §i mai mult cu podoaba virtutilor, Ia
care era adapostita comoara dumnezeiasca a ve§mantului
[Mariei]. Dar cum ar fi putut fi pazitoarea unui lucru atat
de mare daca n-ar fi fost lmpodobita cu frumusetea virtu-
tilor §i curatia sufletului? Femeia era evreica, caci ne este
prieten adevarul. S-ar putea spune ca sufletul ei era lipsit
de lumina, dar gata §i potrivit spre primirea luminii, iar §i
In aceasta se arata In chip vadit economia [lui Dumnezeu],
pentru ca, pe cat se grabea aceasta sa ascunda comoara pe
care o avea, cu atat mai mult sa fie crezut lucrul fiicut aratat.
46. Vezi, a§adar, gratia exceptionala a economiei. Caci
venind lnteleptii Galbios §i Candidos sa lnnopteze Ia ea,
fiind condu§i astfel de mana de dumnezeiescul har, casa ei
era minunata numai prin ceea ce era ascuns In ea, caci In
celelalte nu avea nimic maret, ci era extrem de umila. A§a-
dar, cand a venit vremea cinei, a§ezandu-se Ia masa au
vazut o alta camaruta interioara luminata de o multime
de sfe§nice aprinse, lnmiresmata de tamaie §i miruri, §i o

'' Cf. Odyssea 18, 353.

multime de bolnavi zacand In ea. De unde au banuit ca
ceea ce se vedea era un lucru dumnezeiesc §i venerat, chiar
daca nu aveau deloc habar de adevarullucrului. A§adar, o
chemara pe acea buna batrana sa §ada Ia masa lor dorind
sa cunoasca de Ia ea despre ce lucru e vorba. Ea lnsa nu se
lnvoia Ia aceasta, pretextand religia §i ca nu-i este lngaduit
unei evreice sa guste hrana lmpreuna cu cre§tinii.Ei lnsa,
mistuiti de setea cunoa§terii lucrului acela, n-au dat lnapoi
nici o clipita ci o chemau Inca §i mai stiiruitor sa §ada Ia
masa cu ei, iar Ia refuzul ei i-au opus o obiectie Inca §i mai
puternica zicand: ,Ce piedica este daca mananci cele ale
tale, din care obi§nuie§ti sa gU§ti, iar noi vorbim cu tine,
lmparta§indu-te numai din mancarurile tale?" Femeia s-a
lasat convinsa de acestea §i a venit Ia masa.
47· ~i dupa ce au mancat lndeajuns, barbatii i-au cerut
In comun sa le faca cunoscut ce anume erau cele ce se
savar§eau In camera interioara, caci socoteau ca era un
lucru ce tinea de legea veche §i umbratica. Atunci femeia le
spune cele ce se faceau, dar nus-a lasat convinsa sa dezva-
luie catu§i de putin pricina prin care se faceau acelea. ~i a
zis: ,Voi, dumnezeie§tilor, vedeti multimea bolnavilor, caci
In acest Joe vrea Dumnezeu sa fie alungati demonii, orbii
sa vadii liber, ologii sa umble, surzii sa auda §i mutii sa
vorbeasca In chip minunat [cf. Mt n, 5], se vindeca U§or §i
alte boli §i defecte trupe§ti nevindecate deloc de me§te§U-
gurile doctorilor." Iar ei, care nu erau barbati nepriceputi
nici nu lasau sale scape sa afle ceva de folos, au lntrebat-o:
,De cand a lnceput locul acesta sa faca astfel de lucruri?"
Iar aceea a zis: ,La noi, Ia evrei, stapane§te un cuvant
transmis din parinti care spune ca Dumnezeu S-a aratat In
acest Joe unuia dintre parintii no§tri, §i de atunci locul §i-a
pastrat darul sau." Ziciind ea acestea, ei nu erau convin§i
In inima lor, ci lise parea ca- a§a cum §i stateau lucrurile
- femeia ascundea adevarul sub masca frumoasa a unor
cuvinte convingatoare. Prin urmare, i-au cerut Inca §i mai
fierbinte sa le descopere ce era, ru§iniindu-se, daca nu de
altceva, atunci de osteneala unui drum atilt de mare facut
j
''I
r'
cu nici un alt pretext decat vederea Locurilor Sfinte §i
auzirea unor cuvinte sfinte §i iubitoare de Dumnezeu.
Ea insa nu se invoia, ci ramanea Ia ce spunea, socotind o
ru§ine a religiei ei descoperirea !impede a adevarului §i
zicand ca nu §tie nimic mai mult decat ca locul e plin de
harul dumnezeiesc.
48. Dupa ce aceia §i-au dat bine seama ca §tia exact de-
spre ce este vorba, dar evita sa Ii-I faca cunoscut §i, de ace-
ea, se prefacea ne§tiutoare, au ajuns §i mai doritori in ce
prive§te aflarea lucrului de care era vorba, §i inima lor a
inceput sa arda ca Ia cei din jurullui Cleopa [Lc 24, 32].
Insa§i [Maria] ii atata spre aceasta vrand sa daruiasca
bizantinilor o comoara dumnezeiasca §i nejefuita. Deci ei
au pus in mi§care orice mijloc pentru ca femeia, renuntand
Ia ascunderea ei neclintita, sa faca aratat lucrul pe care-!
trecea sub tacere. De aceea a fost nevoie §i de juraminte
puternice care sa inmoaie incapatanarea sufletului ei. ~i
a§a, legand-o din toate partile §i ca invaluind-o in legaturi
cu neputinta de scapat din ele, de-abia au convins-o sa le
descopere lucrul. Suspinand deci adanc §i lacrimand §i cu
ochii fixati in pamant, ea a zis atunci: ,Nicicand pana azi
aceasta dumnezeiasca taina n-a fost vadita vreunui barbat.
Caci cu juraminte stramo§ii mei au predat-o din generatie
in generatie unei singure femei, §i aceea fecioara. Dar
pentru ca va vad barbati respectUO§i §i cinstitori de Dum-
nezeu, vreau sa va fac cunoscut §i aceasta: pentru ca pana
Ia mine au fost femei din neamul meu, dar dupa mine nu
este alta fecioara careia sa-i incredintez cunoa§terea aces-
tei taine, va fac cunoscut lucrul voua, caci socot ca §i voi
veti avea cuvantul pazit in voi. Aici zace pllzit ve§mantul
acelei Nascatoare de Dumnezeu; caci acesta e lucrul care
ne-a fost predat de sus." Iar barbatii au tremurat de frica
auzind §i numai inceputullucrului. Dupa care femeia a
adaugat: ,Caci aceasta Nascatoare de Dumnezeu savar-
§indu-§i viata a dat in dar ca binecuvantare in parte cele
doua ve§minte ale ei Ia doua femei fecioare. Dintre care
una, fiind stramoa§a neamului meu, primind lucrul daruit
65
1-a pus lntr-un chivot eyi a poruncit femeilor din neamul ei
sa-l lase moeytenire negreeyit unei fecioare din fiecare gene-
ratie. Acesta e, prin urmare, chivotul pe care-! vedeti aeyezat
In camera interioara, iar veeymantul care se afla In el este
pricina tuturor minunilor care se fac. Acesta e, barbati,
adevarul despre lucrul cautat de voi, iar cunoaeyterea lui
sa fie marginita doar Ia voi eyi nimeni din toti cei din Ieru-
salim sa nu-l afle!"
49· Auzind acestea, o frica Inca eyi mai mare a intrat In
blirbati, amestecatli cu veselie: frica din pricina mliretiei
celor auzite, iar veselia din pricina lmpartlieyirii unor ase-
menea taine. Dar ce s-a lntamplat dupa aceasta? Arun-
candu-se Ia plimant eyi tinandu-i picioarele, barbatii au zis:
,Nimanui din cei din Ierusalim nu-i vor fi facut~ cunoscute
cele grliite nouli, sa nu ai nici o lndoialli, doamnli, clici te
chemam doamna ca una ce te-ai lnvrednicit de asemenea
taine- martorli pentru aceasta ti-o aducem pe Nlisclitoa-
rea de Dumnezeu. Ingaduie-ne lnsli nouli, care te rugam, §i
altceva: sa dormim In locul acesta In care zace acest lucru
dumnezeiesc!" Deci femeia le-a lngliduit numaidecat. Au
fost aduse In acelloc cuverturi, dar ei nus-au predat som-
nului, ci profitand de lini§tea noptii au petrecut toatli
noaptea In rugaciune §i multumind cu lacrimi fierbinti
Nliscatoarei de Dumnezeu eli s-au lnvrednicit de asemenea
auziri §i privilegii sfinte. Iar dupa ce i-au vlizut eyi pe bol-
navi cuprin§i de somn, au luat din toate plirtile mlisura
chivotulrti In care se afla dumnezeiescul veeymant, eyi au
cercetat cu de-amlinuntul felullemnului din care era flicut
chivotul. Dupa care, In zori, plecand au lmbrlitieyat-o pe
venerabila batranli §i au lndrumat-o ca, dacli are nevoie de
ceva din Ierusalim, sa le spuna cu lndrliznealli, clici Ia .ln-
toarcere - ziceau - vor trece iara§i pe acela§i drum. Dupa
care au plecat spre Ierusalim, din moment ce aceea le-a
spus eli n-are nevoie de nimic altceva de Ia ei decat de
rugliciunile lor §i ca doreeyte sli-i vadli iarlieyi voioeyi.
so. Ajungand, a§adar, Galbios §i Candidos Ia Ierusalim
§i lmplinind lui Dumnezeu fagaduintele lor §i lmplirtind
66
saracilor §i nevoia§ilor cu mana larga, chemara in ascuns
cativa me§te§ugari priceputi in lemn carora le poruncira sa
faca un chivot asemanator dupa masurile pe care le lua-
sera, §i dupa forma §i felullemnului, poruncind ca acesta
sa fie vechi, ca prin asemanarea lui exacta sa nu se deo-
sebeasca cu nimic de acela. S-au gandit apoi §i Ia altceva
pentru ascunderea celor ce se vor face, §i fac rost de un
acoperamant aurit ca sa acopere cu el chivotul. Deci, dupa
ce §i-au facut frumos ragaduintele §i impartirea bunurilor,
luand chivotul me§te§ugit se intorc iara§i in sat sanato§i §i
voio§i, daruind venerabilei femei arome §i tamaie potrivite
spre slujirea sfanta. Ea ii prime§te iara§i pe barbati cu bu-
curie, cape unii obi§nuiti deja ai casei, iar ei ii cer ca §i mai
inainte sll innopteze in camera sfanta. $i ea ii lasa, neba-
nuind nimic. Iar ei intrand inauntru au petrecut tot timpul
in rugaciuni catre preacurata Maica a Domnului, ingra-
§andu-le cu lacrimi ca pe o jertfa sfanta §i zicand: ,$tim,
preadumnezeiasca §i preasfanta Stapana, noi, robii tai, ce
s-a intamplat cu Ozan acela cand s-a atins in vechime cu
indrazneala de chivotul Legii [2 Rg 6, 6-7]. Deci cum noi,
care suntem vinovati de multe pacate, vom indrazni sa ne
atingem de acest dumnezeiesc chivot in care e depusa o
asemenea comoara? $i nu numai sa ne atingem de el cu
maini necurate, ci §i sa-l mutam in alta parte? Da deci un
semn de incuviintare vointelor sufletelor noaste, buna
Maica a Celui Bun! Caci mutarea se face in cetatea ta, care
e imparateasa tuturor celorlalte cetati §i care a §tiut sa cin-
steasca intotdeauna cu sarg cele ale tale. Caci ne sarguim
sa-i aducem acest dar dumnezeiesc spre asigurare §i slava
a ei in veci nestinsa." Acestea zicandu-le in rugaciune
toata noaptea, §i scaldand cu lacrimi pamantul, au ajuns
dintr-odata mai plini de indrazneala amestecata cu evlavie.
Dupa care, apropiindu-se de dumnezeiescul chivot cu suflet
bucuros §i tremurator §i, pentru ca din pricina somnului
toti cei ce dormeau acolo nu simteau nimic (o, fericite
maini! o, furt mai presus de orice repro§!) !-au luat cu
bunavoirea dumnezeiescului har, §i !-au luat punand in
67
locul lui chivotul asemanator me§te§ugit 1n Ierusalim,
punand peste el §i un acoperamant a carui 1nfati§are era
de aur, a§a cum a aratat deja cuvantul.
51. Iar 1n zori o 1mbrati§eaza pe sfiinta femeie cerandu-i
rugaciunile §i sa nu 1nceteze a se ruga pentru ei §i a-i
pomeni. Dupa care 1i arata cu degetul acoperamantul care
1nvaluia pretinsul chivot adevarat, §i care i s-a parut femeii
eli a fost adus ofranda de aceia 1n semn de cinste. Dupa
care, aratandu-se racatori de bine fata de nevoile saracilor
aflati acolo, o apucara pe drumul de 1ntoarcere bucu-
randu-se foarte. Iar dupa ce au ajuns 1n Bizant, n-au soco-
tit ca e bine sa 1mparta§easca taina 1mparatilor de atunci
sau patriarhului, caci le .era frica sa nu le fie luat de aceia
lucrul acela 1n care-§i puneau binele lor. Deci sratuindu-se
mult, li s-a parut eel mai bine sa faca ceva ·In ascuns,
mi§candu-i spre aceasta negre§it §i Nascatoarea de Dum-
nezeu. Ei aveau un Joe 1naintea zidului cetatii aproape de
golful marii Cornu! de Aur, cu numele Vlaherne. In acest
Joe au ridicat o casa de rugaciune, dar socotind sa tina as-
cuns lucrul, au numit casa a lui Petru corifeul [Apostolilor]
§i a lui Marcu. Deci punand 1n ea acea comoara sfiinta,
§i-au dat toata sarguinta ca 1n biserica sa se 1nalte ne1ncetat
imne §i buna-mireasma aromelor §i sa se bucure de stra-
lucirea necontenita a luminilor. ~i a§a multa vreme acea
dumnezeiasca taina a continuat sa ramana cu adevarat tainii.
52. Dar atunci cand cea cinstita prin aceasta taina n-a
mai binevoit ca ace! ve§mant a! ei sa fie un bine restrans
doar Ia doi oameni §i ascu~s 1ntr-o adanca tacere, §i ca
acea bogatie com una sa fie proprie doar lor, iar de ace!
ospat ob§tesc sa se desfete numai aceia, 1i pune 1n mi§care
pe aceia spre aratarea a ceea ce era trecut sub tacere. ~i
atunci, venind, ace§tia vestesc celor ce tineau atunci pute-
rea §i le lamuresc §i arata care era minunea §i cum a fost
adusa acolo; iar cei care i-au ascultat au fost cuprin§i de
bucurie mare §i lucrul ascuns e facut public. Galbios §i
Candidos au fo~t socotiti fericiti 1ntru toate §i cinstiti cu J
cinstiri publice pentru slujirea lor, iar 1n locul acela a fost J
68
zidita Nascatoarei de Dumnezeu cu cheltuieli imparate§ti o
casa dumnezeiasca; §i fiicandu-se o racla din argint §i din
aur, aceasta a primit acea com oar a sfiinta, §i casa a fost
cinstita cu multe alte danii §i daruri. Iar loan §i Verina
(caci ei erau cei ce domneau atunci, sub care aceasta mare
taina s-a aratat §i a fost adusa in cetatea imparateasca),
imparatind frumos §i evlavios, inca §i Galbios §i Candidos
care au slujit in modul eel mai gratios aceasta slujire, s-au
mutat Ia viata cea neimbatranitoare.
53· Astfel deci aceasta sfanta racla nu ne poarta ni§te
tablite scrise de mana lui Moise, ci ne aduce un ve§mant
dumnezeiesc §i preacinstit care a imbracat nu numai tru-
pul preaneprihanit §i preacurat, ci in care - vorbind in
chip indraznet - a fost strans Ia piept §i aJaptat Cuvantul
lui Dumnezeu cand era Prune, astfel !neat a fost patat cu
picaturi din infrico§atorullapte cu care a fost hranita Hrana
§i Viata a toate. De aceea nici un cuvant nu este de ajuns
pentru a lauda cu adevarat ace! ve§mant, ci lucrul trebuie
adus numai cu multumire Nascatoarei de Dumnezeu §i
Fiului ei, Mantuitorul §i Imparatul nostru ob§tesc, Care
randuie§te toate spre folosul §i mantuirea noastra. Lui fie
slava §i puterea acum §i pururea §i in vecii vecilor. Amin.
 SIMEON METAFRASTUL

Tanguirea
Preasfintei Nasditoare de Dumnezeu
atunci cand a 1mbd1ti§at cinstitul trup
al Domnului nostru Iisus Hristos 1

Acesta e motivul, preadulce Iisuse, pentru care magii

veni~i In Betleem ti•au adus Tie Celui abia nascut nu nu-
mai aur ca unui lmparat §i tamaie ca unui Dumnezeu, ci §i
smirna ca unui mort [Mt 2, 1-12]. Acesta e motivul pentru
care sabia va trece prin inima mea, cum a prorocit Simeon
[Lc 2, 35]. Acesta e focul pe care ai venit sa-l arunci pe
pamant, cum ai lnvatat Tu Insuti [Lc 12, 49]. Caci mai ar-
zatoare decat focul este pentru o mama iubitoare de copii
moartea Copilului ei Unul-Nascut. Putin mai lipse§te §i
salutul lui Gravriil se ridicl\ lmpotriva mea, caci acum
Domnul nu mai este cu mine, precum mi-a vestit acela [Lc
1, 28], ci Tu acum rara suflare e§ti lntre cei morti §i cerce-
tezi cele mai dinauntru ale iadului [Rm 10, 7; 1 Ptr 4, 6; Ap
1, 18], iar eu respir aerul §i sunt lntre cei vii. $i nu lnteleg
pentru care lucru ai fost omorat. Caci virtutea Ta a aco-
perit cerurile, potrivit lui Avacum [3, 3], §i acum zaci fara
chip, Tu Cel frumos lntre fiii oamenilor [Ps 44, 3], §i e§ti
lngropat fara slava In pamant, Tu Cel a Carui slava o po-
vestesc cerurile [Ps 18, 1]. $i un mormant sapat In piatra
Te poarta pe Tine, pe Care Daniel Te-a vazut piatra taiata
din munte fara mana de om [Dn 2, 34-35]. Nepatimitor
Te-a aratat na§terea a§a cum In rug[ul nears; Is 3, 2] se

'PG 114, 201-217 (BHG 1048).

71
11 '11'1 ,,,
'''
arata dumnezeiasca Ta unire cu oamenii, a~a cum in Iosif
[Fe 37, 19 sq] s-a aratat uneltirea iudeilor ~i in Isaac [Fe
22, 1 sq] asemanarea morj:ii Tale. Riimiine, a~adar, semnul
lui Iona [Mt 12, 39; 16, 4], taina Invierii Tale.
Vai mie! ca zaci mort in piatra, Cel ce ridici din pietre pe
copiii lui Avraam [Mt 3, 9]. Caci ~i atunci cil.nd pietrele s-au
despicat din pricina patimii Tale mantuitoare [Mt 27, 51],
multi n-au crezut in numele Tau. Tu, Care ai spus ca n-ai
unde sa-Ti pleci capul [Mt 8, 20] iudeilor pe care i-ai nu-
mit vulpi din pricina gandurilor lor viclene, Ti 1-ai plecat
murind pe cruce, gasind cu recuno~tinta a§ternuta ca un pat
credinta talharului [Lc 23, 39~43]. ,M-a privit soarele",
sa spuna cea care cantil. [Cant 1, 6]; ,,Apus-a soarele inca
jiind miezul zilei", sa-mi spuna Ieremia [15, 9]! Da, caci
mahnirea a cuprins ~i soarele simtit, atunci cand a lipsit
soarele gandit cu mintea [spiritul]. Da, pietrele au suferit
despicare [Mt 27, 51] ~i impreuna eu ele e in primejdie sa
se despice ~i inima mea. 0, Trup sfant, care te-ai inchegat
din sangele meu mai presus de fire; caci vechea mea dato-
rie a fost pe deplin platita. Pentru aceasta, Stapane, ai plecat
cerurile ~i ca o ploaie ai pogorat pe pamant [Ps 71, 6] ca sa
suferi §i moarte. Elva scula ~i trupurile sfintilor adormiti
[Mt 27, 52], dar rna va omori pe mine, care Te-am nascut.
De ce acestea, Copile preadorit? Caci tara vatamare s-au
amestecat cele neamestecate ~i focul nematerial a! Dumne-
zeirii nu a ars maruntaiele mele; dar acum alt foe mistuie
inauntrul meu toate ~i vatama miezul inimii. Petiri de
bucurie am primit odinioara prin Inger §i am ~ters orice
lacrima de pe fata pamantului; dar aceasta durere se in-
gra§a numai din lacrimile mele. ~tiu ca te-ai pogorat Ia iad
dezlegand sufletele incuiate acolo, dar smulge impreuna cu
ele ~i sufletul meu de aici, netrecand pe langa mine pentru
ca sunt un mort care rasufla.
0, mortule go! §i Cuvinte a! Dumnezeului Celui Viu, de
bunavoie Te-ai lasat osandit sa fi inaltat pe cruce, ca pe
toti sa-i atragi Ia Tine Insuti [In 12, 32]! Care oare dintre
madularele trupului Tau a ramas scutit de patimire?
72
 0, cre§tet a! meu dumnezeiesc, ranit de spini §i pe care
i-ai infipt §i-n inima mea!
0, cap sfant §i impodobit, care odinioara n-aveai unde
sate pleci §i sate odihne§ti, acuma te-ai plecat numai spre
mormant §i te odihne§ti, cum spunea Jacob [Fe 49, 9], ca
unleu!
0, capul meu drag §i iubit, lovit cu trestie [Mt 27, 30], ca
sa indrepti trestia stricata de eel rau §i ajunsa departe de rail
0, obraji care ati primit palme [Mt 26, 67]!
0, gura asemenea unui fagure de miere, de§i ai gustat
amaraciunea fierii §i ai baut otetul c.el iute [Mt 27, 34· 48]!
0, gura, in care nu s-a gasit vicle§ug, .chiar daca un sarut
viclean te-a predat mortii [Mt 26, 49]!
0, maini, care 1-ati plasmuit pe om §i acum sunteti piro-
nite pe cruce §i intinse in iad, care .atingeti mana care s-a
atins odinioara de porn [Fe 3, 1-3] §i sculati din cadere pe
Adam intreg!
0, coasta strapunsa de sulita [In 19, 34], din pricina
stramoa§ei care a fost plasmuita din coasta [Fe 2, 21-25]!
0, picioare, care ati umblat pe.ape cape uscat §i ati sfintit
eurat firea curgatoare!
Vai mie, Fiule mai vechi decat Maica Tal Ce tanguiri
funebre §i ce imne de ingropare iti voi canta? Nu mai sunt
vasul cu mana, caci mana hranitoare de suflet s-a varsat
acum in mormant. Nu mai sunt rugul nears, caci sunt cu
totul mistuita de focul gandit cu mintea a! ingroparii Tale.
Nu mai sunt sfe§nicul de aur, caci lumina a fost pusa sub
obroc [Mt 5, 15]! Ce multe sunt lucrurile mari pe care mi
le"ai aratat [Le 1, 49]! Din toate generatiile m-ai ales. Ai
limpezit pentru mine glasurile prorocilor. Vrand sa cobori
din cer precum fnsuti §tii, ai a§teptat venirea mea in lume,
neavand vas vrednic sa primeasca Dumnezeirea Ta. Nu-
mai Tie, chiar inainte de zamislirea mea, m-au !agaduit
mireasa i:tascatorii mei. Am fost adusa Ia lumina vietii §i
am ramas doar pentru foarte scurta vreme cu parintii mei,
caci dupa ce am fost intarcata de Ia sani de lapte, am fost
intarcata §ide parinti, §i am fost adusa intreagaTie intreg,
73
~i am fast inchinata Ia templu ca una care aveam sa rna fac
templu preacurat Tie. Tatal meu ~i mama mea m-au para-
sit, dar Tu m-ai luat ~i m-ai hranit printr-un Inger ~i, cum
spune David: Pdinea ingerilor a mdncat omul [Ps 77, 25]!
Am vazut Inger intai-statator vorbind cu mine ca ~i cu o
Doamna; pe care vazandu-1 mai inainte Zaharia, a surzit ~i
i s-a impiedicat limba [Lc 1, 5. 59-63; 3, 2]. S-a veselit §i
un prune [loan] in pantec ~i a raspuns sa!tand salutarii,
inchinandu-se Tie Celui purtat in pantecul meu [Lc 1, 41]!
Ai dezlegat intru mine legile firii. Te-ai zil.mislit fara
samanta, precum §tii, §i dupa na§tere m-ai pazit fecioara.
M-ai facut mama ce se vesele~te de copilul ei [Ps 112, 9],
potrivit [lui David, a] celui ce este din pricina mea parinte
a! lui Dumnezeu, §i mai presus decat toate fiicele, cum a
prorocit Solomon [Pr 31, 29]. De§i sunt sil.racil., impil.rati
mi-au dat inchinaciune cuvenita din partea unor robi.
M-ai largil. decat cerurile m-ai aratat pe mine, din care a
rasarit Soarele slavei. :;li ca sa las deoparte celelalte lucruri
uria§e din jurul meu, m-ai fil.cut fericita in toate generatiile
[Lc 1, 48] §i ai randuit ca prin mine sa se umple lumea de
sus. Nu §tiu cum s-au amestecat acestea ~i miere mi se face
din pelin. Caci acum sunt impinsil. sa mor §i sa rna ingrop
impreuna cu Tine ~i pana Ia iad sa cobor lacrimile. Oare
nu despre mine s-a spus mai dinainte: Parasita va fi fiica
Sionului ca un cart in vie [Is 1, 8]. Caci iata zdrobit zace
strugurele curat a! vietii, care ~i-a golit sangele de-viata-
purtator ca un vin veselind inimile credincio~ilor [Ps
103, 16]. Vai, cum aceasta piatra rece, Jovita ca de un fier
de bratul Tau tare, trimite scantei gandite cu mintea [spi-
rituale] in inima mea! De ce nu mi se rupe ~i pieptul ~i sa
nu-Ti sap in piatra lui un mormant mai tainic, ca sa Te
primesc iara~i in maruntaiele mele ~i saTe ingrop in inima
mea? Scoica tainica sunt nedesprinsa de stanca care poarta
margaritarul meu sil.dit in mine de un fulger luminat de
Dumnezeu.
0, ce lucruri vil.d acum in locul acestora! 0 stea noua
luminand ca ziua a fast lucrata Ia na~terea Ta de maretia
74
Ta, §i cerul Te vestea in ascuns pe Tine Cel Nascut, dar
azi ai ascuns chiar §i soarele eel simtit, aducand noapte in
mijlocul zilei [Me 15, 33] §i mustrandu-i pe necredincio§i.
Steaua a adus aeolo ni§te per§i care §i-au pleeat genunchiul
inaintea Ta, iar aici frica de uciga§ii de Dumnezeu i-a inde-
partat chiar §i pe cunoscuti §i prieteni. Acolo a fost aducere
de daruri §i 1nchinaciune, aici impartirea hainelor, batjo-
cura §i cununa de ocara. Acum iudeii, care mai \nainte ce-
rusera semn din cer [Le 11, 29-32; Mt 12, 39-41], sa vada
un soare intunecat §i lumina ascunsa de cei vrednici de
intuneric. Acum §i ace! templu neinsufletit Te plange dupa
obiceiul iudaicesc; caci a§a cum, atunci cand cineva hulea
1mpotriva lui Dumnezeu, iudeii i§i sfil.§iau ve§mintele, a§a
§i acesta i§i sfil.§ie cape o cama§a catapeteasma [Mt 27, 51]
vazandu-Te maltratat de luptatorii impotriva lui Dumne-
zeu. Se zguduie §i pamantul cutremurandu-se [Mt 27, 51],
patimind §i el patima Ta. Dar unde e multimea de cinci mii
de barbati pe care ai hranit-o in chip minunat [Me 6, 44],
pentru ca singur Iosif a 1ndraznit Ia Pilat §i a cerut trupul
Tau, ca sa nu ramana neingropat [In 19, 38]. Unde sunt
cetele neputincio§ilor pe care i-ai vindecat de multime de
boli sau pe care i-ai sculat chiar din iad, pentru ca singur
Nicodim [In 19, 39] a scos piroanele din mainile §i picioa-
rele Tale §i, coborandu-Te intreg de pe lemn, Te-a pus cu
durere in bratele mele, care Te-au purtat odinioara cu bu-
curie pe cand erai Prune. Caci aceste maini ale mele, care
Ti-au slujit mai inainte cand erai Prune, lti slujesc §i acum
ca unui Ingropat. 0, amara ingropare! Pentru ca Tu Cel ce
dai mortilor viata stai mort inaintea ochilor mei. ~i eu,
care odinioara ti-am slujit cu scutecele prunce§ti, acum rna
tulbur facand cele de 1nmormantare. Te-am spalat cu apa
blanda §i acum rna umplu de lacrimi fierbinti. Te purtam
in bratele mele de mama saltand §i ju,candu-Te ca pruncii,
§i acum Te port pe acelea§i brate, dar rara suflare §i zadl.nd
1ntre cei morti. Odinioara buzele imi erau rourate de buzele
Tale dulci ca mierea §i rourate. Atunci puteam fi numita
fericita pentru ca m-am aratat nascatoarea Facatorului meu,
75
'Ill·

acum, dimpotriva, nu pot fi dedit nenorocita pentru ca rna

ingrijesc de ingropaciunea Fiului meu. Acolo am scapat
de dureri Ia na~tere, aici primesc dureri prin ingropare.
tn chip cuvenit pruncilor, de multe ori Te-am adormit Ia
piept, iar acum dormi tot acolo In chip cuvenit mortilor.
II fericesc pe Simeon care din bratele mele Te-a primit in
templu; caci daca prorocii mi-au prorocit cele facatoare de
bucurie ~i ale slavei, el singur mi-a prezis cele de mil.hnire
~i ale intristarii [Lc 2, 25-35]! Cum ai indurat sa fi scuipat,
Tu Care ai innoit ochii prin scuipat [In 9, 1-41]? Cum ai
suportat palmele, Tu Care ai biciui.t cu funia pe cei ce
vindeau cele dumnezeie~ti ~i ai rasturnat mesele lor [Mt
21, 12-13]? Cum ai suportat o moarte fara vina, Fiule fara
pacat? Ti-au fost ranite mainile ~i picioarele, dar piroanele
Tale le-arn cunoscut trimitand durerile lor in mijlocul su-
fletului meu. Ti-a fost impunsa coasta, dar ~i inima mea a
fost impunsa impreuna cu Tine. Am fost impreuna rastig-
nita odata cu chinurile Tale, am murit odata cu patima Ta
~i rna ingrop odata cu ingroparea Ta. Caci ce mai conteaza
pentru mine viata mea daca nu mai e~ti Tu, Facatorul meu
~i Fiul meu dorit?
Dar unde e ceata ucenicilor sa plil.nga impreuna cu mine,
cea distrusa de suferinta? Pastorul a fost batut ~i oile s-au
risipit [In 10, 1-30]. Dormi, capul meu, ~i mil.inile ~i pi-
cioarele Tale raman nelucratoare. $i altii cil.nd mor i~i
pleaca capetele lor dar mai inainte i~i dau duhul. Tu insa,
dimpotriva, Ti-ai plecat mai intil.i capul apoi, poruncind
mortii sa vina, Ti-ai dat duhul [Mt 27, so; In 19, 30]. De
aceea nu Ti s-au zdrobit fluierele picioarelor [In 19, 36],
pentru eli nici odinioara mielului junghiat nu i se zdrobea
nici un os [I§ 12, 46]. Inchinil.ndu-ma patimilor Tale, sarut
~i restul trupului Tau. Iau apa care a curs din coasta Ta,
prin care mi se intipare~te baia na~terii din nou. Iau ~i
sil.ngele care curge impreuna, care e icoana botezului prin
martiriu [Me 10, 38], care 1-a sfintit pe til.lharul eel recunos-
cator botezil.ndu-1 ~i pe el prin botezul mortii Tale. 0, acea
amara gustare a lemnului care a facut ca din pamil.nt sa ne
76
intoarcem iara§i In pamant. Tu lnsa, de§i n-ai fast plama-
dit din pamant, n-ai fast creat din tarana, nici n-ai racut o
neascultare, caci Tu fnsuti e§ti Plasmuitorul, Tu fnsuti e§ti
Creatorul, Tu fnsuti e§ti Cel ce ai dat porunca Ta drept
lege rapturii, §i atunci ce este comun intre Tine §i moarte?
Ce unire este lntre mormant §i Viata fnsa§i? Ce parta§ie
este lntre tronul din cer §i mormantul de pe pamant? Acolo
§eZi impreuna cu Tatal, aici e§ti ingropat impreuna cu tap-
tuirea. Generatia adultera Ti-a dat rele in locul celor bune.
Acum arunci margaritarulinaintea porcilor; acum pui cele
sfinte lnaintea cainilor [Mt 7, 6]. Acum un lemn este pus In
painea dumnezeiasca [cf. Ir 11, 19]. 0, turbarea iubirii de
arginti de care a bolit Iuda, caci n-a ca§tigat arginti, ci ura
de oameni. Caci dadi era iubitor de arginti, de ce a mai
venit Ia Cel ce ferice§te pe cei saraci [Mt 5, 1]? l;li de ce s-a
aratat amestecand cele de neamestecat? 0, negraita eco-
nomia Ta, Stapane! Cine Te va lauda dupa vrednicie pe
Tine? Cine Te va plange dupa cuviinta cape un mort? Dar
zide§te-Ti In trei zile, precum ai zis [In 2, 19], templul
[trupul] pe care Tu fnsuti 1-ai daramat. Acesta e rezumatul
cuvintelor, pentru ca nu am nici imne vrednice, nici tro-
nuri cuvenite sa-Ti ofer Tie, maresc faptele Tale ca Unul
Care toate intru intelepciune le-ai racut [Ps 103, 25].
 FERICITUL PARINTELE NOSTRU MAXIM
FILOZOFUL ~I MARTURISITORUL

· Cant §i preamarire, slava §i lauda a

Preasfintei Imparatese, Preacuratei
§i Preabinecuvantatei Nascatoare
de Dumnezeu §i Pururea-Fecioara
Maria, §i 1nsemnare cu privire la
viata sa neprihanita §i fericita de la
na§tere §i pana la moarte 1
Pro log
1. Ascultati aceasta toate neamurile ~i plecati urechea,
locuitori ai pamantului [cf. Dt 32, 1]. Veniti tot;i credin-
cio~ii ~i adunati-va toti prietenii lui Dumnezeu, imparatii
pamantului §i toate popoarele, mai-marii ~i toti judecatorii
pamantului, baietii ~i fetele, batranii ~i pruncii, toata limba
§i tot sufletul! Vom praznui, vom canta ~i vom preamari pe
Preasfitnta, Preacurata, Preabinecuvantata Pururea-Fecioara
Maria, cea de pe scaunul Imparatului mai inalt decat he-
ruvimii §i serafimii, Maica lui Hristos, Dumnezeul nostru,
in cetatea lui Dumnezeu [Constantinopol] intru care a fost
proclamata
slavita [cf. Ps 86, 3],
aleasa inainte de tot;i vecii prin planul eel negrait a! lui
Dumnezeu,
templul Duhului Stant,

1 Traducere .lli note dupii versiunea francezil fiicuta dupii textul

georgian piistrat editat §i tradus de Michel-Jean van Esbroeck:

MAxlME LE CONFESSEUR, Vie de la Vierge (Corpus Scriptorum Christia-
norum Orientalium 479: Scriptores iberici 22), Lovanii, 1986.

79
~"II' '
'I

izvorul Apei celei Vii,

raiul Pomului Vietii,
via inverzita din care s-a ivit Strugurele Nemuririi,
raul Apei celei Vii,
area in care a fast cuprins pe Cel Necuprins,
vasul de aur care a primit Mana Nemuririi,
toiagul eel neroditor care a odraslit Spicul Vietii,
floarea Fecioriei cea plina de mireasma harului,
crinul Frumusetii dumnezeie~ti,
Fecioara ~i Maica din care S-a nascut Mielullui Dumne-
zeu Care ridica pacatullumii,
granarul mantuirii noastre mai inalt decat toate puterile
cerului.
Toate neamurile care ati primit propovaduirea Evan-
gheliei, inaltati-va mainile §i laudati-o cu glas de bucurie
§i cuvinte dulci, cu glas auzit, cu glas rasunator, caci e de
datoria noastra, a tuturor limbilor §i a intregii firi a oame-
nilor, sa preamarim §i sa laudam pe cea care s-a facut
mantuirea noastra. Caci cuvenit lucru a fast ca in clipa in
care Ziditorul §i Dumnezeul a toate a vrut sa vina printre
oameni, aceasta Preafericita §i Prealaudata sa se fi aflat
vrednica de El §i sala§ al Lui cu adevarat dumnezeiesc §i
frumos. Frumusetea ei a placut imparatului [cf. Ps 44, 13]
§i El a hotarat sa Se sala§luiasca intru ea. fn acela§i chip, e
acum de datoria noastra sa pregatim lauda ei, ca sa primim
o limbil vrednica §i o intelegere care sa rosteasca dupa
cum se cuvine slava §i praznuirea ei. Dar nimeni dintre
oameni nu poate canta §i preamari cu vrednicie §i dupa
cuviinta pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, chiar
daca s-ar aduna zeci de mii de limbi, chiar daca ar veni Ia
unison toate neamurile oamenilor, ele n-ar fi in stare sa
atinga vrednicia laudei §i slavei ei. Or, fiindca nu e cu pu-
tinta sa ne apucam cu vrednicie de lucrarea preamaririi ei,
ne vom arata pe masura puterilor noastre inflacararea in a
lauda §i a canta pe Maica lui Dumnezeu, nadejdea §i mijlo-
cirea noastra. Caci a§a cum nimeni n-are destu!a tarie pen-
So
tru Fiul §i Dumnezeul ei, tot a§a §i Preasfanta Lui Maicli se
va adita sfintind cu milostivire pe masura neputincioaselor
noastre puteri lauda ce se cuvine dulcetii sale.
2. De unde s-a ivit, care au fast parintii ei, cum a avut
lac cre§terea §i purtarea ei neprihanita, §i cate preamariri
s-au savar§it in ea de Ia na§terea §i pana Ia moartea ei,
vom spune cu ajutorul harului §i Preasfintei Fecioare, caci
lnsu§i harul §i ajutorul ei ne vor da taria §i cuvantul potrivit
in clipa deschiderii gurii. Caci daca vom spune ceva dupa
puterile noastre despre Stapanul §i Fiul ei, lucrul nu va fi
nepotrivit, fiindca slava §i renumele ei raman intregi, pen-
tru ca de Ia El §i prin El este fericirea §i slava neprihanitei
Sale Maici. Astfel, tot ceea ce vom scrie §i vom insemna
sunt lucruri vrednice de crezare venind de Ia martori ade-
varati din adunarile oamenilor iubiti de Dumnezeu. Intai
de toate de Ia Sfintii Evangheli§ti §i Apostoli, apoi de Ia
de-Dumnezeu-purtatorii Sfinti Parinti, ale caror cuvinte
pline de toata intelepciunea sunt scrise de harul Duhului
Sfant, iar faptele lor sunt frumoase §i placute lui Dumnezeu.
Ace§tia sunt Grigorie a! Neocezareii Facatorul-de-minuni,
Marele Atanasie a! Alexandriei, Fericitul Grigorie a! Nyssei
§i Dionisie Areopagitul, §i altii asemenea lor. Chiar daca
vom spune unele lucruri care provin din carti apocrife,
aceste lucruri vor fi totu§i adevarate §i lipsite de gre§eaia,
fiind deja primite §i intarite de Sfintii Parinti pomeniti mai
sus. Caci a§a graie§te Sfantul Grigorie a! Nyssei: ,Dupa
cum am citit intr-a carte apocrira ca era cineva care se dis-
tingea in purtarea sa potrivit Legii, §i ca parintele Prea-
sfintei Fecioare Maria era renumit pentru milostivirea lui .. .''2 •

Copilaria
3· El se numea Ioachim §i se tragea din casa lui David,
imparatul §i prorocul, iar numele femeii sale era Ana. l;ii a

2 Ps. GRIGORIE AL NYSSEI, PG 46, 1137D. Dad\ Maxim reda numai

acest scurt cuviint din omilia lui Grigorie, Simeon Metafrastul tran-
scrie intregul pasaj (ed. LATI$EVII, p. 348-349; cf. mai sus, p. 28-31).
81
;'I' fost lipsit de copii pil.na Ia adil.nci batril.neti, caci femeia sa
era stearpa. Dar prin Legea lui Moise ii fusese harazita
acesteia cinstea femeilor care nasc prunci, ~i care n-a fost
data femeilor lipsite de prunci. tntr-adevar, Ioachim eyi Ana
erau respectati eyi cinstiti in fa pte §i in cuvil.nt, caci. erau
cunoscuti ca fiind din neamul lui Iuda §i David eyi urmaeyi ai
imparatilor [lui Israel]. Dupa care, Ia sfil.r§it, casele lui Iuda
§i Levi s-au unit, spita imparateasca §i cea preoteasca s-au
amestecat. Caci a§a sta scris despre Ioachim eyi Iosif, Io-
godnicul Sfintei Fecioare [cf. Mt 1, 16 eyi Lc 1, 5]. l;li macar
ca dupa rudenia cea mai apropiata, el se numea din casa eyi
semintia lui David, ei se vor face atil.t una, cat eyi cea)alta:
una prin firea care este a lui David, cealalta prin Legea ai
carei leviti erau. Fericita Ana era astfel eyi ea o ramura aleasa
a aceleiaeyi case, eyi acest lucru prevestea ca Imparatul care
urma sa se nasca din copilul lor avea sa fie Preot in eel mai
inalt inteles a! cuvil.ntului, fiind Dumnezeu §i om. Dar !ipsa
copiilor intrista tare pe respectatii §i cinstitii parinti ai Fe-
cioarei din pricina Legii lui Moise eyi a flecarelilor din par-
tea oamenilor lipsiti de minte, pe cil.nd ei voiau sa se nasca
din ei ceva nu numai pentru a §terge ocara lor, dar eyi cea a
Iumii intregi, pentru a o duce Ia o slava mai inalta. Atunci,
asemenea intil.iei Ane, maica lui Samuel [cf.1 Rg 1, 9], feri-
cita Ana a plecat Ia Templu §i s-a rugat Ziditorului a toate
sa-i dea rodul naeyterii, pentru ca Ia randul san ea sa-i
inchine in schimb darul primit de Ia El. Vrednicul Ioachim
n-a ramas nici el mai prejos, eyi cerea lui Dumnezeu sa fie
izbavit de !ipsa pruncilor.
·4. l;li Imparatul milostiv eyi daruitor din bel§ug a privit Ia
rugaciunea dreptului [cf.Pr 15, 29] §i a dat de veste fieca-
ruia dintre ei. Mai intai i-a dat de veste lui Ioachim pe
cil.nd acesta se afla Ia rugaciune in templu. Un glas venit de
sus s-a racut auzit lui spunil.nd: ,Vei primi un copil care va
fi o slava nu numai pentru tine, ci pentru lumea intreaga."
Ioachim a racut cuhoscuta aceasta veste eyi fericitei Ana,
dar aceasta n-a incetat rugaciunea sa catre Dumnezeu cu
lacrimi arzatoare. l;li atunci a primit eyi ea din partea lui
82
Dumnezeu vestea cea buna in gradina in care-1 aducea
jert!a lui Dumnezeu cererile §i rugaciunile ei. Ingerul lui
Dumnezeu a venit Ia ea §i i-a spus: ,Dumnezeu a auzit ru-
gaciunea ta §i vei na§te pe vestitoarea bucuriei, §i vei pune
numele ei Maria, caci prin ea se va face mantuirea intregii
!umi!"3, Vestirii i-a urmat insarcinarea, §i Ana cea stearpa
a nascut pe Maria luminatoarea a toate, caci a§a se tal-
mace§te numele Mariam: ,luminatoarea"4, Atunci cinstitii
parinti ai fericitului §i sfantului prune au avut mare bucurie
§i Joachim a !acut ospats §i a chemat pe toti vecinii, §tiu-
tori de carte sau nu, §i toti au preamarit pe Dumnezeu
Care a facut pentru ei o asemenea minune, §i astfel chinul
Anei s-a pre!acut intr-o slava mai inalta, adica U§a U§ii lui
Dumnezeu, U§a a vietii §i inceput al slavitei sale petreceri.
Incepand de acum se cuvine sa inaltam cuv!l.ntul nostru
spre slavele §i tainele ei mai inalte, prin harul, mijlocirea §i
ajutorul ei, caci ea este pricina §i daruitoarea a tot binele.
5· Cand cea care avea sa hraneasca pentru noi pe Hristos
Dumnezeu Ce urma sa se nasca din ea, a trecut de varsta
prunciei §i a avut trei ani, fericitii ei .parinti au dus-o Ia
templu, Ia Templullui Dumnezeu. $i acolo au inchinat-o
lui Dumnezeu, a§a cum ii !agaduisera inainte de na§terea
ei. Au adu.s-o cu slava §i cinste, dupa cum se cuvenea.
Fecioare multe mergeau inainte insotind-o cu radii stra!u-
citoare6, dupa cum vestise inca de Ia inceput impiiratul §i
prorocul, striimo§ul neprihiinitei fecioare, spunand: Aduce-
se-vor lmpi'iratuluifecioare In urma ei, prietenele ei se vor
aduce tie [Ps 44, 16]; caci prorocul a spus de mai inainte
aceasta cu referire Ia aducerea ei Ia Templu §i cu referire Ia
fecioarele care mergeau inainte §i o insoteau. Dar aceastii

' Cf. Protoevanghelia lui Jacob N, 1 §i N, 2 (cf. mai jos, p. 223.

Diferenta in vestiri insa e evidenta.
4 Cf. EUSEBIU AL CEZAREII, Onomastica sacra, ed. P. DE LAGARDE,
GOttingen, 1870, p. 175, 22: Mariam: phOtizousa.
s Cf. Protoev. VI, 2 (cf. mai jos, p. 224-225), uncle Fecioara aVea
deja un an in momentul osp8.tului.
6 Cf. Protoev. VII, 2 (cf. maijos, p. 225).
prorocie nu se intelege numai cu referire Ia acest fapt, ci ~i,
mai departe, cu referire Ia sufletele feciorelnice care au
dUcat pe urmele ei, ~i pe care el le-a numit prietenele ei
1'
[In 15, 15]. Macar eli toate sunt mai prejos in ce prive~te
prietenia ~i asemanarea, totu~i, prin harul ~i bunatatea
care vin de Ia Pruncul ei, Domnul, sufletele sfintilor sunt
numite prietenii ei tot a~a cum Insu~i Domnul ~i Ziditorul
a toate n-a socotit nevrednic sa fie numiti frati ai Sai [cf. Lc
8, 21] cei care-I sunt placuti ~i fl imita. Caci, Intr-adevar,
toate sufletele dreptilor, care prin fliptuirea sfinteniei au
reu~it sa se faca prietenii ei, vor fi vrednice de ajutorul sau
~i vor fi unite prin har cu Domnul ~i Fiul ~i vor fi conduse
In Sfanta Sfintelor cereasca. Sau, dupa cuvantul Apostolului
Pavel, a§a cum Fiul sau a intrat ca inainte-mergator pentru
noi [cf. Evr 9, 12], tot a~a ~i aceasta Preasfanta Maica a
Domnului va intra cea dintai dintre toate In odihna cern-
lui, iar in urma ei, prin mijlocirea ei, vor fi conduse aici ~i
celelalte suflete ale sfintilor.
6. Ma grabesc sa povestesc celelalte lucruri ale Fecioarei
celei dumnezeiesc impodobite, dar cugetul meu nu se poate
lua Ia intrecere cu cuvintele fericitului proroc David. Sa ne
aducem, a~adar, aminte pornind putin mai de sus ~i sa
cugetam ce fel de prorocie ne impart~~te mai dinainte
slavitul rege ~i proroc cu privire Ia fericita imparateasa ~i
fiica, Maica lui Dumnezeu. Caci In Psalmul 44 el a flicut
mai intai aluzie Ia fmparatul ~i Fiul ei spunand ca Duhul
Sfant e Cel care I-a dat chipurile slavei Lui: frumusetea
vederii Lui, din arnandoua parti!e [Ps 44, 3a §i 5], revarsa-
rea harului pe buzele Lui [Ps 44, 3b] §i pogorarea intelep-
ciunii, ungerea bucuriei [Ps 44, 9], vasul puterii, paza
arcului, incinger.ea sabiei peste coapsele Lui [Ps 44, 4],
toiagul purtarii de grija ~i toiagul puterii [Ps 44, 8] care
sunt vestitorii Lui, chipulintruparii Sale prin aceea di ~ade
cu adevarat pentru pace ~i dreptate, ~i, mai presus de toate
acestea, izbanda Lui ob~teasca, biruinta ~i imparatia Sa
ve~nica. Dar flicand asemenea prorocii stralucite cu privire
Ia Domnul nostru Iisus Hristos, de indata le-a potrivit in
84
gateli pentru Preasfanta Sa Maica. $i daca unii au talcuit
aceste cuvinte cu privire Ia Biserica, nu este nici o piedica
in a cugeta Ia ele §i ca Ia unele ce o privesc pe Preasfanta
Nascatoare de Dumnezeu, caci cuvintele Duhului Sfilnt nu
trebuie intelese intr-un singur chip, ci dupa feluritele lor
intelesuri, pentru ca sunt comori de lucruri bune, §i chiar
§i Parintii care le-au talcuit cu privire Ia Biserica au spus
lucruri bune. Iar a cugeta din nou Ia prorocia privitoare
Ia Nascatoarea de Dumnezeu e lucru adevarat §i lipsit de
ratacire.
7. Vedeti, a§adar, cat de plina de har e invatatura aces-
tuia, nu numai cu privire Ia aducerea Ia Templu, ci §i Ia
celelalte haruri duhovnice§ti, §i Ia frumusetea ei: Statut-a
1mparateasa de-a dreapta Ta [Ps 44, 11]. A,cest cuvant
invata ducerea Ia Templu, a§ezarea Ia dreapta altarului in
Sfanta Sfintelor, socotita cu adevarat a fi dreapta lui Dum-
nezeu. Dupa care, aminte§te manunchiul podoabelor ei, cat
de plina de gratie a fost, §i cat de mult a fost impodobita cu
ve§minte cusute de aur §i in multe culori. Ve§mantul cade
pe ea plin de gratie, fiindca toate acestea sunt spuse despre
gateala ei duhovniceasca. $i daca pomene§te de tesatura
de aur, multimea podoabelor sale in multe culori invata nu
mai putin ca fiecare din acestea sunt gratioase §i stravezii;
dar adunate §i reunite, gratia lor este inca §i mai adanca §i
sporita, fiindca sunt adunate in sufletul fericit a! Preacura-
tei Fecioare. De aceea s-a spus: 1nfrumusetata de gateala
in multe culori [Ps 44, 11], adica o frumusete alcatuita din
fapte bune §i cuvinte dumnezeie§ti cu totul dupa voia lui
Dumnezeu, Mantuitorul ei; a§a cum curcubeul ce se vede
in nori e unul prin ipostasa §i prin nume, dar se vede in
multe culori §i gratios, tot a§a Preacurata Fecioara a fost
impodobita inca din pruncie cu gateala de nerostit a podoa-
belor in culori felurite, §i pe masura ce cre§tea cu vilrsta, pe
atata cre§tea §i gateala podoabei ei. De aceea frumusetea ei
a placut Imparatului §i El s-a sala§luit intru ea.
8. Insa cat de bune §i potrivite sunt §i cuvintele urma-
toare: Asculta, jiica, §i pleaca urechea ta [Ps 44, 12]!
ss
Asculta, adica, lntaile vestiri despre tine ale prorocilor din
partea Duhului Sfil.nt, ~i istoriile noi cu privire Ia parintii
tai, Ia sterpiciunea ~i batranetile lor, Ia rugaciunile ~i cere-
rile lor, ~i Ia vestirile din partea lui Dumnezeu cu privire Ia
na~terea ta, ~i Ia na~terea ta nea~teptata ~i minunata prin
harul sau. Vezi ~i aducerea ta de acum Ia Templu ~i sala~­
luirea ta cu cinste lnauntrul acestuia, ~i cre~terea minunata
In Sfanta Sfintelor, unde arhiereii intrau doar o data pe an
[Evr 9, 7]. Vezi cre~terea ta minunata ~i pe Cel ce daruie o
cre~tere Inca ~i mai minunata, pleaca urechea ~i fii gata sa
prime~ti aceasta vestire ~i salutarea slavita ~i zamislirea
flira de samanta a Cuvantului lui Dumnezeu. ~i mintea ta
sa nu stea Ia pop.orul iudeilor ~i Ia casa parinteasca. $i uita
poporul tau §i casa parintelui tau [Ps 44, 12], §i tot ceea
ce e In lume, ~i lmbraca un cuget nou ~i o nacl"ejde tare, §i
a§a frumusetea ta va placea imparatului [Ps 44, 13], ~i
vei fi vrednica sa te nume~ti cu adevarat Maica Lui. Dar
el [David] ~i-a lmpodobit Inca ~i mai mult prorocia ~i a
lnvatat trimiterea sa din partea celor bogati ~i slujirea sa;
de aceea a spus: fetei tale vor sluji bogapi norodului [Ps
44, 14b]. Caci ~i atunci multi oameni de neam bun ~i de
vaza din popor s-au adunat Ia venirea ei Ia Templu, dar ~i
acum Inca bogatii cei plini de bunavointa dumnezeiasca
sunt cei ce o slujesc ~i o preamaresc In Duhul Sfil.nt.
9· Dar pentru ca ~i lucrurile sa se asemene unul altuia, ~i
ca In respectul din afara sa se vada launtrul Inca ~i mai
adanc ~i mai slavit, de aceea spune: Toata slava dinauntru
afiicei imparatului [Ps 44, 15]. Dar nu numai prin gatelile
ei ne va lnvata ea bogatia Jauntrica, ci ~i prin harurile Du-
hului Sfil.nt mai adanci decat orice cuget, ~i a caror prisosire
~i frumusete sunt negraite. De aceea, ca un chip al unirii ~i
a! amestecului lor, ea a primit valul de aur. E inve§mantata
in val de aur §i gatita in culorifelurite [Ps 44, 11] pentru
ca, a~a cum acestea apar lmpartite fiecare dupa chipul sau
~i sunt reunite toate in ve~mantul a carui culoare sunt, tot
a~a harurile ~i podoabele Fericitei Fecioare sunt ~i ele felu-
rite ~i toate sunt aduse §i gatite de unicul Duh Sfil.nt. Alja
86
se savar§e§te aducerea Ia Templu a Fecioarei, intr-o ase-
menea bogatie pe care nu o poate urma un cuget slab, nici
nu o poate rosti o limba gangava. Dar care a fost §ederea ei
in Templu §i pe ce scara a minunilor sale? Trebuie sa ur-
cam scara cerului, caci dupa noua §i minunata ei trimitere
§i infilti§are Ia Templu, prezenta ei in Templu va ramane
mai nevazuta, §i cre§terea sa mai minunata, §i sporirea cu
cugetul mai adanca, pentru ca hrana sa venea din cer §i ea
o primea din mana arhanghelului. l;li odata cu cre§terea
trupului, sporea §i randuiala §i cunoa§terea mintii, §i ea
primea invatatura desavar§irii de Ia ingerul, hranitorul ei;
am spune chiar mai mult ca prin harul Sfintei Treimi ea
sporea cresdl.nd in statura §i in har, a§a cum spune Evan-
ghelistul despre Fiul ei [Lc 2, 40]; inainta prin cre§terea
staturii pe masura hranei cu care se hranea, iar in cele
duhovnice§ti pe masura calauzitorului ce ii fusese dat prin
harullui Dumnezeu §i prin ocrotirea arhanghelului; pen-
tru ca lucrurile stateau astfel !neat, pentru cea harazita sa
cuprinda in sanul sau firea dumnezeiasca cea necuprinsa,
lucrarea sa sa fie mai adanca decil.t firea.
10. De aceea, Scriptura vorbe§te despre infilti§area sa
trupeasca §i despre podoabele ei, fiindca totulla ea a fost
minunat, faimos §i vestit. Caci ii placea sa invete §i era o
ucenica buna, pastrand orice cuvant bun, §i plina de cuge-
tare Ia dumnezeie§tile Scripturi §i de toata intelepciunea,
fiindca urma sa se faea Maica a Cuvantului §i Intelepciunii
lui Dumnezeu, gata spre a rosti cuvant §i a primi vestire
prin viu grai, dupa cum sta scris: deschis-a gura sa cu
1ntelepciune §i a pus randuiali'i limbii sale [Pr 29, 43], caci
acestea sunt cuvintele lui Solomon spuse despre ea, §i ur-
matoarele: a 1mbri'icat ti'iria §i.frumusetea sa [Pr 29, 44]
prin harul §i taria care s-au nascut din ea, §i s-a imbracat
in frumusete. A imbracat taria §i s-a incins prin Cel ce S-a
intrupat din ea. S-a imbracat in frumusete §i s-a incins in
tarie, §i de aceea este potrivit sa rostim despre ea §i cuvan-
tul urmator: s-a bucurat 1n zilele de pe urmi'i [Pr 29, 44]
ca imparateasa a toate, caci ea tine toate §i de Ia o margine
 Ia alta a lumii toate ii sunt supuse §i o preamaresc, pentru
eli ea imparate§te impreuna cu Fiul §i Domnul ei §i, mai
mult inca, va domni in zilele de pe urma, atunci dind va
ll
l
avea Joe sfiir§itul §i mistuirea acestei lumi trecatoare. Atunci
va domni impreuna eu Fiul sau preadulce 1n Imparatia Sa
.Ia.ra de sfiir§it §i nepatrunsa.
11. Caci bun §i foarte potrivit lucru este sa pomenim §i
aceste cuvinte ce-§i urmeaza unele altora. Femei Ia.ra nu-
mar au avut bogatii spirituale sau materiale. Multe au avut
putere, dar tu le-ai intrecut pe toate prin fire §i, prin cu-
noa§tere, ai sporit mai mult dedit toate in harul dumneze-
iesc printr-o na§tere mai presus de fire. $i daca marturiile
Scripturii ne fac sa zabovim putin asupra intamplarilor
vietii ei, e bine §i potrivit ca acestea sa fie scrise 1ntru slava
ei §i spre folosul prietenilor lui Dumnezeu. Dar sa ne in-
toareem Ia intaiul scop al cuvantului, caci a§a cum din toate
partile ea este mai adanca §i mai slavita decat toti oamenii,
tot a§a §i randuiala §i purtarea de grija dumnezeiasca a
vietii sale e neasemanata. In vazul tuturor, ea s-a Ia.cut toata
plina de har, ba chiar, am putea spune, §i cinstita mai pre-
sus de oriee har, intelegatoare prin privire §i cuvant, avand
inauntrul ei vedenii dumnezeie§ti, cu totul straina de tul-
burare, manie §i flecareala, frumoasa Ia suflet §i Ia trup,
§i potrivita Ia 1naltimea staturii, plina de toate podoabele
§i de toate faptele bune. Or prin fire era atat de sfiinta §i
cu adevarat fecioara, !neat nu era catueyi de putin atinsa
atunci cand dorinta vreunei patimi venea sa tulbure sfin-
tenia ei duhovniceasca.
12. Mai mult decat toate, sufletul ei sfant era plin de
iubire de oameni §i de complitimire, §i, prin urmare, mai
mult decat orice plin de imitarea harului eyi iubirii de oa-
meni a Fiului sau, pa§nic §i smerit cu cugetul, mai presus
de orice asemenea bogatie de podoabe §ide prisosire aha-
rului, in cat intr-adevar era Imparateasa mai presus de fire,
prin fapta, cuvant §i cuget; caci urma sa se faca Maica ade-
varatului Imparat a toate Care S-a facut pe sine atat de
sarac §i S-a smerit pentru noi pana Ia moarte §i inca
88
 moart~ pe cruce [.F1p 2, 8]. Astfel, aceasta fericita §i sllivita
Pururea-Fecioara era saraca §i smerita cu sufletul, potrivit
fericirii rostite de Domnul [Mt 5, 3]. Era supusa preotilor,
grijulie Ia slujire §i respectata de toti, caci era nascuta prin
harul lui Dumnezeu §i avea sa dea na§tere Imparatului
ingerilor §i oamenilor. Astfel deci, din cea mai fragedli prun-
cie, puterea lui Dumnezeu a acoperit-o §i a impodobit-o cu
toata gateala podoabelor, asemenea unui val tesut din aur
§i in felurite culori pentru suflet §i pentru trup. Cu astfel
de randuiala §i cu un astfel de chip petrecea ea inauntrul
Templului lui Dumnezeu ca o jertfa dumnezeiasca §i icoana
duhovniceasca §i cu totul intelegatoare, infrico§atoare
demonilor §i dorita ingerilor, ba chiar inca §i mai mult,
minunata §i infrico§atoare ingerilor, dar p!licuta §i supusa
Tatalui, Fiului §i Duhului Sfant.
13. De aceea, inca de Ia inceput fericitul David §i ceilalti
profeti au prorocit despre ea, numind-o muntele lui
Dumnezeu in care a binevoit Dumnezeu sa locuiasca [Ps
67, 16-17], cetatea lui Dumnezeu cea numita slavita, chivo-
tul sfintirii pentru odihna Domnului [Ps 131, 8] §i Sionul
care a placut lui Dumnezeu §i pe care $i 1-a ales drept sa-
la§ [Ps 131, 13], scaunullui Dumnezeu §i carul Sau pe care
11 insotesc mii de puteri ingere§ti [cf. Ps 67, 18]lntr-o slava
negraita, gradina neatinsa, izvorul viu [Oznt 4, 12 §i 4, 15],
carte pecetluita pe care o invata toti ingerii, in care este
scris Cuvantul ce nu poate fi scris, flira inceput §i flira sfilr-
§it, a§ternutul Domnului in jurul caruia stau de straja §ai-
zeci de viteji [Cilnt 3, 7] care sunt cuvintele sfintelor Sale
Scripturi, invatatorii, sfe§nicul de aur, toiagul imparatesc
care a inflorit, vasul cu mana dumnezeiasca, masa painii
vietii, tablele legii celei adevarate, chivotul lmpodobit cu
totul cu aur [cf. Evr g, 2-4] prin harul Duhului Sfant §i
care cuprinde pe necuprinsul Stapan a! tuturor flipturilor.
~adar, cu astfel de randuiala §i cu un astfel de chip placut
lui Dumnezeu petrecea Preafericita Fecioara in Templu §i
sporea cu varsta §i ln podoabli, ln chip mai adanc decat
cuno§tinta. $i cine ar putea zugravi ln amanuntime oste-
8g
nelile ei, rugliciunile sale impodobite cu toate faptele cele
bune? Ea le aratase inca din frageda pruncie, caci toata
lucrarea ei era mai adanca deci\t cunoeytinta eyi, de aseme-
nea, toata viata ei era mai presus de fire, caci urma sa se
faca Imparateasa a toate eyi Maica a Imparatului eyi Domnu-
lui eyi Dumnezeului a toate; pentru ca era aleasa de Tatal eyi
gatita dinainte de Duhul Sfiint spre a cuprinde in sanul sau
pe Fiul Cel unul eyi nedespartit de Ei eyi Cuvantullui Dum-
rtezeu eyi pentru a se face pricina a Intruparii eyi salaeyluirii
Sale printre oameni. Deci daca, precum spun, e cu nepu-
tinta sa zugravim in amanuntime toate maretiile petrecerii
eyi lucril.rilor pe care le-a savareyit din copilaria sa in Templu,
voi rosti eel putin darul eel mai a dane intre toate nenuma-
ratele sale osteneli eyi rugaciuni.
14. Dupa putina petrecere aici a avut loc un semn inainte-
vestitor a! vestirii sale, pe cand avea doisprezece ani. Era
cu totul impodobita de intelepciune eyi dreptate, in post,
rugaciune, smerenie, pace, in iubirea eyi frica de Dumnezeu.
Intr-o zi, pe Ia miezul noptii, se gasea intre portile alta-
rului, aducand lui Dumnezeu rugaciuni eyi cereri cu inima
indurerata eyi sfanta. ;li iata ca un lucru maret eyi infrico-
eyator de inteles, o mare lumina a stril.lucit in Templu cu o
asemenea stralucire ca putin mai ramanea ca sa umbreasca
stralucirea soarelui. ;li un glas s-a facut auzit din altar
zicand: ,Marie, din tine se va naeyte Fiul Meu!" Cand Feri-
cita Marie a auzit aceasta, nici nu a tremurat, nici nu s-a
temut din pricina varstei sale copilareeyti, nici nu s-a trufit
cu o bucurie prea mare, nici nu a povestit aceasta celor-
lalti, nici nu §i-a schimbat purtarea eyi cugetarea, dar s-a
minunat de felul in care s-a intamplat acest cuvant. A as-
cuns in inima sa aceasta taina cu adevarat mare §i harazita
inainte de veci, necunoscuta chiar §i ingerilor, pana cand a
vazut implinirea tainelor proniei dumnezeie§ti cu privire
Ia ea, cand S-a nascut din ea Imparatul Hristos implinind
planul de a vietui in mijlocul oamenilor, a inviat din morti
§i S-a ina!tat Ia cer.

90
 15. Dupa aceasta, Sfanta Fecioara a sporit cu varsta, lm-
plinind doisprezece ani7, varsta casatoriei dupa randuiala
Legii. Insa preotii nu aveau curaj sa-§i spuna parerea cu
privire Ia ea, caci se temeau sao scoata din Templupe cea
care fusese lnchinata lui Dumnezeu §i li se parea un lucru
lnfrico§ator sa o predea jugului casatoriei pe cea care fu-
sese lnchinata lui Dumnezeu §i fusese barazita spre a fi in
slujire doar sub jugul lui Dumnezeu. Dar randuiala Legii
lui Moise oprea o tanara fata ajunsa Ia varsta lmplinita sa
stea mereu In Templu. Din pricina acestor constrangeri s-a
racut lntre ei mare sfat pentru a vedea care era lucrul eel
mai potrivit. Dumnezeu a trimis lnsa In inima lor un gaud
a§ezat §i randuit spre a lmplini, pe de 0 parte, porunca Legii
§i a lasa In acela§i timp deoparte casatoria, §i al! hotarat sa
o dea numai In logodna, nu In casatorie, unui barbat care
sa nu mai fie potrivit de casatorie, ci batran §i ramolit, dar
care a ajuns sa dobilndeasca lmplinirea virtutii, pentru ca
el sa fie mai degraba pazitorul fecioriei ei. Aceasta a fost §i
pronia dumnezeiasca hotarata dinainte de sus, pentru ca,
a§a cum Domnul §i Imparatul a toate a ascuns El Insu§i In
ve§mant de trup stralueirea orbitoare a Dumnezeirii Sale,
pentru ca stapanullntunericului sa nu-L poata recunoa§te,
tot a§a, sub chipullogodnei, fecioria Maicii Sale sa se faca
necunoscuta, pentru ca nimeni sa nu afle prin cine sau In
ce vreme va avea loc Intruparea Sa, pentru ca astfel, prin
chipul Sau omenesc, sa puna mana pe vrajma§ul eel raz-
vratit, caci acesta §tia din cuvintele lui Isaia §i ale celorlalti
proroci ca urma: sa vina pe lume dintr-o fecioara.
16. 'finand acest sfat, preotii n-au lndraznit sa se faca
cheza§ii darurilor unui biirbat atat de drept, ci au lncredin-
tat totul pe seama proniei lui Dumnezeu, a§a cum a facut
odinioara §i Moise, cand multi cereau pentru ei cinstea
arhieriei; el insa, luand drept cheza§ie judecata lui Dum-
nezeu, au adus In liica§ul eel sfant toiegele semintiilor, §i
prin acestea s-a racut cunoscuta voia lui Dumnezeu prin

'Cf. Protoev. VIII, 2 (cf. maijos, p. 226).

91
inflorirea toiagului [cf. Nm 17, 8]. Tot prin rugaciune §i
tragere Ia sorti aveau mai apoi sa gaseasca Petru §i ceilalti
apostoli pe eel ce avea sa ia locul vanzatorului [Iuda; cf. FA
1, 26]. Tot a§a §i acum arhiereul §i preotii au lnceput sa se
roage §i sa ceara Domnului sub conducerea marelui Zaharia,
tatal lui loan Botezatorul, lmbracat pe atunci cu haina
arhieriei. El a fost martorul vietii dumnezeie§ti §i a! oste-
nelilor mai adanci decat cuno§tinta savar§ite de Preabine-
cuvantata Fecloara. 1n vremea petrecerii sale Ia Templu,
Zaharia a pus-o lnainte pe Sfanta Fecioara, nu doar pentru
di era din casa sa, din pricina reunirii caselor imparateasca
§i preoteasca, ci §i din pricina femeii lui Elisabeta, §i nu
numai pentru ca era invatat din alte Scripturi despre fap-
tul ca Maria §i Elisabeta erau copiii a doua surori, ci §i
pentru ca o intare§te cuvantul arhanghelultii, dupa cum
sta scris in Sfanta Evanghelie: $i iata ca Elisabeta, vara ta
[Lc 1, 36]. Atunci Dumnezeu a dat un gand lui Zaharia,
iar el a lmpartit douasprezece ramurele batranilor propu§i
pentru Sfanta Fecioara, §i le-a a§ezat pe altarul laca§ului
sfant. Iar eliinpreuna cu ceila]ti preoti au inaltat rugaciuni
§i cereri catre Dumnezeu cu lacrimi lndurerate §i au cerut
sa savar§easca 0 minune daca s-ar potrivi ca unul din ei sa
o primeasca pe fecioara. :;li Domnul a dat un semn minu-
nat, §i ramura lui Iosif a inflorit §i a rodit ca odinioara
toiagullui Aaron [Nm 17, 8]. Astfel, prin pronia dumne-
zeiasca §i sfatul preotilor, Iosif a primit de Ia Zaharia pe
Preacurata Fecioara ca sa lucreze pentru ea §i sa slujeasca
marii taine §i minunii celei mai adanci decat cuno§tinta.
17. Iosif era pe atunci in varsta de peste §aptezeci de ani,
pentru ca nimeni sa nu aiba nici o banuiala asupra casato-
riei. Era vaduv §i sarac in avutii pentru ca in casa sa sa
creasca cu cre§tere in cele materiale Cel ce S-a facut sarac
pentru noi, ca sa ne imbogateasca cu Dumnezeirea Sa
[2 Co 8, 9]. Era dulgher de meserie, iscusit in acest lucru
mai mult decat toti dulgherii, caci a trebuit sa slujeasca
adevaratului arhitect, ziditor §i dulgher a! tuturor rapturilor.
A§a cum era cunoscut prin meseria sa, Iosif era cunoscut §i
92
prin blandetea, evlavia ~i faptele sale cele bune. Dintre toti
cei de acolo, el era eel mai adanc in acestea, afara de pa-
rintii Sfintei Fecioare. ~i de ce mai e nevoie sa mai vorbim
despre el, cand dreptatea sa era marturisita de Dumnezeu
Insu~i? Toti oamenii semintiei lui dadeau marturie despre
aceasta. Da marturie Matei Evanghelistul: Iosif era drept
[Mt 1, 19]. Cand acest Iosif a primit-o pe Sfil.nta Fecioara,
a dus-o de Ia Ierusalim ~i din Sian in Galileea, in cetatea
Nazaret, caci acolo era semnul tainei slavite care neca venit
de Ia Ierusalimul eel de Sus ~i nevazut, de Ia maretiile
negraite ~i nerostite ~i de Ia scaunul imparatesc, Cuvantul
lui Dumnezeu, Imparatul ~i Ziditorul a toate.
18. Iar atunci cand Iosif a dus-o Ia el pe Preasfil.nta
Fecioara Maria ca imparateasa ~i stapana a ca,sei sale, el a
pus-o peste fiicele sale, cum sta scris despre intaiul Iosif: ~i
Faraon 1-a a§ezat ca stapan al casei sale §i asupra tuturor
bunurilor sale [Ps 104, 20; cf. Fe 41, 40]; tot astfel acest a!
doilea Iosif a flicut-o stapanitoare, povatuitoare ~i doamna
peste toti cei din casa sa. El a a~ezat-o pe Sfanta Maria
spre a le povatui cape sine !nsd§i, pentru ca fiicele sale sa
ajunga !ntelegatoare cum spune prorocul [cf. Ps 104, 21],
~i chiar daca acestea erau mai in varsta decat ea, prin
harul Duhului Sfil.nt, Sfil.nta Maria a fast a~ezata peste ele.
Or, a~a cum Preafericita ~i Preasfanta era o comoara a
podoabei, tot a~a avea indeosebi lini~te, pace ~i smerenie.
In cea mai mare parte a timpului era inchisa in casa ei ~i
invaluita in rugaciune ~i cerere catre Dumnezeu, in post
~i osteneli incordate. Or, Ia putine zile dupa ce a ie~it din
Templu, a sosit praznicul Corturilor ~i odihna Chivotului
[cf. Fe 8, 4]. Era luna a §aptea dupa intaia, potrivit randu-
ielii numararii lunilor Ia evrei. ~i arhiereul Zaharia a intrat
dupa randuiala in Sfanta Sfintelor sa tamaieze cu dituia,
~i atunci i-a fast vestita na~terea lui loan, pentru ca acesta
trebuia sa fie un sfe~nic inainte-mergator a! Luminii, o
aurora pentru Soare, un glas pentru Cuvantul, un insotitor
pentru Mire ~i un cavaler pentru Rege. Trebuia ca zamisli-
rea celei sterpe, mai putin minunata decat minunea, sa
93
,. '

premearga zamislirii fii.ra de saman~a a Fecioarei, precum

intare§te cuvantul arhanghelului care spune: Iatii Elisabeta,
vara ta, a ziimislit §i eafiu /a biitrilnetea ei [Lc 1, 36].

Buna Vestire
19. La §ase luni de Ia zamislirea Elisabetei, arhanghelul
Gavriil a fost trimis de Dumnezeu in cetatea Nazaretului in
casa lui Iosif §i el a adus Fecioarei Maria aceasta vestire
slavita §i minunata, de nerostit, de necugetat, cap §i teme-
lie a tuturor celor bune. In care ceas, dupa ce randuiala §i
in ce Joe a avut Joe vestirea? Fecioara era deja in post§i in
picioare Ia rugaciune langa izvor, fiindca avea sa zamis-
leasca Izvorul Vie~ii. Era luna 1ntai, cand Dumnezeu a zidit
lumea intreaga, ca sa ne inve~e ca acum innoie§te din nou
lumea invechita. Era intaia zi a saptamanii, care este du-
minica, zi in care a nimicit intunericul dintai §i a zidit
lumina intai-nascuta, zi in care a avut Joe slavita inviere
din mormant a Imparatului §i Fiului Sau §i, in acela§i
timp, invierea firii noastre; §i nu era doar ziua intaia, dar
§i ceasulintai, dupa cuvantul prorocului: o va ajuta Dum-
nezeu dis-de-dimineatii [Ps 45, 6].
· 20. Care au fost cuvintele arhanghelului §i cat de pline
au fost ele de taina? Bucurii-te, ceea ce e§ti plinii de har
[Lc 1, 28]! A spus ,bucura-te" spre a nimici intristarea din-
tai §i ursita vrajma§iei §i din pricina harului celui nou fii.cut
acum cunoscut oamenilor, iar ,plina de har" din pricina
boga~iei podoabelor Fecioarei §i a harurilor care au venit
peste ea. Era doar o singura zestre, cheza§ia Mirelui nemu-
ritor §i desfacerea blestemului dintai venit asupra noastra
prin neascultarea §i ratacirea maicii noastre dintai, iar in
loculintristarii §i spaimei, darul bucuriei ve§nice, §i aceasta
a doua descoperire a bogatiei Mirelui nenuntit. ~i arhan-
ghelul a vestit aceste doua lucruri. Dupa care a adaugat:
Domnul este cu tine [Lc 1, 28]! Aceasta este deci boga~ia
desavar§ita a Imparatului. Aceasta este implinirea faga-
duintei: Insu§i Cuvantul lui Dumnezeu, Cuvant mai inalt

94
dedi.t cuvantul, a intrat in pii.ntecele Fecioarei Maria. S-a unit
cu firea omeneasca nu printr-o sami\n~a, ci prin Puterea
Celui Preainalt ~i prin venirea Duhului Sfi\nt. El Insu~i era
Cel care unea ~i Cel unit, unificatorul celor doua firi intr-o
singura ipostasa, ~i unitul prin har in firea omeneasca. El
Insu~i ~i-a zidit templul trupului Sau a~a cum i s-a parut
potrivit. Totul in acela~i cuvi\nt: Domnul este cu tine! Ei
era dezlegatorul ~i nimicitorul blestemului dinti\i ce apasa
asupra femeilor, caci barbatul fusese ales sa fie domn a!
femeii, iar femeia primise porunca sa se intoarca dupa bar-
batul sau. Jar aducerea pe lume a copiilor fusese ri\nduita
sa fie in intristare ~i durere din pricina neascultarii dinti\i
[cf. Fe 3, 16], dupa cum da rnarturie prorocul: ci\nd vin
durerile na~terii in ceasul venirii pe lume, ea striga de
durere. Robia, intristarea ~i durerea femeilor n-avea astfel
capat. Dar cand arhanghelul a spus Preasfintei Fecioare:
Domnul este cu tine!, duse au fost toate datoriile intristarii.
Domnul este cu tine ~i nu mai e asupra ta puterea barbatu-
lui, nici durerea aducerii pe lume, fiindca intr-adevar ea
singura a fost fecioara mai presus de toate fecioarele,
inainte de na~tere ~i in na~tere ~i dupa na~tere, Fecioara
Preacurata. ~i El i-a dat nu numai harul pururea-fecioriei
ci, pleci\nd de aici, ea s-a facut incepatoarea fecioriei celor-
lalte femei, ~i prin ea a dat putere femeilor ce vor sa fie
fecioare. Or, inainte de aceasta, femeile n-aveau puterea
de a fi fecioare, dar aceasta preafericita, preasfi\nta ~i Pu-
rurea-Fecioara Nascatoare de Dumnezeu Maria s-a facut
incepatoarea ~i pricina fecioriei femeilor care ar dori-o;
caci intr-adevar ea s-a facut pricina tuturor bunatatilor, ~i
aceasta mareata ~i preasfanta Maica a Domnului ~i Dum-
nezeului ~i Mi\ntuitorului nostru Iisus Hristos s-a facut
schimbatoare a barbatilor ~i femeilor, podoaba, lauda pen-
tru firea omeneasca ~i salutare pentru ingeri, ajutor a!
oameni!or ~i putere pentru toti credincio$ii.
21. Jar incheierea cuvi\ntului arhanghelului e desavi\r~ita
~i concisa: Binecuvdntata e§ti tu fntre femei! [Lc 1, 28],
adica mai mult decat toate femeile, caci prin tine femeile
95
insele au fost !acute vrednice de binecuvil.ntare, a§a cum
barbatul a fost facut vrednic de binecuvil.ntare de catre Fiul
tau §i, mai mult inca, firile barbatilor §i ale femeilor sunt
binecuvil.ntate de catre amil.ndoi, de catre tine §i de catre
Fiul tau. $i a§a cum incepil.nd cu Adam §i cu Eva au fost
hotaril.te blestemul, suferinta §i intristarea barbatilor §i fe-
meilor, tot a§a incepil.nd cu tine §i cu Fiul taus-au revarsat
peste toti bucuria §i binecuvil.ntarea. Dar sa vedem firea
§i cuvil.ntul intelegator §i plin de intelepciune a! Sfintei
Fecioare. Ea nu s-a impotrivit pe fata, nici nu s-a aratat
necredincioasa, nici n-a primit cu U§urinta intr-o clipa
cuvil.ntul. Ci in ascultarea care nu §tie ce anume se petrece
s-a aratat imitil.ndu-1 pe Isaia [Is 6, 8], iar in necredinta
rara masura a lui Zaharia ea a stat la mijloc §Ls-a tulburat
dupa cum se §i cuvenea. Nu s-a tulburat insa' Ja vederea
arhanghelului, caci era obi§nuita de nenumarate ori cu
vederea sa atunci cil.nd acesta ii aducea hrana in Templu,
ci s-a tulburat din pricina cuvintelor ce rasunau in urechile
ei. De aceea, vestitorul i le-a til.lcuit §i i-a vorbit. Jar ea s-a
tulburat de cuvilntullui §i cugeta In sine ce fel de salutare
poate sa fie aceasta [Lc 1, 29], caci nu cuno§tea adil.ncimea
tainei §i tresarea la aceasta unire a firii dumnezeie§ti cu
cea a oamenilor, §i cugeta cum anume s-ar putea intil.mpla
aceasta. Dar prin mintea sa ce strabate mintile, minunatul
vestitor Gavriil a simtit, de§i Fecioara nu-i vorbise, cugeta-
rea intelegerii ei, §i nu numai ca i-a nimicit aceasta temere,
dar a revarsat asupra ei §i bucurie §i, talcuind na§terea
negraita, a spus: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har Ia
Dumnezeu [Lc 1, 30]! Harul pe care-! gasise era cinstea §i
numele de Nascatoare de Dumnezeu, caci ea a fost che-
mata Nascatoare de Dumnezeu §i s-a facut Nascatoare de
Dumnezeu cu adevarat. Cu adevarat a aflat mare bar la
Dumnezeu, harul de a se fi facut Maica a Fiului Unul-
Nascut allui Dumnezeu. Har mai inalt decil.t toate harurile,
pe care mintea nu-l poate patrunde §i limba nu-l poate rosti.
22. Sa plecam acum urechea §i noi §i sa vedem slava mi-
resei nenuntite §i zestrea fecioriei ei. Sa patrundem ceea ce
g6
arhanghelul descopera cu scurtime §i limpezime: lata vei
lua zn pdntece §i vei na§te fiu §i vei chema numele lui Iisus
[Lc 1, 31]! lata ca vei zamisli, pentru ca intr-o clipa, odata
cu cuvantul, ea sa cunoasca zamislirea minunata. $i vei
na§te un fiu §i-I vei pune numele Iisus, caci El n-are tata
pe pamant, El este tara tata dupa na§terea omeneasca,
cum este fara mama dupa na§terea ve§nica. De aceea II vei
aduce pe lume tara tata, §i-i vei pune numele Iisus, care se
til.lcuie§te Mantuitor, pentru ca nu vei avea nimic din ran-
duielile §i durerile femeilor, ci a§a cum zamislirea ti-a fost
data tara samil.nta, a§a §i na§terea va fi tara stricaciune §i
tara durere pentru mantuirea ]umii intregi, §i Jucrul InSU§i
va fi cunoscut plecand de Ia numele sau. Acesta vafi mare
§i Fiul Celui Preaznalt se va chema [Lc 1, 32]. A spus
aceasta din pricina firii omene§ti, caci prin firea Sa dumne-
zeiasca e mai inalt decat orice slava. Nu numai din pricina
unirii Sale ipostatice, dar §i din pricina numirii Sale venite
de Sus §i din pricina intaririi faptelor Sale minunate, caci
Ii vei pune numele lui Iisus. Dupa care Tatal cerului II va
chema Fiu preaiubit §i, atunci cil.nd va incepe sa savil.r§easca
minuni fara numar, se va face cunoscut tuturor celor care
au intelegere ca Acesta este Fiul Celui Preainalt, §i Domnul ·
Dumnezeu !iva da tronullui David, parintele Sau [Lc 1, 32].
~i acest lucru din urma s-a spus din pricina firii Sale orne-.
ne§ti, caci incepand de atunci El a inceput propovaduirea
Evangheliei §i primirea celor ce cred in numele Sau, a celor
care I! cheama §i Scaun a! lui David §i Casa a lui Iacob, §i
va domni peste casa lui Jacob in veac, §i !mparapa Sa nu
va avea sfur§it [Lc 1, 33]. Vorbe§te despre o Imparatie tara
de sfar§it nu numai cu privire Ia Dumnezeirea Sa, ci §i cu
privire Ia firea Sa omeneasca, caci prin amandoua firile
Sale nu va fi sfar§it a! Imparatiei Sale. Va domni peste cei
ce au primit Imparatia Sa cu credinta. Acum, a§adar, va
domni peste cei ce vor crede in cuvantul Sau, iar Ia sfil.r§it
peste toti, cdnd !§i va supune Lui toate, cum spune Sfantul
Apostol Pavel; de Imparatia Sa e nevoie puna ce va pune
pe top vrajma§ii Sai sub picioarele Sale, caci atunci cand I
97
se vor supune toate, El Insu§i l§i va fi supus sub picioarele
Lui toate, §i atunci §i Fiul insu§i Se va supune Celui ce I-a
supus Lui toate [cf. 1 Co 15, 27-28], lui Dumnezeu §i Tatal;
caci este lucru potrivit ca supunerea de acum a firii noas-
tre sa I se supuna, fiindca El l§i face ale Sale lucrarile firii
noastre.
23. Vedeti insa intelepciunea Preafericitei §i Preasfintei
Fecioare §i inalta treapta a iubirii sale de feciorie. Ea a
primit cuvantul arhanghelului, dar a fost uimita de cuvin-
tele sale. De aceea, raspunde §i spune: Cum va fi aceasta,
de vreme ce eu nu §tiU de barbat [Lc 1, 34]? Aceasta insa
nu se poate, fiindca am fost inchinata rara de prihana lui
Dumnezeu, iar rara barbat zamislirea nu este cu putinta.
Caci a§a de mare era frica §i grija ei sa nu se lipseasca de
fecioria ce domnea in inima sa, §i sa ramaiia in feciorie
pana Ia sfar§it, cum ni s-a imparta§it din cuvintele de-
Dumnezeu-purtatorilor no§tri Parinti. Fiindca era cu desa-
var§ire ne§tiutoare nu numai de cele ale casatoriei, dar eyi
de gandul dorintei, intrucat de Ia bun inceput fusese cres-
cuta in suflet §i in trup cu desavar§ire sfanta §i rara prihana.
Iar in inima §i mintea sa nu intrase nici un gand a! vreunei
patimi. $i in acest chip, ea a fost mai adanca §i mai inalta
decat toata firea omeneasca. De aceea, frunmsetea sufletului
sau a placut Imparatului eyi Ziditorului a toate, Care vede
gandurile §i cerceteaza inimile §i rarunchii [cf. Ps 44, 12 §i
7, 10], §i El a facut sfant laca§ul ei §i a socotit potrivit sa se
sala§luiasca in el eyi sa imbrace din el firea noastra. De aceea
eyi vestitorul §i in§tiintatorul tainei negraite o izbave§te de
aceasta uimire §i-i talcuie§te na§terea negraita, dupa cum
spune fericitul Apostol Luca. Caci ingerul raspunde §i ii
spune: Duhul Sfdnt va veni peste tine §i puterea Celui
Preainalt te va umbri. Tu spui: Cum va fi aceasta, de
vreme ce eu nu §tiu de biirbat? Dar nu e nevoie de barbat
pentru acest lucru, faptele tale nu sunt ca ale celorlalte
femei, aeya cum faptele Fiului tau care se va na§te din tine
nu vor trebui sa fie ca ale celorlalti copii ai pamantului,
care insarcineaza pantecele femeii intru neascultare §i ei se
nasc in pacat. Zamislirea ta nu va trebui sa dezlege fecioria
ta, ci va fi mai degrabli o pecete ~i o cheza~ie a lipsei orica-
rei prihane ~i un rasad al sfinteniei. Caci Duhul Sfant va
veni peste tine dinainte spre ate gati ca logodnica vrednica
a Domnului, ca sa sfinteasca inca de Ia inceput atilt acest
suflet sfi\nt gatit cu podoabe dumnezeie~ti, cat eyi trupul
tau. $i de indata Mirele nemuritor ~i Fiul tau, Care este
Puterea Celui Preainalt, te va adumbri, caci Hristos este
Puterea ~i intelepciunea lui Dumnezeu, El Insu~i te va
adumbri ~i i~i va zidi inauntrul tau templul trupului Sau cu
totul sfi\nt. $i Cel Nematerial ~i Netrupesc va imbraca un
trup vazut ~i material din tine, Puterea §i Strhlucirea Tata-
lui te va adumbri fiintial, §i Cuvantul Tatalui se va intrupa
din tine, Dumnezeul nevazut Se va arata vazut ca om, §i
Fiul lui Dumnezeu Se va face eyi va fi chemat pentru tine
Fiul Tatalui, iar fiul tau se va numi Fiul Celui Preainalt,
clici fecioria ta va ramane rara prihana §i neatinsa.
24. 0, minunate §i marete lucruri! 0, taine · negraite ~i
de nepatruns! Daca insa chipul eyi aratarea zamislirii tale
minunate §i a na§terii tale, mai adil.nci decat cuno~tinta,
nu se gasesc in aceasta lume decat in cea mai umila dintre
minuni, crede in ea ca §i in cea mai inalta ~i cugeta ca Cel
ce se va na~te din tine se va chema sfant ~i Fiul Celui Prea-
inalt gata sa faca tot ce vrea. $i iati'i. ci'i. Elisabeta, vara ta,
a zi'i.mislit §i eafiu /a bi'i.tranetea ei §i aceasta este a §asea
luna pentru ea, cea numiti'i. stearpi'i.. Ci'i. /a Dumnezeu nimic
nu este cu neputinti'i [Lc 1, 36-37], ~i tot ceea ce vrea El
savar~e~te intr-o clipa. Dar el [ingerul] a simtit din nou
treapta intelepciunii ~i taria sfinteniei preafericitei Fecioare.
Pana ce a avut o indoiala cu privire Ia barbatul dupa legea
firii, ea n-a primit zamislirea, ci a spus: cum vafi aceasta,
de vreme ce nu §tiu de bi'i.rbat. De§i e§ti arhanghel ~i ves-
te§ti taine mai adanci decat firea, pentru mine unirea cu
un blirbat nu e cu putinta. Dar atunci cil.nd arhanghelul a
in~tiintat-o ca Duhul Sfil.nt va veni §i ca ova adumbri Pu-
terea Celui Preainalt, el a bucurat-o §i a convins-o ca nimic
nu e cu neputinta Ia Dumnezeu. Ea nu s-a trufit, nici nu s-a
99
inaltat in mintea ei, ci s-a imbracat intr-o smerenie §i zdro-
bire de inima inca §i mai mare, §i plina de respect Maria
a spus: Iata roaba Domnului! Fie mie dupa cuvdntul tau!
[Lc 1, 38]. $i ingerul a lasat-o, caci §i-a implinit slujirea ce-i
fusese poruncita §i s-a minunat de frumusetea fecioriei
sale. Dar Fecioara sfanta trebuia sa tina aceasta mare taina
ascunsa in inima ei, caci era plina de intelepciune ca o
Maica a intelepciunii. In zilele acelea ea n-a imparta§it nici
macar lui Iosif vestirea ingerului, nici nimanui altcuiva, De
aceea, unii Parinti talcuiE;sc astfel cuvil.ntul Evanghelistului
care spune despre Iosif ca nu a cunoscut-o pil.na ce a nas-
cut pe fiul sau [Mt 1, 25] eel intil.i-nascut, cum ca el nu §tia
aceasta taina, nici vestirea ingerului, nici zamislirea mai
;~
presus de fire. Daca ar fi §tiut, cum i s-ar mai,fi strecurat
atunci in suflet indoiala nepotrivita ca sarcina ei ar fi o
ru§ine pentru el? Cum ar mai fi cugetat sa o paraseasca in
ascuns pana ce a vazut aratarea ingerului? Iar Ia na§terea i:
Domnului s-au aratat iara§i minuni, vestirea facuta pasto-
rilor §i sosirea magilor calauziti de stea. Dupa care §i •''·

Fecioara binecuvantata i-a !acut cunoscuta vestirea arhan-

ghelului. Or, in clipa in care vestirea a fost facuta de Inger,
nimeni n-a §tiut-o, §i ea a plecat Ia Elisabeta, vara sa, care
o imita prin podoaba purtarii sale, pentru ca sa cunoasca
adevarul cuvintelor ingerului ce fusesera spuse cu privire
Ia Elisabeta, cum ca §i aceastlrera insarcinata.
25. Cand ea s-a dus in casa Elisabetei §i aceasta i-a auzit
salutarea, de indata glasul Cuvil.ntului, lumina Luminii,
prorocul Harului a vietuit mai adanc in sil.nul maicii sale §i
a auzit glasul salutarii ei, §i prin sa!tarea lui in sanul ei a
vestit chipul salutarii §i inchinarii Imparatului Care urma
sa se nasca din ea, de catre care Acesta intelegea sa fie
botezat pentru a-1 arata El Insu§i pe prorocul, inainte-
mergatorul §i botezatorul Sau, ce urma sa vina. De aceea §i
maica lui a vestit-o Maica a Domnului, §i cu g/as mare a
strigat §i a zis: Binecuvdntata e§ti tu 1ntre femei §i bine-
cuvdntat este rodul pdntecelui tau! $i de unde mie aceasta,
ca sa vina Ia mine maica Domnului meu? Gil iata, de cum
100
a venit Ia urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a
siiltat de bucurie In pi'intecele meu. $i fericita este aceea
care a crezut ca se vor lmplini cele spuse ei de Ia Domnul
[Lc 1, 42-45]! Dupa aceasta, ea a povestit Maicii Domnu-
luitoate despre sine, necinstea sterpiciunii sale, arhieria §i
tamaierea barbatului ei Zaharia, vestirea !ngerului §i mu-
tenia care nu i-a !ngaduit lui Zaharia sa vorbeasca, ci doar
~a dea In scris Elisabetei, femeia lui. Or cuvintele Elisabetei
i s-au parut Fecioarei cu adevarat de Ia Duhul Sfant, cum
spune §i Sfantul Evanghelist: Elisabeta s-a umplut de Duhul
Sfilnt §i a strigat cu glas mare §i a zis: Binecuvi'intata e§ti
tu 1ntre femei §i binecuvi'intat este rodul pi'intecelui tau!
[Lc 1, 42], dici !i fusese lmparta§it de catre Duhul Sfant ca
El era samanta §i zamislirea rara de biirbat. De aceea 1-a §i
numit rodul pantecelui sau, caci fiinta trupului sfant era
numai din pantecele sau, iar nu dintr-o samanta straina.
Binecuvantat este rodul pantecelui tau!, caci acesta e ade-
varatul rod, hrana a lumii, dupa cum da marturie David:
Ochii tuturor spre Tine nadiljduiesc §i Tu le dai lor hrana
Ia buna vreme. Deschizi Tu mi'ina Ta §i saturi pe toti cei vii
de bunavointa [Ps 144, 15-16]. Dupa care El Insu§i ne-a
dat deopotriva hrana duhovniceasca: cinstit Trupul Sau
§i preasfant Sangele Sau. Cu adevarat binecuvantat este
Rodul pantecelui tau, Fecioara rara prihana, care a nimicit
blestemul venit peste noi lncepand cu rodul neascultarii.
Acest rod ne-a izgonit din rai, dar Rodul binecuvantat ivit
din pantecele tau ne-a deschis U§a raiului, §i ne-a harazit
drept mo§tenire raiul.
26. Binecuvi'intata e§ti tu 1ntre femei §i binecuvi'intat este
rodul pi'intecelui tau [Lc 1, 42]! Caci roadele celorlalte femei
au fost sub blestemul ivit din pacatul1ntaiului Adam §i a!
Evei, §i au venit pe lume prin casatoria trupeasca §i strica-
ciunea pacatului, dar numai acest rod, rodul pantecelui tau,
e binecuvantat, caci a crescut nu din samanta de barbat,
nici prin stricaciunea pacatului, ci fara samanta §i fara
stricaciune a !mbracat din tine trup §i n-a savar§it nici un
pacat §i n-a fost viclenie In gura sa. l;li nu numai ca e bine-
101
'T

cuvantat §i fara de pacat, dar prin harul Sau dumnezeiesc

unit cu firea omeneasca osandita Ia blestem a dat binecu-
vantarea, iar Mielullui Dumnezeu eel binecuvantat a pur-
tat pacatele lumii. Atunci Preafericita Maria impodobita cu
tot harul, a§a cum a fost Maica §i Fecioara intr-un chip
mai adanc decat firea, tot a§a s-a racut §i aici pricina de
prorocie pentru ceilalti. l;li astfel a rostit ea insa§i cuvinte
pline de prorocii, pline de har, de rugaciune §i de prorocie,
caci s-a umplut de Duhul Stant, cum ne invata Evanghelis-
tul. l;li Maria a zis: Miire§te suflete a/ meu pe Domnul §i
s-a bucurat Duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu,
cii a ciiutat spre smerenia roabei Sale. Cii iatii de acum
mii vor ferici toate neamuri/e [Lc 1, 47-48]! Sufletul ei era
plin de toata smerenia, lini§tea §i evlavia, §i pentru aceasta
a privit Ia ea Dumnezeu, Mantuitorul sau, cum s-a spus
prin prorocul: Peste cine 1mi voi arunca ochii mei decat
peste eel smerit, pa§nic §i care tremurii 1nfata cuvintelor
Mele [Is 66, 2]? Astfel a aflat-o pe Maria binecuvantata, a
privit-o §i a vazut ca n-are asemanare in neamul oameni-
lor. De aceea a socotit potrivit sa se sala§luiasca intru ea §i
a primit de Ia ea trup omenesc §i a plecat in cautarea celor
pierdup. l;li pricina Intruparii Lui e sala§luirea Dumnezeirii
Sale. Cel Preainalt a facut-o sfi\nta §i fericita pentru toate
neamurile. Prin aceste cuvinte Preafericita Maica a lui Dum-
nezeu a intarit cuvintele Elisabetei despre ea, cuvintele §i
vestirea arhanghelului ce fusesera spuse de Ia Domnul dupa
cum a §i zis: Fericitii este aceea care a crezut cii se vor
1mplini cele spuse ei de /a Domnul! [Lc 1, 45], caci cele
cateva cuvinte spuse ei de arhanghel au fast spuse de Ia
Domnul, de Care a §i fost trimis.
27. De aceea, cea care a primit harul a multumit lui
Dumnezeu §i a slavit sfi\nt numele Sau §i s-a numit pe ea
insa§i smerita §i roaba, §i a rostit intru prorocie: Cii iatii
de acum mil vor ferici toate neamurile [Lc 1, 48]! 0 nu-
mesc cu adevarat fericita O§tirile ingerilor, precum §i nea-
murile oamenilor, iar cei ce nu o numesc fericita §i nu o
preamaresc nu sunt numarati impreuna cu oamenii, ci sunt
102
fiii pierzaniei §i partea diavolului. Dar toate neamurile
oamenilor adevarati o numesc fericita §i o preamaresc, §i
o au drept ajutor §i mijlocire Ia Domnul. ~i dlt de plina
de har §i intelepciune sunt cuvintele urmatoare: Ca mi-a
fiicut mie marire Gel Puternic §i sfant este Numele Lui,
§i Mila Lui din neam !n neam spre cei ce se tem de El
[Lc 1, 49-50]! Numele Sau §i mila Lui sunt Fiul Sau Cel
Unul Care din mila fata de cei ce se tern de El S-a intrupat
din Sfanta Fecioara ca sa Se milostiveasdi de cei cazuti §i
sa-i caute pe cei pierduti. Dar cum de vorbe§te de Fiulin
numele Tatalui? Pentru ca Tatal e cunoscut din Fiul, a§a
cum Domnul a spus despre Sine insu§i: Am descoperit
numele Tau oameni/or [In 17, 6]. Facut-a tarie cu Bratul
Sau [Lc 1, 51], adica cu Fiul sau, caci El se nume§te Bratul
lui Dumnezeu [Ps 43, 4], cum se nume§te Puterea lui
Dumnezeu [Ps 61, 13], §i fntelepciunea §i Chipul puterii
[cf. 1 Co 1, 24], pecete neschimbata [cf. 2 Tim 2, 19] §i
Dreapta a Celui Preainalt [Ps 76, 11]. Tot a§a e numit §i
Brat a! lui Dumnezeu prin. care Dumnezeu §i Tata! i-a
infrant pe cei nelegiuiti in cugetele inimilor lor. Coborat-a
pe cei puternici de pe scaunele lor [Lc 1, 51], pe cei ce erau
mai-marii tarilor, pe demonii cei rai care, incepand de Ia
intaia neascultare §i calcare a pacatelor, tiranizau neamul
oamenilor §i-1 sileau spre plicate §i neascultari.
28. Dar atunci cand Fiullui Dumnezeu a imbracat prin
voia Tatalui trup de Ia Duhul Sfii.nt §i din Fecioara Maria,
El a zdrobit infumurarea §i cerbicia demonilor celor fara
de lege §i le-a rasturnat scaunele puterii lor, §i i-a inchis cu
lanturile intunericului dandu-1 chinurilor, dupa cum spune
Apostolul Petru [cf. 2 Ptr 3, 7; 2, 17]. Astfel i-a zdrobit pe
cei nevazuti, pe demonii vrajma§i §i ticalo§i, precum §i pe
mai-marii §i imparatii necredincio§i care-i prigoneau pe cei
credincio§i. ~i a rasturnat §i doborat puterea lor, §i a facut
de§arte cugetele lor. $i a ina/tat pe cei smeriti, pe ceifla-
manzi i-a umplut de bunatil.ti §i pe cei bogati i-a scos afara
de§erti [Lc 1, 52-53] §i fara nume. Iar pe sarmanii pescari,
rara carte §i ne§tiutori, umili §i dispretuiti de oameni, i-a
103
iniHtat in fa pte ~i in cuvant, §i i-a facut povatuitorii §i apos-
tolii lumii intregi, astfel ca glasul lor a ie§it in lumea in-
treaga pana Ia marginile pamantului §i cuvintele lor i-au
facut respectati de catre imparati §i regi, §i cinstiti in
popor. i;ii le-a dat lor Imparatia cerurilor §i i-a facut fericiti
in aceasta lume §i in cea ve§nica. Cu adevarat, El a inliltat
prin inliltimea sa nesfar§itli. pe smeritii §i fericitii Apostoli.
A umplut de bunli.tliti, prin propovli.duirea Apostolilor,
popoarele flli.mande ale paganilor, flam ande de cuvantullui
Dumnezeu, lipsite de invlitlitura ~i intelegere. Le-a umplut
de buna invatli.turli.a Duhului Stant lji de intelegerea taine-
lor dumnezeie§ti.
29. Dar pe cei .bogati §i nelegiuiti prin de§ertli.ciunea
ticli.loasli. a intelepciunii lumii §i pe cei mandri; pe cei nele-
giuiti din pricina nebuniei lor ii alungli. dupa cum este scris:
Pierde-voi 1ntelepciunea 1ntelepplor §i §tiinta cunoscato-
rilor o voi nimici [Is 29, 14]. Primit-a pe Israel sluga Sa
ca sa-§i aduca aminte de mila Sa, precum a grait catre
parintii no§ti, lui Avram §i seminfiei lui pana In veac [Lc
1, 54-55]. Au primit pe Israel sluga Sa cei care au crezut in
Cuvantul Sli.u §i prin Fiul sau Cel Unul s-au invrednicit sa
intre in infierea dumnezeiascli. §i s-au facut minte care vede
pe Dumnezeu, cli.ci a§a se talcuie§te Israel: ,minte care vede
pe Dumnezeu"B. Ace~tia sunt urma~ii lui Avraam ~i cu ei
se impline~te jurli.mantul pe care Tatal nostru 1-a facut lui
Avraam. Cu Hristos Celintrupat pentru noi ca intai-nascut
§i, prin El, cu toti cei ce cred in sfant numele Sli.u §i s-au
facut prin El copii ai lui Dumnezeu, cum spune loan Teo-
logul §i Evanghelistul: iar tuturor celor ce L-au prim it, le-a
dat puterea de a se face copii ai lui Dumnezeu [In 1, 12].
Cum spune Apostolul Pavel: caci nu toti din Israel sunt §i
israeliti; nici pentru ca sunt urma§i ai lui Avram, sunt
totifii, ci 1ntru Isaac a zis, se vor chema tie urma§i, adieu:

s Jocul de cuvinte Israel: nous [In lac de anthrOpos] hor6n Theon

se g3se~ite la EUSEBIU AL CEZAREII, Onomastica sacra, ed. P. DE LAGARDE,
Giittingen, 1870, p. 170.
104
nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii fiiga-
duintei se socotesc urma§i care au crezut cuvdntului Dom-
nului [Rm 9, 7-8] §i au fost botezati in numele Tata.Iui §i
a! Fiului §i a! Dubului Srant, fie ei iudei sau pagiini, §i s-au
racut cre§tini §i au invatat implinirea poruncilor Domnu-
lui. Ei se numesc Israel §i slujitori ai lui Dumnezeu, §i cu ei
se impline§te cuviintul Sfintei Nascatoare de Dumnezeu:
,Primit-a pe Israel sluga Sa, ca sa-§i aduca aminte de mila
Sa." tji a ramas Maria 1mpreuna cu ea ca /a trei /uni;
§i s-a 1napoiat apoi /a casa sa [Lc 1, 56] pentru di, dupa
moartea fericitilor parinti ai Sfintei Fecioare, ea vedea in
Elisabeta pe mama sa. De aceea, cand a primit vestirea lui
Gavriil, de indata s-a grabit sa mearga sa o salute §i sa-i
dezvaluie cuvintele ce i-au fost spuse din partea lui Dum-
nezeu. ~i cu dragoste dumnezeiasca §i a sa proprie a ramas
impreuna cu ea trei luni, cum spune sfiintul Evanghelist.
Dar ciind s-a apropiat vremea na§terii Elisabetei, iar Maria
§i-a cunoscut propria sarcina, s-a intors Ia casa lui Iosif, dar
Sfiinta Fecioara nu i-a racut cunoscuta vestirea ingeru!ui.

Na§terea
30. Or, atunci cand Iosif §i-a dat seama de sarcina ei, s-a
intristat, caci nu fusese in§tiintat de marea taina. De aceea
s-a umplut de mahnire, pentru ca era un barbat drept [Mt
1, 19] §i socotea un chin a vedea legea rasturnata in casa sa
§i sa:§i atraga asupra sa indoiala, iar, pe de alta parte, ii
era greu sa 0 vadeasca §i sa 0 dea spre pedeapsa arhierei-
lor. Din pricina marii podoabe a vietii sale dumnezeie§ti,
se simtea tulburat §i ii era mila. De aceea, s-a gandit sa o
trimita in ascuns din casa sa, §i cugetdnd el acestea, iata
1ngerul Domnului is-a aratat in vis graind: Iosife,fiullui
Daviq, nu te teme! [Mt 1, 20] pentru aceasta nici de Dum-
nezeu, nici de pedepsele Legii, §i nu te indoi de Maria care
a fost logodita cu tine dupa legea oamenilor. El o numea pe
logodnica sa femeia lui, dar ea nu-i fusese data ca femeie
in chipul celorlalte femei, sa nu fie! Ci fusese !ogodita cu el
105
spre paza ei ca o comoara dumnezeiasca §i inchinata Dom-
nului. Nu te teme sao tii in casa ta, caci Cel ce s-a zamislit
fntr-fnsa este de Ia Duhul SfO.nt. Ea va na§te fiu §i vei
chema numele lui: Iisus, caci El va mO.ntui poporul Sau
de toate pacatele lor [Mt 1, 21]. Prin aceste cuvinte ingerul
a nimicit teama de care suferea Iosif, strecurand in schimb
in sufletul sau alta teama: aceea de a se teme §i de a cinsti
inca §i mai mult pe Sfanta Fecioara cea plina de Duhul
Sfant §i nascatoare dupa trup a unui Fiu de nerostit §i de
nepatruns, nascut mai inainte de toti vecii, care urma sa
mantuiasca pe poporul Sau de pacatele sale; caci pentru
aceasta S-a pogorat din cer pe pamant Imparatul milostiv,
ca sa ne mantuiasca pe noi credincio§ii §i i~chinatorii Sai,
din robia pacatului §i din puterea demonilor celor rai.
31. Astfel s-a implinit prorocia patriarhului Iacob care
spune: atunci cand vor lipsi mai-marii capeteniilor lui Iuda,
va veni nii.dejdea tuturor paganilor [cf. Fe 49, 10], Impara-
tul §i Hristosul Care e cu adevarat nii.dejdea paganilor §i a
israelitilor care cred in Numele Sau eel Sfant. Caci nu toti
cei ce se trag din Israel se numesc Israel [Rm 9, 7], ci cei
care au primit propovaduirea Evangheliei precum sta scris
mai sus. i?i a§a ne in§tiinteaza deopotriva Simeon, caci el
i-a dat drept nume lumina spre descoperirea neamurilor
[pagane] §i slava poporului sau Israel [Lc 2, 32], cei care
au crezut in El. i?i i-a chemat impreuna spre mantuirea
poporului sau. Caci vazura ochii mei mO.ntuirea Ta, pe
care ai gatit-o fnaintea fntregului popor [Lc 2, 30]. De ce
atunci ciind au lipsit mai-marii lui Iuda a venit Domnul
InSU§i? Pentru ca El fnsu§i era Capetenia tuturor §i Impa-
ratul Cel adevarat §is-a aratat in casa lui Iuda. E recunos-
cut, a§adar, ca prorocia patriarhului nu vestea o imparatie
duhovniceasca, ci vorbea despre regi trupe§ti §i lume§ti.
Domnul a spus: impariltia Mea nu e din lumea aceasta
[In 18, 36], pentru faptul ca vorbea la sfar§it, ciind impii.ratii
Romei stapaneau intreaga Iudee. Totu§i, Mantuitorul a
primit domnia §i asupra romanilor §i asupra tuturor paga-
nilor care au crezut in Numele Sau eel Stant. i?i nu vorbesc
106
numai de imparatia Dumnezeirii Sale dupa fire, El care este
Imparat §i Domn din veac §i pana in veac [cf. Ps 28, 10], ci
de supunerea de bunavoie fata de El a tuturor celor credin-
cio§i. El a chemat cu nume nou §i unic pe toti cei ce asculta
de Imparatia Sa; adevaratul cre§tin, acesta este numele
cinstit care ni s-a dat prin tine. A§adar, atunci cand pute-
rea §i stapanirea evreilor au disparut, §i lumea intreaga era
sub stapanirea romanilor, cum spune Sfanta Evanghelie:
in zilele acelea a ie§it porunca de Ia cezaru/ August sa se
1nscrie toata lumea [Lc 2, 1], atunci S-a nascut adevaratul
Imparat §i Mantuitor al lumii intregi. Astfel a randuit lu-
crurile pronia Sa, ca !ipsa capeteniilor lui Iuda sa fie desa-
var§ita §i toata puterea imparatiei sa revina romanilor. Ei
domneau peste evrei cu toiag defier [cf. Ps 2, 9], care este
puterea romanilor, caci toiag de fier se nume§te eel prin
care evreii au fost cu desavar§ire zdrobiti, dupa Patima §i
Invierea lui Hristos, fiind surghiuniti cu un surghiun ve§nic.
Astfel deci, pronia lui Hristos i-a racut pe romani sa dom-
neasca asupra evreilor, iar El InsU§i a domnit asupra roma-
nilor §i a paganilor ca §i asupra evreilor care au crezut, §i
domne§te in veci peste toate fapturile.
32. Lucrurile vazute ale taine!or nevazute sunt insa o
invatatura; inscrierea e chipul unei alte inscrieri, caci sta-
panirea imparatului peste toti vestea singura stapanire a
singurului Dumnezeu adevarat §i Imparat a toate. Or aceasta
inscriere preinchipuia supunerea de bunavoie a tuturor §i
inscrierea in ceruri a tuturor celor ce o doresc. ~i a§a cum
atunci porunca a ie§it in toata tara, a§a §i propovaduirea
lui Hristos a ie§it in tot pamantul, §i oricine urea spre ceta-
tea sa invata tuturor intoarcerea Ia intaia patrie §i cetate,
de unde am fost izgoniti §i impra§tiati in felurite lucrari §i
pamanturi, §i darea pe care toti o dil.deau imparatului ne
invata ca toti trebuie sa-i inchinam lui Dumnezeu datoria
roadelor duhovnice§ti prin milostenie, buna purtare §i cu-
getare dumnezeiasca. Prin pronia de Sus, aceasta porunca
1-a silit atunci pe Iosif sa mearga in patria sa, in Iudeea,
ie§ind din Nazaret spre Betleem, ca sa se implineasca pro-
107
rociile: intaia eli Nazarinean se va chema [Mt 2, 23], §i cea
de a doua, eli din Betleem vine Hristos [Mt 2, 6], fiindcli
Nazaret a fast locul vestirii §i a! zamislirii, iar In Betleem
s-a savar§it na§terea minunata. Vedeti, a§adar, !ndoita sme-
renie a Imparatului bogat racut sarac pentru noi [2 Co 8, 9],
caci Nazaretul era un ora§el dispretuit, de unde nu se ivise
nici macar un proroc, cum spune Natanael: Poate sa iasa
din Nazaret ceva bun [In 1, 46]? Jar Betleemul, de§i fusese
cinstit de proroc, in toate celelalte lucruri era cu desavar§ire
sarac §i umil, de aceea prorocul il mangaie §i spune: $i tu,
Betleeme, pamdntul Iudeii, nu e§ti nicidecum eel mai mic
intre capeteniile lui Iuda,jiindca din tine va ie§i Conduca-
torul care va pa§te pe poporul meu Israel [Mt 2, 6; Mi
5, 1-3]! Josif era cetatean a! acestui Betleem §I,, a§a cum se
lntampla multor oameni sa-§i lase tara lor mergand sa tra-
iasca lntr-alt pamant sau intr-alta cetate, tot a§a §i Josif s-a
dus sa traiasca in Nazaret. ~i pe cand statea el acolo, pentru
dreptatea sa §i respectul de care se bucura, a fast logodit
de catre preoti cu Fecioara Maria, §i acolo a vestit arhan- ·
ghelul vestea cea mai presus de minte §i preaslavita.
33. Atunci cand a ie§it insa porunca cezarului August ca
toti oamenii sa se inscrie §i ca fiecare sa se inscrie in patria
sa, s-a suit §i Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, in
Iudeea, in cetatea lui David, care se nume§te Betleem,
pentru ca el era din casa §i din neamullui David, ca sa se
inscrie impreuna cu Maria cea lo!Jodita cu el, care era
1nsa 1nsarcinata [Lc 2, 4-5] de Ia Duhul Sfant, §i timpul
na§terii ei era aproape; dar porunca imparatului o silea
§i pe Maria sa urce Ia Betleem, caci §i ea era din casa §i
semintia lui David. Pronia dumnezeiasca i-a condus astfel
Ia Betleem, caci porunca pe care o primise de Ia Inger il
silea pe Josif sa o slujeasca cu respect pe Maria. De aceea,
ceilalti fii §i rude ale sale au fast trimise inainte, iar el!n-
su§i lrnpreuna cu Maria §i fiicele sale mergeau mai !ncet.
Jar cand au ajuns Ia Jerusalim §i Betleem, a sosit vremea
na§terii minunate §i mai adanci decat cuno§tinta. Dat fiind
!nsa ca pentru !nscriere se adunase o multime numeroasa,
108
locurile de gazduire fusesera ocupate inca de Ia inceput in
toate casele Betleemului, a§a eli au trebuit sa se adapos-
teasca intr-o pe§tera de langa Betleem. 0, ce stramtorare
§i surghiun pentru noi a Stapanului tuturor Ia.pturilor! Nu
s-a gasit nici Joe, nici gazduire pentru El. De aceea Cel
Neapropiat §i Necuprins a fost cuprins intr-o mica pe§tera,
intr-o iesle nepotrivita. Cuvantullui Dumnezeu Cel fara de
inceput §i necuprins, Ziditorullumii intregi, a fost calauza
Maicii Sale intr-o pe§tera de langa Betleem, cum spune
Sfil.ntul Evanghelist: dar pe cilnd erau ei acolo, s-au im-
plinit zilele ca ea sa nasca, §i a nascut pe Fiul sau, Gel
Unul-nascut, §i L-a info.§at §i L-a culcat in iesle, caci nu
mai era loc de gazduire pentru ei [Lc 2, 6-7]. Atunci
Stapanul cerului §i a! pamantului a fost inra§at in scutece.
0, mare minune! Cel ce hrane§te toate a fost hranit cu
lapte, Cel ce le inscrie pe toate a fost inscris. Atunci s-a
implinit prorocia lui David cu privire Ia Betleem §i Ia mi§-
terea Domnului, care spune: Nu voi da somn ochilor mei,
nici genelor mele dormitare, nici odihna trupului meu,
pilna ce nu voi afla loc Domnului, loca§ Dumnezeului lui
Jacob. lata, am auzit de el in Efrata: Gasitu-1-am pe el in
cilmpia dumbravii [Ps 131, 4-6]. Acesta le-a spus despre
Betleem unde a fost locul na§terii Domnului. De aceea a
adaugat: Intra-vom in laca§urile Lui, inchina-ne-vom in
locul unde au stat picioarele Lui [Ps 131, 7]! Cine va spune
deci nemasurata smerenie a puterilor Domnului §i va face
auzite toate lucrurile Sale?
34· Dar in ceasul na§terii Domnului;vrednica maica a lui
loan Inainte-mergatorul §i Botezatorul, Elisabeta, nu lipsea
nici ea, caci in fuga ei cu copilul nu sosise inca in munte.
Dar cum fusese prorocita §i martora zamislirii Sfintei Fe-
cioare, tot astfel a fost §i plizitoare slavita a casei §i martora
oculara, iar mai apoi martora §i vestitoarea na§terii Fecioa-
rei. l?i era plina de bucurie §i privea na§terea negraita ca pe
un praznic minunat. Atunci peretele eel din mijloc a! des-
partiturii s-a surpat [cf. Ef 2, 14] §i vrajma§ia neinduplecata
s-a destramat, iar pacea §i iubirea fapturilor s-au revarsat:
109
Dumnezeu S-a facut om ~i cerul §i pamantul s-au unit,
ingerii se tineau deasupra pastorilor ~i pastorii au fast lu-
minati de catre ingeri ~i s-au bucurat de vestea cea mare,
~i !-au vazut pe Bunul Pastor ca pe un miel fara prihana
nou-nascut in pe~tera. Pamantul invata lauda cerului, iar
cei din cer se bucurau de pacea de pe pamant ~i de buna-
voirea dintre oameni. Iar atunci cand plistorii s-au temut
~i au tremurat Ia vederea minunilor, un Inger de lumina
le-a risipit teama ~i le-a vestit bucuria: Nu vii temeti, cilci,
iatil, vii binevestesc vouil bucurie mare, care va fi pentru
tot poporul. Gil vi s-a nilscut azi Mdntuitor, Care este
Hristos Domnul, in cetatea lui David. $i acesta vii va fi
semnul: veti gilsi un prune infil§at, culcat in iesle. $i deo-
datil s-a vilzut, impreunil cu fngerul, multime de oaste
cereascil, liluddnd pe Dumnezeu §i zicdnd: Slavil fntru cei
de sus lui Dumnezeu §i pe pilmdnt pace, fntre oameni
bunilvoire [Lc 2, 10-14]! Dupa aceasta vedenie ~i auzire
infrico§atoare, pastorii uimiti s-au dus de cu noapte Ia
Betleem sa caute pe mantuitorul §i lumina tuturor. Multi
altii dintre ei §i din cuno§tintele lor s-au adunat atunci
minunandu-se de cuvintele pastorilor.
35· Jar Maria pilstra toate aceste cuvinte, pundndu-le
in inima ei [Lc 2, 19], nu numai pe cele ale pastorilor, dar
§i tot ceea ce vazuse §i auzise de Ia inceput in Templu, §i
dupa Templu: vestirea ingerului §i zamislirea flira samanta,
na~terea flira durere §i fecioria dupa na§tere ~i faptul eli nu
numai ca a ocolit durerile femeii §i s-a aratat maica fiind
pastrata fecioara, dar §i faptul ca n-a cunoscut na§terea
insa§i. lata randuielile lucrurilor dumnezeie§ti §i mutarea
firii lor, caci Fiul Cel minunat n-a flicut cunoscuta maicii .
cuno~tinta na§terii, ~i intr-a clipa, flira ca ea sa o §tie, El
s-a aflat in afara pantecelui ei, §i a §ezut pe tronul bratelor
sale, pentru ca a§a cum zamislirea fusese facuta fara sa-
manta §i flira ~tiinta, tot a~a ~i na§terea sa fie fara strica-
ciune §i fara cuno§tinta. Chipul acestei na§teri slavite §i
minunate a .fast roua cea de pe lana [cf. Jd 6, 37-40], dar
adevarul ei a fast mai inalt decat chipul, caci atunci cand
110
roua vine dintr-odata ~i in tacere pe lEma, ea nu se simte in
lana fara mana. Dar aceasta roua dumnezeiasca, care da
via~a tuturor, a intrat pe tacute ~i rara suferin~a in pantecele
Fecioarei, ~i tot a~a ~i ie~irea sa negraita n-a fast cunoscuta
de Maica cea rara prihana, ci El a imbracat din ea trupul
omenesc; ~i a~a Cel ce n-a racut cunoscuta na~terea Sa nu
numai celorlal~i, dar nici chiar propriei Sale marne, a ie~it
din ea in chip u~or ~i mai presus de fire. ~a erau minunile
negraite ~i de nepatruns pe care Preasfanta Maria le pastra
~i le a~eza in inima sa, ~i intru toate acestea era cople~ita
de faptul ca din ea se nascuse Dumnezeul Cel adevarat,
Care a fericit-o pe Maica Sa neprihanita ~i preabinecuvan-
tata intre toate neamurile, ~i pe care o va face slavita in cer
~i pe pamant ~i lauda tuturor.
36. ~adar, atunci cand Ia na~terea Domnului slavei,
bucuria cea mare a fast vestita pastorilor, ei s-au dus Ia
Betleem ~i au povestit tuturor ceea ce vazusera ~i auzisera
despre Pruncul Slavei, §i toti cCiti auzeau se mirau de cele
spuse lor de catre pastori [Lc 2, 17].1?i iata ca de indata au
venit de Ia R.asarit sub ca!auzirea stelei magi, ca sa arate ca
Nou-nascutul e Domnul cerului ~i a! pamantului. 1?i aceasta
stea nu era una dintre cele de pe balta cereasca, ci era o
putere trimisa de Sus, care destrama urzelile astrologiei ~i
nimicea intunericul calculelor, dici mersul ei nu era ase-
manator celorlalte stele, ci ea mergea incet potrivindu-~i
mersul cu puterile celor pe care-i calauzea. Uneori mergea,
alteori se oprea, uneori li se arata, alteori se ascundea de
ei, ~i mersul ei era de Ia miazanoapte spre miazazi, caci a~a
este drumul care duce din Persia in Iudeea, ~i ea nu se arata
in inal~imi, ci mergea aproape de pamant pana Ia un mic
satuc, ~i s-a aratat intr-a mica pe~tera. Lucrul inca ~i mai
important e acela ca nu se arata numai noaptea, ci ~i ziua.
Stralucea astfel incat acoperea cu lumina ei pana ~i discul
soarelui, ~i nu numai o zi sau doua, ci pana i-a condus pe
magii din Persia Ia Ierusalim ~i Betleem. Ea insa nu li s-a
aratat Ia na~terea lui Hristos, ci cu mult timp inainte, pen-
tru ca ei sa inchida gura celor care cercetau timpul na~terii.
111
 De aceea li s-a aratat cu mult inainte eyi le-a fii.cut inimile
credincioase cu privire Ia naeyterea Imparatului, trimitiindu-i
pe un drum lung. $i aeya ea a randuit timpul venirii eyi al
popasului lor ca ei sa-L gaseasca pe Imparatul slavei odih-
nind 1ntr-o iesle. Toate acestea nu tin nici de fire, nici de
randuiala celei mai marunte stele, ci e vadit ca ea a fost o
putere 1ntelegatoare, care cunoeytea toate eyi le randuia cum
se cuvine sub puterea eyi Ia porunca Ziditorului eyi Randui-
torului a toate.
37· $i nu in zadar steaua i-a condus Ia Ierusalim. Dar
cand aceeytia au venit Ia Ierusalim, ea s-a ascuns de ei, iar
lucrul acesta s-a randuit din doua pricini: mai 1ntai pentru
ca ea sa se arate tuturor locuitorilor Ierusalimului eyi sa le
dea de eytire despre aceasta taina prin cautarea eyi 1ntre-
barea magilor care spuneau: Unde s-a ni'iscut impi'iratul
iudeilor? Ci'ici am vi'izut steaua Sa §i am venit din Ri'isi'irit
si'i ne inchini'im Lui [Mt 2, 2]. Din pricina acestor cuvinte
tot oraeyul s-a tulburat eyi Irod tremura. Iar in al doilea
rand, pentru ca vrajma§ii in§i§i, carturarii §i fariseii, sa dea
marturie §i sa descopere locul eyi timpul na§terii Domnului,
§i sa ia drept marturie pe Profetul care spune: $i tu, Betle-
eme, pi'imiintul lui Iuda, nu e§ti nicidecum eel mai mic
intre ci'ipeteniile lui Iuda, ci'ici din tine va ie§i Conduci'ito-
rul ce va pa§te pe poporul meu Israel [Mt 2, 6]! Caci cei-
lalti regi au fost cii.lauzitori dupa cinstirea trupeasca, dar
n-au fost pastori, caci nu eyi-au pus sufletele pentru turma
lor [cf. In 10, 11]. fnsa Acesta e Pastorul Cel Adevarat, pen-
tru ca El conduce turma care ii urmeaza pe calea vietii spre
paeyunile raiului §i ieyi da sufletul Sau pentru oile Sale.
Vedeti deci cum s-au strans intruna cuvintele patriarhului
Iacob eyi ale prorocului Miheia, caci acela a vorbit despre
venirea Domnului ivit din Betleem, in timp ce acesta a
invatat ca, atunci cand vor lipsi capeteniile, din Iuda se va
. arata nadejdea neamurilor [cf. Fe 49, 10 §i Mi 5, 1. 3].
Cand magii au auzit aceste cuvinte, ei le-au intarit prin
aratarea stelei §i au propovaduit ca Hristos e adevaratul
Imparat.
112
 38. De aceea Irod a tremurat, dici era aprig indragostit
de putere §i tremura de frica sa nu-§i piarda imparatia
§i puterea sa, fiindca era plin de neru§inare. Astfel, el a
strans capeteniile preotilor §i carturarii §i a intrebat ca
sa ajle unde urma sa se nasca Hristos [Mt 2, 4]. Ei insa au
raspuns cu viclenie spunand ceva §i trecand sub tacere
altceva. I -au dat de §tire ca din Betleem urma sa vina
Hristos, dupa cum spune prorocul: $i tu, Betleeme, paman-
tul lui Iuda, nu e§ti nicidecum eel mai mic dintre capete-
niile lui Iuda, caci din tine va ie§i Conducatorul, care va
pa§te pe poporul meu Israel [Mt 2, 6; Mi 5, 1. 3]! Dar au
trecut sub tacere cuvil.ntul care urmeaza Ia prorocul: Venirea
Sa este dintru inceput, din zile Ve§nice [Mi s, 2], pentru ca
inca de pe atunci ii pizmuiau pe Hristos §i nu voiau sa-L
recunoasca Dumnezeu, §i au trecut sub tacere cuvintele
care invatau slava Sa, caci ochii lor se intristau §i urechile
lor se inchideau de bunavoie, ca sa nu vada §i sa nu auda
adevarul [cf. Is. 6, 10]. Irod insa, plin de viclenie, i-a chemat
pe magi in taina §i i-a intrebat despre Pruncul Imparat, iar
prin viclenie i-a mintit spunand ca vrea sa mearga §i elsa i
se inchine, atunci cand il vor fi gasit §i ii vor fi dat de §tire
unde anume se gii.se§te acest Rege a! regilor [cf. Mt 2, 7-8].
Astfel, au aflat unii de Ia altii despre na§terea Domnului
iudeilor: multumita magilor §i aratarii stelei Irod a aflat
atilt de Ia iudei, cat §i de Ia magi, iar magii au fost inca §i
mai multumiti atunci cand au auzit vestirea prorocului §i
cand au vazut pizma §i frica lui Irod. Dar cand au ie§it din
Ierusalim, de indata li s-a aratat din nou calauza lor, steaua,
foarte aproape §i mai stralucitoare decat lumina zilei. Ea
stralucea mai mult decat stralucirea soarelui §i ii conducea
spre Soarele dreptatii, Ziditorul soarelui, allunii §i a! tutu-
ror rapturilor. Ca spre cer ii conducea spre Betleem, spre
pe§tera cea micuta §i spre adapostul eel umil.
39. Iar cand au sosit in acelloc, cu o stralucire mai mare
le-a aratat ca §i cu un deget lucrul doririi lor, §i cand §i-a
ispravit slujirea, a pierit din ochii lor. Ei insa, cand au
vi:izut calauza lor, steaua, sau mai curand ingerul aratat in
113
acest chip, s-au umplut cu bucurie mare [Mt 2, 10] pentru
ca au intiHnit ceea ce cautau. ;li au vazut minunea cea mare,
dici atunci cand s-au infat~at inaintea noului-nascut, Cel
Intai-nascut mai inainte de veci, de indata s-au umplut de
har, de duio~ie ~ide lumina, ~i o negraita bucurie s-a scurs
in inimile lor. Vederea §i cuvantul Maicii celei nenuntite ~i
cu totul nestricate erau mai presus de orice har ~i slava, iar
randuiala chipului ei era mai adiinca decat orice cuno§tinta
omeneasca. Nimic din randuiala durerilor ~i din neputin-
tele na~terii nu se vedea in ea, ci dupa na~tere era ~i mai
stralucitoare §i mai frumoasa, caci era plina de harul ~i
lumina na§terii ei, ~i era lucru minunat pentru toti cei ce o
priveau. Plini pana Ia saturare de toate minunile §i mare-
tiile, magii se bucurau §i landau pe Do~nul. De aceea,
s-au 1nchinat cazdnd in genunchi, ca unui Imparat ~i Dum-
nezeu, §i i-au adus daruri scumpe, aur, Uimdie §i smirnc'i
[Mt 2, 11] ca unui Imparat §i Dumnezeu §i ca Celui ce S-a
\ntrupat pentru noi §i avea sa moara ca noi sa dobandim
de Ia El nemurirea. Dar ~i aici, harul Duhului Sfant i-a
invatat sa aduca aceste daruri, ca sa fie pentru noi chipul
aducerii darurilor duhovnice~ti, ca ~i noi sa aducem drept
aur o purtare buna ~i sfftnta, drept tamaie intelegerea §i
vederea duhovniceasca, §i drept smirna omorarea patimilor
~i miidularelor trupe§ti, din care se va face nepatimirea §i
de unde ni se va da Imparatia cerurilor. Atunci s-au impli-
nit cuvintele preasfintei ~i preabinecuvantatei Fecioare pe
care le rostise mai !nainte: cc'i mi-a fc'icut mie mc'irire Gel
Puternic §i sfdnt numele Lui §i iatc'i de acum mc'i vor ferici
toate neamurile [Lc 1, 48-49]! Caci, intr-adevar, atunci au
inceput sa se arate slavele ei, iar Ia sfftr§it slava, lauda ~i
credincio§ia ei au sporit inca §i mai mult.
40. Astfel deci, magii au intalnit lucrul doririlor lor. Au
vazut pe Imparatul slavei ~i s-au !nchinat Lui, I-au adus
daruri vazute ~i impreuna cu acestea s-au adus deopotriva
pe ei !n~i~i ofranda Domnului. ;li a~a s-au racut temelia §i
inainte-mergatorii intoarcerii Ia credinta a paganilor §i a
primirii acestora in slujirea lui Hristos, ~i cei dintai credin-
114
cio§i §i inchinatori ai lui Hristos, vestitorii Sai §i martorii
Imparatiei Sale prin darurile lor scumpe §i prin dispretul
lor pentru nebunia evreilor §i sminteala puternicului Irod.
Pentru ca, fiind in§tiintati printr-o aratare sa nu se intoarca
Ia Irod, s-au dus pe un alt drum in tara lor [Mt 2, 12]. $i
a§a Hristos, Imparatul Cel bogat, dl.nd a venit in lume a
ales saracia §i a fiicut-o cinstita prin alegerea Sa. Tot a§a,
credinciosule, cil.nd auzi despre aceasta smerenie §i aceasta
saracie, daca e§ti in saracie, nu uita aceasta in cugetul tau,
ci schimba pe§tera cea mica §i cortul eel umil in cerurile
cerurilor, iar ieslea cea micuta in stea stralucitoare, 1n prea-
marire a ingerilor, scutecele cele saracacioase §i pe stril.n-
gatorii de biruri in daruri §i in inchinare de magi §i in
primire a tuturor pagil.nilor, §i astfel nu cobor1 smerenia
Domnului pil.na Ia ina.Itimile teologiei, ci ai mai degraba
nadejdea inaltimilor §i bunatatilor celor s!avite.
41. Iar cil.nd fericita Maica vedea toate acestea, inima ei
se umplea inca §i mai mult de credinta, nadejde §i iubire
fata de Fiul §i Imparatul ei, §i a§tepta bunatati inca §i mai
adil.nci §i mai slavite, cum Ie §i vedea cu adevarat. $i a ra-
mas cople§ita atunci cil.nd s-au implinit §i alte semne ale
smereniei Lui. Caci dupa na§terea Domnului intr-o pe§tera
umila §i venirea Sa intr-o iesle micuta, cdnd s-au implinit
opt zile, L-au taiat lmprejur §i I-au pus numele Iisus, cum
a fast numit de Inger mai znainte de a se zamisli In pdntece
[Lc 2, 21]. Acesta a fost numele fericirii Sale de mai apoi, in
care s-a facut schimbul dezbracarii patimirii in trup cu da-
rul nepatimirii. Iar in ziua a patruzecea au dus pe pruncul
Iisus Ia Ierusalim ca sa-L puna !naintea Domnului, precum
este scris in Legea Domnului [Lc 2, 22-23]. $i nu este lipsit
de folos ca ajun§i in acest Joe sa til.lcuim deosebirile cuvin-
telor Sfintilor Evangheli§ti, felul cum Matei, dupa na§tere,
vorbe§te de indata de fuga in Egipt, de mania lui Irod §i
de omoril.rea nou-nascutilor, iar Luca dupa na§tere vorbe§te
de urcu§ul de patruzeci de zile Ia Ierusalim §i de aducerea
lui Iisus Ia Templu. Trebuie §tiut, a§adar, ca Matei a lasat
deoparte pomenirea taierii-imprejur, a urcu§ului Ia Ieru-
ns
~'
,,

salim §i a aducerii Ia Templu, a lui Simeon primindu-L in

bratele sale §i a celorlalte lucruri care au fast savar§ite
atunci. Ceea ce a scris el a avut Joe dupa multe zile, Ia doi
ani sau poate ceva mai putin [cf. Mt 2, 16], vedenia inge-
rului de catre Iosif, fuga in Egipt ~i apoi intoarcerea din
Egipt, caci a§a sunt ordinea lor in Scripturi, ~i ele au fast
scrise mult timp dupa ce au avut Joe intamplarile §i in ace-
la§i timp cu lucruri petrecute mai inainte, cum spune mai
jos acela§i Evanghelist Matei, in acest chip: losif a primit
porunci'i in vis §i a plecat §i s-a a§ezat in cetatea numiti'i
Nazaret, ca sa se implineasci'i cuvintele prorocu/ui ci'i Na-
zarinean se va numi [Mt 2, 23]; dupa care adauga de indata
§i spune: in zilele acelea a venit Joan Botezi'itorul §i pro-
povi'iduia in pustia Iudeii [Mt 3, 1]. Or propovaduirea lui
loan Botezatorul a avut Joe dupa treizeci de ani, iar elleaga
istoria aceasta cu vremea na§terii lui Iisus. ~a a facut §i
cand a zugravit na§terea Domnului eyi sosirea magilor, in-
chinarea §i intoarcerea in tara lor. Numaidecat a adaugat
§i fuga lui Iosif in Egipt impreuna cu Domnul §i Sfanta
Fecioara Nascatoare de Dumnezeu. Dupa care a vorbit de
uciderea nou-nascutilor §i celelalte, cum ii dadea sa scrie
Duhul Sfil.nt. Insa, prin harul Duhului, Sfil.nt Luca a scris
ceea ce a avut Joe dupa naeytere eyi ceea ce Matei a lasat
deoparte: despre taierea-imprejur, urcarea Ia Ierusalim §i
aducerea Ia Templu, odihnirea in bratele lui Simeon §i ce-
lelalte, caci n-a fast dat unui singur Evanghelist sa descrie
intreaga Economie, ci unul a descris unele evenimente §i
minuni ale Domnului, a! doilea sau a! treilea sau a! patrulea,
altele. Deci talcuirea pasajului este dupa cum am spus.
42. Dar acum trebuie cercetat cum anume a fost lrod
numaidecat nesocotit de magi, cum furia §i mania sa nu
s-au aratat atunci, ci dupa un timp atat de insemnat, §i
cum era el un om atat de lipsit de cucernicie eyi aprig Ia
manie. Precum ~i cum anume [Matei] n-a spus eli in acest
timp copilul se ascundea, nici dadi magii n-au rapit copilul
impreuna cu mama sa, pentru eli i~i dadeau seama de furia
lui, sau eli treceau dintr-un Joe in altul cum se intampla
116
multora. Intr-adevar, despre acest personaj avem Ia inde-
mana o relatare din care §tim ca in zilele cand magii au
sosit Ia Ierusalim §i au intrebat despre na§terea pruncului,
iar Irod a mintit cu in§elaciune §i sub pretextulinchinaciu-
nii, cautand un mijloc ca sa-L omoare, acesta a avut mare
tulburare [cf. Mt 2, 3] §i lupta in propria sa casa. Acest
!ucru s-a intamplat prin randuiala de Sus, care nu i-a lasat
prilejul de a cauta odrasla imparateasca §i pe Domnul a
toate. Aceasta lupta §i aceasta tulburare au fost iscate de
femeia §i copiii sai. El a biruit dupa multe infrangeri §i
numaidecat §i-a omorat pe femeia sa9, dar n-avea puterea
de a-§i ucide §i fiii fara porunca imparatului. De aceea,
innebunit de furie impotriva lor, pregatindu-se, a plecat Ia
Roma Ia imparat ca sa primeasca de Ia el put!lrea asupra
lor, care i-a §i fost data. Fiindu-i data ingli.duinta, a venit §i
§i-a sugrumat10 copiii, indopandu-§i cu sangele lor sufletul
san nebun, indracit §i uciga§. Iar cand cruzimea i-a uns
inima, a dat din non peste o lupta iscata impotriva lui
intr-un a! doilea loc11 • Atunci a cazut intr-o nebunie §i
intr-o furie inca §i mai aspra §i mai ingrozitoare, §i §i-a
adus aminte de intrebarea magilor §i de na§terea Pruncului
Imparat. S-a temut ca Acesta sa nu-i ia puterea, fiindca era
robul patimilor averii §i ale puterii. S-a umplut de pizma §i
de furie §i, de§i cauta un singur Prune §i Imparat a toate,
§i-a indreptat furia impotriva tuturor nou-nascutilor nevi-
novati, §i a ucis cu sabia rara mila pe toti nou-nascutii ce
se gaseau in Bet/eem §i in toate hotarele lui, de doi ani
§i mai in jos, dupa timpul pe care il ajlase de /a magi
[Mt 2, 16].
43· 0, putere nemiloasa §i vrajma§a lui Dumnezeu! Cum
a putut sa nu ro§easca omorand atatia nevinovati, cand fie

9 Mariamne, a fost executata in anul 28 1. Hr., iar AristobU.l a fost

asasinat in anul 7 i. Hr.; cele trei executii fiind mentionate impreuna-
de IoSIF FW).VIU, Antichitati iudaice XVII, 185.
w Cf. IosiF FI4VIU, Razboiul iudaic II, 551; cf. §i I, 535-543.
11 Cf. revolta contra-acvilei de atir din hina martie a anului 4 d. Hr.,

lOSIF FI4VIU;Razboiul iudaic I, 645-646.

117
~i numai pentru micile dobitoace inima omului nu s-ar
invoi !a un asemenea omor, nici macar pentru a dezrada-
cina atat de multe tinere vlastare de rasaduri neinsufletite,
necum sa execute atatia nou-nascuti inzestrati cu ratiune!
Dar nelegiuitul nu ~ovaise nici macar inaintea sugrumarii :;
propriilor sai copii adulti. Cat de ticaloase sunt iubirea ~i "
pizma puterii, inceputurile tuturor relelor! Chiar ~i unul
din arhangheli s-a coborat pana !a aceasta cadere ~i a fast
preracut in demon, vrajma~ullui Dumnezeu, vrajma~ul eel
!acorn de putere. Pizma !-a racut pe acela~i Beliar, ~i prin el
pe unul din iudei, omorator de Dumnezeu, ~i 1-a racut sa
uite nenumaratele bunatati ale Domnului. Tot astfel, aceste
doua patimi il stapaneau cu cruzime pe Irod necredincio-
sul ~i !-au facut ucigaey a! copiilor sai, mai intai ~1 propriilor
sai copii, apoi a! nenumaratilor nou-nascuti nev:inovati, §i
mai mult inca, a uneltit uciderea Imparatului eyi Domnului
a toate, ucigand pe eel de pe urma caruia tragea folos. Dar,
o Iroade, vrajma§ a! lui Dumnezeu eyi tovara~ a! diavolului,
daca au fast de~arte ~i mincinoase cuv:intele magilor, pen-
tru ce te-ai temut ~i ai tremurat? iji daca, dimpotriva, ele
sunt adevarate §i a sosit Cel ce a fast propovaduit de pro-
roci, de ce nu cugeti ca nu-ti este ingaduit sa-L ucizi?
Orbule ~i ne~tiutorule, care pentru multa pizma ai atra.s
asupra ta mania lui Dumnezeu ~i ai cazut din putere ~i din
viata eyi ai ajuns hrana pentru viermi inainte de moarte, a~a
cum ai eyi fast vrednic dupa cuv:iinta ~i dreptate! Dar chiar
eyi in aceasta lume pedeapsa ta a fast infrico~atoare ~i gro-
zava pentru toti cei ce au vazut fnria venind asupra ta eyi
pentru Cel Ve~nic ai fast predat unui chin ~i mai aspru ~i
mai ticalos in focul gheenei dupa faptele tale cele rele. Dar
sa ne intoarcem !a cuvantul nostru dintai.
44· Cand a cazut ca din senin hotararea cruda a lui Irod
eel tica!os §i multimea celor nevinovati a fast trecuta cu
salbaticie prin ascutitul sabiei rara nici o mila, ca un foe ea
nu a ars §i nu a pustiit doar Betleemul eyi imprejurimile lui,
ci a intristat intreaga Iudee. Cu mult inainte prorocul eyi-a
rostit aratat jalea cu privire !a acest lucru: glas in Rama
118
s-a auzit, p/{ingere §i tdnguire multa; Rahe/a Z§i plunge
copiii §i nu voie§te sa fie mdngdiata pentru ca nu mai
sunt [Mt 2, 18; Ir 31, 15]. Sa vedem cum se intelege acest
cuvant. Rahela era mama lui Beniamin §i, cand a murit,
el a fost numaidecat ingropat in calea Efratei, adica ·in
Betleem, pentru ca Rama e o parte a casei lui Beniamin.
Or Beniamin era fiul Rahelei, §i mormfmtul Rahelei era
aproape de ace! Joe. De aceea, pentru Beniamin §i mor-
mantul sau, copiii uci§i sunt numiti fiii Rahelei. $i nu vrea
sa se mdngdie pentru ca nu mai sunt. N-a fost o nenoro-
cire mica. Nu putea fi mangaiere nici pentru surghiun, nici
pentru stramutare. Pierzania §i omorarea fiilor Rahelei §i
ai lui Beniamin erau desavar§ite, dar a§a a fost inaltat §i
ales Betleemul, nu numai pentru alte fapte inalte, dar chiar
§i pentru aceasta. El a savar§it de mai inainte Pa§tile §i le-a
suferit, §i n-a jertfit numai un miel necuvantator, ci mai
multi, §i cuvantatori §i fara prihana, de abia izbaviti de
chinurile na§terii, §i de indata stramutati prin sabie de Ia
chinurile acestei vieti trecatoare spre cealalta lume Ve§nica,
ei care de-abia vazusera lumina zilei §i pentru lumina cea
intelegatoare au fost numaidecat lipsiti de aceasta lumina
trecatoare. Ei s-au mutat in lumina cea neinserata, eroi §i
mucenici inainte de vreme, contemporani ai lui Hristos
rara sa fi invatat adevl\rul §i uci§i pentru El inaintea celor-
lalti mucenici, jertfe ale lui Hristos jertfite pentru El §i din
pricina Lui inainte chiar de patima Sa pentru noi, caci se
cuvenea ca, odata cu aratarea lui Hristos intre oameni, o
mare podoaba sa se inradacineze in lume. De aceea, s-a
aratat nu numai fecioria care stralucea din Maica Sa fara
de prihana mai adanca decat cuno§tinta §i mai inalta decat
firile, dar s-a aratat §i podoaba curajului §i a incercarii
pentru Hristos a pruncilor nou-nascuti, §i pamantul a fost
curatit de sangele necurat a! jertfelor aduse idolilor, prin
sangele varsat de pruncii sfinti §i nevinovati [cf. Dt 32, 43],
ajun§i ca ni§te inainte-mergatori §i vestitori ai sangelui im-
paratesc §i slavit care a stropit crucea. Pana aici cuvantul
acesta.
119
 45. Ne vom aduce acum din nou aminte de aducerea Ia
Templu a dulcelui Iisus ~i de ceea ce a urmat, cii.ci toate
acestea sunt lauda ~i preamarire a Maicii celei nestricate ~i
preabinecuvantate, ~i atunci cand vorbim de Domnul ~i ea
are parta~ie cu El ~i e unit a cu El in povestire, caci intam-
plarile care sunt unite cu El prin fire nu se despart in cu-
vant. A avut Joe, a~adar, atunci taierea-imprejur in ziua a
opta de Ia na~tere ~i numele Sau a fast chemat Iisus, a~a
cum a spus ingerul inaintea zamislirii. Aceasta zi insa nu
era numai a opta, ci ~i cea dintai, ziua Domnului. in aceasta
zi de duminica s-a facut vestirea adusa Fecioarei de catre
Inger. Tot in aceasta zi a avut Joe na~terea din Fecioara,
tot in aceasta zi a inviat din morj:i, inviind impreuna cu El
firea noastra cea muritoare ~i pedepsita. ~i in aceasta zi de
duminica va avea Joe ~i 1nvierea tuturor, ~i cell de-a Doua
Venire cu slava cereasca sajudece viii ~i mortii'2 • De aceea,
singura aceasta zi a saptamanii e cinstita ~i slavita, e
duminica sfanta fiindca in ea s-au savar~it asemenea taine.

Aducerea Pruncului Iisus Ia Templu

46. Iar a patruzecea zi dupa na~tere, L-au adus pe Prune
Ia Ierusalim ca sil-L puna fnaintea Domnului, precum
este scris fn Legea Domnului, eli orice fntai-niiscut de
parte biirbiiteascii sa fie fnchinat Domnului [Lc 2, 22-23].
Acum se cunoa~te de catre toti ca El este Cel ce curata ~i
deopotriva Cel curatit. Dar se cunoa~te de toti ce anume
inseamna ceea ce se spunea ~i racea pentru orice intai-
nascut adus inaintea Domnului dupa cuvantul Legii, ~i
anume faptul ca pentru ei se aduceau douii turturele sau
doi pui de porumbel [Lv 5, 11], cli.ci prin turturele invatam
sfinj:enia de sus ~i iubirea pustiei, iar prin porumbei pacea
~i nevinovaj:ia. Astfel, de~i porunca Legii se implinea pen-

"Cf. Iohannis liber de Dormitione Mariae (BHG 1055), cap. 37,

ed. TISCHENDORF [trad. romil.neasca CRISTIAN BADILITA: Evanghelii
apocrife, ed. II, Ed. Polirom, Ia~i, 1999, p. 233].
120
tru toti, ea nu era cu adevlirat lnteieasli de clitre toti. A§a
cum celelalte cuvinte §i lucrari ale prorocilor ramaneau
ascunse §i necunoscute celor mai multi dintre oameni, tot
a§a era §i faptul ca orice odrasl!i lntili-nascuta nu este sfanta
pentru Dumnezeu: martori pentru aceasta sunt Cain §i
Ruben §i Esau §i multi alti lntai-nascuti de mai apoi. 1;li nu
pentru eli orice copillntai-nascut deschide pantecele, caci
pantecele femeii e deschis de lmpreunarea cu b!irbatul §i
fecioria ei e stricata, §i apoi fiul e adus pe lume §i iese
dintr-un pantece deschis deja mai lnainte. Or, dacli orice
lntai-nascut e sfil.nt de Ia na§tere, cum se va mai potrivi
atunci cuvantul prorocului: ci'ici iati'i !ntrufo:ri'idelegi m-am
zi'imislit §i In pi'icate m-a ni'iscut maica mea [Ps so, 7].
Caci nu numai na§terea, ci §i zamislirea se lmplineeyte dupli
randuiala eyi chipul pacatului, drept pentru care de Ia cade-
rea din rai porunca Legii lndrepta acest !ucru. Daca, dim-
potriva, porunca Ziditorului ne-ar fi tinut In viata eyi ne-ar
fi dat sub un alt chip lnmultirea neamului nostru, iar nu
prin zamislire eyi durere, e recunoscut aeyadar ca nu numai
odrasla lntai-nascutli s-ar fi chemat Sfil.ntul Domnului.
47. Ci una este Odrasla eyi Intaiul-nascut §i Sfantullui
Dumnezeu, Cel a Carui zamislire n-a fost prin pofta eyi sa-
manta barbateasca - sa nu fie! -, ci prin harul eyi venirea
Duhului Sfil.nt, iar naeyterea n-a fost prin stricaciunea eyi
durerea femeii, ci prin puterea §i lntelepciunea Dumne-
zeului Celui Prealnalt. De aceea odrasla sfil.nta e nascuta
sfil.nta eyi sfil.nt a! sfintilor [Is 6, 3?], dupa cuvantullui Isaia.
Iar daca In naeytere pantecele sfintit a fost deschis, totueyi
el a ramas eyi lnchis, cum spune Iezechiel vazatorul celor
nevazute: U§a aceasta !ncuiati'i vafi §i nu se va deschide,
§i nimeni nu va ie§i prin ea deci'it Domnul Dumnezeului
Israel, El singur va intra §i va ie§i §i poarta va ri'imiine
lnchisa [Iz 44, 2]. Prin urmare, aceasta ueyli a fost 1nchisa
cu adevarat In amandouli cazurile eyi pecetluita lnainte de
zamislire, In zamislire eyi dupa zamislire eyi dupa naeytere.
Dar cum a fost lnchisa eyi deschisa, dupa cum spune, ca
toata odrasla ce deschide pantecele [I§ 13, 2] sa fie numitli
121
Sfant a! Domnului? Prin firea fecioriei, pantecele a fast
lnchis ~i nu deschis, dar prin chipul Celui Nascut, orice
inchidere a firii lnaintea Lui e deschisa ~i supusa. Cine
altcineva ar fi deschis pentru sine pantecele maicii sale
~i i-ar fi pastrat inchiderea decat numai Acela a Carui
zamislire ~i na~tere sunt negraite ~i mai inalte decat firile
~i mai adanci decat cuno~tinta. Vedeti, a~adar, adevarul
prorociei, ca nu s-a spus doar ca se va chema sillnt, ci
Sfant a! Domnului. Despre cine altcineva s-a spus, a~adar,
ca se va chema Sfant a! Domnului Inca de Ia na~tere daca
nu despre Cel a Carui na~tere dintai a fast vestita de Inger
de Ia Domnul: §i Cel care se va na§te se va numi Sj{'mt §i
Fiu al Celui Preainalt [Lc 1, 34]. Cat despre ceea ce s-a
spus ca orice odrasla ce deschide pantecele [I§ 13, 2] se va
numi Sfiint a! Domnului, aceasta e pentru a ascunde in
acela~i timp In cuvantul rostit puterea cuvantului, caci
lntr-adevar aceasta taina e cea mai ascunsa dintre taine
[cf. Rm 15, 26].
48. Sa ascultam lnsa cu bagare de seama cuvintele lui
Simeon, ce anume invata cu privire Ia blandul ~i doritul
Iisus. Caci ce e mai dulce ~i mai plin de folos decat cugeta-
rea Ia aceste cuvinte? Iar despre Maica Sa sfanta ~i preacu-
rata, ce prorocii ~i binecuvantari a rostit batranul care era
un barbat drept ~i sfant ~i foarte batran? Caci ajunsese Ia
marginile vietii omene~ti celei trecatoare ~i a~tepta manga-
ierea lui Israel, iar Duhul Sfant era peste el, §i i se vestise
de cdtre Duhul Sjdnt cd nu va vedea moartea pdnd ce nu
va vedea pe Hristosul, Unsul lui Israel. !ji din indemnul
Duhului a venit atunci Ia Templu [Lc 2, 26-27], adica
lntarit de Duhul Sfant ca sa tina In brate pe Cel Iubit ~i sa
primeasca de Ia El cinstea acestei vieti trecatoare plina de
sila ~i apasatoare. Fericitul batran era slabit ~i intristat de
adancile sale batraneti, dar In acea clipa s-a 1ntarit, ~i cu
mers u~or L-a primit pe Domnul in bratele sale, desprins
de aceasta viata trecatoare ~i chinuita, chip allmbatranirii
~i slabiciunii firii noastre care a primit pe Mantuitorul ~i
Slobozitorul nostru venit din milostivire sa caute pe cei
122
rataciti. ~i s-a slobozit de vechea robie a durerilor ~i de
stapanirea demonilor, a zecilor de mii de amagiri ~i s-a
fiicut vrednic de harul Duhului Sfant.
49. Ce spune deci Evanghelistul despre dreptul batran?
fji iata era un om in Ierusalim cu nume/e Simeon; §i omul
acesta era drept §i temator de Dumnezeu, a§teptdnd mdn-
gdierea lui Israel, §i Duhul Sfont era asupra lui. Lui i se
vestise de catre Duhul Sfdnt ca nu va vedea moartea
puna ce nu va vedea pe Unsu/ Domnului. §i din indemnul
Duhului a venit /a Templu; §i cdnd parintii au adus ina-
untru pe pruncu/lui Iisus, ca sa faca cu El dupa obiceiul
Legii, e/ /-a primit in bratele sale §i /-a binecuvdntat pe
Dumnezeu §i a zis: Acum sloboze§te pe robul Tau, Stapdne,
dupa cuvdntul Tau in pace, ca vi'i.zura ochii mei mdntuirea
Ta pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor,
lumina spre descoperirea neamurilor §i slava poporului
Sau Israel [Lc 2, 25-32]! Era cu adevarat plin de harul
Duhului Sfant, ~i inima sa stra.lucea de harul pe care 11
primea in brate. Mai intai a multumit pentru bunatatea pe
care a intalnit-o, dupa care a rostit o prorocie potrivita
ie~irii sale din aceasta lume, pentru eli ochii sai II vedeau
aievea pe Mantuitorul lui, Iisus, pe care-L vazuse mai ina-
inte cu mintea ~i cu numele care-i fusese gatit inainte de
veci. El fusese ins a ascuns ca o taina mare, iar a cum se ga-
tise inaintea intregului popor, nu numai a! iudeilor, dar ~i
a tuturor popoarelor, o lumina spre descoperirea neamu-
ri/or [paganilor] §i slava poporului tau Israel. Caci El
Insu~i era Cel care fiicuse sa straluceasca lumina pentru cei
ce ~edeau in intuneric [cf. Is 9, 2]. ~i El Insu~i era Lumina
[cf. In 1, 9], Dumnezeu ~i Imparat ~i Ziditor a toate ~i Slava
a poporului tau Israel, cei care te-au primit ~i au fost fiicut
vrednici sa fie numiti ,Israel". Lumina ~i slava a tuturor,
Hristos a venit din cer pe pamant prin milostivire ~i a im-
bracat un trup ·de Ia Duhul Sfant ~i din Fecioara Maria.
Toate acestea erau cunoscute fericitului batran de Ia Duhul
Sfant, §i Iosif §i Mama Sa se mirau de ceea se vorbea
despre Prune [Lc 2, 33].
123
 50. Tu insli, prietene a! lui Dumnezeu, vezi cum Evan-
ghelistull-a desplirj:it pe Iosif de Fecioara dupa naeytere eyi
risipirea indoielilor lui, fiindca naeyterea era dumnezeiasca
eyi Cel ce S-a nascut era slavit cu slava multa. De aceea
spune: iar Iosif §i Maria se mirau de ceea ce se vorbea
despre Prune [Lc 2, 33]. L-a numit pe Iosif cu numele sau,
pentru ca nu el era tatal Pruncului, nici barbatul mamei
Pruncului. De aceea el se numeeyte Iosif eyi nimic mai
mult13. Dar pe Fecioara binecuvantata a numit-o Maica Sa,
§i Simeon era coneytient de aceasta, caci cunoeytinta tainelor
ii fusese impartaeyita de catre Duhul Sfant. El i-a binecu-
vantat pe amandoi, caci eytia despre Iosif ca era un barbat
drept eyi ca slujea bine taina Domnului, §i i-a binecuvilntat.
Dupa care tot cuvantul sau 1-a adresat slavitei Maria, §i i-a
spus Mariei, Mama Sa pe care o eytia ca era o'vistierie de
bunatati, care a primit asemenea minuni eyi a savar§it o
na§tere atat de uimitoare. Iati'i, Acesta este pus spre cade-
rea §i spre ridicarea multora din Israel [Lc 2, 34].
51. Vezi acum adevar.ul cuvantului ca mantuirea a fost
gil.tita inaintea tuturor oamenilor, caci vointa dumnezeiasca
era pentru viata §i indumnezeirea tuturor, dar caderea §i
ridicarea atarna de vointa multora, a celor care au crezut §i
a celor care n-au crezut, mai cu seama din Israel.. Insa tre-
buie inteles deopotriva ca ridicarea celor cazuti, care e
intoarcerea celor necredincio§i, este dupa randuiala eyi
recunoscuta. Iar caderea celor cazuti invata adancul acelei
caderi. Caci osandirea dinainte de venirea Domnului §i
inainte de vestirea Lui catre toti cei ce erau necredincioeyi
nu e deopotriva cu aceea a celor care au ramas necredin-
cio§i dupa Intruparea Domnului §i aratarea invataturilor
Sale. A.<ja invata cuvantul Domnului care spune: §i se va
propovi'idui aceasta Evanghelie a impi1rapei in toata lu-
mea, spre mi'irturie tuturor neamurilor pagane [Mt 24, 14],
adica pentru a mustra §i osandi pe cei necredincio§i caci,

13 De la radicalul asph, ,a ad3.uga'' in· ebraica. La fella EuSEBIU AL

CEZAREII, Onomastica sacra, ed; P. DE LAGARDE, GOttingen, 1870,
p. 171: Joseph lao prostheke.
124
dupa invatatura §i marturie, ei au fost vrednici de o osan-
da inca §i mai mare, §i mai cu seama caderea poporului lui
Israel a fost Inca §i mai mare. De aceea, nu le-a fost dat sa
ramana §i sa lucreze in acelea§i lucruri, ci li s-a intamplat
caderea din toata cinstea §i osanda mai grea decat cea a
paganilor daca raman in necredinta. Caci Cel pe care pro-
rocii L-au vestit, ei nu L-au primit, §i pe Cel drept §i bun,
nesabuitii L-au socotit drept un facator de rele, §i in necre-
dinta lor s-au racut omoratori ai lui Hristos. De aceea, asu-
pra lor a venit caderea necredintei §i ruina cetatii [Ierusa-
limului], §i nimicirea §i surghiunul poporului §i pierzania
intregii mandrii. Cei credincio§i insa au fost primiti de El
in invierea cea adevarata, caci au fost sloboziti de jugul
§i robia Legii celei vechi, §i impreuna cu Hristos au jost
1ngropati prin Botez §i au lnviat lmpreuna cu El [Rm 6, 4]
§i vietuiesc viata ve§nica. Au patimit prigoana §i chinurile
impreuna cu El, §i impreuna cu El au fost preamariti in
Imparatia cerurilor.
52. Iar unii Parinti vor spune §i aceasta, ca Domnul n-a
venit pentru caderea unora §iridicarea altora, caci n-a fost
El Insu§i pricina caderii, ci ei in§i§i au cazut §i ei in§i§i se
ridica: cad din pricina raului §i se ridica din pricina binelui.
Daca ticalo§ii care ne asupresc nu cad, ci ii strivesc pe cei
buni, ei nu se inalta dintre noi; daca necredinta nu cade,
credinta nu se inalta, daca pacatul nu cade §i nu-i zdrobe§te
pe cei drepti, ace§tia nu se ridica printre noi, dupa cum
spune Apostolul Pavel: cilnd sunt slab atunci sunt tare
[2 Co 12, 10]. El insu§i este slab §i puternic: slab prin trup
§i tare prin Dulml. Astfel, puterea lui Hristos rna trage din
didere spre ridicarea credincio§ilor Sai, ca ei sa lase aspri-
mea §i uscaciunea pacatelor §i sa se ridice cu ridicarea
dreptatii. $i Acesta vafi spre caderea §i ridicarea multora
din Israel, §i pe cruce va fi numit semn care va stilrni 1m-
potrivirel4, fiindca este pricina de lauda sau ocara. Aceasta

1
4 Sau de ,contradictie", Lc 1, 39 .antilegomenon, deja tradus
astfel in vechea versiune georgiana.
125
este lauda noastra, a credincio§ilor lui Hristos, semn al
mantuirii noastre §i pecete a ~mparatului nostru, dar este
impotrivire pentru eli. unii cugeta bine §i altii diu despre
ea, unii i§i bat joe §i o urasc. Dar credincio§ii doresc acest
semn, il cinstesc §i i se inchina cu credinta. Hristos ~nsu§i
e numit semn care va starni impotrivire, pentru ell a fost
un fli.cator de minuni mai presus de fire, iar unii L-au pri-
mit §i au crezut ell fli.cea minunile prin Duhul Sfant. Altii
insa, vicleni §i necurati, Il huleau §i spuneau ca face minu-
nile prin eel potrivnic [cf. Mt 12, 24], dupa care spuneau
multe din lucrurile lui Hristos. Unii spun ell venirea Sa in
lume s-a fli.cut fli.ra trup, altii spun ell intruparea Sa a fost
facuta fara §tirea Lui, iar altii au spus ca a imbracat un
trup, darn-a primit minte omeneasca. Nechibzuitii §i ne§ti-
utorii gandesc a§a, §i rau graitorii care raspund de adevar
au semanat multe alte lucruri. ·
53. Primele lucruri spuse despre toate acestea §i cele ce
se povestesc acum le-a numit semn care va starni impo- -'i
trivire. Toata aceasta prorocie cu privire la El §i cu privire
la Imparat, bli.tranul a in§tiintat-o Maicii celei fara de pri-
hana caci §tia ca tot ceea ce atinge pe Fiul sau, Fericita le
socotea pentru ea insa§i. De aceea, n-a in§tiintat-o numai
cele fericite, ci §i cele nefericite, pentru ca, atunci cand
acestea vor veni, Fericita Maica sa-§i aduca aminte de
aceasta prorocie §i sa se miingiiie. De aceea spune: .'}i prin
sufletul tau va trece sabie [Lc 1, 35], pentru ell in vremea
Patimii o sabie de intristare a strabli.tut sufletul Maicii ce-
lei fli.ra de prihana. Caci intristare a fost in inima ei cand a
vazut Patima Fiului §i Imparatului ei! i?i tot Sfintii Parinti
au spps care e puterea acestui cuvant: ei au numit sabie cu
doua tai§uri cuvantul care patrunde panala desparfitura
sufletului §i a duhu/ui, dintre incheieturi §i miiduva, §i
care e destoinic sa judece simtirile §i cugetarile ascunse
ale inimii [Evr 4, 12]. Pentru ell in vremea Patimii lui
Hristos tot sufletul a intrat intr-o oarecare cercetare dupa
cuvantul Domnului care a spus: voi toti va veti sminti din
pricina Mea [Me 14, 27]. Despre acestea vorbe§te Simeon
126
Sfintei Fecioare Maria: cand vei sta in picioare inaintea
crucii eyi vei vedea Patima Fiului tau eyi vei auzi glasul Fiului
tau spunand: Eli, eli lima sabahtani? [Dumnezeule, Dum-
nezeul meu de ce m-ai parasit? - Mt 27, 46], eyi Pi'irinte,
in mainile Tale imi dau duhul Meu! [Lc 23, 46]; eyi iaraeyi
atunci cand spune: Mi-e sete, eyi I s-a dat otet §i dupi'i ce a
luat otetul, Iisus a zis: Si'ivar§itu-s-a! $i plecandu-§i capul
§i-a dat duhul [In 19, 28-29], eyi tu auzi eyi vezi eyi alte fapte
eyi cuvinte ingrozitoare de acest fel. Dupa vestirea lui Gavriil,
dupa naeyterea negraita de care tu insati eeyti con§tienta,
dupa vederea minunilor slavite, in sufletul tau va fi o spai-
ma mare caci cuvenit lucru era ca Domnul atoatemilostiv
sa guste moartea eyi acest lucru va fi de folos lumii lntregi eyi
va indrepta Iumea lntreaga prin sangele Sau [cf. Rm 5, g].
De aceea, vorbesc sufletului tau care e mai coneytient decat
toate, cand te va ajunge incercarea Domnului, care e sabia
de cercetare a gandurilor multora. El lnvata prin aceasta.
spaima eyi indoiala care ii vor copleeyi pe Apostoli in clipa
rastignirii Domnului eyi care a atins ca un fulger eyi inima
neprihanitei Marii. De indata insa, intr-o clipa, urmeaza
tamaduirea eyi mangaierea din partea Domnului, care va
intari inima lor prin mil.ngaierea Lui. ca sa se arate taria Sa.
Acest lucru ii invata cuvantul ca si'i se arate gandurile
multora [Lc 2, 34]. Caci atunci cand s-a implinit Patima
Sa pe cruce, a avut Joe taina mantuirii noastre. Din aceasta
pricina s-au descoperit gandurile multora, cele pe care fie-
care dintre oameni le-a avut cu privire Ia Hristos, fie iubire
eyi credinta, fie ratacire eyi ura. Caci unii ieyi bateau joe pe
fata eyi se bucurau de rastignirea Sa, dar nu erau Inca de Ia
lnceput vrajmaeyi in chip vadit; altii s-au preracut cu fatar-
nicie a fi prieteni, timpul insa descoperindu-Ie cugetele eyi
gandurile lor. Altii au suferit, au plans eyi L-au marturisit
pe Dumnezeu pe cruce, cum a facut-o talharul, ca si'i se
descopere gandurile multora, iar multi dintre cei ce s-au
smintit au fost lntariti prin Invierea Mantuitorului eyi au
crezut eyi au stralucit prin harul lui Hristos.

127
II''
54. Cat despre noi, sa ne lntoarcem Ia primul nostru
cuvant, dupa aducerea ~i primirea de catre Simeon, dupa
cuvintele prorocirilor ~i preamarirea Anei, §i dupa ce au
savilr§it toate s-au intors in Galileea, in cetatea lor
Nazaret [Lc 3, 39], dupa cum spune Evanghelistul Luca.
Atunci, dupa Evanghelistul Matei, ingerul Domnului s-a
aratat lui Iosif §i a poruncit fuga in ,Egipt [Mt 2, 13].
Atunci Pruncul nou-nascut Insu~i, Dumnezeu Cel mai lna-
inte de toti vecii, a randuit toate. i;ii S-a supus El Insu§i
lmpreuna cu mama Sa §i cu Iosif pentru a fugi ln Egipt.
Dupa aceasta, cum s-a scris mai sus'S, a avut Joe omorarea
nou-nascutiJor de catre nelegiuitul !rod. Or, dupa aceea,
marele loan, Inainte-mergatorul Mantuitorului, care, lna-
inte de a ie§i Ia lumina zilei, fiind Inca in sanul maicii sale,
a vazut Lumina cea adevarata §i a saltat de bucurie,
!acandu-se astfel vestitor a! ei inainte de a avea glas, §i
martor a! Cuvantului inainte de a ajunge Ia cuvant, acesta
a avut atunci o dorinta. A dorit sa guste moartea §i sa do-
bandeasca impreuna cu ceilalti nou-nascuti cununa muce-
niciei, caci prin familia §i na§terea sa §i el era din Betleem
§i din lmprejurimi §i, de§i na§terea sa avusese Joe cu §ase
luni lnainte, porunca nelegiuita a tiranului poruncea uci-
derea tuturor nou-nascutilor de doi ani §i mai in jos, care
se gaseau ln Betleem §i in lmprejurimile lui, pentru ca Cel
cautat sa nu poata scapa nicaieri. Insa Dumnezeul §i
Domnul pe care II cautau sa-L omoare, §i Care a fugit sub
calauzirea proniei ln Egipt, a fost ocrotitorul marelui Ina-
inte-mergator §i Botezator. El este Cel care 1-a pazit §i pe
Inainte-mergatorul Sau ca sa nu fie ucis impreuna cu
nou-nascutii, ci, Ia vremea varstei implinite, sa fie marto-
rul §i lnainte-mergatorul Sau Ia cei ce locuiau in iad spre a
le vesti izbavirea. El, Care din milostivire a venit pentru
noi ln lume, a scapat-o pe Elisabeta §i pe fiul ei din mainile
uciga§ilorlor, caci aceasta a scapat cu fiul ei ln pustie §i i-a
spus muntelui: Munte al lui Dumnezeu, prime§te mama

" Cf. mai sus § 42 ~i 43·

128
impreuna cu copilul! l}i muntele i-a prim it §i i-a ascuns Ia
porunca Domnului•6. Acolo 1-a Hl.sat Elisabeta pe fiul sau,
loan, §i apoi a murit. lli lncepand de a cum, a§a cum zamis-
Iirea §i na§terea Soarelui dreptatii §i a Mirelui Bisericii e
negraita §i de nerostit, tot a§a sunt §i cele ale lnsotitorlilui
Soarelui numit sfe§nicul Luminii, glasul Cuvantului, prie-
tenul Mirelui §i cavalerul Regelui. Negraita e §i cre§terea §i
sli.la§ul sau, §i felul cum §i-a primit hrana §i toata viata sa
ln pustie pana ln ziua aratarii sale lui Israel. Dar nelegiuitii
uciga§i ai celor nou-nascuti, cum n-au ajuns sa puna mana
pe Elisabeta §i pe loan fiul ei, s-au lntors §i §i-au revarsat
furia lmpotriva lui Zaharia, tatallui loan, §i, Ia porunca
ticalosului Irod, ln timp ce acesta slujea ln Templu ln fata
altarului aducand lui Dumnezeu cele randuite,J-au ucis pe
fericitul chiar ln acest loc17, §i a§a §i -a sfil.r§it viata §i so art a
sa acesta.
55. Iar atunci cand tanarul Prune §i Ymparat a toate a
fugit ln Egipt, El a alungat demonii Egiptului [cf. Is 19, 4]
§i a surpat pe toti ln§elatorii, caci §i unii §i altii erau pa-
gani, robi ai demonilor mai mult decat toti paganii: atat
magii nascocitori ai tuturor relelor, cat §i egiptenii, fiindca
egiptenii erau slujitori sarguitori ai idolilor §i ai taratoare-
lor urate §i ai ierburilor pamantului mai mult decat toti
ceilalti. Ei aduceau jertfe vacii §i o cinsteau drept dumnezeu,
numind-o Apis, §i fli.ceau din tap dumnezeu, §i aduceau
jertfe pisicilor §i §obolanilor, §i luau drept dumnezeu cro-
codilul, fiara raului Nil, dar se lnchinau pana §i usturoiului
§i cepei §i altor taratoare §i pomilor sau ierburilor rele §i
urate. Magii lnsa slujeau demonilor vazduhului pe care-i
chemau, observau stelele §i le aduceau jertfe §i nascoceau
preziceri §i farmece. Aceste doua neamuri ratacite amarnic
Elle-a izbli.vit de In data din marea lor ratacire prin venirea
Sa ln lume, pentru ca vriijma§ul sa vada §i inima sa nu mai
fie ln robia celorlalti, fiindca ln vremea na§terii Sale i-a

'' Protoev. XXII, 3 (cf. maijos, p. 234).

'' Protoev. XXIII, 2-3 (cf. maijos, p. 234).
129
chemat pe magii Persiei eyi orice amagire a demonilor pazi-
tori ai vazduhului eyi orice ratacire a astrologiei eyi farmece-
lor a fast surpata. Dupa care a coborat in Egipt El Insu§i,
ca om, Ia putina vreme impreuna cu Maica Sa cea fara de
prihana, eyi a surpat toata necuratia egiptenilor, a alungat
eyerpii eyi scorpionii Egiptului, §i a risipit ceata pierzaniei.
Dar Maica Domnului, Izvorul Vietii, eyi-a vazut compatrioj:ii,
locuitori ai Iudeii, du§mani §i prigonitori, iar pe dueymanii
eyi strainii egipteni i-a gasit prieteni. Ea s-a departat de
Iudeea eyi a locuit in Egipt. Atunci egiptenii au vazut ceea
ce le fusese spus dinainte de prorocul Ieremia•8 , un Dum-
nezeu intrupat [cf. Is 19, 20-21] §i pe Maica Sa, Fecioara
fara de prihana. l;li Domnul Iisus Hristos. eyi Maica Sa
Preasfanta au locuit in Egipt, dupa cum eytim de Ia Parinti,
vreme de doi ani. Dupa care, ticalosul Irod murit de o a
boala infricoeyatoare, eyi din nou ingerul Domnului i s-a
ariitat lui Iosifin Egipt §i i-a spus: Scoala-te, ia copilul §i
pe mama lui §i mergi in pamantullui Israel, caci au murit
cei ce cautau sa ia sufletul pruncului! fji el, sculandu-se, a
luat pruncul §i pe mama Lui §i au venit in pamantul lui
Israel [Mt 2, 19-21], §i a primit porunca printr-o alta
vedenie, eyi, venind, a locuit in ora§ul numit Nazaret, ca
sa se implineasca ceea ce s-a spus prin prorocul cO.
Nazarinean se va chema [Mt 2, 23], §i o alta prorocie, ca
din Egipt am chemat pe Fiul Meu [Mt 2, 15 §i Os 11, 1].
Astfel, dupa cum ne invata Evanghelistul Matei, pogorarea
in Egipt eyi intoarcerea din Egipt §i aeyezarea in N azaret
s-au facut prin aratarea §i cuvantullngerului.
56.1;li daca zice cineva ca Evanghelistul Luca nu vorbe§te
despre vederea 1ngerului eyi aeyezarea Ia Nazaret, ci spune
ca, dupa aducerea Ia Templu, totul s-a savar§it dupa Lege,
§i ca s-au intors in Galileea in pamantul Nazaretului, in
aceste cuvinte nu este totu§i nici o nepotrivire intre fericitii
Evangheli§ti. Luca poveste§te faptele dinaintea pogorarii

18 Ir 25, 15-16? Fiirii indoiaUi insii in loc de Ieremia trebuie citit

Isaia.
130
in Egipt, fiinddi in istoria lui s-a ocupat mai cu seama de
urcarea spre Betleemul Iudeii. Cand s-a implinit aceasta, a
avut Joe na§terea Domnului cea mai adanca decat firile. ~i
ei au ramas Ia Betleem pana cand s-au implinit patruzeci
de zile, dupa care L-au dus pe pruncul Iisus Ia Ierusalim
pentru curatirea Domnului dupa randuiala Legii, iar ba-
tranul Simeon L-a primit in bratele sale. Cand toate s-au
desra§urat in acest chip dupa pronia §i randuiala Domnului
Cel adus pe lume de Fecioara pentru milostivirea Sa de
oameni, ei s-au intors acasa in ora§ul Nazaret, unde se
gaseau de Ia inceput. Aici s-a implinit sorocul celor doi ani,
cum §tim de Ia Parinti, dupa care ingerul Domnului i s-a
aratat lui Iosif indemnandu-1 sa fuga in Egipt atunci cand
Irod, sfar§ind cu tulburarile iscate impotriva sa, a vrut sa
caute sa omoare pe Pruncul Imparat. Dupa care au ramas
in Egipt vreme de doi ani §i, murind ticalosul Irod, ingerul
Domnului i s-a aratat lui Iosif, poruncindu-i sa se intoarca
in pamantullui Israel. $i, sculdndu-se, a luat pruncul §i pe
mama lui §i a venit in pamiintul lui Israel. $i auzind ca
domne§te Arhelau in Iudeea in locul lui !rod, tatal sau,
s-a temut sa mearga acolo, §i luiind porunca in vis, s-a
dus in partile Galileii. $i venind a locuit in ora§ul numit
Nazaret [Mt 2, 22-23].
57. 0, mareata minune a Maicii neprihanite §i fericite!
Cate osteneli §i greutati a intalnit de Ia inceput §i pana Ia
sfi\r§it, mi1car ca in toate aceste necazuri se amestecau §i
mangaierile din partea Domnului. Caci dupa vestirea lui
Gavriil §i negraita Sa zamislire, au venit indoielile lui Iosif,
dupa cum spune Evanghelistul: se giindea sa o lase in as-
cuns. Cat de ascutita §i de plina de mahnire a fost indoiala
care a intristat sfi\nt sufletul ei, dar indoielile au fost risipite
de aratarea ingerului, care 1-a racut sa inteleaga ca zamisli-
rea era de Ia Duhul Sfi\nt §i ca na§terea ei era mantuirea
lumii intregi. Timpul fericitei sale na§teri a sosit §i indata
porunca imparat\llui i-a silit sa urce in Betleemul Iudeii.
Au plecat din Nazaret in Galileea §i au urcat in Iudeea cu
multa osteneala §i stramtorare. ~i cand au sosit Ia Betle-
131
'111

em, s-au 1mplinit zilele na§terii ei, §i L-a adus pe lume pe

Fiul sau, Domnul a toate, §i L-a 1nfii§at 1n scutece §i L-a
culcat 1n iesle, caci nu era pentru ei Joe de gazduire, ci §e-
derea lor a fost 1n saracie §i stramtorare. Dar iara§i neca-
zurile lor s-au amestecat cu mangaieri: vestirile 1ngerilor
§i preamaririle, alergarea pastorilor 1n cautarea na§terii
Pruncului §i vestirea facuta de ace§tia tuturor de 1ndata
ce au auzit despre Prune de Ia 1ngeri, §i dupa ce au auzit
§i s-au minunat, 1nchinarea pe care au dus-o ace§tia lui
Dumnezeu. Dupa care a avut Joe de 1ndata §i sosirea magi-
lor calauziti de stea §i 1nchinarea lor Pruncului, Impara-
tului a toate, 1mpreuna cu Maica Sa Preasfil.nta §i aducerea
darurilor pretioase. Dupa care a avut Joe urcarea Ia Ieru-
salim §i aducerea Ia Templu a Pruncului Celui mai adanc
decat orice cuno§tinta, primirea Lui de catre Simeon,
binecuvantarea §i prorocia acestuia.
58. Dupa ce au avut Joe aceste mangaieri, timpul a tre-.
cut iar Irod eel smintit §i ticalos s-a sculat, §i de aici iara§i
fuga 1n Egipt a Maicii Sfinte cu Fiul sau dorit, Imparatul a
toate, §i iara§i necazuri, saracie, stramtorare §i frica, caci
Irod cauta sufletul Copilului prin care viaza tot ce-i viu,
Care venise sa caute oaia cea pierduta [cf. Lc 15, 6] §i
drahma purtand chipul1mparatului [cf. Lc 15, 9 §i 20, 20 §i
Fe 1, 26]. Atunci a fugit 1n Egipt Cel ce odinioara a izbavit
pe poporullui Israel ce fugea din Egipt §i 1-a calauzit prin
mare trecand cu piciorul ca pe uscat. Acest popor a! lui
Israel, pe care 1-a izbavit §i mai apoi de multe rele, tJ urma-
rea acum pe El §i cauta sufletul Sau. Domnul §i Imparatul
tuturor celor vazute §i nevazute a plecat §i S-a surghiunit
1n pamant strain, ratacind din Joe In Joe 1mpreuna cu Maica
Sa binecuvantata. Toate aceste osteneli §i necazuri ce tin de
firea femeiasca au fost ale celei ce a purtat 1n bratele sale
ca Nou-nascut a! ei pe Dumnezeul Cel mai 1nainte de veci.
$i toate acestea erau vestirea §i semnul izbavirii §i rabdarii
Sfintei Fecioare, vestind viata sa dintai §i cre§terea ei 1n
1ntelepciune §i 1n sfintenia neprihanita a fecioriei sale.

132
 59· Iar atunci cand Maica lui Dumnezeu s-a intors din
Egipt 1mpreuna cu Iosif ~i cu Fiul sau preaiubit, au gasit
iara§i chin 1n pamantul filgaduintei. Binecuvantata Maica
a gasit pe tiranul ce voise sa piarda pe Pruncul ei sfil.nt
surpat dupa cuviinta §i dreptate in cele mai rele dintre rele.
Mai 1ntai acesta ucisese cu moarte grozava pe femeia sa §i
copiii sai §i toata casa sa, dupa care a fost el insu~i omorat
de o moarte cumplita 1n care §i-a dat astfel sufletul sau
ticalos. Iar 1mparatia sa a fost 1mpartita 1n patru. i;li cum
Arhelau, unul dintre fiii sai, i-a luat locul, pentru ca Irod
nu reu§ise sa omoare pe toata lumea, Iosif a primit atunci
porunca de Ia Inger, a venit §i s-a a§ezat 1n cetatea Naza-
retului, ~i nu s-a mai dus in Iudeea, pentru ca 1ngerul 11
ln§tiintase. Tot din aceasta pricina au fugit ~i 1n Egipt. El nu-i
spune lui Iosif sa urce 1n Iudeea, ci 1i spune: Scoalii-te, ia
pruncul §i pe mama sa §i mergi In pamantul lui Israel,
caci au murit cei ce cautau sujletul pruncului! Dar §i acest
lucru este iscodit de cei care cerceteaza cum anume dom-
nea Arhelau §i Pilat era guvernator in Iudeea. Dar trebuie
observat faptul cll!n vremea Intruparii lui Hristos ~i putin
timp 1nainte, 1mparatia iudeilor ~i arhieria fusesera desfi-
intate de d\tre romani, dupa cuvantul prorocului care spune:
,Cand au lipsit capeteniile lui Iuda atunci a venit nadejdea
neamurilor" [pagane- cf. Fe 49, 10]. De aceea Aristobul
era arhiereu ~i rege, §i el avea un frate mai tanar numit
Hircan19, care a fost du§manul fratelui sau Aristobul §i s-a
razboit 1mpotriva lui, iscand mari tulburari. El a fost trimis
Ia Roma ca prizonier de catre Pompei, general roman, ~i
a primit ordin ca arhiereii din Ierusalim sa duca darile Ia
Roma 20 • Dupa putin timp, Irod, printr-un dublu serviciu

'' Numele sunt schimbate intre ele: Hyrkan II (63-40), mort in

30 i. Hr., este fratele mai v§.rstnic, etnarh ~i arhiereu; Aristobul II i1
contesta incepil.nd din anul 56 i. Hr., fiind arestat de Pompei !i eli-
minat ulterior de acesta pentru a fi trecut In tabiira lui Iuliu Cezar.
20 E vorba probabil de administratia civila romanil instalata de

Galbinius In 57 i. Hr. dupa reprimarea revoltei lui Alexandru, fiullui

Aristobul.
133
!acut imparatului: pentru colaborarea sa militara ~i pentru
marile daruri !acute, a fost a~ezat de imparatul August rege
al Iudeii: el avea numele de rege, dar in realitate era rob,
caci nu-~i putea exercita voia sa Iibera nici asupra proprii-
lor sai copii fara porunca imparatului, ~i nu avea putere
asupra lor. Or, dupa moartea lui Irod, robia iudeilor sub
romani a sporit inca ~i mai mult, ~i pe cand Irod traia inca
a venit porunca lui August sa se faca un recensamant a!
intregii imparatii. Intreaga Iudee a fost inregistrata ca un
rob, numindu-i-se apoi un guvernator roman, dupa cum
spune Evanghelistul: aceastii inscriere ajost cea dintdi pe
cdnd Quirinius ocdrmuia Siria [Lc 2, 2]21, ~i incepand de
atunci capeteniile ~i judecatorii, soldatii ~i pazitorii tarii au
fost toti romani, ca sa nu li se mai ingaduie h.\deilor sa faca
razmerite, caci toata puterea ~i stapanirea · apartineau
acum romanilor. ~i titlul de rege a! Iudeii era dat de catre
lmparat cui li pHicea lui, dar eel care era a~ezat rege n-avea
putere proprie, fiind intru toate supus imparatului. De
aceea, este !impede ca sub domnia lui Arhelau, conducato-
rul era Pilat22 , ~i din nou, atunci cand fiul celuilalt Irod2 3
1-a predat iudeilor pe Domnul nostru Iisus Hristos sa fie
rastignit, Pilat era conducatorul, iar Irod tetrarhul se gasea
Ia Ierusalim ca oaspete in treacat, ~i acest lucru este cunos-
cut de toti, cum ca puterea ~i autoritatea imparatului era
cea a capeteniilor romane. Dar sa ne intoarcem Ia mersul
istoriei noastre.
60. Sfil.nta Evanghelie spune deci: Jar copilul cre§tea §i
se intiirea cu duhul, §i era plin de intelepciune, §i harullui
Dumnezeu era asupra Lui [Lc 2, 52]. Aceste cuvinte nu
vorbesc despre Dumnezeire, caci cum ar putea fi nedesa-

21 P. Sulpicius Quirinus, aflat :in Orient din 12 i. Hr., a fast guver-

nator al Siriei intre anii 6-9 d. Hr.

"Arhelau (t 14 d. Hr.) a fost exilat iu Galia in anul 6 d. Hr., pri-
mul procurator roman al Iudeii numindu-se Copronius. Autorul
Vie(ii face o confozie intre !rod Arhelau §i !rod Antipa.
'' In realitate, !rod Antipa este fratele lui Arhelau §i fiullui !rod
eel Mare §i Malthake. El a domnit ca tetrarh intre 4 i. Hr. - 40 d. Hr.
134
var~it ~i neintarit inca de Ia inceput Cel ce e desavar~it ~i
mai desavar~it decat orice desavar~ire ~i mai intarit decat
cei intariti ~i plin de toate bunatatile, ci Evanghelistul vor-
be~te aici despre statura firii sale omene~ti, de cre~terea
~i de intarirea ei. :;li cuvintele care urmeaza spun acela~i
lucru: cre§tea in intelepciune §i in har, intrucat cre~terea
in intelepciune ~i in har nu este a Dumnezeirii, pentru ca
aceasta era de Ia inceput deplina ~i nelipsita de nimic, ci
trebuie luata omene~te, in intelesul ca firea sa omeneasca
era intarita tot mai mult ~i cople~ita de Duhul Sfii.nt care
!ocuia in ea, fiindca inca de Ia bun inceput harul se sala~lu­
ise in ea in eel mai inalt grad, caci in unirea celor doua firi
s-a si'ilil§luit in El trupe§te plini'itatea Dumnezeirii [Col2, 9],
dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel. Dar chiar §i acest
cuvant: cre§tea §i se inti'irea in intelepciune §i in har invata
ca inca de Ia inceput sa!a~luirea unita in El a Dumnezeirii
~i umanitatii, deplinatatea harului ~i intelepciunii se arata
~i stra!ucea tot mai mult odata cu cre~terea staturii ~i a
trupului; El nu primea in chip nou un har ~i o intelepciune
prisositoare, ci plinatatea harului ~i a intelepciunii se arata
in El prin faptele Sale slavite, ~i acest lucru se arata !impe-
de, dupa cum spune Apostolul: El insu§i este inainte de
toate, §i toate prin El sunt a§ezate, ci'ici in El a binevoit
Dumnezeu si'i si'ili'i§luiasci'i toati'i plinirea, §i toate s-au
fiicutprinEI §ipentruEI [Coil, 18-20.16]. Nu se cuvenea
insa ca aratarea intelepciunii Sale sa se faca rara varsta, ci,
dupa cum randuiala firii noastre este sa a~tepte plinatatea
mintii pana Ia doisprezece ani, a~a a socotit sa a~tepte ~i El
pana in eel de a! doisprezecelea an a! varstei Sale trupe~ti.
61. :;li Ia sarbatoarea in care, dupa multa vreme, din
pizma iudeii au vrut sa-L prinda ~i sa-L predea patimii, Ia
acest praznic, cand afost de doisprezece ani ai vilrstei Sale
omene§ti, pi'irintii Si'ii s-au suit Ia Ierusalim dupi'i obiceiul
si'irbi'itorii. $i sfilr§indu-se zilele, pe cilnd se intorceau ei,
copilul Iisus a ri'imas in Ierusalim §i pi'irintii Si'ii nu §tiau
[Lc 2, 42-43]. Nu ~tiau nimic nici Maica Sa, care era cu
adevarat parintele Sau, nici Iosif numit parinte a! Lui numai
135
cu numele. A ramas in urma lor ca sa nu fie impiedecat de
ei sa ramana acolo ~i pentru ca sa nu fie neascultator. Or,
ramanand Elin Ierusalim, S-a dus Ia Templu ~i S-a a~ezat
printre invatatori ~i i-a calauzit ~i i-a invatat pe invatatori
~i pe preoti nu cu putere, nici cu infumurare, El Ins~i fiind
singurul izvor alintregii intelepciuni ~i ~tiinte ~i Cel ce da
tuturor cuvantul ~i intelepciunea. Dar racand a~a, ~tia insa
§i marimea varstei §i cinstirii Lui, §i de aceea a lasat altuia
rangul. De aceea i-a lasat pe preoti ~i invatatori sa calau-
zeasca ~i invete, iar El ii intreba cu intelegere, asculta cu
~tiinta ~i raspundea cu discernamant. De aceea toti erau
uimiti de cugetarea ~i intelepciunea Sa, caci era cu ade-
varat minunat. Dar Preasfil.nta Maica impreuna cu Iosif,
ciiutandu-L printre rude §i printre cunosc,uti §i nega-
sindu-L, s-au lntors Ia Ierusalim. Jar dupii trei zile L-au
afiat In Templu §ezand In mijlocul !nvatatorilor, ascul-
tandu-i §i fntrebdndu-i. fji top care-L auzeau se minunau
de priceperea. §i de riispunsurile Lui. fji vilzandu-L riima-
serii uimiti [Lc 2, 44-47], iar Mama Lui a zis catre El:
Fiule, de ce ne-ai fiicut noua a§a? lata, tatal tau §i cu
mine Te-am ciiutat lngrijorafi [Lc 2, 48]. Insa Domnul Cel
milostiv ~i bland a racut-o pe fericita Sa Maicii sa inteleagii
adevarul, ~i i-a racut cunoscut cine este adevaratul Sau Tata;
le-a spus aceasta ca ei sa nu-L vada doar ca un om, ci ca un
Dumnezeu lntrupat, ~i de aceea casa Tatalui, care este
Templul, este §i a Lui [cf. Mt 21, 13], dupa cum tot ceea ce
este a Tata!ui este §i a Fiului, drept pentru care a trebuit
sa-i supere pe cei ce nu ~tiau toate acestea ~i nu puteau
ajunge Ia intelegerea desavil.r§ita a adevarului. De aceea
le-a spus: De ce Mil cautati? Oare nu §tiati ca In cele ale
Tatalui Meu trebuie safiu [Lc 2, 49]? Acum pentru lntil.ia
data a vorbit in chip !impede cu o cuviintii dumnezeiasca
de Tatal Sau adeviirat, ca ei sa inteleaga Dumnezeirea Lui ;;
.
§i sa ~tie ca daca Dumnezeu este Tatal Sau, ~i Fiul trebuie -.t
sa fie de aceea§i fire cu Tatal, caci una este firea Tata!ui §i
a Fiului, dupii cum se spune lntr-alt Joe: cine Mil vede pe
Mine vede pe Tatill Meu [In 14, 9]. $i mai spune ucenicilor
136
Sai: Daca M-atifi cunoscut pe Mine, §i pe Tatal Meu L-ati
fi cunoscut; dar de acum il cunoa§teti pe El §i L-ati §i
vazut [In 14, 7], ca §i cum le-ar fi spus: Daca Ma vedetipe
Mine, vedeti §i pe TatUI [cf. In 8, 19].
62. Aceasta a fost cea dintili invatatura §i intaia invata-
tura dumnezeiesc de frumoasa a intelepciunii §i puterii din
partea copilului Iisus, Care i-a uimit pe Mama Sa, pe Iosif
§i pe toti cei ce erau de fata, de§i ace§tia nu puteau intelege
in adanc puterea cuvintelor Lui [Lc 2, so]. $i a coborut cu
ei §i a venit !n Nazaret §i le era supus. $i iar Mama Lui
pastra !n inima ei toate aceste cuvinte [Lc 2, 51], dupa
cum spune Sfantul Evanghelist. $i Iisus sporea cu !ntelep-
ciunea §i cu vursta §i cu harul in fata lui Dumnezeu §i a
oamenilor [Lc 2, 52]. 1;li tot acest rastimp, de acum §i pana
Ia botez, 1-a petrecut a§a nelasand sa se vada nimic din
puterea Sa minunata; intrucat cartea ce se nume§te ,Copi-
laria lui Hristos"2 4 nu trebuie primita, fiindca este in afara
canonului Bisericii §i potrivnica spuselor Sfintilor Evan-
gheli§ti, §i combate adevarul, fiind scrisa de un oarecare
povestitor inchipuit. Or adevarul propovaduirii Evangheliei
1-a rezumat pe scurt Evanghelistul Luca spunand ca Iisus
sporea cu intelepciunea §i cu vursta !nfata lui Dumnezeu
§i a oamenilor, dupa cum ati aflat din talcuirea a cestui
cuvant. 1;li era cu adevarat plin de toata intelepciunea §i
harul, izvorul intelepciunii §i al harului, dorit de toti oa-
menii intelepti §i chibzuiti, fiindca era §i frumos Ia chipul
trupului, !mpodobit cu frumusete mai mult decflt fiii
oamenilor [Ps 44, 3], cum spune prorocul, minunat in
propoqii §i cuviincios prin masura staturii, inalt §i zvelt
dupa cum se cuvine, bland §i senin in cuvant. 1;li intreaga
Sa viata era plina de har §i de Duhul Sfant §i, ca sa fiu
scurt, precum in toate celelalte virtuti, tot a§a §i prin cuvant
§i prin statura omeneasca era modelul §i definitia oricarei

'' Este vorba de apocriful Evanghelia lui (Pseudo-)Toma (BHG

779 p) [trad. rom. C. BADIL!TA: Evanghelii apocrife, ed. II, Polirom,
Ia§i, 1999, p. 85-100].
137
I!

bune podoabe, iar pacea §i bunatatea Sa erau nepatrnnse

§i nerostite intre toate.
63. Briciul nus-a atins de capul Sii.u [Jd 16, 17; Nm 6, 5],
in 'afara de sfanta §i preabinecuvantata Sa Maica nu s-a
folosit de nici o slujire omeneasca, §i n-a dat alta inva\atura
pana Ia botezul Sau. Dar prin purtarea Sa, prin intreaga Sa
via\a §i prin chipul Sau, era o pilda §i o inva\atura a virtu-
\ii, caci ceea ce mai apoi, Ia sfar§it, a invatat in cuvinte §i
prin botez ucenicilor Sai §i popornlui, pe toate acestea Elle
savar§ise intru totul din copilarie §i pana Ia moarte, dupa
care i-a inva\at §i pe al\ii. i;li cand spun ca le-a savar§it,
vorbesc dupa randuiala, firea §i statura omeneasca, caci ca
Dumnezeu nu I se poate atribui o astfel de savar§ire, ci e
mai degraba inal\at din veac §i pana in veac, dupa cum
spune prorocul David: din veac §i piinii. in vea~ e§ti Tu [Ps
89, 2]. Dar, dupa firea omeneasca §i ipostasa imbracata cu
trnp din Fecioara Maria, El a savar§it toate faptele placute
§i toate poruncile Legii date prin gura lui Moise, pe care
nimeni altul nu le-a putut savar§i intrn totul §i neabatut
decat numai Iisus Cel Unul intrupat pentru mantuirea
noastra, adica iubirea de Dumnezeu §i de oameni, mila,
bunatatea §i blandetea, pacea, smerenia §i rabdarea, res-
pectul §i ascultarea de parinti, postul, rugaciunea §i toata
fapta buna. Toate acestea Cel Milostiv le inva\a mai intai
oamenilor in fapte §i apoi in cuvant. tncepand de atunci,
Sfanta Maica s-a !acut ucenica blandului sau Fiu, adevarata
Mama a intelepciunii §i fiica a In\elepciunii, fiindca nu-L
mai vedea in chip omenesc sau doar ca un om, ci ii slujea
cu evlavie ca unui Dumnezeu §i primea cuvintele Lui ca pe
cuvintele lui Dumnezeu. De aceea, ea nu uita nimic din
cuvintele §i faptele Sale, dupa cum spune Evanghelistul ca
mama Sa pii.stra aceste cuvinte in inima sa [Lc 2, 51], §i
a§tepta sorocul aratarii lor vadite. Pe de o parte, ea avea
cuvintele §i faptele Sale in randuiala §i legea mantuirii Lui,
iar, pe de alta parte, ca pilda §i vestire a tainelor §i minu-
nilor negraite ce aveau sa vina. Dar toate cele ce urmeaza
§i cele pe care Evanghelistul le-a trecut sub tacere le vom
138
·~
.I
trece sub tacere §i noi, precum §i felul cum Insu§i Cuvan-
tul lui Dumnezeu !ntrupat pentru mantuirea noastra n-a
descoperit nici un semn §i nici o putere a Dumnezeirii Lui
pana ce n-a ajuns cu totulla statura omeneasca §i a venit
ceasul proniei §i descoperirii Lui, acela de a arata minunile
§i Patima !acatoare de viata. Caci minunile ce cheza§uiau
!nvatatura Sa §i !nvatatura Sa ce vestea minunile, adunau
amandoua multimi nenumarate ce se strangeau sa vada
minunile §i sa auda !nvatatura Sa. Din aceasta pricina, ele
au iscat pizma arhiereilor §i fariseilor, care de aceea I s-al1
!acut du§mani §i L-au predat Patimii, §i a§a s-au savii.r§it
toate tainele.

Botezu/ §i Ari'itarea lui Jisus

64. Sa ascultam acum cuvii.ntul descoperii §i botezului
Domnului. Iisus avea treizeci de ani §i loan ceva mai mult.
Atunci, in a/ cincisprezecelea an a/ domniei cezarului
Tiberiu [Lc 3, 1],jost-a cuvantullui Dumnezeu ci'itre Joan,
fiul lui Zaharia, in pustie. $i a venit el in imprejurimile
Jordanu/ui, propovi'iduind botezul poci'iintei spre iertarea
pacatelor [Lc 3, 3-4]. Atunci a ie§it Ia el Jerusalimul §i
toati'i Judeea §i toati'i imprejurimea Jordanului, §i erau
botezati de ci'itre e/ in raul Jordanului, mi'irturisindu-§i
pi'icatele [Mt 3, s-6], caci purtarea sa era mai adanca
dedit cea omeneasca §i viata sa pustniceasca era uimitoare
pentru toti, §i ei se adunau Ia el §i-i ascultau !nvatatura §i
erau botezati de el. Iar toate acestea s-au lntamplat prin
hotararea Proniei. Numele sau va fi rostit §i lnvatatura §i
marturia sa despre Iisus Domnul nostru sunt vrednice de
crezare, caci el propovaduia §i spunea: Eu unul vi'i botez cu
api'i spre poci'iinti'i, dar Gel ce vine dupi'i mine este mai
puternic decat mine, Lui nu sunt vrednic si'i-J due inci'il-
ti'imintea; eu vii botez cu api'i, dar Ace/a vi'i va boteza cu
Duhul Sjant [Mt 3, n]! Atunci a venit Iisus din Nazaretul
Galileii Ia Jordan sa se boteze de ci'itre Joan [Mt 3, 13].
$i botezandu-se Jisus, cand ie§ea din api'i, fndati'i cerurile
139
s-au deschis §i Duhul lui Dumnezeu S-a viizut pogoriln-
du-se ca un porumbel §i venind peste El. $i iatii glas din
ceruri zicilnd: Acesta este Fiul Meu Gel iubit intru Care
am binevoit [Mt 3, 16-17]! Acastea sunt marile taine pe
care le striga vestitul martor. De aceea, Domnull-a inaltat
pe loan eyi a raspandit faima sa in tot poporul, ca marturia
lui sa fie vrednica de crezare. :;li aeya multi au crezut in cu-
vantul siiu eyi s-au racut ucenici ai Domnului, cum au racut
Andrei, Petru eyi loan care scrie: Joan era acolo cu doi dintre
ucenicii sai [In 1, 35]; aceeytia erau Andrei, fratele lui Petru
[In 1, 40 ], eyi loan Evanghelistul.
65. $i privind pe Iisus, Care trecea, Joan a zis: Iatii
Mielul lui Dumnezeu! $i cei doi ucenici /-au auzit cilnd a
spus aceasta §i au mers dupa Iisus [In 1, 36~37]. :;li multi
altii au crezut din pricina marturiei lui loan, pentru ca din
pricina felului sau de viata, a hranirii sale minunate, a
veeymantului sau eyi a propovaduirii sale indraznete, acesta
era o minune pentru toti, astfel ca aceeytia se intrebau in
inima lor: oare nu acesta este Hristosul? $i iudeii au trimis
in Ierusa/im preoti §i leviti ca sii-lintrebe: Cine e§ti tu? $i
e/ a miirturisit §inca tiigiiduit; §i a miirturisit: Nu sunt eu
Hristosul [In 1, 19-20]. Dar in mijlocul vostru se ajliiAcela
pe Care voi nu-L §titi, Gel care vine dupii mine, care mai
inainte de mine afost §i Ciiruia eu nu-i sunt vrednic sa-I
dez/eg cureaua incaltamintei [In 1, 26-27]! Dar ce este
acest cuvant: trebuie sa vina dupa mine, eyi e in mijlocul
vostru? Trebuie sa vinii dupii in ce priveeyte propovaduirea,
caci mai intai a inceput sa propovaduiasca loan, eyi abia
mai apoi Domnul Iisus. Mai intai loan s-a aratat cinstit de
toti, eyi abia mai apoi Domnul Iisus Care era mai inainte de
el in cinste eyi in slava, caci cavalerul vine §i deschide calea
regelui care ii urmeaza. :;li in mijlocul vostru stii cu trupul,
caci a venit sa se boteze asemenea tuturor celorlalti. Dar
Botezatorul a dat marturie nu numai prin cuvant, ci L-a
aratat eyi cu degetul, caci atunci cand L-a vazut pe Iisus
venind Ia el, a spus despre El: Iatii Mielul lui Dumnezeu
Care ridica piicatele /umii! [In 1, 27], pentru ca El nu numai
140
veste§te curatia, dar e Curatitorullumii intregi. Dupa care
loan a adaugat §i a spus: Acesta este despre Care am zis:
Dupa mine vine un Barbat Care a fost inainte de mine,
jiindca mai inainte de mine era, §i eu nu-L §tiam; dar ca
sa fie aratat lui Israel, de aceea am venit eu, botezand cu
apa. $i a marturisit loan zicand: Am vazut Duhul cobo-
randu-se din cer ca un porumbe/ §i a ramas peste El. $i
eu nu-L cuno§team pe El, dar Gel ce m-a trimis sa botez
cu apa, Ace/a mi-a zis: Peste cine vei vedea Duhul cobo-
randu-se §i ramanand, Ace/a este Gel care boteaza cu
Duh Sfant. $i eu am vazut §i am marturisit cd acesta este
Fiullui Dumnezeu [In 1, 30-34]!
66. Dar nu numai atunci s-a oprit asupra Lui Duhul Stant
Care n-a venit peste El numai in acea clipa- caci cum ar fi
fost oare aceasta cu Cel in care locuia de Ia inceput toata
plinatatea Dumnezeirii [cf. Co/2, 9]? - ci pentru ca sa fie
vazut de toti Cel ce este adevaratul Fiu a! lui Dumnezeu §i
Dumnezeu adevarat. $i cred ca a§a cum a racut alte multe
minuni ca semne pentru noi, tot a§a pogoril.rea Duhului
Sfil.nt Ia botez a fost un semn pentru noi. ~a s-a facut
aceasta venire a Duhului Sfil.nt §i .odata cu aceasta venire
s-a auzit §i glasul Tatalui Care marturisea despre Domnul
Iisus: Acesta este Fiul Meu Gel iubit intru Care am bine-
voit [Mt 3, 17]! $i astfel, Ia lordan s-a aratat Sfil.nta Treime
Cea Una, unita prin fiinta §i impartita in Trei lpostase, caci
Fiecare are Numele Sau propriu. Fiul Se vedea cu trupul in
lordan, Duhul cobora peste El ca un porumbel, iar Tatal
marturisea de sus pe Fiul Cel lubit. Dar toti sunt o singura
fire, caci sunt intr-una §i s-au aratat a fi una. $i nu numai
pentru aceasta, dar ca sa intelegem ca una este lpostasa lui
Hristos Dumnezeu §i om, caci Dumnezeu S-a inomelllt §i a
indumnezeit umanitatea Sa pentru totdeauna. De aceea,
pe Cel ce S-a unit intr-o lpostasa §i In doua firi prin dum-
nezeire §i umanitate, Tatal L-a numit Fiu lubit. Atunci
numai loan s-a invrednicit de vederea Duhului Sfil.nt. Dar
glasul §i marturia Tatalui au fost auzite de tot poporul, ca
odinioara pe muntele Sinai, cil.nd Dumnezeu a dat Legea lui
141
Moise. Numai Moise a vazut vedenia, in vreme ce poporul
a auzit doar glasul, nu numai cei ce se gaseau acolo, ci
intre cei ce se gaseau acolo, dupa vrednicia fiecaruia, afara
de cei ce erau nevrednici sa asculte §i neascultatori fata de
Lege. $i una eyi alta erau deci de trebuinta eyi drepte pentru
botezul lui Hristos, caci daca poporul eyi loan ar fi fost
socotiti impreuna vrednici de vederea Duhului Sfilnt eyi de
auzirea glasului de Sus, Inainte-mergatorului loan Boteza-
torul nu i-ar fi revenit o cinste mai mare, iar vederea venirii
infricoeyatoare eyi marete a Duhului Sfil.nt ar fi parut comuna
tuturor; pe de alta parte insa, daca nici o voce n-ar fi fost
auzita de catre popor, marturia data lui Hristos ar fi ramas
necunoscuta eyi atunci marturia lui loan ar fi fo~t indoielnica.
Dar acum, cil.nd acest glas a fost auzit de catre toata lumea,
el a fa cut vrednica de crezare marturia lui loan, eyi i-a !acut
pe toti sa inteieaga slava Domnului Iisus.
67. Dupa botez insa Iisus a ieeyit in pustie sub calauzirea
Duhului Stant in.locuri indepartate, pentru a chema Ia lupta
cu sila pe luptator, pentru a ne arata lucrarea credincioeyi-
lor dupa botez: postul eyi lupta. A postit patruzeci de zile eyi
a flamanzit prin firea trupului Sau. lspititorul a venit eyi L-a
ispitit in multe chipuri, dar Domnul lisus Hristos a fost
cu totul biruitor intr-o lupta neinduplecata, eyi ispititorul a
fost alungat. lar dupa biruinta, 1ngerii veneau §iii s/ujeau
[Mt 4, 11]. Acesta e pentru noi un semn ca, dupa credinta
eyi botez, trebuie sa induram incercari, dar dupa incercari,
celor ce au luptat le sunt date rasplatirile eyi harurile. Dupa
care S-a intors din nou acolo unde era loan. Acesta L-a
vazut din nou eyi a dat marturie ca eyi mai inainte despre El,
eyi nu numai o data, ci de doua ori. Atunci ucenicii lui loan
au mers dupa El [In 1, 37]; cei dintil.i au fost Andrei §i
loan, caci Andrei era semnul curajului, iar loan semnul
fecioriei. Andrei 1-a adus pe fratele sau Petru ca ucenic a!
Domnului; fratele mai mic s-a racut calauza naeyterii duhov-
niceeyti pentru fratele mai mare eyi intaiul-nascut, ca Petru
sa nu fie intru toate eel mai batril.n. Incepil.nd de atunci,
loan i-a incredintat Imparatului Hristos pe ucenicii sai §i
142
 prapavaduirea sa. Elinsu~i a fast aruncat de Irad in in-
chisaare Ia putina vreme, caci s-a grabit sa fie Inainte-
mergatarul Patimii Lui, a~a cum a fast Inainte-mergatarul
propavliduirii ~i Batezului Sau. Ce ne invata, a~adar, Sfanta
Evanghelie? Cdnd Iisus a auzit eli Joan a fost aruncat in
inchisoare, a p/ecat de acolo §is-a dus in Galileea [Mt 4, 12].
De atunci Iisus a inceput sa propoviiduiascii §i sa spunii:
Pociiiti-vii, eli s-a apropiat !mpiiriitia cerurilor [Mt 4, 17]!
Inceputul propovaduirii ~i alinvataturii Sale a fast Galileea.
Aici i-a primit ca ucenici pe Filip ~i pe Natanail [In 1, 44-48],
caci mai inainte 1i primise pe Petru, Andrei, Iacob ~i loan.
68. Dupa aceea, s-afiicut nuntii in Cana Galileii [In 2, 1]
~i inceputul minunilor, prefacerea apei in vin. Preacurata
~i Preasfanta Sa Maica a fast ~i ea acala, martqr a! minuni-
lar ~i ascultataare a invataturilar Damnului. Mijlocitoarea
tuturar celor bune s-a flicut mijlacitaare ~i a acestei mi-
nuni, d[ci ca a Maica fara prihana darea sa vada semnele
Fiului ~i Damnului ei. De aceea, cu evlavie ~i chibzuinta,
I-a atras luarea-aminte ~i, flira sa-L sileasca prin nici o po-
runca sa faca a minune, I-a facut cunascuta cu chibzuinta
numai nevaia imprejurlirii ~i I-a spus: Nu mai au vin [In 2, 3].
Dar dorinta inimii ei descoperea eli dorea sa vada savar~i­
rea minunilor, caci ~tia eli El era Ziditarul a toate, precum
~i Innoitarul ~i Stramutatarul firilar dupa cum voia El,
Care Se sala~luise in pantecele sau mai inalt decat firile ~i
pastrase feciaria ei nestricata, ~i ie~ise din pantecele ei dupa
cum vaise, ~i pastrase pantecele ei pecetluit §i nedeschis.
Ea invatase ca El putea sa faca tot ceea ce vaia, ~i de aceea
I-a atras cu chibzuinta luarea-aminte asupra imprejurari-
lar. Dar Damnul Cel Milastiv ~i Fiul ei, pentru a a invata a
smerenie inca ~i mai mare ~i chibzuinta Lui, pentru ca ar
fi inceput sa-~i descapere prea mult puterea Dumnezeirii
Sale, a mustrat-a numai prin cuvant: Ce-ti este tie §i mie,
femeie? Ceasul meu n-a sosit inca [In 2, 4]! Dar, de fapt, a
consimtit ~i a implinit cererea ei. A cinstit-a cape o Maica
§i a implinit darinta inimii ei. ~i Fericita ~i Preasfanta era
can~tienta de bunatatea ~i puterea Sa. $i a spus s/ujitorilor:

143
Faceti tot ce vii va spune El [In 2, 6]! ~?i astfel, puterea :.
negraita a Dornnului a preschirnbat apa In vin ales. Dar
schirnbarea apei In vin a pricinuit deopotriva schirnbarea
celui care II chernase. Mirele a parasit nunta §i casa §i a
urrnat §i a slujit Oaspetelui san, rnilostivului Irnparat care
e Dornnul, Mirele sufletelor sfinte §i neprihanite. A§ijde-
rea, rnireasa slujea Preasfintei Maici a Dornnului, pentru
ca rninunea savar§ita de Dornnul sa nu preschirnbe doar
apa In vin, ci §i casatoria In feciorie. Astfel, pe cat i-a fost
cu putinta, Preasfanta Fecioara §i Maica Dornnului a rarnas
nedespartita de Dornnul ei rnilostiv §i de Fiul ei dorit. Ori-
unde rnergea Acesta, ea Illnsotea §i socotea drept rnantui-
rea §i lumina ochilor §i sufletului ei faptul de a-I urrna §i '<illli
a-I asculta cuvintele.
69. Iar cand Dornnul a intrat In casa lui Petru §i a vin-
decat-o pe soacra acestuia ce patirnea de friguri [cf. Mt
8, 14-15], Preasfilnta §i Binecuvantata Sa Marna, Fecioara
Maria, era lrnpreuna cu El §i cu ferneile ce se racusera uce-
nicele Dornnului. Dupa care soacra lui Petru lrnpreuna cu
fiica ei, ferneia lui Petru, ascultau lnvataturile Dornnului §i Ii
urrnau lrnpreuna cu Nascatoarea de Durnnezeu, racandu-se
slujnicele §i tovara§ele ei. De aici, Dornnul Iisus a plecat
din non spre Nazaret lrnpreuna cu Sfil.nta Sa Marna, pen-
tru ca Iosif, logodnicul Sfintei Fecioare, cople§it de zile,
atinsese deja varsta de o suta zece ani. El, care fusese
lnvrednicit sa se faca hranitorul §i slujitorul Dornnului §i
Irnparatului a toate §i Durnnezeu, Iisus Hristos, se racuse
rnartorul rninunilor negraite ale na§terii §i cre§terii Sale,
iar dupa botez a! rninunilor Sale, §i a§a s-a dus spre viata
ve§nica §i a prirnit de Ia Dornnul Iisus Hristos o binecu-
vantare vrednica de bunavoirea §i de slujirea sa credin-
cioasa. Fiii sai Iacob §i Iuda au urrnat lui Hristos ca uce-
nici, iar fiicele sale s-au racut ucenicele Sfintei Nascatoare
de Durnnezeu. l?i atunci dind Dornnul, In calatoriile Sale,
propovaduia rnantuirea §i vindeca toata boala §i toata nepu-
tinta, ele Illnsoteau adeseori, Ii slujeau §i vedeau rninunile
faptuite de El, dupa cum sta scris In Sfil.nta Evanghelie:
144
§i erau multe femei care urmau lui Iisus din Gali/eea §iii.
slujeau [Lc 23, 55]. Iar Sfanta §i sllivita Maid\ a Domnului
era d!Ui.uza lor, a tuturor, §i mijlocitoarea lor pe langa
Domnul §i Fiul ei. De aici Cautatorul mantuirii tuturor s-a
dus Ia lacul Ghenizaret [cf. Lc 5, 1], care era mare §i renu-
mit, plin inauntru de pe§ti §i inconjurat de felurite ierburi
roditoare. Acolo, dupa invatatura pe care o daduse popo-
rului din barca, i-a poruncit lui Petru sa pescuiasca. Au
intins mrejele §i au prius un mare numar de pe§ti, §i spai-
ma i-a cuprins pe Petru §i pe top cei ce erau cu el pentru
pescuitul pe§tilor pe care ii prinseseri'i.. Tot a§a §i pe Jacob
§i pe Joan, fiii lui Zevedei, care erau impreuni'i. cu Simon.
$i a zis Iisus lui Simon: Nu te teme! de acum inainte veifi
pescar de oameni. $i tri'i.gdnd cori'i.biile Ia tiirm au li'i.sat
totu/ §i au mers dupi'i. El [Lc 5, g-11] ca §i cum ar fi fost
intilia oara.
70. De Ia Ghenizaret, Domnul a intrat In Capernaum,
unde a vindecat pe paraliticul, care era chipul firii noastre
lmbi:i.tranite §i paralizate; caci a§a cum 1-a pus pe picioare
§i i-a poruncit sa-§i dud! patul §i sa umble [cf. Mt 9, 1-8],
tot a§a Milostivul a lnnoit firea noastra cazuta §i paralizata,
§i a strans in credinta madularele desfii.cute, care erau pa-
ganii lmpra§tiati, fii.cand din ele un singur trup, ascultator
fata de capul a toate, Hristos Dumnezeul nostru. El a po-
runcit ca ei sa poarte jugul poruncilor Lui §i sa se lntoarca
In patria lor dintai, care este raiul de unde am cazut. Ince-
pand de atunci s-au facut adunarea poporului §i nenuma-
ratele minuni ale Domnului pe care Evangheli§tii nu le-au
putut scrie In lntregime, eaci daca toate cele fii.cute de Iisus
ar fi fost scrise de cineva, lumea intreagi'i. n-ar fi putut
cuprinde ci'i.rtile ce s-ar fi scris [In 21, 35], fiindca oamenii
lumii nu pot cuprinde In cugetul!or bel§ugul §i puterea lor
minunata. Atunci Iisus lnvata poporul §i vindeca nu numai
neputintele §i bolile trupului, ci §i ale sufletului. Iar ucenicii
invatau pe cei ce fusesera tamaduiti §i adu§i Ia credinta, §i
li botezau dupa porunca Domnului, caci, ca In toate cele-
lalte lucruri, Domnul a savar§it vechile randuieli ale Legii
145
 §i a fost temelia Legii celei Noi. Astfel, eyi Ia botezul lui
roan, El a primit botezulln apa lordanului. lar, lncepand
de atunci, a botezat El Insueyi prin darul Duhului Stant eyi a
poruncit ucenicilor Sai sa faca asemenea. Atunci Zevedei, '
tata! lui lacob eyi loan, a murit, iar ei i-au eerut voie Dom-
nului sa mearga sa-eyi lngroape tatal [cf. Mt 8, 31], dar
Milostivul nu le-a lngaduit, pentru ca ei sa nu soeoteasea
nimie alteeva mai vrednie de dorit decat faptul de a ramane
lmpreuna eu El. lar dupa porunea Sa, ei eyi-au taiat voia
proprie. Dupa aeeasta le-a dat porunea sa mearga sa poarta
de grija de easa lor eyi de mama lor. lar ei s-au dus eyi au
raeut tot felul de lueruri bune, eyi au atras-o pe mama lor
adaugand-o slujitoarelor Sfintei Naseatoare de Dumnezeu,
ea sa slujeasea Domnului lmpreuna eu ea pentru totdeauna.
Or, prin porunea Domnului, din averile ln~emnate ale
tatalui eyi ale mamei, ei au lmparl;it o parte saraeilor, o parte
au dat-o spre folosul ueenieilor, iar restull-au vandut eyi au
eumparat easa din Sion ee avea sa devina dupa rastignirea
eyi lnaltarea lui Hristos easa Maieii Domnului, unde, eand a
primit-o de !a Domnulln elipa Patimii, ueenieul eel iubit a
dus-o eyi i-a slujit dupa porunea blandului Imparat. Dupa
Galileea, eyi ludeea a fost umpluta de minunile eyi semnele
minunate ale lui Hristos, iar Maiea Sa era pretutindeni im-
preuna cu El, privind eyi ascultand minunile eyi lnvataturile
marii Sale bunatati. Intr-o zi a fost de fata eyi loana, o
femeie bogata eyi cinstita [cf. Le 8, 3]. $i cand a auzit lnva-
tatura Domnului, ca acela care vrea sa fie desavareyit sa-eyi
vanda averile eyi sale dea saracilor, sa-eyi ia erueea sa eyi sa-l
urmeze [ef. Mt 19, 21 eyi 16, 24], atunei s-a lepadat de toate,
eyi-a lasat sotul eyi eopiii, easa, eampurile eyi toate averile, eyi
a urmat Domnului, ramanand tot timpul de atunei !neola
lmpreuna eu Sfiinta Sa Maica.
71. Apoi a avut Joe sarbatoarea Corturilor eand, printre
alte minuni eyi vindecari, Domnul Iisus a faeut eyi aeeasta: a
intrat In Templu eu un bici eyi a gasit aici pe vanzatorii de
vaci, de oi eyi de turturele eyi pe sehimbatorii de bani aeyezati
aeolo, eyi i-a alungat pe toti afara din Templu [ef. Mt 21, 12],
146
: i
'
ceea ce era un semn a! Legii Vechi ~i a! celei Noi, caci a
Ia.cut sa lnceteze Legea Veche ~i a lnaltat In !ocul ei pe cea
Noua. Dupa care, umpland ~i Iudeea de minuni, S-a lntors
in Galileea umbland prin ora~ele ~i satele ei. S-a dus aici In
ora~ul Magdala, de unde 1-a urmat Maria Magdalena, din
care Domnul scosese ~apte demoni [Lc 8, 2]. Aceasta era
cunoscuta prin bogatia ~i prin neamul bun a! na~terii ei, iar
Ia vederea Domnului a aratat ravna ~i I-a slujit lui Hristos
cu credinta ca ~i Maica Sa cea fara prihana. $i era semnul
firii omene~ti, caci fusese Jovita de ~apte duhuri rele, care
se impotrivesc celor ~apte daruri dumnezeie~ti, ~i astfel
firea omeneasca era chinuita de ~a pte neputinte. Magdalena
L-a gasit pe Doctorul ~i Curatitorul firii noastre, pe Cel ce
risipe~te toata boala ~i toata neputinta. $i nu numai ca a
fost izbavita de toti demonii prin harul lui Hristos, dar a
fost umpluta de tot harul ~i s-a aratat deosebit de zeloasa
in credinta, milostenie ~i ganduri bune. A urmat Domnului
In toate zilele ce i-au dimas ~ederii ei pe pamant. Ucenica
~i slujitoare, ea a fost lnsotitoare supusa a imparatesei, a
Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, ~i a ramas impreuna cu
ea. A fost Ia.cuta vrednica de harul ultim al apostoliei, mer-
gaud din tara In tara pentru Hristos, ~i s-a dus pil.na Ia
Roma 2 s primind cununa muceniciei, lndurand lncercarea
cea buna pil.na Ia varsarea sangelui. Pe scurt, a~a cum feri-
citul Apostol Petru era zelos printre ucenici ~i era lntil.i-
statatorullor, tot a~a Maria Magdalena printre mironosite
~i femei, dar faptele sale bune le vom pomeni dupa cum se
cuvine, atunci cil.nd vom ajunge Ia momentul rastignirii lui
Hristos.
72. Sa revenim lnsa Ia cursu! dintil.i al cuvantului ~i sa
spunem care e continuarea vietii Maicii Domnului ~i Im-
paratesei noastre, tot ceea ce a savar~it aH\turi de Fiul ~i

"Cf. Modest al lerusalimului (PG 86, 3273-3276). Acest detaliu

inedit accentueaza ~i explicil astfel caracterul secundar al morman-
tului de la Efes legat de cultul celor §apte tineri adormiti inviati
,provizoriu" ca ~i Lazar.
147
Domnul ei, ~i inca mai multe ea insa~i dupa inaltarea Sa.
Cititorii ~i ascultatorii sa-mi ierte lungimea acestui cuvant,
dar cuvantul nostru este despre asemenea taine ~i lucruri
marete, incat pentru ele au fost folosite ~i se folosesc toata
j,-
limba, toata iscusinta, toata taria ~i harul, tot timpul din
ve~nicie ~i pana astazi, prezent ~i viitor, ~i tot a~a vor fi
folosite ~i pe mai departe, dar ele sunt ~i vor fi intotdeauna
mai prejos decat aceasta sarcina ~i neindeajuns, ~i nimeni,
nici chiar puterile cere~ti cele fara de trupuri, nu vor putea
vreodata grlli aceste taine dupa vrednicie ~i cuviinta, pentru
ca ~i astfel aceste dumnezeie~ti ~i slavite taine sunt graite
~i preamarite pe masura puterii ~i marimii fiecaruia. Or ni
se spune ~i vom spune ca dupa na~terea negraita ~i mai ....
adanca decat cuno~tinta din Maica fara prihana ~i prea-
fericita, Maica nestricata nu s-a mai despartit weodata de '_{

milostivul ei Fiu ~i tmparat; inca din cea mai frageda copi-

larie El era Domnul, ea fl hranea cum se cuvine ~i Ii slujea
ca o roaba, ~i nu se despartea niciodata de El. De aceea,
cand a avut doisprezece ani dupa varsta trupeasca ~i s-a
urcat la Ierusalim la praznicul Pa~telui iar la intoarcere
Copilul Iisus a ramas in Ierusalim, Maica preacurata umbla
intristata ~i suspinand cautandu-L. ~i cand L-a gasit, L-a
intrebat cu tristete: ,Fiule, ce ne-ai facut?" ~i cele urma-
toare. Dupa care s-a intors impreuna cu ei ~i a venit la
Nazaret, ~i Imparatul ~i Domnul a toate le era supus. Iar
cand ~i-a inceput pastorirea implinind treizeci de ani ~i a
fost botezat in Jordan de loan, Duhul Sfftnt a venit peste
El in chip de porumbel ~i Tatal a marturisit din cerpe
Fiul Sau Cel iubit, ~i a inceput sa propovaduiasca ~i sa faca
minuni, Sfftnta Maicii tl insotea intotdeauna pe cat era cu
putinta, vedea minunile Sale ~i auzea invataturile Lui.

Fatima
73. ~i cand a venit vremea Patimii celei facatoare-de-
viata, cand Domnul milostiv ~i bland era intrebat de cape-
teniile preotilor ~i de dregatori, batut ~i rastignit, Preacu-
rata Maica nu numai ca nu s-a despartit de El, dar ~i pati-
148

··l
mea impreuna cu El. ~i voi spune, chiar daca cuvil.ntul este
indrazne~, ca suferea mai mult decil.t El, ~i lua asupra ei
durerile inimii. Caci El era Dumnezeu §i Domn a toate ~i
se preda pe Sine Insu~i de bunavoie in trup, ea insa era in
neputin~a omeneasca §i femeiasca ~i plina de o asemenea
iubire fa~a de Fiul ei iubit ~i dorit; ~i cum va putea cineva
rosti bel~ugul intristarilor ~i lacrimilor ei cil.nd a vazut
patimirea Celui Nepatimitor §i o patimire omeneasca de
acest fel? Caci, intrucil.t se savil.r~isera lucrarile dumneze-
ie~ti frumoase ale lui Hristos, nenumaratele Sale minuni
~i dumnezeie~tile Sale inva~aturi ~i pova~uiri in viata Sa
pamil.nteasca, §i nu mai lipsea nimic decil.t numai desavil.r-
~irea proniei: rastignirea, ingroparea ~i invierea, aici sufe-
rintele ~i durerile Sfintei Fecioare se vlid mai.inalte decil.t
cuvil.ntul ~i decil.t cugetul, §i in ce masura se deosebea ea
de toti ceilalti. Caci sorocul Patimii a sosit atunci ca o fla-
cara ce mistuie lemnul ~i i-a ars pe toti ceilalti, pentru ca ei
L-au parasit ~i au fugit, dar a crutat-o ca pe aur pe Maica
Preacurata ~i Preafericita, ~i a descoperit-o inca ~i mai
sfil.nta ~i incercata; caci a~a cum Fiul ei milostiv ~i Dumne-
zeu a aratat-o in clipa na~terii Maicii ~i Fecioara, tot a§a ~i
in vremea Patimii Sale a pastrat-o nepatimitoare ~i a ara-
tat-o in compatimire ca una care avea compatimirea prin
fire ~i, inca ~i mai mult, prin firea iubirii pe care fericita
Maica o avea pentru El, dar fiind §i nepatimitoare pentru
harul dumnezeiesc de care era plin sufletul ei ~i a stapil.nirii
lui pe care a descoperit-o Maicii Sale.
74· Dar sa incepem cuvil.ntul, caci am spus ca ea era
nedespartita mereu de Domnul §i Imparatul Fiul ei, ~i a~a
cum Domnul avea sub cil.rmuirea Sa pe cei doisprezece
Apostoli, ~i mai apoi pe cei ~aptezeci, tot a~a sfil.nta Maica
avea sub ea pe celelalte femei care o insoteau, dupa cum
spune Sfil.nta Evanghelie. $i erau acolo multe femei, care
urmasera din Galileea pe Iisus, slujindu-I [Mt 27, 55}
Sfil.nta Nascatoare de Dumnezeu era calauzitoarea §i pova-
~uitoarea lor. ~i atunci cil.nd se desfa~ura ospatul, taina cea
mare, ea s-a jertfit pe sine insa~i ca arhiereul ~i a fost jert-
149
fita, a adus ~i a fost adusa. Atunci Domnul Iisus, stand in
fiuntea celor doisprezece Apostoli ~i a celor pe care i-a vrut,
le-a predat tainele inalte ~i semnele Pa~tilor dumnezeie~ti,
le-a dat in dar Trupul Sau ~i Sangele Sau scump prin Paine
~i Vin, ~i le-a descoperit intr-o smerenie ultima slava mai
presus de cuno~tinta, i-a invatat Patima ~i Invierea Sa, i-a
mangaiat ~i i-a intarit pe ucenicii Sai ~i ne-a descoperit
tuturor Pa~tele eel adevarat, indemnandu-ne sa-l primim cu
marturisire ~i smerenie. Astfel, stand Ella masa in mijlocul
ucenicilor, hranind cu hrana cea nestricacioasa sufletele ~i
trupurile lor, ~i spaland cu mana Sa picioarele lor, pentru
a-i invata smerenia ~i a-i intari sa alerge in calea vietii ~i
racandu-i frumo~i cu adevarat dupa cum este scris: cat de
frumoase sunt picioare/e celor ce vestesc pac~a! [Is 52, 7],
Domnul a incredintat Maicii Sale nelin~tile ~i. descuraja-
rea femeilor care-L insoteau, ca ele sa o cinsteasca ~i sa o
preamareasca, iar ea sa le mangaie ~i sa fie pentru ele in
locul ostenelilor ~i slujirii lor.
75· Atunci insa, raul comesean s-a facut vanzator, iar
ucenicul viclean s-a !acut hotul Invatatorului milostiv, ~i
picioarele spalate de mana cea nestricacioasa au alergat Ia
iudei casa-L vanda pe Cel fil.ra de pret. Cine va putea rosti
cugetul de fiara allacomiei? Ce-mi veti da mie §i eu vi-L
voi da vow1?, a spus Iscarioteanul capeteniilor nelegiute
ale preotilor, iar ei i-au numarat treizeci de arginti, §i de
atunci cauta vreme potrivita ca sa-L dea in mdinile lor
[Mt 26, 15]. Astfel a facut ucenicul mincinos ~i viclean, dar
Invatatorul milostiv ~i Imparatul a toate S-a predat ~i nu a
plecat, adica n-a fugit, nici nu S-a ascuns undeva, ci, dupa
cuvantullui David, S-a lasat dus ca o oaie spre junghiere
[Is 53, 7 ~iPs 104, 13?]. NuS-a impotrivit, nici nu a strigat,
ci a mers dorind Patima. S-a dus Ia capetenia preotilor
nevrednici iar de acolo a fost predat lui Pilat. L-au fil.cut sa
indure tot felul de chinuri, dar El ca o oaie fara glas ina-
intea celor ce o tund a§a nu §i-a deschis gura Sa. intru
smerenia Lui faptele Sale drepte s-au descoperit §i neamul
Sau cine il va spune [Is 53, 7-8]? Atunci Pilat a poruncit sa
150
fie distignit. Aceasta judecata a fost adusa Ia §tirea Maicii
rara prihana. Yntelegeti aici nepatrunsui sfinteniei §i fecio-
riei sale, dar §i eel a! iubirii ei pentru Fiul sau §i deplina
masura a suferintei sale, caci dintre top ceilalti ucenici §i
femei §i prieteni §i cuno§tinte care-I urmasera in suferirita,
unii L-au parasit §i au fugit in clipa in care a fost prius,
altii s-au despartit de El, dupa cum sta scris: §i toti cunos-
cutii Lui §ifemei/e care-L fnsotisera din Galileea, stateau
departe [Lc 23, 49], aJtii L-au insotit pil.na Ia o vreme, dupa
care s-au lepadat de El cu juramil.nt, ca apoi sa plil.nga cu
amar [cf. Mt 26, 75]. Dar slavita §i binecuvil.ntata §i adeva-
rata Sa Maica §i imitatoare neinduplecata, care-§i racuse
vrednica de crezare §i-§i intarise sinea sa nu numai prin
fire, ci §i prin asemanarea bunavoirilor sale, a aratat mare-
tia puterii §i intelepciunii ei, §i a acoperit toata intelepciu-
nea §i puterea nu numai a barbatilor §i femeilor ce erau de
fata, ci §i a barbatilor §i femeilor din toata firea, din trecut
§i din viitor. A§a cum in toate celelalte i-a biruit pe toti, tot
a§a §i in ceasul acestor lucruri.
76. De§i nu era obi§nuita cu zarva poporului, nici cu o
asemenea adunatura de hoti, soldati inarmati §i capitani
sub arme, singura femeie fecioara umbla insa pretutindeni
rara teama §i nu se despartea nici macar 0 singura clipa de
Domnul preadorit §i Fiul sau iubit, fiind legata trup §i su-
flet de El. Astfel, ea a urmat Lui inca de Ia inceputul prin-
derii §i pil.na Ia ispravirea Patimii. A vazut totul §i a auzit
cuvintele Sale. De aceea, cele mai multe din cuvintele ros-
tite atunci §i din faptele savil.r§ite inainte §i dupa rastignire,
Fericita §i Preabinecuvil.ntata le-a povestit Apostolilor §i
celorlalti ucenici. Atunci cil.nd Domnul Iisus Hristos S-a
aflat inaintea lui Ana §i Caiafa, fiind interogat de ei, Fecioara
Preacurata L-a urmat deopotriva §i a dorit sa intre §i ea
lmpreuna cu El, dar strajile Iipsite de omenie nu i-au inga-
duit. De aceea, stand afara, lntreba §i cerceta lucrurile de
care era invinuit, §i le cerea celor ce intrau §i ie§eau sa ii
faca cunoscut adevarul. Cerceta pe cei ce erau intristati de
cele se lntil.mplau §i pe cei ce se bucurau, caci unii din cei
151
 '~' J. ,ti n~o F~ 1
~···

"' fflre 1 -H m"""" o 1h Mo=, ''

ricita ii auzea astfel pe unii care se intristau, pe altii lipsiti ··.~.
de minte care-L od\rau cu cruzime, iar pe altii neghiobi •·i
care spuneau nu numai in inima lor, dar §i cu glas mare ca ,1
nu era Dumnezeu, ci vrajma§ al Legii. Necucernicia lor i-a ':j
tacut cu adevarat ticalo§i §i necurati. Ei spuneau: veniti sa ;i
ucidem acest drept Hristos, caci ne sta in cale [Sol 2, 12]. ;]
Prin urmare, ei se foiau astfel §i cugetau cele rele. Dar :,~
··,;
Fericita, ca o porumbita nevinovata §i ca a oita pa§nica In .j
mijlocul §erpilor §i aspidelor §i al fiarelor salbatice, a ramas ~
plina de intelepciune caci o umbrea26 biruinta Fiului §i .~
Domnului ei. Cu ochii §i urechile trupului ea vedea §i au- -~¥
zea invinuirile ce se abateau asupra Lui, dar cu mintea era .;i
lnlantuita de dulcele sau Fiu §i de tot ceea Cl! El suferea. '!
Inima ei era !mpovarata de faptul ca toata lumea se !ntorcea
lntr-un gand de Ia El §i se facea netrebnidi. Cei ce savar-
§eau nedreptatea nu cugetau, §i au osandit Ia moarte Viata
a toate.
77. 0, pizma, temei care aduni §i savar§e§ti toate relele, :1
care Ia prima razvratire ai lnvatat omorarea de om §i !epa- · , ,:
darea de Dumnezeu,iar In cea de-a doua 1-ai convins pe
Cain de omorul de frate, iar acum i-ai convins pe iudei sa
omoare pe Dumnezeu! Veninul rautatii tale a fost maturat
din lume! Atunci Imparatul §i Atotputernicul a fost socotit
cu cei robiti, Cel Neatins a fost prins in legaturi §i <lin nou
Maica Fecioara a ramas irnpreuna cu Fiul §i Domnul Iisus,
fiind chinuita §i rastignita impreuna cu El in gandul ei. Cat
de multe dureri §i suferinte nu s-au abatut atunci in inima
ta pentru Fiul tau, Maica a lui Hristos! Cate lacrimi n-au
cazut din ochii tai cand L-ai vazut pe Mantuitorul a toate
cu mainile legate Ia spate ca un raufacator, pe slobozitorul
celor du§i in robie. Slujitorul i-a dat o palma, Celui laudat
§i lnchinat de mii de ingeri. Soldati neomeno§i §i nenoro-
citi l§i bateau joe de El §iII dispretuiau. Fata care da lumi-
na, necredincio§ii §i necuratii o acopereau cu scuipari, §i

'' Acela~i verb ca pentru Duhul Sftl.nt in clipa lntruparii (Lc 1, 35).
152
loveau pe Cel cepe toate le viaza. 0, netinere minte a ran-
lui, o, indelunga rabdare §i iubire neasemanata de oameni
a Sa! 0, fericita Maica, suferinta §i rabdarea ta! L-au im-
bri'icat in baljocuri'i cu o hlamidi'i ro§ie pe Cel ce a lmbracat
firea oamenilor cu adevarata Dumnezeire, !-au pus pe cap
cununi'i de spini lmpi'iratului [Mt 27, 28-29] a toate, Care
daduse oamenilor stapanirea asupra tuturor celor vazute,
II purtau lncoace §i lncolo batjocorindu-L pe Cel ce face sa
se roteasca bolta cereasdi., In temnita L-au lnchis pe Cel ce
zide§te zidurile2 7 cu nisipul marii §i cu adancurile paman-
tului. $i pentru toate acestea inima Preacuratei Maici era
amarnic framantata de val [cf. Ir 5, 22], caci a§a cum na§-
terea ei a fost mai presus de fire, a§a §i iubirea §i suferinta
ei erau negraite §i nerostite.
78. A sosit §i ceasul chinului celui mare, §i s-a lnaltat
crucea pentru a rastigni pe Imparatul lngerilor, §i L-au
rastignit pe Ziditorul oamenilor §i a toate, pe Stapanul ce
tine cele vazute §i cele nevazute. Ah! Cum de a suferit
aceasta pamantul §i nu s-a prabu§it? Cum a vazut aceasta
cerul §i nu s-a ru§inat, cand Cel ce §ade pe scaunul heru-
vimilor [Ps 79, 2 §i 98, 1l§i e preamarit de serafimi, §i ale
Carui maini sunt cerurile cerurilor, a fost spanzurat pe
lemn lntre facatorii de rele! Cel ce §ade lmpreuna cu Tata.I
§i cu Duhul Srant a fost rastignit cu josnicie, Cel ce a lm-
bracat lumina ca §i cu o haina [Ps 103, 2] a fost tintuit go!
pe cruce, iar pentru ve§mantul tesut de mainile Sfintei §i
Preacuratei Maici uciga§ii au aruncat sorti. $i, lmpartindu-1
lntre ei, au tintuit cu piroane mainile care au zidit toate
§i care tin cerul §i pamantul. 0, bunatate a Imparatului!
b, lndelunga rabdare neasemanata! Cine va rosti puterile
Domnului §iva face auzite lntru totul laudele sale? Atunci,
o, Maica a Domnului, In inima ta a patruns sabia cum ti-a
spus odinioara dreptul Simeon. Atunci au strabatut In
inima ta piroanele batute In mainile Domnului, suferintele
acestea te stapaneau chiar mai mult decat pe Fiul tau Cel

27 Aluzie la separatia apelor §i a p5.m3.ntului, cf. Fe 1, 9-10.

153
 1· ~·
'

pe care acest lucru ii mahnea o in~tiintau in ascuns, ~i Fe- '

ricita !i auzea astfel pe unii care se 1ntristau, pe altii lipsiti '

'

de minte care-L ocarau cu cruzime, iar pe altii neghiobi

care spuneau nu numai in inima lor, dar ~i cu glas mare ca t!l
nu era Dumnezeu, ci vrajma§ a! Legii. Necucernicia lor i-a
fii.cut cu adevarat ticalo§i ~i necurati. Ei spuneau: veniti sa
ucidem acest drept Hristos, caci ne sta !n cale [Sol 2, 12].
Prin urmare, ei se foiau astfel ~i cugetau cele rele. Dar
Fericita, ca o porumbita nevinovata §i ca o oita pa§nica in
mijlocul §erpilor ~i aspidelor ~i a! fiarelor salbatice, a ramas
plina de intelepciune caci o umbrea 26 biruinta Fiului §i
Domnului ei. Cu ochii §i urechile trupului ea vedea §i au-
zea invinuirile ce se abateau asupra Lui, dar cu mintea era
inlantuita de dulcele sau Fiu §i de tot ceea ce El suferea.
Inima ei era impovarata de faptul ca toata lumea se 1ntorcea
intr-un gand de Ia El ~i se fii.cea netrebnica. Cei ce savar-
~eau nedreptatea nu cugetau, §i au osandit Ia moarte Viata
a toate.
77. 0, pizma, temei care aduni §i savar§e~ti toate relele,
care Ia prima razvratire ai 1nvatat omorarea de om §i lepa-
darea de Dumnezeu,iar in cea de-a doua 1-ai convins pe
Cain de omorul de frate, iar acum i-ai convins pe iudei sa
omoare pe Dumnezeu! Veninul rautatii tale a fost maturat
din lume! Atunci Imparatul §i Atotputernicul a fost socotit
cu cei robiti, Cel Neatins a fost prins in legaturi ~i din nou
Maica Fecioara a ramas impreuna cu Fiul ~i Domnul Iisus,
fiind chinuita ~i rastignita 1mpreuna cu El in gandul ei. Cat
de multe dureri §i suferinte nu s-au abatut atunci in inima
ta pentru Fiul tau, Maica a lui Hristos! Cate lacrimi n-au
cazut din ochii tai cand L-ai vazut pe Mantuitorul a toate
cu mainile legate Ia spate ca un raufii.cator, pe slobozitorul
celor du§i in robie. Slujitorul i-a dat o palma, Celui laudat
~i 1nchinat de mii de ingeri. Soldati neomeno~i §i nenoro-
citi i§i bateau joe de El ~iII dispretuiau. Fata care da lumi-
na, necredincio§ii §i necuratii o acopereau cu scuipari, §i

'' Acela~i verb ca pentru Duhul Sfant in clipa !ntruparii (Lc 1, 35),
152
 puternic intre toti, ciici suferea de bunavoie §i vestise tot
ceea ce se va intampla cu El, §i dorea toate acestea tot atat
de mult pe dlt le voia atotputernicia Sa. Trebuia sa-§i dea
sufletul §i puterea Sa, ca sale primeasca iara§i inapoi [In
10, 17], cum spune Evanghelia, dar tu sufereai neasemanat,
§i nu erai in§tiintata neaplirat de taina Patimii, §i multimea
suferintelor §i a ranilor trecea prin inima ta. Din ranile
Sale nestricacioase coborau picaturi de sange, iar din ochii
I
tai coborau izvoare de lacrimi. Cum ai putut suferi sa vezi
vederea unui lucru atilt de ingrozitor, daca nu te-ar fi intarit
harul §i puterea Domnului §i Fiului tau, incredintandu-ti
slava in milostivirea Sa?
79· Atunci Cel milostiv s-a rugat Tatalui pentru facatorii
de rele, cerand iertarea lor. 0, blandete a Impar!ltului! Insa,
lipsiti de evlavie, ace§tia scra§neau din dinti lmpotriva Lui
ca ni§te cil.ini, §i s-au predat pizmei §i batjocurii, ocarii §i
dispretului. David a numit bine gandurile §i faptele lor,
spunand In locul Domnului: Deschis-au asupra mea gura
lor, ca un leu de pradO. ce racne§te [Ps 21, 14], m-au !neon-
jurat caini multi, adunarea celor vicleni m-a impresurat,
strapuns-au mainile §i picioarele mele, numarat-au toate
oasele mele [Ps 21, 17]! Sfanta Evanghelie marturise§te de
asemenea ca treciltorii iZ huleau, clatinandu-§i capetele §i
zicand: Tu, Cel ce darami Templul §i in trei zile il zide§ti,
mantuie§te-Te pe Tine insutif Daca e§ti Fiullui Dumnezeu,
coboaril-Te de pe cruce [Mt 27, 39-40]! Acest lucru 1-a
lnsemnat dinainte §i marele David zicand: Ocarile celor ce
te ocarasc pe tine au cilzut asupra mea [Ps 68, 10]! $i Inca:
Zdrobit a fast sufletul meu de acari §i de necaz, §i am 'I
a§teptat pe eel ce m-ar milui §i nu era, §i pe cei ce m-ar
mangaia §i nu i-am ajlat [Ps 68, 21]! Nu i-am aflat, dar
poveste§te-ne, prorocule, ce-au racut ei in schimbul man-
gaierii. Mi-au dat spre mancarea meafiere §i in setea mea
m-au adapat cu otet [Ps 68, 22]! Acestea au fost mangaie-
rile lor §i compatimirile lor, acestea au fost rasplatirile lor
pentru bunatatile lor. Dar cand Maica Preacurata §i bine-
cuvantata vedea §i auzea toate acestea, cuvintele celor ee-L
154
ocarau strabateau prin ea ca ni§te sageti. ~i piroanele Fiului
sau o izbeau In inima ca ni§te sulite. Atunci pamantul s-a
cutremurat §i iadul de jos a fost zdrobit, cerul s-a lntunecat,
caci lumina luminatorilors-a ascuns [cf. Mt 27, 51-52],
§i toate rapturile se tanguiau §i puterile ceiului cerurilor
celor de sus tremurau. Unele din ele se coborau din cer §i
cercetau minunea, altele m:ergeau pana Ia Locul Capatanii
[Golgota] uluite de lndrazneala iudeilor §i laudand lnde-
lunga rabdarea imparatului, se maniau lmpotriva celor
ticalo§i §i a slujitorilor lor celor rai, §i pregateau manie In
adancuri pentru omoratorii de Dumnezeu, pentru ca iadul
sa fie mormantul lor a! tuturor, dar puterea §i mila lui
Hristos lnfrana dorinta lor §i stavilea fapturile vazute §i
nevazute care s-ar fi aruncat lntr-o clipa asupra 'Iumii. Caci
lnainte de ele II chemase pe Moise drept martor a! rautati-
lor iudeilor, dupa cum spune: I a aminte ceru/e §ivoi grai,
§i pamantul sa asculte cuvintele gurii mele! [Dt 32, 1], §i
cele urmatoare; iar prin Jeremia i-a lovit puternic §i a spus:
Cerul se mira de aceasta §i pamantu/ s-a cutremurat!,
spune Domnul [Ir 2, 12] pentru ca au uitat binefacerile
sale nenumarate §i In locul binelui au facut raul.
Bo. Atunci, a§adar, toate rapturile uluite s-au cutremu-
rat, dar Preasfanta Maica se tanguia Inca §i mai mult de
toate acestea §i nu se mangaia, ci ca In noaptea dintru
lnceputuri era lnconjurata de lntristare §i de jale, §i dorea
apropierea de cuvant Domnului ei milostiv §i smerit. Dar,
din pricina multimii gloatei care o lnconjura, ea nu se
putea apropia, §i statea departe §i se tanguia, l§i lntindea
mainile, l§i lovea pieptul §i suspina din adancul inimii §i
!ncerca chinuri §i stropea pamantul cu !acrimile. Iar cand
cei ce L-au rastignit §i-au aratat toata rautatea tintuindu-L
pe cruce §i luptatorii lmpotriva lui Dumnezeu s-au risipit,
unii dintre ei s-au dus sa manance, altii Ia alte lucruri,
flilindu-se §i bucurandu-se ca §i cand ar fi ca§tigat o biru-
inta, lasand straja pe seama soldatilor, atunci Maica Sa
!ndoliata s-a apropiat de Fiul sau dorit, dar ce limba va
putea rosti ceea ce a spus §i cum anume a stat In fata Lui?
155
Cuvintele ei erau inecate in Iacrimi §i intelepciune, cil.ci era
Maidl a Intelepciunii, §i nu i-ar fi fost dat sa spuna sau sa
arate vreun lucru nepotrivit, ci ea §i-a pastrat in buna riin-
duiala, calm §i vrednicie, doliul ei atat de intemeiat. Se
jelea cu amar pentru suferintele §i ranile dulcelui ei Imparat
§i Fiu, §i slavea indelunga-rabdarea §i Iibertatea Celui ce a
suferit pentru noi §i S-a rastignit pentru noi, uimindu-se
de toate acestea. Simtea nerecuno§tinta §i indrazneala
omoratorilor de Dumnezeu §i a§ spune ca plangea pentru
pierzania lor §iii spunea Domnului:
81. ,Ce este aceasta, Imparatul meu, Fiul meu §i Dumne-
zeul meu, ce este aceasta indelunga rabdare a Ta? Cum Tu,
Cel tara de pacat, Te-ai numarat printre cei tara de lege?
Cum Tu, judecatorul vii! or §i a! mortilor, porti pacatele
lumii impreuna cu cei osanditi? Care e adancul unei aseme-
nea smerenii, a! unei asemenea netineri de minte a raului
§i a! unei asemenea iubiri de oameni ca ale Tale? N-a fost
de ajuns ca, Dumnezeu fiind, Te-ai racut om pentru noi?
Atatea osteneli, necazuri, incercari, prigoniri, pizmuiri, vraj-
ma§ii, marturii mincinoase §i acari, pe care de Ia na§terea
Ta §i pana acum Ie-ai suferit din partea evreilor spre izba-
virea oamenilor, nu erau oare de ajuns? Dar acum iata ca
Te-au pironit pe lemn! 0, necredinta, nerecuno§tinta §i
indrazneala lor, §i milostiva Ta bunavointa §i netinere de
minte a raului! Aceasta a fost displata darurilor Tale vechi
§i noi! Necredincio§ii iudei Te-au chinuit in nenumarate
chipuri pe Tine, Care ai lovit pentru ei in atatea chipuri
Egiptul [cf. I§ 7, 14 -10, 29]! Mai intai, Ti-au dat ve§mant
de batjocura [Mt 27, 29], Tie care intr-o zi i-ai acoperit cu
nor de lumina §i i-ai calauzit ca un parinte, pastrandu-i ca
pe lumina ochilor [Dt 32, 10]! Ti-au pus pe cap cununa de
spini [Mt 27, 29], Tie Celui care i-ai incununat cu slava §i
cu cinste [Ps 8, 6]! Te-au lovit cu toiege [Mt 27, 29] cei
pentru care i-ai poruncit lui Moise sa loveasca marea cu
toiagul [I§ 14, 16] §i ai impartit-o §i i-ai trecut prin ea
acoperind insa cu apele ei pe vrajma§ii lor? Nelegiuitii au
indraznit sa Te scuipe [Mt 27, 29] pe Tine care ai aratat
156
stdilucirea fetei Tale §i ne-ai fiicut vii! Pe Tine care ai prea-
marit oarecand fata lui Moise [I§ 34, 3.0], nus-au ru§inat
saTe scuipe [Mt 27, 30] - a, minune!, a, ticalo§ie! - pe
Tine care cu un scuipat ai deschis ochii orbului din na§tere.
[In 9, 6]. Ti-au pironit cu piroane mainile §i picioarele [Ps
21, 17] Tie, Celui care i-ai izbavit din legaturile robiei In
Egipt [I§ 13, 14] §i Care acum i-ai izbavit din legaturile
robiei dintai. Pentru curatirea lepro§ilor Ti-au facut rani,
pentru lnvierea mortilor Te-au osandit Ia moarte! Pentru
luminarea ochilor orbului - o, lumina mea! - s-au silit
sa lntunece ochii Tai! In locul tau, Viata mea, au cerut pe
Baraba [Mt 27, 21] §i Te-au dat mortii. 0, lnfrico§atoare
vedenie, cum pamantul tremura §i nu le mai tine pe cele de
jos, cum luminatorii se lntuneca §i numai ard, cum cern!
se framanta §i aproape a dizut, cum lngerii tremura §i se
supun §i nu rastoarna lumea! Dar e vadit ca toate acestea
se lntamplll din milostivirea §i lndelunga Ta rabdare, Fiul
men §i Dumnezeu men, §i ca totul e sub puterea Ta, §i ca
Tu nu lngadui sa vina asupra lumii ceea ce a venit In tim-
pullui Noe [Fe 8, 21]. Fiul men, nu se poate sa sufiir eu In
locul Tau chinurile Tale? Vai, de s-ar putea ca ranile Tale sa
fie asupra mea? Vai, caIn locul Tau sa primesc eu moartea?
Acum nimic nu mi-ar fi mai greu decat moartea pentru
care nu pot cu nimic sa rna pun In lac, nici In locul Tau,
nici lnaintea Ta nu voi muri, dar Te rag, da-mi cuvant de
milostivire, cuvant de mangaiere, hotaril.§te pentru restul
zilelor mele viata mea cum Ti se pare bine, fa-rna sa and
glasul mantuirii §i a! vestirii, cand Te voi vedea din non,
a Lumina mea, cand Te voi lmbrati§a pe Tine, Viata mea,
cand voi auzi glasul Tau dulce, datatorul men de viata.
$i daca na§terea Ta rn-a pazit, ferindu-ma de orice chin §i
orice durere, acum sabia lntristarii a strapuns inima mea
vazand patima Ta. Arata-mi deci, rogu-Te, lnvierea §i slava
Ta a§a cum mi-ai fiigaduit adeseori!"
82. In timp ce neprihanita §i nefericita Maica jelea In
astfel de tanguiri, Domnul Cel milostiv §i bogat In mila a
privea cu blandete §i, vazandu-1 langa El pe ucenicul eel
157
 iubit ~i pUn de iu~ire fata de Domnul §i Invatatorul Sau,
El, intelepciunea Insa§i, §i-a deschis gura §i El, Milostivi-
rea, a spus cateva cuvinte cum ii ingaduia clipa aceea §i a
privit Ia ucenicul eel iubit care mai mult decat toti ceilalti
ucenici a aratat pentru Imparatul §i Domnul sau credin~
cio§ie §i iubire, tarie §i duio§ia inimii. Fiindca toti ceilalti
fugisera, §i el singur statea langa cruce tara a se putea des-
parti de ea. De aceea, Domnul a spus Maicii Sale binecu-
vantate: Femeie, iatafiul tau! Apoi a spus ucenicului sau:
lata mama ta [In 19, 26-27]! Maicii Sale fecioare ii da in
dar din nou un fiu feciorelnic, pe care 1-a dat in locul Sau,
nu ca sa se lepede El Insu§i de grija Maicii Sale preacurate
- sa nu fie! -, ci ca sa o mangaie pe Maica Sa cu o man-
gaiere vazuta. Dar in chip nevazut El Insu§i se i~grijea de
Mama §i de ucenicul Sau §i de toti cei ce nadl\jduiau in El,
dand-o pe aceasta ucenicului in schimbul iubirii §i since-
ritatii sale, pentru ca eJ· era a colo in ceasul patimii Sale.
!;li 1-a cinstit cu o mare cinste, caci ne-a lasat-o in locul Sau
§i ne-a dat deopotriva porunca de a purta de grija pana Ia
capat de rude, chiar daca in alte locuri n-a aratat o supu-
nere intreaga, caci Evanghelistul spune ca le-a fost supus
[Lc 2, 51] inainte de botez, dar dupa botez cand au fost in
Cana Galileii, El ii spune: Ce este Mie §i tie,Jemeie [In 2, 4]?
!;li, mai a poi, celor care i-au spus ca Mama Ta §i.fratii Tai
Te cauta, Elle-a spus: Cine este mama Mea §i cine sunt
fratii Mei? lata mama Mea §i fratii Mei [Mt 12, 48-49]!
Chiar §i atunci insa a spus asta prin economie, acum insa
§i-a aratat in mod limpedeintreaga Sa grija §i iubirea Sa
cuvenita iar in locul Sau 1-a a§ezat §i 1-a dat ca ingrijitor pe
ucenicul Sau, caruia i-a spus: lata mama tal !;li 1-a manga-
iat in starea sa de orfan §i i-a a§ezat drept mama pe sfanta
Sa Maica §i Imparateasa. Cand ucenicul a auzit aceasta,
a dus-o in casa sa din Sion, despre care s-a scris aici, §i o
slujea dupa cuviinta cu harullui Hristos.
83. Pentru ca necredincio§ii care L-au rastignit implini-
sera tot dispretul §i chinullor fata de milostivul imparat,
§i Iisus a vazut ca toate se 1mplinisera, ca sa se 1mp/i-
I58
neasca Scriptura, a spus: Mi-e sete! 1;li indat1i, ca §i cum
insetau sa gliseascli pentru El un chin inca §i mai mare,
i-au dat - vai! - vin amestecat cu fiere [In 19, 28-29]
Dulcetii Vietii §i lzvorului Nemuririi, arlitand astfel semnul
ticlilo§iei lor amestecate cu amlirliciune §i cruzime, pentru
a nu !lisa sa cadli cuvantul spus de proroci [cf. Ps 68, 22].
Dar aceasta n-a avut Joe numai potrivit prorociei, ci pro-
rocia a spus ceea ce trebuia sa aibli Joe, clici nu prorocia a
fost pricina indrliznelii lor, ci indrlizneala nesupunerii lor a
fost pricina prorociei. Ticlilo§ii §i nesimtitorii au lndraznit
asemenea lucruri §i nu §i-au adus aminte de apele amare
de Ia Meriba pe care Elle preschimbase in ape dulci [l§
15, 25], §i nu o data i-a clilliuzit pe cei insetati §ile-a dat in
pustia insetatli cuvant rlicoritor. I-a hranit cu,miere din
piatra §i untde/emn din stdnca [Dt 32, 13], §i ei nu §i-au
adus aminte de minunea foarte nona, de prefacerea apei in
vin in Cana Galileii [In 2, 19]. Cu adevlirat, via lor este din
vita de vie a Sodomei §i din §esurile Gomorei; strugurii lor
sunt otraviti §i boabele lor amare [Dt 32, 32], §i a§a mai
departe. Dar noi sa cugetlim eli Preacurata §i Preasfanta
vedea toate acestea §i o amlirliciune inca §i mai mare
cople§ea inima ei, caci atunci cand a auzit din gura dulce
§i dorita [a Fiului ei] eli Ii era sete, o flacara. ca dintrcun
cuptor a strablitut inima ei! Inima ei dorea, inseta §i ardea
atunci ca focul sa racoreasca ultima flaclira a setei Fiului ei,
dar uciga§ii nu i-au ingaduit sa-l intinda o bliuturli binefli-
clitoare. S-a rugat de fiecare dintre ei sa-i dea voie sa-l de
sa bea apa, dar aceste fiare nu a llisat-o §i nu i-au ingliduit
sa-L mfmgaie, §i §i-au ina/tat asupra ei gura lor ca ni§te .lei
de prada ce racnesc [Ps 21, 14]. In Joe de apa proaspata,
i-au dat sa bea otet §i fiere. Inainte de a-L rastigni, !-au
dat sa bea vin amestecat cu fiere, dar El n-a vrut sa bea
[Mt 27, 34], ca sa nu aibli o moarte repede §i grabnica din
pricina otravii, iar nu din voie proprie §i din bunul San
plac. Acum !nsa a primit acest vin amestecat cu fiere §i a
spus: Savdr§itu-s-a! $i plecdndu-§i capul §i-a dat duhul
[In 19, 30] de bunlivoie §i din propria Sa putere.
159
~
I
84. Nu sta 1nsa in puterea noastra sau in puterea cuiva
sa graiasca suferintele, lacrimile §i suspinele inimii Sfintei
Fecioare fata de toate acestea, caci sunt mai presus de fire; .
§i a§a cum na§terea ei e mai adanca decat firea, tot a§a
§i 1ntristarea cu care a primit rastignirea Domnului e de
negrait pentru oameni; o §tie doar ea singura care a suferit,
iar in 1ntregime o §tie doar Domnul Care S-a nascut din ea.
Iar atunci cdnd Iisus a strigat cu glas mare §i §i-adat
duhul [Mt 27, so], ci'md Cel ce este cap a toate §i-a plecat
capul §i a facut semn mortii, aceasta [moartea] a venit ca
un slujitor, §i Imparatul a savar§it taina prin pronia Lui.
0, suflet fericit §i mai puternic decat cremenea al Maicii
Preacurate, care s-a facut piatra pretioasa cu neputin¢ de
strabatut pentru sabie! Cum a suferit Na~catoarea fara
prihana acest junghi? Cum nu §i-a dat §i ea duhul? Se lute-
lege ca a ferit-o harul §i puterea Domnului r!i.stignit. E1
Insu§i :;;i-a dat duhul a§a cum I s-a parut bun, dar puterea
Sa a pastrat sufletul Maicii Sale imbracat din toate paqile
in chinuri cum era El Insu§i. Frica §i cutremurul 1mi opresc
limba §i n-am puterea de a povesti cele ce au urmat, dar
sageti!e ascutite ale patimii Tale rna silesc, Imparate, §i nu
rna lasa sa tree sub tacere istoria dorita.
85. Ce-au mai 1ndraznit, chiar §i dupa moarte, vrajma§ii
§i nelegiuitii? Caci drojdia rautatii lor nu se sfftr§ise prin
faptul ca i-au 1ntins otet §i fiere, §i de aceea chiar §i dupa
moarte pizma §i furia sporita a acestor flare viclene §i omo-
ratorii de Dumnezeu necredincio§i n-au primit nici macar
tanguielile Maicii tara prihana; lucru pe care 1-ar fi 1ngaduit
chiar §i fiarelor de care aveau mila. Nesimtitori Ia suferin¢
§i mai invarto§ati decat ea, chiar §i dupa moarte I -au stra-
puns cu sulita coasta Sa [In 19, 34) facatoare de via¢ pentru
a nu lasa nici unul din madularele Sale lipsit de suferinta.
Capul Sau a suferit bataile toiegelor, obrajii palmuirile,
gura Sa bautura amara, dupa ce mai 1nainte fusese scuipat
in fat a, spatele Sau a suferit loviturile, mainile §i picioarele
piroanele, iar acum coasta Sa a suferit lovitura de sulita
pentru a ne revarsa mantuirea, izvorul binefacator de apa
160
f
I §i sange din care ni s-a dat Duhul Stant. Vezi acum sabia
care strabate inima Maicii Domnului binecuvantate §i cat
de mult compatimea aceasta intru toate §i cih de mult
suferea, caci acum era aproape moarta, vazandu-L pe Fiul
sau mort §i nelini§tindu-se de ingroparea Lui. l?i numaide-
cat sabia a lovit-o §i In inima §i i-a innoit durerile, iar pica-
turile de lacrimi se scurgeau din ochii ei. Iar sangele se
inchega in inima sa ca ea sa poata spune: Inima mea s-a
mistuit 1nauntru/ meu §i durerile mele s-au 1nnoit [Ps
38, 4-3]! l?i de indata a alergat §is-a racut nu numai mar-
tor ocular, ci §i cea care prime§te §i mo§tene§te indoita
bogatie, strangand cu evlavie §i hotarare sangele §i apa ce
curgeau din coasta datatoare de viata, §i a§a buna Maica cea
inalt binecuvantata a primit in chip desavar§it nemurirea
cea noua §i nestricacioasa.
86. Gemand deci putin, cum se cuvenea, a rostit cuvin-
tele acestei tanguiri. l?i numaidecat intreaga ei grija a fost
atunci ingroparea trupului Celui de-viata-raditor, caci nu
putea suferi ca El sa ramana spanzurat astfel sub loviturile,
ocarile §i chinurile vrajma§i!Or Sai. Ar fi dorit sa-l gaseasca
un adapost potrivit, dar nu se gasea nicaieri un Joe vrednic
§i potrivit pentru trupul datator de viata, cum s-a gasit
vrednic pantecele sau rara prihana sa primeasca intreaga
plinatate a Dumnezeirii. Dar negasindu-se altul, cauta un
Joe potrivit doririi §i ravnei ei. De aceea, a strabatut tot
Locul Capatanii, intarita de harul trupului mort a! Celui
de-viata-racator. Picioarele ei mergeau incoace §i incolo,
dar ochii §i gandul sau erau cu luare-aminte prin iubirea
fata de Imparatul §i Fiul sau. Sub calauzirea harului a
gasit, a§adar, destul de aproape de cruce un mormant fru-
mos avand in jurul sau o gradina roditoare. Mormantu/
era go/ §i nou, §i de curand sapat in stanca, dupa cum ne
invata Sfanta Evanghelie, in care nu mai fusese nimeni
1ngropat [In 19, 41], §i a§tepta trupul nou, pe Domnul §i
Dumnezeul a toate. Prin lucrarea proniei, era cu totulliber,
§i aceasta din pricina invierii, pentru ca nimeni sa nu spu-
na ca a inviat alt trup, iar nu eel a! lui Hristos. De aceea,
161
nimeni n-afost a§ezat in el, oum spune Evanghelistul: iar
in locul unde a fost rastignit era o gradina §i in gradina
un mormant nou, in care nu mai fusese nimeni ingropat
[In 19, 41]. Era nou eyi, pentru di nu primise pe nimeni eyi
era ferit de orice ineyelaciune sau amagire omeneasca, eyi
sigur pentru ca nimeni sau nu depuna marturie mincinoasa
sau talhareasca. Din toate partile se ajungea Ia el cu anevo-
ie, stanca era de netaiat pentru piatra din capul unghiului,
pentru Cel nezdrobit, o temelie pentru Temelia de neclintit.
Gradina era chipul Edenului, eyi locul se numea a! Capata-
nii din pricina lui Adam eel ingropat acolo 28 • Caci Patima
Lui ne izbavea de patimile noastre eyi moartea Lui zdrobea
moartea.
87. Cand Sfftnta Maica a Domnului a vazut lpcul apropiat
eyi potrivit eyi mormantul frumos eyi nou in care se putea
pastra in chip cuviincios trupul nestricacios, ea a intrebat
eyi a aflat ca era a! lui Iosif, elinsu§i ucenic a! lui Iisus, dar
in ascuns de ]rica iudeilor [In 19, 38]. Printr-un singur
cuvant ea 1-a racut sa-eyi dea seama cat de mult se potrivea
Maicii Cuvantului a fi eyi Mama a lntelepciunii. N-a cerut
numai mormantul, pentru ca eytia ca ucenicului ii era ueyor
eyi chiar p!acut sa-eyi dea mormantul sau invatatorului iubit
eyi sa-l tina cape o comoara, dar 1-a ineytiintat eyi sa mearga
sa-L preia eyi sa-L pazeasca el insueyi, fiindca acest lucru era
cu anevoie atunci eyi cerea mare indrazneala. Dar Iosif era
un om bogat eyi cinstit,. cunoscut a! lui Pilat. Sfftnta Nasca-
toare de Dumnezeu 1-a chemat eyi i-a spus: ,Prietene, iata
ca ura eyi nebunia stransa a dueymanilor eyi iscoditorilor fata
de Dumnezeu eyi Imparatul Hristos, Fiul meu, au ajuns Ia
capatullor! Au adus asupra Lui o moarte amara eyi de ocara,
aratand inainte eyi dupa rastignire lovituri eyi dispret, iar
acum trupul go! spanzura pe lemn, infricoeyator Ia vedere
pentru mine eyi pentru toate fapturile, iar coasta Lui au
strapuns-o cu sulita dupa moarte, §i din ea a curs sange §i
apa, minune mareata, eyi cu toate acestea omoratorii de

' 8 Cf. ORIGEN, In Matth. (GCS 43), p. 265, 5·

162

j
Dumnezeu nu s-au ru~inat. Soarele s-a intunecat ~i paman-
tul s-a cutremurat, stancile s-au crapat, catapeteasma sea
rupt, dar ei raman nesimtiti in invarto~area lor, II ocarasc,
i~i bat joe de El ~i clatina din cap. Arata acum slujirea ta
fata de Dumnezeu ~i iubirea ~i sinceritatea fatii de Invata-
torul ~i imparatul tau, precum ~i mangaiere fata de tangu-
irea ~i doliul meu! Intra Ia Pilat ~i cere trupul ce spanzura
pe cruce ~i paze~te cu de Ia tine putere mormantul care
este a! tau, ~i cu putina indrazneala vei strange Comoara
lumii! Cu putin noroc vei rascumpara ~i vei primi Mantui-
rea tuturor celor vii. Da Invatatorului tau slujirea ~i harul
implinirii acestor lucruri! Fii acum mai tare decat ceilalti
ucenici ~i mai adanc! Caci unii dintre ei s-au rupt cu totul,
iar altii au fugit ~i stau departe. Numai eu, cea slabii ~i
straina, cu un singur ucenic, am ramas stramtorata in
mijlocul unor asemenea flare. $i sunt cu totul neputincioasa
~i sarmana, bogata ~i puternica numai in lacrimi ~i dureri.
Fie ca Insu~i Imparatul ~i Fiul meu sa-ti slujeasca drept
ca!auza, acest Mort Care invie mortii, Care a racut sa se
tulbure cu tarie pamantul ~i a intunecat soarele ~i a cutre-
murat toate fapturile!"
88. Inteieapta ~i binecuvantata intre femei 1-a intarit a~a
pe Iosif ~i 1-a trimis Ia Pilat. $i el a intrat Ia Pilat, dandu-i-se
de Ia Domnulindrazneala ~i intelegere ~i a cerut trupullui
Hristos. Nu s-a mai temut nici de puterea, nici de mania
iudeilor. De aceea a dobandit dorirea inimii sale, a cerut
~i a primit, ~i in schimbul cuvintelor a avut Cuvantul lui
Dumnezeu, in locul gradinii a cumparat cerul ~i in locul
mormantului viata, in locul cautarii Invatatorului, indraz-
neala inaintea Imparatului a toate. Cu adevarat Iosif era
nu doar bogat, dar ~i intelept, ~i inca mai intelept decat
negutiitorul de care vorbe~te Sfanta Evanghelie, ~i cand a
gasit o piatra pretioasa §i de mare pret, s-a dus, a vandut
toate §i a cumparat-o numai pe ea [Mt 13, 46]. N-a dat
acum tot ceea ce avea, ci numai ravna, putina indrazneala,
un mormant ~i piatra, ~i a cumparat margaritarul eel nepre-
tuit, pazindu-1 intr-un monument neatins. Era ucenic a! lui
163
Iisus intr-un chip cu totul potrivnic lui Iuda. Acela uneltea
~i se gandea sa-L predea pe fnvatatorul milostiv vrajma~i­
lor Domnului, iar acesta s-a grabit cu infrigurare pe langa
vrajma~i ca sa ceara trupul Invatatorului ~i Domnului.
Acela pentru cativa bani L-a predat uciga~ilor, iar aceSta,
prin cuvinte de cerere ~i imprumutul averilor lui, L-a cerut
inapoi uciga~ilor eyi L-a strajuit cu cinste. Acela L-a sarutat
cu viclenie ~i L-a predat rastignirii, iar acesta L-a coborat
de pe Iemn ~i L-a sarutat cu mila, ~i L-a primit dulce cu
iubire ~i a suferit cu cinste. Ucenicul viclean a adus cu sabii
~i faclii asupra lui o gloata ticaloasa de iudei, carora le-a
predat pe fnvatatorul eel milostiv; iar acesta L-a dat jos de
pe lemn, a smuls piroanele ~i a dat blandei Maici Darul eel
dulce ~i de-viata-radltor care n-are asemanare i(ltre rapturi.
Bg. Cat a suferit Maica binecuvantata impreima cu Iosif
In clipa coborarii de pe cruce a Imparatului ~i Fiului ei.
A umplut pamantul cu lacrimi ~i a primit In mainile sale pe
Cel ce fusese coborat, a primit in pantecele sau piroanele,
~i a imbrati~at madularele ranite cu mila, a varsat, a spalat
cu lacrimile sale sangele ~i a plans cu durere dulceata dorita
a ingerilor ~i a oamenilor. Dar atunci cand a fast dat jos de
pe lemn ~i trupul eel mai inalt decat cerurile a atins pa-
mantul, atunci a cazut Ia 'pamant ~i L-a spalat cu lacrimile
sale cele mai arzatoare, aratand in cuvinte dumnezeie~ti
Ianda ingroparii. ,0, savar§ire a tainei celei infrico~atoare!
0, descoperire a sfaturilor din veac ascunse [cf. Rm 16, 25]!
0, Moarte mai minunata decat Intruparea! Fara suflet
zace Ziditorul sufletelor, ca un mort odihne~te Daruitorul
mantuirii tuturor, rara cuvant e Cuvantul Tatalui Care a
zidit toata firea cuvantatoare, fara mi~care sunt ochii stineyi
ai Celui care prin cuvantul ~i mana Sa a pus in mi~care tot
ce se mi~ca, Ia vederea Caruia se topesc muntii [Ps 96, 5],
Gel ce cauta spre pamiint §i se cutremura, Gel ce se atinge
de munti §ifumega [Ps 103, 32], Care vede gandul oame-
nilor, Care scruteaza inimile ~i rarunchii [Ps 7, 10], dupa
ale Carui marturii intreaba fiii oamenilor, Care lumineaza
~i face intelegatori pe orbi! Vai, unde e frumusetea Ta, Fiul

164
meu ~i Dumnezeul meu? Unde e lnfati~area Ta mai fru-
moasa dedit a tuturor fiilor oamenilor [cf. Ps 44, 4], Care
ai a~ezat orice frumusete pe pamant, Tu Care e~ti dulceata
dorita de catre toti. Tu ai primit loviturile ~i ranile, Tu Care
ai vindecat ranile de nevindecat ale firii noastre, petele ~i
loviturile vechi ~i noi, Tu, Imparate, Te-ai milostivit §i ai
luat Ioviturile pentru noi, ~i prin ranile Tale noi toti ne-am
vindecat [cf. Is 53, 5 ~i 1 Ptr 2, 24]. l;li, iata, prin pronia ~i
lndelunga-rabdare a harului ~i iubirii Tale de oameni, taina
s-a savar~it. Arata a cum puterea Ta, grabe~te-Te ~i vino
In ajutorul nostru! l;ltiu cu adevarat ca vei lnvia ~i vei avea
mila lntai de Maica Ta, apoi de acest Sion ~i Ierusalim care
a pacatuit atat de tare, In care vei chema toate neamurile
[pagane] ~i vei zidi templul Bisericii celei vii din pagani.
Fericita va fi ziua In care rna vei face sa aud din nou glasul
Tau .dulce, In care voi vedea chipul Tau dumnezeiesc de
frumos ~i In care rna voi umple de harul Tau dorit. Fericita
va fi clipa In care Te voi vedea !impede, Dumnezeu adevarat
~i Domn a! celor vii ~i al celor morti!"
go. Cum voi putea eu, nevrednicul ~i ne1nvatatul, sa
rostesc dupa cuviinta ~i sa scriu cuvintele Nascatoarei de
Dumnezeu din acea clipa! Chiar daca toate limbile lntelep-
tilor ~i ale 1nvatatilor s-ar aduna, ele n-ar fi In stare sa le
povesteasca, dar ~i eu nu voi spune decat cil.teva cuvinte de
atunci spre a multumi a~teptarea prietenilor lui Dumnezeu.
Prin asemenea e,uvinte ~i simtaminte ~i Iacrimi lndurerate
~i cu maini nestricacioase ea a primit trupul nestricacios ~i
racator de viata a! Domnului Iisus lmpreuna cu Iosif ~i
Nicodim, 1-au uns cu smirna ~i /-au 1njii§urat lntr-un
giulgiu cu aromate, 1-au a§ezat lntr-un mormil.nt nou, In
care nimeni nu mai fusese pus, §i au pravillit o piatra
mare Ia U§a mormi'mtului [Mt 27, 59-60], iar cand Iosif ~i
Nicodim au 1mplinit dupa cuviinta aceasta slujire, ace~tia
~i cu ceilalti ce erau lmpreuna cu ei au plecat de Ia mor-
mant. Dar Sranta ~i Preacurata Maica a Domnului a ramas
singura acolo privind Ia el cu ochiul treaz a! sufletului ~i
a! trupului ~i, plecandu-~i genunchii, se ruga nelncetat ~i
165
~~
!
necontenit, chemand §i a§teptand strruucirea cea dulce a
luminii Invierii.
91. $i stateau /angii crucea lui Iisus, mama lui §i sora
mamei lui, Maria lui Cleopa §i Maria Magdalena [In
19, 25]. Am vorbit mai sus despre aceasta femeie talcuind
lntrebarea pe care o cerceteaza multi 29. ~a cum spuneau
ceilalti trei Evangheli§ti: Erau acolo mu/te femei, privind
de departe, care urmaserii din Galileea pe Iisus [Mt 27, 55].
Dar renumitul Ioan Teologul §i Evanghelistul spune ca
langa Iisus erau Mama Lui §i celelalte doua Marii, Maria a
lui Cleopa §i Maria Magdalena. Sa se §tie deci di aman-
doua aceste spuse sunt adevarate §i amandoua au avut Joe
-~
aievea. Multe au fast femeile care L-au urmat pe Iisus din
Galileea slujindu-I, printre care se gaseau aceste doua
Marii, dar barbatii n-au fast Ia lnaltimea lor, nici prin
lndrazneala, nici prin !ipsa fricii, nici prin alte virtuti. De
aceea, unii Evangheli§ti n-au dat nume, §i unii n-au amin-
tit nici un nume. El lnsa da marturie cu nume, §i face
cunoscuta §i familia lor, adica sora Maicii Sale, Maria lui
Cleopa §i Maria Magdalena. Maria lui Cleopa era femeia
fratelui lui Iosif cu care a fast logodita Fecioara Maria,
caci Cleopa era fratele lui Iosif. ~i din nou a lnrati§at-o pe
Maria, Preasfilnta Nascatoare de Dumnezeu, prin veri§oara
Maicii Sale, de aceea o nume§te sora Sa, §i spune ca era
sora Mamei Lui. Matei insa vorbe§te astfel: $i erau acolo
multe femei, privind de departe, care urmaserii din Gali-
leea pe Iisus, slujindu-I. intre care era Maria Magdalena
§i Maria, mama lui Jacob §i a lui Iosif, §i mamafiilor lui
Zevedei [Mt 27, 55-56]. Tot a§a le nume§te §i Marcu [Me
15, 40], dar Luca n-a amintit numele, ci a spus: $i toti
cunoscutii Lui §i femei/e care-L insotiserii din Galileea
stateau departe privind acestea [Lc 23, 49], fiindca atunci
cand a avut lac incercarea Domnului §i alte femei II inso-
teau Ia rastignire, ele stateau departe, §i cand L-au rastig-
nit, de asemenea stateau departe §i priveau. Dar cele doua

29 Cf. mai sus, § 71.

166
Marii iubeau mai aprins pe Domnul ~i participau Ia neli-
ni~tile Maicii Sale preacurate ~i Ia durerile ei, cand vedeau
indrazneala ~i curajul cugetului ei, cat de aproape se gasea
de crucea Fiului ei. Atunci s-au imbracat ~i ele in taria
cugetului, s-au desparl;it de celelalte, s-au apropiat de ea,
au mangaiat-o ~i sufereau impreuna cu ea. De aceea spune
Evanghelistul: fii stateau lO.nga crucea lui Iisus, Mama
Lui §i sora Mamei Lui, Maria lui Cleopa §i Maria Magda-
lena [In 19, 25]. i;li de~i erau mai tari decat celelalte femei,
n-au putut insa ajunge Ia curajul Nascatoarei de Dumnezeu.
De aceea, in ceasul in care tulburarea iudeilor incetase pu-
tin, ele au indraznit sa se apropie de locul in care se gasea
Preacurata ~i Preasfanta inaintea crucii Domnului. Dar
atunci cand Domnul a strigat ca ~i era sete ~i omoratorii de
Dumnezeu au inceput sa se foiasca ~i sa amestece otet cu
fiere, ele s-au temut ~i s-au dus de acolo. Preabinecu-
vantata statea insa in picioare fara frica aproape de Fiul ei.
i;li nici macar in ceasul pogorarii ~i ingroparii, ele n-au
indraznit sa se apropie, ci au ~ezut inaintea mormantului
[Mt 27, 61], adica departe de mormant, ~i priveau [Lc 23, 55],
dupa cum spune evanghelistul. Mai mult, atunci cand
capeteniile preotilor ~i carturarii au venit cu osta~i la mor-
mfmt ~i au adus soldati din companie ca sa-l pazeasca, ~i
au verificat mormantul ~i au pecetluit piatra, frica le-a cu-
prins pe femei ~i au fugit. In ele era atat frica de iudei, cat
~i dragostea de Hristos, de aceea s-au dus ~i au cumparat
aromate [Lc 23, 56], ~i in dimineata sambetei au venit
iara~i sa vada niormantul ca sa unga trupul sfil.nt al Dom-
nului. Daca ele nu s-ar fi dus, cum ar fi putut veni? Dar
este !impede ca s-au dus ~i ca s-au reintors cu aromate ca
sa-~i arate evlavia ~i credinta lor.

invierea, inaltarea, Cincizecimea

92. Dar Maica rara prihana nu se desparl;ea de mormant
~i vedea ~i
auzea tot ceea ce se petrecea ~i se spunea. A vazut
marele cutremur care i-a trezit pe cei ce dormeau dintru
inceput [cf. 1 Co 15, 20], care a adormit strajile [Mt 28, 4
167
§i 13] §i a rostogolit piatra §i mai apoi din nou trezirea
strajilor §i intrarea lor in cetate [cf. Mt 28, 12]. Toate aces-
tea n-au putut sa le vada femeile care s-au dus §i care s-au
intors mai apoi, dar Fericita Maica a Domnului, robita de
dragostea Fiului ei, §i care a ramas fara sa se desparta de
mormant, a fost martorul ocular Ia toate acestea §i a vazut
§i slavita Sa Inviere. Caci celelalte femei au vazut §i ele pia-
tra rostogolita §i ingerul a§ezat pe ea [cf. Mt 28, 23]; dar
cand §i cum anume a avut Joe aceasta n-au §tiut. Singura
Maica preacurata a Domnului ce a stat acolo a §tiut toate.
De aceea, inaintea tuturor ea a primit vestea Invierii §i a
fost socotita vrednica sa vada inaintea tuturor pe Domnul §i
Fiul ei, vedenie dumnezeiesc de frumoasa §i piscul tuturor
bunurilor dorite, §i a auzit glasul Sau dulce §i a l!rezut toate
tainele proniei Lui, mai intai pe cele ale Intruparii Sale, iar
acum §i pe cele ale Invierii Lui. Nu numai pentru ca a fost
Maica preacurata §i sfanta, ci §i pentru ca a ramas cu rav-
na impreuna cu Elin ceasul patimirii §i a suferit compati-
mire §i a primit de Ia El puterea sufleteasca spre a nu inuri
impreuna cu El. De aceea, ea este vie impreuna cu El §i
preamarita cu El. Astfel deci, preasfanta Maica Domnului
a vazut inaintea tuturor Invierea Fiului sau. Ea a facut-o
cunoscuta ucenicilor Sai vestind-o mai intai mironositelor.
Iar daca in istorisirea Invierii evangheli§tii n-au pomenit
nimic de aceasta, ei au lasat anume deoparte in scris mar-
turia Maicii pentru ca nimeni sa nu scoata un pretext de
necredinta din vedenia Invierii rostita de ..catre mama.
Pentru toate aceste pricini, ei n-au pomenit nimic despre
aceasta, ci au istorisit cele spuse de celelalte mironosite.
93· Astfel deci, Sfanta Nascatoare de Dumnezeu a vazut
cu ochii sai Invierea Fiului §i Imparatului ei §i s-a umplut
de bucurie, §i de aici a plecat Ia casa ucenicului iubit a§tep-
tand ceasul Inaltarii lui Hristos. Or, cum a fost scris mai
susso, aceasta casa era Sionul, caci Evanghelistul loan §i-a
vandut partea parinteasca §i averile pe care le avea in

3° Cf. mai sus, § 70.

168
Galileea dupa moartea lui Zevedei, tatal sau, §i a cumparat
Ia Ierusalim casa din Sion, in care a primit-o pe Sfiinta
Nascatoare de Dumnezeu dupa porunca Domnului §i Inva-
tatorului sau, §i ii slujea. Din pricina acestei case a ajuns
cunoscut arhiereului, cum se spune in Evanghelie, di acest
ucenic era cunoscut arhiereului [In 18, 15], §i ucenicii erau
adunati in casa de frica iudeilor. Aici s-a aratat Domnul
intrand prin U§ile 1ncuiate [In 20, 19] dupa Inviere. A su-
flat asupra lor §i a zis: Luafi Duh Sfant [In 20, 22]! Tot
aici, dupa opt zile 1-a multumit §i pe Toma aratiindu-i
urmele cuielor [In 20, 27]. Aici uc{micii au saviir§it dupa
Inaltarea Domnului cele dintai Taine ale Sfintei Mese §i
Sfiinta Nascatoare de Dumnezeu a avut aceasta casa drept
gazduire dupa Inaltarea lui Hristos. ~i atunci, inainte de
Inaltare, dupa ce inviase din morti, sfanta §i pururea sla-
vita Sa Maica era in aceea§i casa §i a§tepta Inaltarea Lui,
fiindca aceasta era incheierea Economiei §i vietii Sale pe
pamil.nt. Or, de Ia Inviere §i pil.na Ia Inaltare, Domnul S-a
aratat de mai multe ori preasfintei Sale Maici atunci cil.nd
a voit, mil.ngil.ind-o nu o data, dupa cum a binevoit. Dar nu
S-a aratat una dupa alta ucenicilor, ci atunci cil.nd a trebuit,
gustil.nd chiar §i hrana in fata lor [In 21, 13], pentru ca ei sa
creada ca nu li se arata in chip mincinos §i ca era cu ade-
varat Domnul Iisus Hristos, Imparatul §i Invatatorullor.
Atunci i-a :fllcut sa inteleaga numeroase taine [Lc 24, 45],
le-a ragaduit venirea Duhului Sfil.nt §i le-a poruncit sa nu se
1ndeparteze de Ierusalim pana ce se vor 1mbraca cu putere
de Sus. Dupa care i-a dus afara pana spre Betania §i, ridi-
candu-§i mainile, i-a binecuvantat [Lc 24, 49-50]. Acolo era
§i Sfil.nta Nascatoare de Dumnezeu, caci se cuvenea intru
totul ca §i ea sa fie acolo, pentru ca a§a cum in vremea
Patimii inima sa fusese zdrobita mai mult decil.t a tuturor
celorlalti, dar ramasese in picioare nedespartita de El, tot
a§a sa vada §i slavita Sa Inviere §i sa se umple de bucurie.
94. Domnul a ragaduit Apostolilor venirea Duhului Sfil.nt
§i i-a binecuvil.ntat [cf. Lc 24, 50]. Dar Preacurata §i Sfil.nta
Maica era binecuvil.ntata inca de Ia inceput, de cil.nd a auzit
169
ace! Bucura-te cea plina de har, Domnul este cu tine
[Lc 1, 28]! Binecuvemtata e§ti tu 1ntrefemei! [Lc 1, 42], §i
aceasta binecuvantare adevarata a primit-o in sanul sau
aducand pe lume nimicirea intregului blestem. Astfel, inca
de Ia inceput ea a fost plina de Duhul Sfant §i a fost 1mbra-
cata cu putere de Sus. Din ziua aceea Duhul Sfi\nt a venit
asupra ei §i puterea Celui Preainalt a umbrit-o, cum a spus
arhanghelul Gavriil: Duhul Sfdnt Se va pogor1 peste tine §i
puterea Celui Prea1nalt te va umbri [Lc 1, 35]! In ea s-a
implinit, aeyadar, toata fagaduinta §i a fost incununata cu
nestricacioasa cununa a Imparatiei cerului §i a pami\ntului,
a§a cum Fiul ei, atunci cand a inviat din morti nu numai ca
Dumnezeu, ci §i ca om, a primit toata puterea in cer §i pe
pamant. Atunci cand Domnul S-a urcat Ia cer §i L-au vazut
in ceruri Apostolii impreuna cu Sfi\nta Fecio~ra, de indata
le-a trimis ingeri ca sa-i mfmgaie [FA 1, 10-11] §i saves-
teasca a doua §i noua Sa venire, §i astfel ei s-au inchinat §i
s-au 1ntors Ia Ierusalim [FA 1, 12] cu bucurie mare, §i erau
1ntariti in rugaciune cu slava, atdt Maria, Mama lui Iisus,
cat §ifratii Sai [FA 1, 4], caci Sfanta Nascatoare de Dum-
nezeu a fost pururea parta§a §i calauza a tot binele. Dupa
fnaltarea lui Hristos, cat a trait, ea a fost cea care savi\r§ea
tot binele, comoara tuturor celor bune §i a§a cum, cat a
trait, a fost pilda §i ca!auza tuturor celor bune, tot astfel,
dupa 1naltare, Sfanta Mama a lui Hristos a fost pilda bar-
batilor §i femeilor §i dHauza oricarui lucru bun, cu harul §i
ajutorul s!avitului ei Imparat eyi Fiu. De aceea, atunci ea
le-a randuit Sfintilor Apostoli postul §i rugaciunea, iar ei
s-au intarit in post eyi in rugaciune eyi cerere pana cand s-au
implinit cincizeci de zile §i s-au umplut de harul Duhului
Stant, Mangaietorul sufletului. Dupa. care ace§ti vrednici
Apostoli au ie§it propovaduind Evanghelia §i raspandind
cuvantul vietii in Ierusalim §i in toata Iudeea, iar dupa
putinayreme pana Ia marginile pamantului, unde le porun-
cea lor Duhul Sfant, facandu-§i ucenici din toate neamurile
pagane, botezandu-i in numele Tatalui eyi a! Fiului §i a!
Duhului Sfi\nt, dupa porunca Domnului [Mt 28, 19].
170
 95. Maica Domnului lnsa locuia.ln casa ucenicului iubit
In Sion §i, dupa masura slavei §i laudei sale, ea l§i lmplinea
zilele sfintei §i preacuratei sale vieti dumnezeiesc de fru-
moase, fiindca a§a era de acum lnainte viata sa, preami-
nunata §i mai presus de fire! ~i a§ spune di era mai lnalta
§i mai minunata decii.t viata sa de dinainte, afara de zamis-
lirea lnfrico§atoare §i negraita §i de na§terea ei, caci aceasta
taina e mai presus de orice rii.nduiala a firilor; vorbesc lnsa
despre rii.vna §i viata sa dumnezeiasca, caci faptele sale de
dupa aceasta n-au fost cu nimic mai prejos decii.t cele
dintii.i. Fiindca na§terea §i cre§terea minunata au fost mai
presus de fire, §i ea a zamislit §i a nascut pe Fiul §i Cuvii.n-
tullui Dumnezeu, Imparat §i Dumnezeu a toate, lucru de
negii.ndit, de nelnteles §i de negrait. Dar acum.ea arata o
lucrare Inca §i mai lnalta decii.t firea, In toate zilele vietii
sale, §i printr-o bogata rii.vna a aratat biruinte nebiruite
asupra firii §i a alungat cu totul pe vrajma§ul omenirii, iar
mai apoi, In lmplinirea ostenelilor sale, ea a compatimit §i
a lndurat nenumarate necazuri, lncercari, tii.nguiri, jale In
rastignirea Domnului, §i din toate parti!e a fost lmbracata
In slava, a dobii.ndit multe cununi de biruinta §i a fost a§e-
zata ca Imparateasa a tuturor rapturilor, dupa care, lucru
mai adii.nc decii.t toate, a vazut pe Fiul ei inviat din mor-
mii.nt §i lnaltat Ia cer cu firea pe care o luase din ea, Fiul §i
Cuvant a! Tatalui, Dumnezeu adevarat §i Imparat a toate.
Dupa toata aceasta slava, ea n-a primit nicidecum o viata
lipsita de lncercari §i de osteneli, §i nu s-a ferit deloc de
munci §i de sarguinte, sa nu fie! Ci ca §i cum §i-ar fi !nee-
put abia acum viata sa dumnezeiasca §i purtarea sa de grija,
ea nu a dat somn ochilor ei, nici genelor sale dormitare,
nici odihnii trupului ei [Ps 131, 4], ci atunci cand Apostolii
s-au lmprli§tiat in lumea lntreaga, Sfiinta Maica a lui Hristos,
ca Imparateasa a tuturor, statea in mijlocullumii lntregi, in
Ierusalim, Jocuind in Sion lmpreuna cu ucenicul iubit, care
li fusese dat drept fiu din partea Domnului Iisus Hristos.
96. Ea i-a trimis pe ceilalti ucenici ca sa propovaduiasca
celor de departe §i celor de aproape. Jar ea, ramanand
171
 singura in cetatea imparateasca in Sion, suferea iara~i ne-
cazuri ~i atacuri din pricina Fiului ei. Pentru El, ea se im-
potrivea ~i lupta cu potrivnicii, iudeii cei rai, radl.ndu-se
iara~i pe langa El mijlocitoare ~i rugatoare pentru toti, nu
numai pentru credincio~i, ci ~i pentru vrajma~i, ca sa le
faca milostivire. ,;li ei au fost condu~i Ia cuno~tinta ~i Ia
cainta, fiindca ~i ea invatase de Ia Fiul sau Cel milostiv
cand era pe cruce ~i spunea: Iarta-le, Parinte, ca nu §tiu
cefac [Lc 23, 34]! Mai mult, era prin ea insa~i milostiva
~i induratoare ~i dorea pentru toti oamenii mantuirea ~i
venirea Ia cuno~tinta adevarului. ,;li nu se multumea nu-
mai cu aceasta, ci sporea nevointele postului ~i rugaciunii.
Nu se despartea de mormantul Domnului, . ci locul sau era
sa!a~ul ei de capatai, perna ei era piatra, alergarile mintii
ei erau rugaciunile ~i vedeniile Fiului ei, masa ei erau !au-
dele Lui, hrana ei erau istoriile,. povatuirile ~i invatamintele
Patimii Domnului, bautura ~i baia ei erau lacrimile, odihna
~i desfiltarile ei erau ingenuncherile; caci se spune de catre
povatuitori adevarati, ~i a ajuns pana Ia noi, ca din pricina
neincetatelor ei ingenuncheri, mainile sale sfinte, mainile
cu care odinioara primise in brate pe Domnul nascut din
ea fara samfmta, se facusera deosebit de aspre. Acum ea se
ruga ~i cerea din nou. ,;li cine ar putea povesti cu de-ama-
nuntul ostenelile ~i lucrarile ei dumnezeie~te de frumoase,
pe care daca le-ar spune sau le-ar scrie cineva una cate
una, multimea scrierilor s-ar dovedi uria~a. E insa u~or de
inteles ~i recunoscut ca, a~a cum in urma Imparatului, Fiul
il ei, ea a ramas prin El ocrotitoarea, ca!auza ~i imparateasa
tuturor credincio~ilor ~i a celor ce nadajduiesc in numele
II Sau, barbatii ~i femeile care erau tovara~ele ~i ucenicii ei,
a~a se ingrijea ~i se tulbura pentru toti ~i ochii tuturor
nadajduiau in ea ~i, in locul Domnului ei Iisus Hristos cu
trupul printre oameni, ei o vedeau pe cea care L-a adus
trupe~te pe lume, Maica cea fara de prihana ~i preabine-
cuvantata. Ea le era o mangaiere ~i un imbold in raptuire,
in incercari ~i in daruirea fata de toti. '
 97· Dar ea nu era numai un indemn eyi o povatuire in rab-
dare eyi indurare pentru fericitii apostoli eyi pentru ceilalti
credincioeyi, ci era eyi partaeya Ia ostenelile lor eyi ii sustinea
in propovaduirea lor, fiind partaeya cu gandulla lipsurile,
chinurile eyi robia ucenicilor Domnului. ~i suferea impre-
una cu ei aeya cum luase parte Ia Patima prin junghiurile
inimii. Tot aeya eyi acum, ea ii mangaia prin lucrarea ei pe
ucenicii Sai vrednici, tot atilt cat ii intarea prin cuvant,
dandu-le drept exemplu Patima Imparatului eyi Fiului ei.
Le aducea aminte de rasplatile eyi cununile Imparatiei ceru-
rilor, de fericirea eyi desfatarile fara de sfi\reyit in vecii vecilor.
Atunci cand Irod 1-a luat pe Petru, capetenia Apostolilor,
eyi 1-a inchis, legandu-1 cu lanturi [FA 12, 6-7], ea era cu
gandul intemnitata impreuna cu el. Sfi\nta eyi binecuvan-
tata Maidi a lui Hristos lua parte Ia lanturile lui §i se ruga
pentru el, eyi a poruncit eyi Bisericii sa se roage. ~i inainte de
aceasta, atunci cand nelegiuitii iudei 1-au ucis cu pietre pe
~tefan [FA 7, 59], eyi cand Irod 1-a omorat pe Jacob, fratele
lui loan [FA 12, 2], incercarile eyi suferintele eyi chinurile au
stdipuns inima Sfintei Nascatoare de Dumnezeu, suferind
ea insaeyi mucenicie impreuna cu ei prin durerea inimii §i
plansul lacrimilor ei. A ajuns la noi prin Parinti §i acest
cuvant ca atunci cand Apostolii s-au risipit spre a propo-
vadui in tara §i in tinuturile harazite fiecaruia dintre ei,
Sfantul loan Evanghelistul §i Teologul era acolo spre a
sluji §i a ingriji pe sfanta Nascatoare de Dumnezeu al carei
fiu fusese facut din porunca Domnului. Atunci Sfi\nta Im-
parateasa i-a spus prin harul lui Hristos: ,Nu mi se pare
cuvenit, fiule, ca prietenii §i fratii tai sa mearga sa propo-
vaduiasca numele lui Hristos, Fiul §i Dumnezeul meu, §i sa
fad\ ucenici printre neamurile pagane, iar tu sa ramai fara
sa faci nimic din pricina grijii tale fata de mine. De altmin-
teri eu §OVai Sa rna despart de tine a]tfe] decat prin buna-
voirea Domnului, Care a poruncit sa fim impreuna. Acum
insa du-te, pleaca §i tu in tara care ti-a fast poruncita §i eu
voi veni impreuna cu tine, ca sa se implineasca §i una §i
cealalta, propovaduirea ta eyi locuirea mea nedespartita de
173
tine!" Alja a poruncit ea ucenicului iubit eyi a plecat 1m pre-
una cu el ca acesta sa mearga eyi sa propovaduiasca, iar
Maria Magdalena eyi celelalte mironosite au plecat eyi ele
lmpreuna cu ea.
98. Atunci Domnul eyi Fiul Cel milostiv S-a aratat Intr-a
vedenie eyi a poruncit sa-eyi schimbe drumul. Dar pentru
ucenicul iubit a poruncit ca acesta sa se ·duca, eyi sa mearga
eyi mironositele impreuna cu el ca sprijin eyi ca sa slujeasca.
Mai lntai, i-a lngaduit sa piece, pentru ca zelul Sfintei Im-
paratese eyi ravna ei sa fie cunoscute, fiindca Evanghelistul
nu dorea sa o lase pe Sfiinta Nascatoare de Dumnezeu
pentru ca eyi el eyi ea doreau aceasta. lar, In a! doilea rand, a
poruncit sa se intoarca, pentru ca cinstea ei sa fie deose-
bita, eyi nu unita de cea a apostolilor, eyi pentru C(l sa conduca
poporul credincios eyi Biserica din lerusalim, eyi pentru ca sa
se ingrijeasca de ea impreuna cu lacob fratele Domnului
ce fusese aeyezat acolo episcop. Astfel, oriunde mergea, ea
binecuvanta pamantul prin venirea ei. $i aeya a venit din nou
Ia lerusalim eyi locuia in casa lui loan Teologul eyi Evanghe- :~
listul care insa plecase dupa porunca Domnului spre Efes,
cetatea pamantului Asiei. $i impreuna cu el plecasera eyi
mironositele eyi Prohor, unul dintre cei eyapte diaconi. Acolo
a propovaduit numele lui Hristos Dumnezeu §i a luminat
pe cei ce erau in intuneric. Acolo au suferit ltnpreuna cu el
eyi vrednicele mironosite eyi s-au fa cut apostoli impreuna cu
el, unele murind de incercari, altele de mucenicia §i sangele
varsat. $i aeya s-au dus lncununate Ia Imparatul eyi Invata-
torullor Hristos. Dar dupa plecarea lui loan Evanghelistul,
fericitul lacob, fiullui losif, numit eyi fratele Domnului, a
purtat de grija eyi a slujit-o cu multa bunavointa pe Sfil.nta
Maica a lui Hristos. El a ajuns lntaiul episcop a! lerusali-
mului §i tot el a purtat de grija eyi a slujit-o pe Sfanta Nasca-
toare de Dumnezeu In locullui loan Evanghelistul. Astfel,
lntoarcerea Sfintei Nascatoare de Dumnezeu Ia lerusalim a
fast un lucru bun, caci ea era taria, limanul §i zidul credin-
cio§ilor ce sa gaseau aici. $i toata grija sau osteneala cre§-
tinilor era incredintata Preacuratei, caci aceeytia se aflau In
174

l
mijlocul poporului nesupus §i razvriHit a! iudeilor. $i din
toate partile credincio§ii lui Hristos mergeau In lupte §i
moarte, iar ea ii mil.ngilia §iii intarea pe toti.
99· Ea insa era nadejdea fericita a cre§tinilor de atunci
§i de mai apoi; §i este mijlocitoarea §i puterea credincio-
§ilor pil.nl! Ia marginile lumii. Atunci insa grija §i lupta ei
erau mai staruitoare, spre a indrepta §i lntari nona lege a
cre§tinismului §i pentru a se preamari numele lui Hristos.
Iar luptele ce s-au abatut asupra Bisericilor, in calcarea
caselor cre§tinilor, omoril.rea multor cre§tini, aruncarea lor
in inchisori §i necazurile lor de tot felul, prigoanele, oste-
nelile §i necazurile apostolilor izgoniti din Joe In Joe, toate
acestea cadeau asupra ei. Ea suferea pentru toti §i purta de
grija de ei prin cuvil.nt §i fapta. Era pilda binelui §i invata-
turii mai binelui in locul Domnului §i Fiului ei §i mijloci-
toare §i rugatoare pentru toti credincio§ii, §i se ruga ca mi-
lostivirea §i ajutorul Sau sa se reverse peste toti. $i Sfintii
Apostoli o luasera drept calauza §i lnvatatoare, §i ii dadeau
de §tire de orice li se intil.mpla. $i primeau de Ia ea porunca
§i sfat bun, iar cei ce erau aproape de Ierusalim reveneau
aici adeseori ca sa o vada. 0 in§tiintau de tot ceea ce raceau
§i cum propovaduiau. $i savil.r§eau toate dupa povatuirile ei.
Iar cand plecau In tari indepartate, se grabeau sa vina In
fiecare an de Pa§te Ia Ierusalim, §i sa praznuiasdi impre-
una cu Sranta Nascatoare de Dumnezeu praznicul Invierii
lui Hristos, §i fiecare din ei facea cunoscuta atunci propo-
vaduirea sa neamurilor pagil.ne §i prigoanele intil.lnite din
partea iudeilor §i a pagil.nilor. $i inarmati astfel prin ruga-
ciunea §i invatatura ei, mergeau din nou in locul propova-
duirii lor. A§a au flicut an de an cand nu aveau piedici
serioase, afara de Toma. Acesta nu putea sa vina din pricina
marii departari §i a greutatii de a veni din India. Toti cei-
lalti insa veneau an de an sa o viziteze pe Sfil.nta Impara-
teasa, §i reinarmati cu rugaciunea ei se intorceau Ia propo-
vaduirea Vestirii celei bune.
100. Dar cine va putea numara razboaiele §i ura iudeilor
necredincio§i, mil.niile §i razmeritele omoratorilor de Dum-
175
nezeu? Cine va zugravi hulele, batjocurile, tagaduirile mi-
nunilor Domnului §i marturiile mincinoase §i dispretuiri]e
cu care atacau invierea lui Hristos, caci spuneau ca uceni-
cii ii furasera trupul, cum sta scris in Sfanta Evanghelie, ca
acest cuvdnt s-a /apt printre evrei puna in ziua de astazi
[Mt 28, 14]. Adeseori se adunau eyi voiau sa arunce cu pie-
tre in casa in care locuia Sfil.nta Maica a Domnului, dar
puterea lui Hristos le strica planurile. Odata insa, fiii ma-
niei au strans o adunare a pierzaniei, odrasla a necuratiei,
popor mincinos §i razvratit, neam nebun §i neintelept
care cugeta pierzania §i care nu are §tiinta [Dt 32, 6; 32, s;
32, 28], a carui manie se aseamana eyarpelui veninos §i surd,
ale carui urechi sunt lnfuodate. N ecredincio§ii omoratori "'*
<
ai lui Dumnezeu au hotarat sa dea foe casei in ~are locuia
comoara vietii, Maica Domnului Iisus Hristos, §i<sa o rada
de pe fata pamantului. Au luat in maini foe, pietre §i rangi
de fier smulse din ziduri. Au lnconjurat cetatea lui Dum-
nezeu cu gloata lor §i cu urletele lor, dar n-au putut sa o
atinga, caci sfil.nta cetate se facea inca §i mai puternica,
fiindca despre ea a spus prorocul: Lucruri preaslavite s-au
grait despre tine, cetatea lui Dumnezeu [Ps 86, 3]. Caci <
focul s-a intors impotriva lor §i a ars pe multi dintre cei
necredincioeyi, pietrele pe care le-au aruncat pe acoperi§ul
casei sfinte s-au intors impotriva lor §i i-au zdrobit pe ne-
credincio§i, ciocanele §i rangile au cazut in tarana eyi planul
lor ticalos a fast nimicit. Durerea s-a intors asupra lor §i
minciuna lor a cazut asupra capului lor, §i sabia le-a stra-
puns inima §i a zdrobit arcullor dupa cum iadul a inghitit
de vii cu furie un mare numar dintre ei [cf. Dt 32, 32].
101. Toti credincioeyii au vazut aceasta §i au laudat pe
Hristos. Dreptul se va bucura cdnd va vedea razbunarea
[Ps 57, 10], spune prorocul. Acestea sunt lucrurile iudeilor
rai, care n-au incetat niciodata Inca de Ia primele lor unel-
tiri dueymanoase pana ce au ajuns Ia culmea tuturor nele-
giuirilor lor §i L-au osandit Ia moarte, §i inca moarte pe
cruce pe impiiratul milostiv §i Ziditor a toate.< Iar acum
ariitau iarii§i cu lndriizneala fata de Sfanta Maicii preacu-
176
 rata o du§manie cutezatoare, dar durerea s-a lntors lmpo-
triva lor. $i nu s-au ru§inat ln fata unor minuni atat de
mari §i atat de multe, ci pana §i ln timpul savar§irii ie§irii
ei din aceasta lume §i-au aratat Inca o data tica!o§ia §i furia
lor vrajma§a lui Dumnezeu, cum vom spune atunci cand
vom ajunge Ia locul cuvenit. Dar acum sa reluam calea
. cuvantului nostru, caci atunci cand au avut Joe asemenea
minuni §i du§manii §i potrivnicii lui Hristos §i ai Maicii
Sale au fost dupa dreptate loviti, necredincio§ii n-au mai
lndraznit sa unelteasca a§a ceva, §i Sfanta Fecioara §i Maica
Domnului n-a mai fost dispretuita de ei, ci o priveau cu
respect §i de departe i se lnchinau cu frica. $i a§a §i-au uitat
nebunia lor lipsita de randuiala, obi§nuita lor ca §i caini-
lor, nu numai din pricina minunilor savar§ite qtunci, §i a
loviturilor aduse pe drept cuvant impotriva lor, ci, din zi in
zi, din pricina minunilor savar§ite de harul §i mijlocirea ei.
Caci demonii erau alungati, bolnavii de nevindecat erau
vindecati, §i zeci de mii de semne §i minuni se savar§eau
prin ea. Prin toate aceste minuni, de pe fata ei stra!ucea
lumina §i slava §i harul se revarsa asupra credincio§ilor, iar
asupra vrajma§ilor frica §i teama, caci Hristos §i Imparatul
a toate, Fiul ei, o preamarea pe Maica Sa fara prihana eyi
sfanta eyi racea ca toti vrajma§ii §i atacatorii sa nu se poata
apropia de casa ei, iar prin harul §i mijlocirea Preasfintei
Nascatoare de Dumnezeu, poporul celor credincio§i sporea
eyi se inmultea, iar credinta cre§tinilor se intarea.
102. Caci pentru aceasta Domnul nostru Iisus Hristos a
socotit de cuviinta ca Preasfanta Sa Maica sa ramana ani
multi in aceasta lume, pentru ca prin harul ei credincioeyii
sa fie eyi mai intariti, iar Biserica cre§tinilor sa sporeasca
spre slava Tatalui eyi a Fiului §i Dubului Sfant. $i a§a feri-
cita §i slavita Maica a lui Dumnezeu, marita cu o astfel de
cinstire de catre Fiul ei, ajunsese Ia o varsta inaintata, caci
Imparateasa tuturor rapturilor se apropia de optzeci de ani
ai acestei vieti trecatoare, §i nu inceta in ostenelile ei, in
rugaciunea ei §i in cererile sale ditre Fiul ei, ci din zi in zi
sporea, savar§ind tot lucrul bun. Se arata mereu mica, dat
177
sporea In ostenea!a ~i binefacere §i, dupa cum am fost
ln~tiintati, de multi ani sfintele ei lngenuncheri se faceau
pe marmura Sionului, iar culcu§ul ei era de piatra atunci
d\nd firea trupului se lntrema cu ceva somn31• Mai mult
Inca, era saraca, dar mila ei biruia asupra saraciei: jugurile
aurite ~i cinstite l~i urmau unul altuia minunate, bogatie In
saracie, bunatate In !ipsa, simplitatea inimii. Iar milosti- .
virea ei nu era numai pentru ai sai §i pentru rudele sale,
ci §i pentru straini ~i d~mani, caci era cu adevarat Maica
milosteniei, era Maica Celui milostiv §i iubitor de oameni,
Care face sii. rii.sarii. soarele §i peste cei buni §i peste cei
rii.i §i trimite ploaie §i peste cei drepti §i peste cei nedrepp
[Mt 5, 45], era Maica Celui ce S-a lntrupat ~i S-a rastignit ··'-
pentru noi, vrajma§ii §i razvratitii, pentru a reyarsa asupra .
noastra milostivirea Sa, era Maica saraciei §i a lmbogatirii
tuturor, fiindca Cel sarac S-a facut sarac pentru noi ca sa
ne lmbogateasca pe noi cei saraci ~i cazuti [cf. 2 Co 8, 9].
Deci pana aici sa mearga cuvantul despre ostenelile, buna-
tatile §i maretiile ei. Voi spune pe scurt doar ca, dincolo de
orice, ea a nascut un Fiu mai presus de fire, pe Cuvantul
lui Dumnezeu lntrupat. ~i a§a a lmplinit o viata ~i purtare
mai adanca decat firea, ~i a fast facuta biruitoare asupra a
tot ce a avut Joe mai lnainte §i asupra a tot ce se va lntam-
pla mai apoi, prin covar~irea ~i lnaltarea bunavoirilor ~i a
faptelor sale bune. Cre~tea ~i sporea tot atat pe cat soarele
e mai stra!ucitor dedit stelele.

Adormirea
103. Acum prin harul ei vom vorbi despre moartea sa §i
despre mutarea ei din aceasta lume Ia Imparatia ve~nica;
a asculta o astfel de istorie e bucuria ~i lumina sufletelor
prietene lui Dumnezeu. Cand Hristos, Dumnezeul nostru,
a vrut sa o faca sa iasa din aceasta lume pe preasfi\nta ~i
curata Maica Sa §i sa o duca In Imparatia cerurilor pentru

'' Cf. Andrei al Cretei (PG 97, 1073A).

178
a primi cununa ve§nica a bunavoirilor §i ostenelilor mai
adanci decat firea, pentru a o a§eza Ia dreapta Sa cu ve§-
mant de aur tesut cu stralucire din felurite culori §i sa o
proclame lmparateasa tuturor fapturilor, sa o duca inaun-
trul catapetesmei §i sa o faca sa locuiasca in Sfiinta Sfinte-
lor, i-a vestit dinainte slavita mutare. :;;i i-a trimis din nou
pe arhanghelul Gavriil sa-i vesteasca slavita mutare, ca
odinioara minunata zamislire. Arhanghelul a venit deci §i
a intins ramura de palmier care era semnul biruintei. Ca in
ziua in care ie§isera cu ramuri de palmier in intampinarea
Fiului sau, biruitorul mortii §i nimicitorul iadului, tot a§a
arhanghelul i-a intins Sfintei Fecioare aceasta ramura, semn
al biruintei asupra patimirilor §i saraciei mortii, §i a spus:
,Fiul §i Domnul tau te cheama: E ceasul venirii Ia Mine a
Maicii Mele! De aceea rn-a trimis sa-ti vestesc din nou tie,
cea binecuvfmtata intre femei! :;;i a§a cum ai umplut de
bucurie pe locuitorii pamantului, tot a§a vei bucura O§tirile
cere§ti prin urcarea ta, tu cea binecuvantata, care ai racut sa
stra.Juceasca inca §i mai mult sufletele sfintilor. Bucura-te!
a§a cum ti-am strigat odinioara, caci numele plin de har il
ai ca o cinste ve§nica. Bucura-te, cea plina de har, Dam-
nul este cu tine! Rugaciunile §i cererile tale urea Ia Fiul tau
in ceruri §i potrivit cererii tale lti porunce§te sa la§i aceasta
lume §i sa urci in sala§ele cere§ti, §i sa fi aJaturi de El in
viata Ve§Iiica §i rara sfiir§it!" Cand Sfanta Nascatoare de
Dumnezeu Maria a atizit aceasta, s-a umplut de bucurie §i
a dat ingerului raspunsul ei dintai: ,lata roaba ta! fie mie
§i acum dupa cuvdntul tau!" :;;i ingerul a plecat.
104. Atunci Preabinecuvantata §i slavita Nascatoare de
Dumnezeu Maria s-a ridicat, §i plina de bucurie s-a dus in
Muntele Maslinilor ca sa aduca Domnului in lini§te §i in
lucrarea harului multumirea §i cererile ei pentru sine §i
pentru lumea intreaga. Urcandu-se in munte, §i-a inaltat
mainile §i §i-a inchinat rugaciunile §i multumirile lui Hristos,
Fiul sau. Atunci s-a intamplat minune mare, pe care au
§tiut-o cei ce s-au invrednicit de o astfel de cuno§tinta, §i
acest lucru a ajuns prin ei pana Ia noi. In timp ce se ruga §i
179
T
il

l~i aducea cererea ei Domnului lntr-o lnchinare, toti pomii

ce se aflau acolo s-au lnchinat pana Ia pamant cinstind-o
[cf. Is 55, 12]. Cand ~i-a sfar~it rugaciunea ~i multumirea,
plina de Domnul, s-a lntors In Sion ~i de lndata Domnul
1-a trimis pe loan Evanghelistul ~i Teologul pe un nor, caci
Sfanta Fecioara dorea sa-l vada, lntrucat Domnulli daduse
porunca lnfierii. Cea binecuvantata lntre femei 1-a vazut
~i s-a bucurat Inca ~i mai mult, ~i a poruncit rugaciunea.
$i sfanta Imparateasa s-a rugat, iar dupa rugaciune l•a
ln~tiintat pe loan ~i pe celelalte fecioare ce se aflau acolo,
prin vestea primita de Ia Inger, cu privire Ia mutarea ei, ~i
le-a aratat ramura de palmier pe care i-o adusese lngerul.
A poruncit sa se gateasca casa, sa se aprinda candelele §i
catuia cu tamaie, caci ea §i-a lmpodobit casa ca pe o camara
de nunta casa-L primeasca pe Mirele Cel neml.rritor, Fiul ei
mult milostiv, pentru ca II a§tepta cu o nadejde neclintita.
Cand acestea au fost savar§ite, ea a facut cunoscut tovara-
§elor §i cuno§tintelor ei taina mutarii ei,iar ele s-au adunat
Ia ea. Plangeau §i se tanguiau de despartirea sa de ei, caci
dupa Dumnezeu pe ea o aveau drept nadejde §i ajutor.
105. Or sora lor, Imparateasa §i Maica Domnului, li man-
gaia pe unul cate unul ~i pe toti lmpreuna, le-a dat o salu-
tare mi~catoare §i le-a spus: ,,Bucurati-va, copii binecu-
vantati, §i nu faceti din mutarea mea pricina de doliu, ci
umpleti"va de bucurie §i mai mare, caci aceasta vine pen-
tru bucuria ve§nica, §i harul ~i mila Domnului sa fie cu voi
pururea!" Apoi a privit Ia loan Evanghelistul §i i-a spus
sa dea cele .doua ve§minte ale ei celor dona vaduve care o
slujeau32 • Ea le-a descoperit tainele saraciei §i blandetii ei,
adevarate prelnchipuiri. Dupa aceasta, a randuit §i a po-
rimcit cum anume sa fie lmbalsamat ~i unde sa fie pastrat
trupul ei preasfant §i preacurat. $i a§a el a a§ezat-o pe
slavita Maica a lui Hristos In sicriul ei, culcu§ul care pana

32
D8.ruirea celor dou3. Ve§minte preg3.te§te inserarea istotiei lui
Galbios ~i Candid.os din § 119-124. De douii ve~minte vorbe§le ~i
Simeon Metafrastul (nu lnsa §i loan Geometrnl).
180
atunci noapte de noapte fusese scaldat de lacrimile ochilor
ei pentru dragostea Fiului sau Hristos §i fusese luminat de
rugaciunile §i cererile ei. i;li ea a cerut din nou sa se aprinda
sfe§nicele. Iar credincio§ii stran§i acolo suspinau din nou
inca §i mai mult pentru ca au aflat de mutarea Sfintei
Fecioare, Maica lor. Cadeau Ia picioarele ei §i o rugau sa
nu-i lase orfani, iar daca pleca din aceasta lume, sa-i inso-
teasca cu harul §i mijlocirile ei.
106. Atunci Sfanta Nascatoare de Dumnezeu §i-a deschis
gura nestricacioasa §i preacurata §ile-a spus: ,Voia Fiului
§i Dumnezeului meu sa fie cu mine, El este Dumnezeul
meu, §i fl slavesc §i inalt pe Dumnezeul parintilor mei. El
este Fiul meu nascut din mine dupa trup, dar Tatal Sau e
Dumnezeu, Ziditorul Maicii Sale. De aceea, doresc sa rna
due Ia El, Cel ce daruie tuturor fiinta §i .viata. ~i cand rna
voi duce Ia El, nu voi inceta sa rna rog §i sa mijlocesc pen-
tru voi §i pentru toti cre§tinii §i pentru lumea intreaga, ca
Cel ce o judeca in milostivirea Sa sa se milostiveasca de
toti credincio§ii §i sa-i intlireasca §i sa-i duca pe calea vietii
§i sa-i intoarca pe necredincio§i §i sa faca din toti o singura
turma a Bunului Pastor Care i;li-a dat sufletul Sau pentru
oile Sale §i le cunoa§te, §i ai Sai II cunosc!" Pe cand bine-
cuvantata Maica a lui Hristos vorbea a§a §i-i binecuvanta,
de indata s-a auzit glasul unui tunet puternic §i un nor .cu
adiere pa§hica. i;li iata ca din norul stralucitor au cazut ca
ni§te picaturi de roua inmiresmata sfintii ucenici §i apos-
toli ai lui Hristos33 care fusesera adunati de Ia marginile
pamantului in fata casei Preasfintei Fecioare Nascatoare
de Dumnezeu. Evanghelistul §i Teologul loan i-a primit §i
i-a salutat in lini§te §i i-a adus Ia sfanta §i fericita Fecioara.
Nu erau numai Cei Doisprezece34, ci §i multi altii din nu-
mero§ii lor ucenici ale§i §i racuti vrednici de cinstea apos-
toliei, cum ne spune marele Dionisie Areopagitul in Scri-

33 Descriere identicll a venirii Apostolilor Ia Cosma Vestitor II,. 16

(ed. WENGER, 1965, p. 322).
34 Unsprezece la Cosma Vestitor.
181
•
~"I
j'' ,I soarea sa ditre Timotei, di el insu§i Dionisie §i Timotei §i
Ierotei §i alti prieteni au venit acolo impreuna cu apostolii
Ia moartea Imparatesei. Au intrat inaintea ei §i au salutat-o
cu frica §i respect.
107. Iar Fericita §i Preasfanta i-a binecuvantat §i i"a in-
§tiintat de plecarea ei din aceasta lume. Le-a povestit §i
moartea ce ii fusese talcuita de catre inger §i le-a aratat
semnul mortii ei, ramura de palmier data ei de capetenia
ingerilor, i-a mangaiat §i i-a binecuvantat. 1-a intarit §i
incurajat in savar§irea bunei propovaduiri. I -a salutat pe
Petru §i pe Pavel §i pe toti ceilalti §i le-a spus: ,Bucurati-va,
copii, tovara§i §i ucenici ai Fiului §i Dumnezeului meu.
Fericiti sunteti voi care ati fost socotiti vrednici sa fiti uce-
nicii milostivului §i sllivitului Domn §i Invatator, §i El v-a
incredintat slujirea atator taine §i v-a ales pentru a avea
parta§ie Ia prigoanele §i patima Sa, ca sa va invredniciti sa
fiti unij:i cu slava §i Imparatia Lui, dupa cum v-a fii.gaduit §i
v-a poruncit InsU§i Domnul slavei!" Le-a rostit apoi o bine-
cuvantare §i o invatatura pe masura slavei ei §i poruncind
randuiala imbalsamarii §i ingroparii sale, §i-a ridicat mai-
nile §i a inceput sa multumeasca Domnului §i sa spuna:
,Te binecuvantez, Imparate §i Fiule Cel Unul a! Tatalui
Celui fii.ra de inceput, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu
adevarat, care ai socotit bun sa placi Tatalui printr-o nema-
surata iubire de oameni §i sa Te intrupezi din mine, roaba
Ta, cu impreuna-lucrarea Duhului Sfil.nt!
Te binecuvantez pe Tine, Datatorule a toata binecuvan-
tarea, §i pe Tine Cel ce rever§i lumina!
Te binecuvantez pe Tine, Pricina a toata viata de bine §i
i
pace, care ne-ai adus cunoa§terea Ta §i a Tatalui Tau Cel
! fii.ra de inceput §i a Dubului Sfant Celui impreuna-ve§nic §i
de viata facator!
Te binecuvantez pe Tine, Care ai binevoit sa salli§luie§ti
in pantecele meu mai inalt decil:t cuvantul!
Te binecuvantez pe Tine, Care ai iubit atat de mult firea
omeneasca, incat ai indurat pentru noi rastignirea §i
moartea, iar prin Invierea Ta ai inviat firea noastra din
182
adancurile iadului ~i ai adus-o Ia cer ~i ai sllivit-o cu o slava
nelnchipuita!
Te binecuvantez ~i laud cuvintele Tale, pe care ni le-ai dat
cu adevarat, ~i cred In lmplinirea tuturor cuvintelor care
ne-au fost spuse!"3s.
w8. Cand Sfanta ~i Preabinecuvantata Nascatoare de
Dumnezeu a tacut dupa lauda ~i rugaciunea ei, Sfintii
Apostoli au lnceput sa vorbeasca Ia porunca Duhului Sfant
~i au laudat ~i slavit fiecare dupa puterea sa ~i dupa cum
li dadea Duhul Sfll.nt. Au laudat ~i au lna.Jtat nemasurata
bunatate a puterii dumnezeie~ti ~i prin teologia lor minu-
nata au cantat corul s!avitei Maici a lui Hristos, cum spune
Sfll.ntul Dionisie, mai sus-pomenit, In capitolulln care arata
care e puterea rugaciunii, ~i teologia scrisa cu hotarare de
fericitul Ierotei36 • Cuvantul sau catre Timotei pomene~te In
acest capitol adunarea Sfintilor Apostoli Ia moartea Sfintei
Nascatoare de Dumnezeu ~i cum prin porunca ~i harul
Duhului Sfll.nt fiecare a rostit elogiul ~i lauda nemasuratei
puteri ~i bunatati a lui Hristos Dumnezeul nostru, Care a
socotit bun sa vina pe pamant fiira a se desparti de sanul
Tatalui Sau ~i sa se lntrupeze din Fecioara neprihanita; El,
Care a plecat cerurile ~i S-a pogorat, a gasit-o pe Sfanta ~i
Preavestita Maria supusa ~i mai adanca decat lntreaga fire
a oamenilor ~i a binevoit sa locuiasca lntru ea, ~i din ea a
lmbracat firea omeneasca ~i S-a milostivit ~i a mantuit firea
oamenilor prin slavita ~i negraita Sa pronie, har ~i slava, In
bunatatea ~i milostivirea Sa nemasurate. !;li iata ce sta scris
In cuvantul fericitului Dionisie: ,,ti voi povesti apoi tot
cuvantul teologiei pe care Sfintii Apostoli ~i capeteniile
preotilor no~tri !-au rostit, caci e mai presus de orice

3s Binecuvant3.rile corespund cu cele din ,transitus"-ul grec § 29

~iloan Geometrul § 17 (cf. WENGER, p. 226-228, 376), precum ~i cu
omilia lui loan a! Tesalonicului I, 8; II, 7 (PO 19, p. 384 ~i 417-418).
'' Capitolul III a! tratatului dionisian Despre Numele divine adre-
sat lui Timotei e intitulat: ,Care e puterea rug3.ciuni ~i despre ferici-
tul Ierotei, precum !?i despre evlavie §i alcB.tuirea de scrieri teologice"
(PG 3, 681D-682A).
~ 'I
'' 'I
cuvant, cum o ~tii tu insuti, frate Timotei. ~i tot ce a spus
apoi marilor apostoli fericitul lerotei, filozoful ~i ucenicul
marelui Pavel, Apostol prin harul Duhului Sfant, Ianda lui
Hristos Dumnezeu, ~i cantul ~i slava Maicii Sale preacurate
~i fericite, cum o ~tiau apostolii §i teologii in~i~i: Duhul
Sfant a deschis gura Sa ca sa rosteasca asemenea cuvinte de
preamarire"37. Dupa aceasta, din nou, Sfanta Nascatoare
de Dumnezeu i-a binecuvantat ~i inima sa s-a umplut de o
mangaiere dumnezeiasca.
109. ~i atunci s-a intamplat, iata, mareata ~i minunata
venire a lui Hristos, Dumnezeul ~i Fiul ei, §i impreuna cu
El au venit O§tirile nenumarate ale ingerilor §i arhanghelilor
§i alte a§tiri ale serafimilor, heruvimilor, scaunelor; toti
stateau cu frica lnaintea Domnului, caci undeya fi lmpara-
tul acolo II vor lnsoti ~i O§tirile3B. Sfanta Fecioara §tia toate
acestea Inca de Ia inceput §i a~tepta cu nadejde tare. De
aceea spunea: Cred ca se vor lmplini toate cuvintele spuse
mie39. Dupa care sfintii apostoli au vazut !impede, §i fiecare
a vazut slava dupa puterea lui. ~i venirea de acum a Dom-
nului era mai mareata §i mai lnfrico§atoare decat cea din-
tai, caci S-a aratat mai stralucitor decat fulgerul ~i decat
Schimbarea Ia Fata lucrata pe Tabor, de~i a fast mai putin
decat slava firii Lui, caci aceasta e nepatrunsa §i nevazuta.
Atunci apostolii au tremurat §i au ci'izut Ia pamdnt ca ni~te
morti [cf. Mt 17, 6]; iar Domnulle-a spus: Pace uouat
[In 20, 21], cum le-a spus oc:linioara cand a intrat .prin U§ile
lncuiate, caci erau In aceea~i casa a lui loan adunati tot
acolo, atuuci de frica iudeilor, iar acum pentru mutarea
Maicii Domnului. Cand apostolii au auzit glasul dulce ~i
I
dorit al Domnului, au fast !nviorati ~i lntariti Ia suflet ~i Ia
I

37 Citatul dionisian este adaptatde autorul Vietii, pentru care tra-

tatul Despre Numele divine e considerat ca discursullui Ierotei Ia
Adormirea Maicii Domnului. Cf. loan Geometrul § 51 (ed. WENGER,
p. 370).
'' loan Geometrul § 10 (ed. WENGER, p. 376), adaugii dupii ver-
siunea siriacli la cetele cere§ti §i pe proroci, patriarhi ~;i drepti.
"Cf. mai sus, § 107 sfar§it.
trup, §i au lnceput sa priveasca cu evlavie stralucirea slavei
§i fata Lui dumnezeiesc de frumoasa. Iar Preasfil.nta, Prea-
curata §i Preabinecuvantata Maica a lui Hristos s-a umplut
de bucurie, §i fata sa str1Hucea de stralucirea slavei dumne-
zeie§ti40. ~i privea cu frica §i evlavie slava §i stralucirea ce
scanteiau din Imparatul §i Fiul ei Iisus Hristos, §i a slavit
inca §i mai mult Dumnezeirea Sa, rugandu-se pentru apos-
toli §i pentru toti cei ce se gli.seau acolo. A facut mijlocire
pentru toti credincio§ii oriunde erau ei, pentru lumea in-
treaga §i pentru tot sufletul care cheama pe Domnul §i i§i
aduce aminte de numele Maicii Sale, oriunde 1-ar pomeni,
a cerut ca acolo sa se reverse binecuvantarea. Atunci, din
nou, Sfil.nta Fecioara Maria a privit §i vllzut slava Fiului ei
pe care nici o Iimba omeneasca n-o poate talcui. ,
110. ~i a spus: ,Binecuvanteaza-ma, Doamne, cu dreapta
Ta §i binecuvanteaza pe toti cei ce Te slavesc §i pomenesc
Numele Tau §i Iti aduc toate rugli.ciunile §i cererile lor!"
Atunci Domnul a intins dreapta Sa, a binecuvantat-o pe
Maica Sa §i i-a zis: ,Fericita sa fii §i sa se bucure inima ta,
binecuvantata lntre femei, Marie, caci tot harul §i tot darul
ti-a fost dat de catre Tatal Meu din ceruri §i, de aceea, tot
sufletul ce va chema numele tau cu sfintenie nu va fi Iepa-
dat, ci va afla milostivire §i mangaiere in aceasta viata §i in
veacul viitor. Iar tu, intra in sala§urile cele ve§nice cu pace,
bucurie §i in comorile nesfar§ite ale Tatli.lui Meu, ca sa vezi
slava Mea §i sate bucuri prin harui Duhului Sfil.nt!" ~i, de
indata, Ia porunca Domnului, ingerii au inceput sa laude
cu voce dulce, cu glas auzit §i dorit, iar sfintii apostoli s-au
inchinat in Duhul Sfant §i laudau cu Iauda ingereasca. ~i
a§a, Preasfanta Maica a Domnului §i-a incredintat fericitul
§i curatul ei suflet Domnului, Impllratului ,§i Fiului ei, §i a
adormit un somn dulce §i mult dorit. A§a cum a ocolit
durerile na§terii cu o na§tere negraita, tot a§a nici durerile
mortii n-au atins-o in vremea mortii sale, caci Imparatul §i
Domnul firilor a fost §i atunci §i acum Stramutatorul firi-

4° Mai pe larg Ia loan Geometrnl § 19 (ed, WENGER, p. 379).

185
lor. Multimile lngerilor §i-au lntins mainile lor nevazute Ia
trecerea sufletului ei sfant. Casa §i lmprejurimile s-au um-
plut cu o mireasma negraita. Iar deasupra trupului ei sfant
plutea o lumina nevazuta de ochi4'. ~i a§a, Invatatorul eyi
ucenicii, cerul eyi pamantul au condus-o pe Sfanta Fecioadi,
Invatatorul eyi Domnul milostiv eyi slavit a dus sfantul suflet
ai Maicii Sale preacurate In ceruri, iar ucenicii au a§ezat
trupul ei neprihanit pe pamant ca sa-l unga cu miresme eyi
sa-l duca acolo unde voia ea, ca dupa putina vreme sa fie
dus In rai sau In locul pe care 1-ar voi Fiul eyi Dumnezeu ei42 •
Apostolii au scos sicriul pe care era culcat trupul eel mai
desavareyit decat bolta cereasca al Sfintei Nascatoare de
Dumnezeu. L-au cinstit cu laude eyi cantari, 1-au sarutat cu
frica eyi cutremur, eyi-au aratat nu numai creqinta eyi dragos-
tea lor, dar erau siguri ca dobandesc har eyi mare folos daca
fapta urma credintei.
111. De lndatalnsa ce s-a auzit de moartea Sfintei Impa-
ratese, toj:i bolnavii eyi neputincioeyii s-au strans acolo. Atunci
ochii orbilor s-au deschis, urechile surzilor s-au destupat,
ologii s-au ridicat ca sa mearga, demonii au fost alungati eyi
toata suferinta eyi boala s-au vindecat. Vazduhurile eyi ceru-
rile cerurilor se sfintisera prin lnaltarea sufletului sfant, iar
pamantul se racuse cinstit cu sfintire prin trupul ei nepri-
hanit43. Atunci apostolii !-au lndemnat pe fericitul Petru sa
rosteasca rugaciunea lmbalsamarii. Petru i-a silit pe Pavel
eyi loan sa se roage. Ei lnsa n-au ascultat, ci s-au lnchinat
lnaintea lui ca lnaintea capeteniei apostolilor. Fericitul
Petru a ascultat cuvintelor lor cum se cuvenea In ceasul
tainei, s-a rugat, dupa care au lnraeyat In faeyii sfinte eyi au

4' Cf. loan Geometrul § 22 (ed. WENGER, p. 381). Detaliu ce con-

trasteazi'i cu descrierile sufletului Fecioarei Ia loan al Tesalonicului
I,§ 13 (PO 19, p. 427-428) §i ,transitus"-ul vechi (ed. WENGER,
p. 230-232).
4 2 Aluzie Ia controversele iscate de finalul omiliei lui loan al Tesa-
lonicului (PO 19, p. 431-438 §i 401-405).
43 Interventia materiaUi a elementelor e pe larg detaliati'i de loan
Geometrul § 27-28 (ed. WENGER, p. 384).
186
 uns trupul ce cuprinsese pe Cel Necuprins, pe tmparatul ~i
Ziditorul celor vazute ~i nevazute, ~i !-au a~ezat pe sicriu.
$i iara~i Petru a inceput o Ianda ~i toata multimea aposto-
!ilor a raspuns, ~i puterile cerurile psalmodiau nevazut im-
preuna cu ei, iar din pricina lampilor, sfe~nicelor ~i catui-
lor, aerul stralucea inmiresmat. Dupa care sfintii apostoli
au ridicat pe umeri sicriul cinstit ~i, Ia porunca Duhului
Sfant, au plecat In tarina Ghetimanilor, cum le fusese
poruncit dinainte de Sfanta Nascatoare de Dumnezeu, iar
ingerii mergeau inainte, strajuiau de jur-imprejur ~i in-
cheiau mersul picioarelor lor. Apostolii psalmodiau ~i toti
credincio~ii o conduceau cu credinta, iar convoiul Fericitei
~i Preamaritei era slavit ~i solemn. Toti neputincio~ii ~i
bolnavii erau vindecati, §i nu erau doar §aizeci de voinici,
vitejifa/nici din Israe/1n jurul lecticii 1mparatu/ui [Oint
3, 7], cum spune Scriptura, ci In chip vazut numero§ii
apostoli ~i urmatorii lor ~i toti credincio~ii, iar in chip
nevazut nenumaratele puteri ale !ngerilor.
112. Atunci, potrivnicul ~i vrajm~ul adevarului n-a putut
sa nu-§i mai arate inca o data neobrazarea. A !mboldit din
nou pe ticalo§ii iudei Ia pizma ~i atac, caci atunci cand au
vazut slavitul convoi a! cinstitei Maici a lui Hristos ~i nu-
marul Sfintilor Apostoli ~i a! credincio§i!Or care 11 urmau,
~i nenumaratele minuni ce aveau loc prin harul Sfintei
tmparatese, ~i au auzit glasul laudelor dumnezeie~ti de
frumoase, atunci tica!oasa pizma a napadit poporu/ nechib-
zuit §i ne1ntelept, neamul care cugeta pierzania, Ia care
nu este cuno§tinta [Dt 32, 6 ~i 32, 28], ca odinioara cand
multimile copiilor nevinovati mergeau !naintea lui Hristos
lmparatul a toate cu ram uri de finic §i spuneau: Osana,
binecuvantat eel ce vine 1n numele Domnului, Dumne-
zeului Israel [Mt 21, 9 ~i 16]. Atunci capeteniile preotilor
necredincio~i ~i carturarii s-au !nfuriat ~i au pornit cu pizma
ticaloasa pe milostivul Daruitor a toate casa-L osandeasca
Ia moarte ~i Inca Ia moarte pe cruce. Iar acum, vazand con-
voiul Maicii Sale slavite ~i neprihanite, ei s-au adunat Ia
· lupta ca sa strice campia armonioasa ~i impodobita a apos-
187
tolilor §i credincio§ilor, §i cu strigate necuviincioase s-au
pornit sa 1mpr8.§tie adunarea dumnezeiasca44,
113. Atunci unul dintre necredincio§i cu statura mai
1nalta dedit ceilalti, ticalos §i neru§inat, a strabatut cu
1ndraznea!a poporul credincio§ilor ce urma chivotul sfinte-
niei. A ajuns Ia sfintii apostoli ce purtau comoara cereasca ·
ce cuprinsese pe Cel Necuprins §i firea cea necuprinsa, §i-a
1ntins mainile sale necurate §i a apucat sicriul pe care
odihnea trupul neprihanit a! Preabinecuvantatei Impara-
tese, 1naintea caruia tremurau chiar §i 1ngerii, §i chiar §i
heruvimii.11 priveau cu evlavie. Cutezatorul §i smintitul a
apucat sicriul ca sa-l arunce Ia pamant, o, suflet de tiara §i
gand nesabuit! Dar de 1ndata a vazut dreapta rasplatire
a faptelor sale, caci 1n clipa in care mainile sale atingeau
sicriul sfant, amandoua i-au fost taiate de Ia coate fiindca a
1ndraznit sa se apropie de ceea ce nu era vrednic sa urma-
reasca nici macar cu ochii. Mania lui Dumnezeu s-a abatut
asupra lui §i el striga §i urla. Plans §i deznadejde au cazut
asupra lui ca §i asupra celorlalti iudei ce se adunasera 1m-
preuna cu el, caci mana 1ngerului manios se pornise asu-
pra lor cu furie §i indignare. Ei s-au tras 1napoi §i au fost
ru§inati, §i 1ngerul Domnului i-a urmarit. Aceasta minune
a avut Joe pentru rn§inarea iudeilor §i a-i face sa se teama,
dar pentru credincio§i a fost pricina de mandrie §i slava.
Iar eel care fusese cuprins de o nebunie extrema numa-
randu-se 1mpreuna cu atacatorii §i hulitorii lui Dumnezeu,
cand a fost lovit dupa fapta sa, s-a ru§inat, a cugetat §i §i-a ·
preschimbat dispretuJ sau 1n credintii, iar pizma sa ticaloasa
1n frica §i zdrobire de inima, iar marturiile mincinoase §i
hulele sale 1n cainta §i 1n rugaciune. Nu mai avea maini ca
sa le 1nalte Ia rugaciune, ci cu lacrimi arzatoare §i cu glas
1ndurerat chema pe Fecioara.sranta §i cerea milostivirea ei4S.

44 Paralelismul intre intrarea lui Hristos in I~rusalim §i convoiul

funebru a! Fecioarei pare a fi propriu Sfant\)lui Maxim.
•s Pasajul paralel a! lui loan Geometrul § 33-35 (ed. WENGER,
p. 386-388) e mai extins §i face referire Ia exemplullui Ozan din
2Rg 6, 6-7. ·

188
 114. Iar Cel care este pricina a toate este §i pricina orica-
rei bucurii, n-a socotit bun sa aduca asupra celui vinovat
suferinte, dureri, lacrimi §i chinuri ve§nice, ci doar o scurta
vatamare trupeasca. El ii vindeca pe cei raniti fara vinde-
care In sufletullor ~ ii invrednice§te sa se faca cre~ini §i
sa fie numiti fii ai lui Dumnezeu prin harui botezului. El i-a
vindecat cu milostivire rana milinilor sale, caci iudeui pe
drept lovit §i-a recunoscut gre§eala, a lnceput sa se caiasca
§i sa ceara cu lacrimi arzatoare §i a chemat cu durere
numele lui Hristos §i a! Sfintei Sale Maici Maria. Sfantul
Apostol Petru a poruncit sa se opreasca sicriul sfant §i ei
au strigat chemand cu rugaciuni §i cereri pe Nascatoarea
de Dumnezeu, §i au adus lnaintea ei pe vinovatul ranit,
zdrobit de cainta prin sangele varsat §i uqat cu lacrimile
ochilor sai. Atunci, el a atins sfantul sicriu nu ca mai lna-
inte, ci s-a rugat cu frica §i cutremur, §i fericitul Petru i-a
a§ezat mainile taiate Ia locullor, §ide lndata, prin harullui
Hristos §i a! Preasfintei Sale Maici, mainile taiate din cot
s-au lipit din nou de trupul lor, §i nu numai ca au pierit
jimghiurile durerii, dar chiar §i urma ranii nu s-a mai
vazut. Din clipa aceea omul acela a crezut In Hristos, a fost
botezat §i s-a alaturat numarului credincio§ilor, §i slavea pe
Hristos §i pe Preasfanta §i Slavita Sa Maica. Aceasta minune,
rana naprasnica §i tamaduirea ei numaidecat, a lntarit pe
multi din cei ce §Ovaiau In credinta §i i-a lntors Ia credinta
pe multi dintre iudei, iar ei au marturisit pe Dumnezeu pe
care-L rastignisera, pe Domnul Iisus Hristos, §i au vestit-o
pe Sfanta Sa Maica drept Jljascatoare de Dumnezeu.
115. .<;;i a§a, cu o slava §i o Iaudillnca §i mai stralucitoare,
apostolii au luat din nou pe umerii lor vrednici sicriui §i
chivotui locuit de lumina §i slavit a! Sfintei Imparatese,
pazit prin porunca ceruiui §i a pamantului, nevazut lmpo-
dobit de O§tirile lngerilor §i arhanghelilor, §i de laudele §i
cantarile vazute §i recunoscute . .<;;i !-au adus Ia Ghetimani,
§i au a§eZat In mormant trupui rara prihana, sfantul tron
trupesc a!Jui Dumnezeu, Sfil.nta Sfintelor, izbavirea firii
noastre, taina lnfrico§atoare ce mijloce§te unirea dintre
189
Dumnezeu ~i omenire, cetatea lui Dumnezeu cea slavita
din neam in neam, muntele in care i-a placut lui Dumne-
zeu sa locuiasca, in care s-au aratat venirile Dumnezeului
~i Imparatului nostru care este intru sfinti, ~a cea inchisa
prin care nimeni nu a trecut fara numai Domnul singur
pazind-o inchisa: Fecioara cea singura printre maici, sin-
gura fara prihana Nascatoare de Dumnezeu46. Nu este de
mirare ca Maica vietii a fost pusa in mormant, caci ~i Fiul
ei, Care e insa~i viata ~i nemurirea, a suferit moartea tru-
peasca ~i punerea In mormant, dar prin moartea Sa a ni-
micit moartea ~i a daruit lumii viata. Nu se cuvine lnsa sa
trecem sub tacere felulin care a fost a~ezat trupul Fecioarei,
cum 1-au purtat in mormant ~i au a~ezat sicriullncarcat ,_
de comoara nepretuita. Caci atunci cand a trebui~ sa ridice
trupul fericit din sicriu ~i sa-l a~eze in mormant, toti Sfintii
Apostoli ~i ceilalti care-linsoteau au fost infrico~ati ~i n-au
lndraznit sa atinga cu mainile lor trupul sfant cu totul
binecuvantat47, caci vedeau lumina care-! acoperea ~i harul
lui Dumnezeu ce era peste el.
u6.1?i iara~i, toti apostolii i-au lnsarcinat pe Petru ~i
Pavel sa puna in mormant sfantul trup, caci Evanghelistul
loan purta catuia ~i tamaia cu tamaie lnmiresmata trupul
sfant al Imparatesei, ~i 11 umplea de lacrimi. Atunci Petru
~i Pavel n-au atins sfil.ntul trup cu mainile lor, ci au luat
fa~iile ce atarnau ici colo plini de evlavie ~i hotarare, ~i a~a
au ridicat fericitul trup din sicriu ~i 1-au a~ezat in mormant
apostolii vestiti ~i cu totul hotarati care slujisera ~i cinsti-
sera cum se cuvine ~i cu vrednicie pe Fiul sau ~i in chip
asemanator ~i pe Preasfanta Maica, cinstita de lngeri ~i de
oameni, pe care toate neamurile o lauda ~i o fericesc, cum
a spus-o insa~i Fericita cu propria ei gura [cf. Lc 1, 48]. i?i
cand aceasta sfanta ~i Sfil.nta a Sfintelor, trupul preabine-
cuvantatei de Dumnezeu ~i Pururea-Fecioarei Maria a fost

46 Pasajteologic omis de loan Geometrul § 37 (ed. WENGER, p. 390).

47Cf. loan Geometrul § 38 (ed. WENGER, p. 390), mai aproape de
Dionisie Areopagitul.
pecetluit in mormant, Sfintii Apostoli au rii.mas acolo trei
zile, ascultand frumoasa psalmodie a sfintilor ingeri, psal-
modie dulce §i dorita, pe care limba oamenilor nu o poate
zugravi, precum spune prorocul David: Treceam cu mul-
time mare spre casa lui Dumnezeu, !n g/as de bucurie §i
de lauda §i in sunet de sarbdtoare [Ps 41, 5], glasul Pa§te-
lui, caci acolo era cu adevarat acest Joe, sala§ul Domnului,
casa minunata a lui l)umnezeu, in care i-a placut sa locu-
iasca Domnului slavei, Dumnezeului §i Imparatului pacii.
117. Iar martori vrednici de crezare §i nemincino§i ne-au
in§tiintat §i acest lucru, §i el este vrednic de crezare §i sigur,
ca din adunarea sfintilor apostoli Ia moartea Imparatesei
unul dintre apostoli, prin voia proniei, n-a putut fi in§tiin-
tat impreuna cu ceilalti4 8 • ~i sfintii apostoli !~au a§teptat
ca sa dobandeasca §i el binecuvantarea prin intalnirea cu
trupul eel binecuvantat §i fericit. A treia zi insa a sosit §i
apostolul acesta §i i-a gasit pe ceilalti prieteni ai sai gata sa
cante psalmi in fata mormantului sfiint. A auzit §i el psal-
modia dulce a ingerilor §i i-a rugat pe Sfintii Apostoli sa
deschida mormantul cinstit ca sa vada trupul slavit al
Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu. Fericitii Apostoli au
ascultat cererea fratelui lor §i prin porunca Duhului Stant
au deschis mormantul cu frica. Iar cand 1-au deschis, n-au
mai gasit trupul slii.vit al sfintei Maici a lui Hristos, caci
fusese mutat acolo unde voise Fiul §i Dumnezeul ei. Caci
a§a cum Acesta S-a supus mormantului, cand a suferit
moartea in trup pentru mantuirea noastra §i a inviat a treia
zi, tot a§a i-a placut sa fie pus in mormant §i trupul rara
prihana al Preasfintei Maici §i ea sa fie mutata in nestrica-
ciunea cea Ve§nica dupa cum a voit, sau ca cele doua materii
sa fie unite din nou una cu alta, caci a§a i-a placut Zidito-
rului a toate sa cinsteasca pe Nasditoarea Lui49, dupa cum

48 Spre deosebire de loan Geometrnl § 40 (ed. WENGER, p. 392),

Sf8.ntul Maxim nu-l desemneazii direct pe Toma ca fiind apostolul
absentIa Adormirea Maicii Domnului.
49 Ca ~i In § no, Sfilntul Maxim evitli sii tran~eze intre reprezentii-
rile teologice privitoare Ia natura 1nvierii Mariei.
191
 §tie El, singurul Imparat al slavei §i Domn al vietii §i al
mortii. A§adar, mormi'mtul a fost gasit go!. Fil.§iile §i giul-
giulin care au a§ezat-o le-au aflat, dar trupul Fecioarei nu
mai era, ci fusese inaltat la Fiul §i Dumnezeul ei, ca sa vie-
tuiasca impreuna cu El §i sa imparateasca impreuna cu El §i
a§a a racut sa urce firea noastra in Imparatia cea ve§nica,
nu numai prin Fiul sau, ci §i prin Maica Sa.
118. Atunci, fericitii apostoli s-au umplut de uimire §i
bucurie §i au §tiut ca intarzierea unuia dintre apostoli s-a
intamplat prin voia proniei pentru descoperirea acestei
taine, ca sa se deschida pentru el mormantul §i a§a sa se
vesteasca mutarea sfil.ntului trup. $i au laudat pe Hristos
Care a cinstit-o pe Preasfanta §i Preacurata Sa Maica, caci
erau plini de lumina §i mireasma mormant~lui sfant in
care fusese a§ezat trupul Sfintei Fecioare eel niai desavar-
§it decat cerurile. $i-n tot tinutul Ghetimanilor s-a revarsat
striHucirea §i mireasma. Au inchis deci din nou sfantul mor-
mant, iar s!avita mutare a Sfintei Nascatoare de Dumnezeu
a fost propovaduita in lumea intreaga. S-a spus §i a ajuns
pana la urechile noastre cuvantul ca apostolul care a venit
a treia zi era Toma sosit dih Indiaso, pentru ca a§a cum
odinioara Invierea lui Hristos s-a facut §i mai vrednica de
crezare prin Toma, atunci cand Domnul a intrat prin U§ile
incuiate in ziua a opta §i i-a aratat lui toate ranile §i coasta
Sa sfil.nta, tot a§a §i acum datorita lui Toma sa se cuno~sca
mutarea trupului in chip nestricacios rara prihana al Sfintei
§i Pururea Slavitei Nascatoarei de Dumnezeu §i Pururea-
Fecioarei Maria. Atunci Sfintii Apostoli, dupa rugaciune §i
I
salutari intreolalta, s-au impra§tiat iara§i fiecare in tara
I
I
propovaduirii lui §i-i invatau pe toti paganii in credinta cea
dreapta dupa porunca §i cu ajutorul Domnului §i cu lucra-
rea minunilor. Astfel, deci, cerurile §i O§tirile ingerilor s-au

so Singura sursii a Sfantului Maxim aici pare a fi a§a-numita His-

toria Euthymiaca (cf. mai jos, seqiuneff II. Izvoare, p. 256-258).
Efortul de construe-tie teologica e §i mai evident prin identificarea
apostolului.
192
cutremurat prin urcu§ul sufletului, iar mai apoi a! trupului
Preasfintei §i Fericitei Fecioare, iar pamantul a fost sfintit
prin purtarea ei pe pamant §i prin punerea in mormant §i
prin sfinte]e ve§minte ale trupu]ui sau51• Toate vazduhuri!e
§i toate fiipturile au primit har prin vederea ei §i bunatatea
ei nevlizuta §i neincetata, §i tot pamantul §i toate cetatile §i
toate sufletele credincio§ilor s-au umplut §i au sporit prin
lucrarea: neincetata a minunilor ei §i prin vindecarile §i
bunatatile nenumarate pe care Sfanta Maica lui Hristos le
arata peste fiecare. $i cine ar fi in stare sa povesteasca ajuc
toarele ei §i grija ei pentru noi toti sau ce limba va rosti
cum se cuvine multimea bunatati]or sale?

Af/area ve§mdntului Mariei

119. Vom face cunoscut acum in cuvantul nostru intru
slava lui Hristos Dumnezeu §i spre lauda Sfintei §i Preacu-
ratei Sale Maici, nadejdea noastra §i mijlocitoarea noastra
a tuturor, §i felul in care Nliscatoarea de Dumnezeu a trimis
ca relicva dorita ve§mantul ei nestriclicios marii cetati a
Constantinopolului, precum §i felul in care aceasta cetate
i-a fost data in dar de poporul credincios, §i felul in care ea
a aratat-o ca o comoara neatinsa a Bisericiis2 • Pe vremea
lui Leon, marele imparat credincios a! elinilor, ce a domnit
dupa Marcian, erau doi patricieni, unul numit Galbios §i
celalalt Candidos. Ei erau frati prin fire §i frati prin buna-
tate, erau impodobiti de tot lucrul bun afarli de unul sin-
gur, care este culmea a tot binele, adevarata credinta. Erau
insa lipsiti de ea, caci fusesera cuprin§i de erezia nesabuita
a lui Arie. Tineau de familia lui Aspar §i Artaburios, care in

'' loan Geometrnl § 43 (ed. WENGER, p. 393) vorbe~te aici de braul

Maicii Domnului.
s2 Paralelele Vietii Maicii Domnului a SfB.ntului Maxim sunt aici
Simeon Metafrastul (BHG 1048) ~i, mai putin direct, Teodor Sincelul
(BHG 1058) ~i Menologhion-ul imperial BHG 1058e. loan Geome-
trul (§ 44, ed. WENGER, p. 394) nu rezerva istoriei gasirii relicvei de
catre Galbios ~i Can didos decal un mic paragraf.'
193
T

acea vreme avea mare putere in cetatea imparateasd[s3,

:;li Dumnezeu i-a iertat in chip vadit,1 caci ei erau sprijinul
ereziei lui Arie, dar, din pricina fa pte!or lor bune, harullui
Dumnezeu nu i-a lasat pe Galbios ~i Candidos in erezie, ci
i-a intors de Ia rautatea lor spre adevar pana acolo incat nu
numai ca s-au intarit pe ei in~i~i in credinta ortodoxa, dar
i-au invatat binele ~i i-au calauzit spre mantuire pe multi
altii ce fusesera invatati sa fie in ratacire. Cum ace§tia se
purtau bine §i in chip ortodox, s-au invrednicit sa se faca
incepatorii unei milostiviri §i mai mari §i ai unei bunatati
inca §i mai sporite fata de cei saraci spre a-i placea intru
totul Domnului. De aceea, Preasfi\nta §i neprihanita Maica
a lui Hristos a socotit lucru bun sa dea din ve~mintele ei "-
nestricacioase acestei cetati §i i-a placut ca. aceasta pronie
sa se savar~easca prin ace§ti oameni, prieteni ai ' lui Dum-
nezeu. $i lucrul s-a petrecut in felul urmator.
120. Patricienilor le-a venit in gand dragostea §i dorinta
de a merge Ia Ierusalim sa se inchine Ia Locurile Sfinte. Ei
1-au in~tiintat de aceasta pe imparatul Leon ~i pe impara-
teasa Verina, iar din porunca lor au plecat impreuna cu ei
multi din prietenii lor §i un mare numar de o§teni. Ajun-
gand in Palestina, au luat-o pe calea ce duce in Galileea
spre a vedea §i Nazaretul §i Capemaumul. Cand au sosit
acolo, era seara §i trebuiau sa poposeasca. Acest lucru s-a
racut prin pronia lui Dumnezeu. :;li au fost gazduiti intr-un
sat mic in care printre multi altii locuia §i o femeie fecioara
inaintata in varsta, evreica dupa lege, dar intarita §i cuvi-
incioasa prin toate faptele, caci sufletul ei a fost pentru o
vreme taram al intunericului, dar ~i instrumentul pentru a
primi lumina cuno§tintei de Dumnezeu. La aceasta .femeie
in varsta era depusa comoara ve§mantului s{ant al slavitei
Maici a lui Hristos. $i prin pronia Domnului, in casa ei au
poposit Galbios §i Candidos. Cand ace§tia. s-au a§ezat Ia
cina, s-au uitat inauntrul casei §i au vazut o alta casa in

53 Simeon Metafrastul continua: ,Care tiranizau In acea vreme

palatul imperial" (ed. LATI~EV II, p. 377).

194
care erau aprinse multe lumanari. Era plina de mireasma
tamaiei ~i multi bolnavi erau culcati acolo. Astfel ~i-au dat
seama ca era un lucru dumnezeiesc inauntru ~i au fost cu-
rio~i sa ~tie ce anume era. S-au dus deci ~i au ehemat-o pe
batrana sa cineze eu ei ea sa o intrebe despre acest lucru.
Dar ea n-a vrut sa vina pretextand porunea Legii, caci nu
era ingaduit unui iudeu sa manance alaturi de eomeseni
ere~tini. Ei insa s-au aratat gata sa mearga ei in~i~i Ia ea
dandu-i de ~tire ca aeeasta nu eo piedica: ,Vei gusta hrana
pregatita de tine ~i numai din aceasta ~ezand eu noi doar
pentru cuvant ~i ea sa vorbim!" Femeia a aseultat de cei doi
ilu~tri patricieni ~i s-a dus Ia ei, s-a a~ezat ~i a ineeput sale
vorbeasea. Dupa multe cuvinte in jurul mesei, ·au inceput
s-o intrebe in amanuntime ce anume avea inauntrul casei,
caci soeoteau ea e un lucru ee tine de Legea cea veches4.
121. Iar femeia a vrut sa povesteasea despre aeeste lucruri,
dar rara sa le deseopere pricina lor. ~adar, ea le-a spus:
,Vedeti, domnilor, multimea de neputincio~i? Prin voia lui
Dumnezeu, demonii sunt alungati in acest loe, orbilor lise
reda vederea, ologilor mersul, surzii aud ~i oriee boala e
tamaduita." Dar ilu~trii patricieni, iseusiti fiind, i•au spus
din nou: ,~;li care e pricina atator minuni? Poveste~te-ne-o!"
$i ea a spus: ,0 predanie stramo~easea a ajuns pana !a noi
ea in aeest Joe Dumnezeu S-a aratat unui patriarh ~i de
atunci a venit harul in aeest Joe." Cand insa patricienii
auzit aeeasta, s-au indoit ea ea le spusese adevarul. $i din
nou i-au eerut sa spuna adevarul, ,dici - zieeau - pentru
aceasta am indurat ostenelile ~i ealatoria, ea sa ne invred-
nieim sane inehinam Loeurilor Sfinte". Ea a vorbit din nou:
,Nu ~tiu nimie mai mult!" $i din nou ace~tia ~i-au dat sea-
rna ea nu le spunea adevarul, clici Sfanta Imparateasa, ee
voia sa daruiasca bizantinilor marea eomoara, le spunea in
inima sa caute adevarul. De aceea, ei au cerut cu mai mu!ta
staruinta ~i implorare sa le spuna adevarul ~i s-au jurat eu

54 Paragraful acesta se regase§te literal Ia Simeon Metafrastul

(ed. LATI~EV II, p. 377-378).
195
 ~
jmiimin' m=, M o "''""" 01 "'""" '"""""'- Arunci
ea a vorbit din adancul sufletului ~i, curgandu-i lacrimile,
a privit in jur ~i le-a spus cu ru~ine: ,Barbatilor, nimanui
n-a fost descoperita aceasta taina pana in ziua de astazi,
l
' :i
:'~
~
caci parintii mei mi-au incredintat-o cu juramant mie,
singura lor fiica. Ei au poruncit aceasta unei fecioare, ca Ia
randul ei aceasta in ceasul mortii sa o incredinteze unei
alte fecioare celei pe care o vedeti, cinstiti ~i ilu~tri patri-
cieni. A ajuns pana Ia noi in familia mea obiceiul ca o
femeie sa ramana fecioara, dar acum nu mai este nici 0
fecioara langa mine ca sa i-o pot in~tiinta. De aceea va des-
copar voua lucrul. Paziti, iata, acest cuvant. Acolo se gase~e ,·"'I
intr-un scrin ve~mantul Mariei Nascatoarea de Dumnezeu,
caci a~a am fost in~tiint1:1ti de inainta~ii no~triss ca Nasca-
toarea de Dumnezeu Maria in clipa mortii sale a lasat celor
doua femei care o slujeau cele dona haine ale sale. Una din
ele era din familia mea. Bunica a !uat haina ~i a a~ezat-o
intr-un scrin, lasand-o mo~tenire din generatie in genera-
tie. $i a poruncit atunci ca o fecioara sa pazeasca aceasta
comoara, iar acum scrinul se gase~te in mijlocul casei, iar
inauntru se afla ve~mantul Fecioarei Nascatoare de Dum-
nezeu de unde se fac minunile. Aceasta e cinstitilor, adeva-
rata pricina a lui, ~i acest lucru n-a fost descoperit nimanui
din Israel."
122. Ilu~trii patricieni au ramas uluiti ascultand aceasta,
~i inima lor era impartita intre teama ~i bucurie, ~i s-au
aruncat Ia picioarele femeii ~i i-au spus: ,Fii sigura ca ni-
meni in Ierusalim nu va auzi de Ia noi aceasta istorie drept
marturie. Te incredintam Sfintei Nascatoare de Dumnezeu
insa~i, dar iti cerem sa ne la~i sa petrecem noaptea in Jocul
unde-i a~ezata sfanta comoara!" Femeia a consimtit ~i au -;.y.

intrat in casa, §i n-au dat somn ochilor lor, nici dormitare

genelor lor, ci toata noaptea au petrecut-o in rugaciuni §i
in cereri, aducand multumiri pentru ca au aflat un lucru

ss Simeon Metafrastul spune ,.de sus", fiirii lndoiaHi din· pricitia

titlului Theotokos,
196
bun §i atat de mare. Cand au viizut toti bolnavii cuprin§i de
somn, au luat masurile scrinului in care se gasea o bogatie
atat de scumpa §i au masurat exact forma lemnului. Dimi-
neata au ie§it degraba §i, luandu-§i ramas-bun de Ia femeie,
i-au spus: ,,Daca ai vreo nevoie Ia Ierusalim, spune-ne-o!,
caci Ia intoarcere vom trece din nou pe aici." Ea a raspuns:
,N-am nevoie de nimic decat de rugaciunea voastra, ca sa
va revad din nou in pace." ~i Galbios §i Candidos s-au dus
Ia Ierusalim §i au implinit ragaduinta racuta Domnului, s-au
rugat Ia Locurile Sfinte, au impartit mari sume de bani
saracilor, manastirilor §i bisericilor. Jar in timpul §ederii
lor acolo au chemat un me§te§ugar poruncindu-i in taina
sa le faca un sicria§ de cutare dimensiuni §i de cutare for-
ma, cu scanduri vechi, explicandu-i tot ceea ce era nevoie.
~i me§te§ugarul a racut cum i se poruncise. Au poruncit de
asemenea sa se teasa §i o invelitoare cusuta de aur, man-
dril foarte, peste sicria§, iar cand au cerut sa se roage Ia
Locurile Sfinte §i Ia manastiri, au dobandit rugaciunea
tuturor §i binecuvantarea patriarhului, eyi au plecat luand-o
din nou pe drumullor. ~i aveau cu ei sicria§ul racut de ei
§i au ajuns in satul cu pricina fiind gazduiti cu bucurie in
aceea§i casa a batranei. I -au daruit lumanari mandre §i
multa tamaie §i miresme alese. ~i femeia i-a primit pe iluey-
trii patricieni cu emotie ca pe ni§te prieteni §i cunoeytintes6.
123. Ei insa i-au cerut sa-i lase iara§i sa stea in camara
comorii harului, §i ea le-a ingaduit inca o data. ~i ei au in-
trat acolo de-a dreptul, inchinandu-§i rugaciunile lui Dum-
nezeu. ~i au cerut Sfintei Sale Maici cu lacrimi arzatoare §i
au spus: ,Nu suntem in ne§tiinta noi, robii tai, imparateasa
slavita, de ceea ce i s-a intamplat lui Ozan cand a atins cu
mana chivotul Legii [cf. 3 Rg 5, 1]. Cum deci noi, care sun-
tern vinovati de multe raradelegi, vom indrazni sa atingem
acest chivot in care se pastreaza o asemenea comoara? Cum
vom intinde mana noastra asupra lui daca nu dai tu insati

s6 Paragraful acesta se regiise!lte Ia Simeon Metafrastul (ed.

LAT!~EV II,
p. 380-381).
197
ca un zid a! credintei tari a cetatii §i o cheza§ie de biruinta
1
pentru 1mparatii slujitori ai lui Dumnezeu57,

Epilog
125. Ce gand va numara §i ce laudil. va rosti, sau ce mana
va scrie cu me§te§ugul cartii multimea nenumarata a haru-
rilor §i bunaHitilor Sfintei Nascil.toare de Dumnezeu, Puru-
rea-Fecioara, pe care le-a aratat §i pe care le arata din zi in
zi neamului omenesc5 8 ? Ea este
mijlocitoare arzatoare pentru toti cei ce o cheama pe langa
Fiul ei, Hristos Dumnezeu,
liman lini§tit a! tuturor celor clatinati de valuri,
izblivitoare din valurile lumii §i ale trupului,
calauzitoarea vietii tuturor celor rataciti, .
cautatoare care 1ntoarce pe cei pierduti,
ajutorul §i puterea celor din 1ncercari,
mijlocitoarea celor robiti,
1nvierea lui Adam celui cazut,
nimicirea lacrimilor Evei,
mangaietoarea celor ce jelesc,
scaunul Imparatului, care poarta pe Cel ce poarta toate,
1nnoi~ea lumii 1nvechite,
scara ce urea Ia cer, pe care a coborat Dumnezeu
pepamant,
podul ce duce pamantulla cer,
uimirea 1ngerilor,
ran a demonilor,
radacina supunerii §i nestricaciunii,
pomul cu Rod nemuritor,
cea care a lucrat Lucratorul Cel iubitor de oameni,
cea care a facut sa 1nfloreasca Radacina mantuirii,

" loan Geometrnl § 45 (ed. WENGER, p. 396) cunoa~te ambele

relieve Ia Vlaherne !li nu mai §tie nimic de Chalkoprateia situata
langa Sfanta Sofia, unde Sfantul Maxim ~tie ca se afla braul Maicii
Domnului.
sa Acest lung pasaj imnografic corespunde § 1 §i nu are paralele
decarln locurile comune ale omileticii mariale.
200
brazda car~,a fiicut sa lnfloreasca Spicul ce intare~te
inimile,
masa ce poarta Fericirea ve§nica,
tamaia adusa lui Dumnezeu spre ajutorul nostru,
folosullumii,
pricina lndraznelii celor morl;i Ia Dumnezeu,
maica Bunului Pastor,
stau]u] oiJor inteJegatoare, izgonitoarea vrajma§iJOr
nevazuti,
cea care deschide ueyile raiului,
glasul nesugrumat a! apostolilor,
sprijinul nebiruit a! ucenicilor,
taria eyi puterea creeytinilor,
zorii Zilei nelnsangerate,
nascatoarea Soarelui dreptatii,
cea prin care a fost izgonita stapanirea diavolului man-
catorului racnitor,
cea prin care S-a aratat Mantuitorul Hristos prietenul
oamenilor,
cea prin care am fost izbaviti de noroiul multor pacate
eyi am fost sloboziti de sub stapanirea feluritelor patimi,
ridicarea oamenilor eyi caderea demonilor,
stanca Vietii din care curge apa nemuririi pentru cei
lnsetati,
stalpul Luminii ce calauze§te §i lumineaza pe cei
intunecati,
vasul cu Mana pogorata din cer,
pamantul fiigaduintei care odrasle§te blandetea,
floarea nestricaciunii, cununa podoabelor,
pilda vietii lngere§ti,
pomul stufos Ia umbra caruia se odihnesc cei osteniti,
nascatoarea care ne-a izbavit din robia ln§elatorului,
ajutorul nostru in fata Dreptului Judecator,
cea care §terge zapisul gre§elilor noastre,
ve§mantul celor goi de tot binele,
U§a tainei celei mari,
slava nelndoielnica a credincio~ilor,
201
cea care cuprinde pe Dumnezeu Cel Necuprins,
scaunul sfant al Celui ce §ade pe heruvimi,
locujtoare 1mpodobita de slava pe langa serafimi,
cea care une§te 1ngeri §i oameni,
cea care a unit fecioria §i na§terea, fiind 1n acela§i timp
Fecioara !ara prihana §i Maica a lui Imanuel;
cea prin care s-a dezlegat blestemul, cea prin care s-a
deschis raiul,
cheia Imparatiei,
pricina bunatatilor ve§nice,
vasul Intelepciunii lui Dumnezeu,
comoara Proniei Lui,
stalpul fecioriei,
U§a Vietii,
temeiul1nnoirii noastre,
pricina milostivirii dumnezeie§ti fata de oameni,
cununa Soarelui Celui Nevazut,
stralucirea lipsita de umbra a Luminii,
scanteierea ce face sa straluceasca sufletele,
tunetul ce love§te pe vrajma§i §i demonii 1n§elatori,
cea care face sa salte Izvorul Vietii,
baia care curata gandurile,
potir ce revarsa bucuria,
cortul Cuvantului lui Dumnezeu,
Sfanta Sfintelor mai presus de orice sfintenie,
chivotul ales a! Duhului Sfant,
cununa cinstita a 1mparatiJor ce slujesc lui Dumnezeu,
cinstea §i podoaba arhiereilor vrednici §i sfinti,
turnul neclatinat a! Bisericii sobornice§ti,
meterezul neapropiat a! cetatii credincio§ilor, despre care
David a spus: Cinema va duce Ia cetatea 1ntaritas9
care este adunarea credincio§ilor veniti din adunarile
paganilor,
cea care vindeca neputintele noastre,
nadejdea §i ajutorul sufletelor noastre.

59 Ps 59, 11. Cf. Ps 59, wb.

202
 r
126. ~ice voi mai spune, ci:i.ci vremea imi lipseeyte pentru
a povesti maretiile eyi renumele Preabinecuvantatei eyi Prea-
slavitei nbastre Imparatese, Nascatoarea de Dumnezeu eyi
Pururea-Fecioara Maria, eyi chiar daca s-ar aduna limbile
ingerilor eyi ale oamenilor, ele nu vor fi in stare sa laude eyi
sa cante dupa cuviinta eyi vrednicie, nici eu eel neputincios,
nevrednic, ne§tiutor §i balbait, nu pot spune ce este randuit '

§i vrednic, dar fericita Maica a Domnului Celui milostiv §i 1:

iubitor de oameni va sfinti acest cuvant nepotrivit a! nostru,

gatit cu harul §i darurile sale, iar nu cu puterea §i §tiinta
noastra60 . De aceea, cer tuturor prietenilor lui Dumnezeu §i
credincio§ilor in Hristos, care lauda pe Sfanta Nascatoare
de Dumnezeu, sa se adune pururea, impodobiti cu ravna §i
cu dorinta gatelilor duhovnice§ti, ca sa implineasca psal-
modia §i lauda dumnezeiasca in acest stralucit praznic a!
Adormirii ei6•, caci e cu adevarat mare §i slavita §i impo-
dobita din toate partile, §i minuni mari §i taine dumneze-
ie§ti s-au savar§it intru ea. Ingerul Gavriil, venind din nou
de Ia Dumnezeu sa-i vesteasca moartea, i-a dat semnul de
biruinta, ramura de palmier, ca sa arate ca a fost biruitoare
a tuturor randuielilor firii. Dupa care Sfintii Apostoli s-au
adunat din toate colturile lumii rapiti de nori; s-au strans
Cei Doisprezece §i multi altii care i-au urmat, veniti intr-o
clipa sa slaveasca pe Sfanta §i Slavita Maica a Domnului, §i
au descoperitacolo taina celei de-a Doua Veniri, dupa cum
spune Apostolul Pavel: Dupa aceea, noi cei vii, care vomfi
ramas, vom fi rapiti 1mpreuna cu ei in nori, ca sa 1ntiim-
pinam pe Domnul1n vii.zduh, §i a§a pururea cu Domnul
vomfi [1 Tes 4, 17], dumnezeiasca taina a rapirii de mai
apoi pe nori. Aici, Ia adormirea Fecioarei, s-a savareyit rna-
rea eyi slavita minune, venirea intr-o clipita a unui atat de
mare numar din toate colturile pamantului, din tari inde-

6o Finalul reia § 1-2.

61Aluzie care sugereaza di Viata Maicii Domnului atribuitl.i Sf3.n~
tului Maxim MB.rturisitorul a putut fi compusa in vederea praznicului
Adormirii Maicii Domnului.
203
partate, eyi oprirea lor in Sion, in fata Maicii Pururea-
Fecioara. Dupa care a venit Hristos, Dumnezeu Fiul, Im-
paratul slavei, Domnul eyi Fiul sau, Care a socotit bun sa
aduca Ia fiinta soarele eyi, prin venirea Duhului Sfi\nt, prin
salli§luirea in sanul ei eyi prin intruparea din ea, a savareyit
Economia mantuirii noastre, a fost rastignit eyi ingropat eyi
a inviat a treia zi, dupa care S-a inaltat Ia ceruri eyi a eyezut
de-a dreapta Tatalui. Acelaeyi milostiv Imparat a venit eyi
atunci cu multimile ingerilor eyi ale arhanghelilor, a cerut
sufletul sfant eyi slavit a! binecuvantatei eyi fericitei Sale Maici
eyi 1-a urcat in salaeyele slavite ale Tatalui Sau, cele ce achiul
n-a vazut §i urechea n-a auzit §i Ia inima omului nu s-au
suit, pe care le-a gatit Dumnezeu celar ee-L iubesc pe
El [1 Co 2, 9], eyi mai mult decat toti pentru 1\iaica Sa fara
prihana.
127. Din porunca Domnului, Dumnezeului §i Invatatoru-
lui lor, apostolii au dus apoi din Sion in Ghetimani trupul
sfant §i neprihlinit a! Imparatesei lor, §i !-au aeyezat in mor-
mant ca odiniaara Iosif eyi Nicodim trupullui Iisus. ~i aeya
cum Domnul slavei a inviat a treia zi, tot aeya eyi aici a treia
zi trupul Sfintei Maici n-a mai fost gasit in mormant, ci a
fast mutat a§a cum a vrut Fiul ei. A fost ingropata ca un
mort dupa randuiala firii eyi a fost mutata ca Maica lui
Dumnezeu pentru a intari eyi face vrednica de crezare Invi-
erea Fiului sau, Domnul, eyi luarea firii pe care El o imbra-
case din ea, intarind propria noastra inaltare §i adevarata
naastra nestricaciune ce va veni. A§a cum naeyterea ei s-a
flicut in chip nestricacios, tot a§a moartea ei a fost nestri-
cacioasa. A§a cum naeyterea ei a fost mai inalta decat cu-
vantul eyi decat firea, tot aeya §i mutarea ei a fost mai adanca
decat randuiala fireasca a vremii. ~i a fast lucru uimitor,
caci aeya cum sufletul ei a urcat Ia cer fara trup, aeya eyi tru-
pul ei a urcat fara suflet, aratand Fiului ei eyi slujitorilor ei
atat partaeyia, cat §i despartirea ei. A urcat Ia cer prin har
§i sub calauzirea Fiului ei inainte de invierea ob§teasca,
flicandu-ne sa nadajduim in invierea ce va sa vina. A fost
inaltata cu totul: mai intai deosebi cu sufletul ei sfant,
204
atunci d\nd a cerut-o Domnului, iar mai apoi ~i trupul fara
prihana dupa cum a voit Domnul. Marturisim astfel con-
~tiinta omeneasca pe care o avea Fericita ~i harul slavit cu
care a preamarit-o Fiul ei. ~a se cinste~te de catre toti
acest praznic minunat, cinstire a ingerilor ~i a oamenilor,
~i impodobit cu harul Sfintei Nascatoare de Dumnezeu. Iar
sorocul praznicului slavit este bun ~i binecuvii.ntat, plin de
roade, impodobit intru toate, culesul e vestit, roadele po-
milor ~i tot felul de alte roade se revarsa, §i aceasta e §i
cinstea firii noastre spre slava Ziditorului §i a Vestitorului
desratarilor raiului, ~i toate acestea sunt date spre cinstea
acestui praznic sfant, spre desfli.tarea inchinatorilor sai62 •
Bun ~i folositor pentru toti oamenii este acest soroc intre
zilele anului, plin de folos ~i desfatare.
128. Prin inaltarea ~i mutarea Sfintei Fecioare, firea
noastra a urcat acum Ia cer. Ca odinioara prin Ina.ltarea
Fiului ei, ea s-a fli.cut mai inalta dedit tronurile, decii.t
heruvimii ~i serafimii, caci s-a tacut cu adevarat mai inalta
decii.t toate rapturile nemateriale ~i netrup~ti, ~i preaslavita,
preabinecuvii.ntata Maica a Mii.ntuitorului nostru, Hristos
Dumnezeu, inve~mii.ntata cu slava imparateasca, inchinata
de toate o~tirile, puterile §i stapfulirile, ~ide tot numele dat
nu numai in aceasta lume, dar §i in cea viitoare, nevazuta
~i necunoscuta63. Cea care pentru mine e mai strli.lucitoare
§i mai folositoare decii.t toate celelalte. Acum a plecat Ia
Pavel mijlocitorul64 al doilea mijlocitor, un om imbracat in

'' ~magine pe larg dezvoltata de loan Geometrul §53-56 (ed .

.WENGER, p. 400-404) printr-o descriere a anotimpurilor.
'' loan Geometrul § 57 (ed. WENGER, p. 404) adauga: ,Impara-
teasa comuna a tuturor, i:mpiiriitie nesurpata, a dona numai dupa
Impilrateasca Treime ~i umpluta pana Ia silturare de Aceasta [de
Treime]."
''loan Geometrul §57 (ed. WENGER, p. 404) nu vorbe~te de Pavel
ca un al doilea intermediar. Aluzie Ia 2 Co 12, 12 pe larg exploatat de
loan Geometrul § 12-15 (p. 372-375), pentru care extazullui Pavel
ar fi coincis cu ciiUitoria miraculoasa a apostolilor Ia adormirea Fe-
cioarei. De aici rezulta insii o cronologie mariaHi (65 de ani= 15 + 30 +
6 + 14) diferita de cea propusii in § 102 (So de ani, prezentii ~i Ia
loan Geometrul).
205
 Dumnezeu Ia Dumnezeu Cel intrupat, o a doua aducere
[jertfa] a firii noastre Ia Tatal, dupa cea dintai care s-a adus
[jertfa] o data pentru totdeauna pentru toti [cf. Evr 9, 7 §i
9, 12], §i e pururea vie spre ajutorul celor ce a§teapta pe
Dumnezeu de Ia ea. Dar astfel de lucruri sunt mai pnisus
de cuvantul §i puterea noastra, §i nu "suntem in stare sa le
patrundem §i sa le rostim cu limba. De aceea, vom lasa
deoparte tainele ascunse, caci Domnulin cer §i pe pamant
a racut tot ceea ce a vrut; dupa puterile noastre insa vom
multumi Domnului §i ne vom aduce datoria cuvantului
nostru de lauda §i cerere Domnului nostru Iisus Hristos §i
Maicii Sale Preabinecuvantate §i Preasfinte.
129. Te laudam, Imparate §i Daruitorule a! tuturor tai- ··,;i
nelor, pentru toate bunatatile Tale §i pentru c.ea pe care ai
ales-o aici spre slujba tainelor Tale!
Te !audam, lntelepciune negraita §i Putere a iubirii. de
oameni, care nu numai ca ai unit §i !ndumnezeit firea
noastra, dar ai vrut sa o alegi pe Maica Ta dintre noi §i sa o
faci Imparateasa tuturor!
Te laudam pe Tine Cel ce ai luat asupra Ta patima §i
rastignirea §i moartea pentru noi §i ai socotit lucru bun
pentru numele Tau sa suferi atatea osteneli §i chinuri In
aceasta lume pentru Sfanta Ta Maica §i pentru a o uni cu
slava Ta §i prin cererile §i ajutorul ei sane daruie§ti §i noua
viata ve§nica!
Te1audam pe Tine Care Te-ai dat pe Tine Insuti ca sa ne
izbave§ti, §i Care ne-ai dat din nou pe Preasfanta Ta Ma!ca
spre ajutor in bunatatea Ta, Iubitorule de oameni §i Impa-
ratule dulce!
Te laudam §i pe tine, imparateasa binecuvantata §i sla-
vita, care ai de-a pururea milostivire de noi §i suferi pentru
toate chinurile noastre §i ceri Fiului tau sa nimiceasca paca-
tele §i ispitele noastre. Nu plangem moartea §i ingroparea
ta, ci praznuim cu slava mutarea ta, caci ai fost mutata Ia
cer, §i nu-i la§i pe cei ce locuiesc pamantul. ~i, de§i acum
e§ti lipsita de ostenelile §i chinurile acestei vieti trecatoare
§i ai ajuns Ia fericirea negraita §i nesfil.r§ita, nu uiti insa
206
saracia noastra de acum, ci ne mantuie§ti acum Inca §i mai
mult §i ne izbave§ti din toate lncercarile §i feluritele noastre
ispite. Nu ne lasa orfani de ajutorul tau §ide harul tau dorit,
ci lucreaza pentru noi §i acopera-ne cu roua slavei tale §i
lnchina Fiului tau §i Dumnezeului nostru mijlocirea necon- ,

tenita §i cererea celor ce te lauda §i te slavesc, caci cu ade-

varat acum e§ti Imparateasa tuturor, de-a dreapta Impara-
tului cu haina tesuta de aur, lmpodobita §i lmbracata prin
harul Duhului Stant, prealnfrumusetata cu podoaba §i
gateli, §i bogatii poporului slujesc slava ta6s, sufletele sfin-
tilor §i ale dreptilor, cei bogati In fapte bune care sunt ade-
varata bogatie.
130. Prin Fiul tau §i Dumnezeul tau ai acum cununa
frumusetii §i toiagul Imparatiei §i podoaba mai presus de
orice stapanire. Te rugam:. Nu uita poporul tau care lauda
pe Fiul tau §i canta numele tau, caci toate le poti pe Hl.nga
Fiul tau milostiv §i iubitor de oameni, Care asculta cu bu-
natate toate cererile §i rugamintiJe tale, §i tu lnsati e§ti mi-
lostiva pentru toti cei ce slujesc §i nadajduiesc lntru tine.
i;li purtarea ta de grija e cunoscuta din minunile tale ne-
contenite §i zilnice, §i din tamaduirile suflete§ti §i trupe§ti
pe care le arati pentru fiecare din cei ce te roaga. Ele sunt
negraite §i nenumarate, mai mult dedit nisipul marii §i -
lucru mai lnalt §i mai adanc decat toate - mijloce§ti pen-
tru cei ce au pacatuit lmpotriva Fiului tau mai mult decat
cererile prorocilor, dedit sporirile §i posturile dreptilor,
§i mantuiriJe Ca§tigate prin haruJ tau §i bunatatiJe tale Je
dai pentru himea lntreaga §i pentru fiecare dintre oameni.
De aceeafrumusetea ta a placut imparatului66 , i-a placut
marea ta iubire de oameni, mila ta, atentia ta prevenitoare
care II imita printr-o mare milostivire. De§i celelalte po-
doabe ale tale, sfintenia, lntelepciunea, puterea §i toate
celelalte sunt nenumarate, prin atentia prevenitoare §i prin
milostivire e§ti mai mult decat orice imitatoare a Fiului §i

'' Cf. Ps 44, 13b §i § 8 mai sus.

66 Ps 44, 2 §i § 1 mai sus.

207
r
Dumnezeului tau. $i a§a, milostiva §i iubitoare de oameni,
prin mijlocirea ta in fata Lui67 rever§i inca §i mai mult peste
noi milostivirea §i blandetile Sale. Caci El singur e Manga-
ietorul nostru68 in fata Tatalui, Iisus Hristos Cel drept, cum
spune Evanghelistul §i Teologul loan. El este Cel ce ne iarta
1
:;~

pacatele [1 In 2, 1-2], iar tu, mijlocitoare pe langa El, abati

mania §i supararea Sa pornita pe buna dreptate impotriva
pacatelor §i neascultarilor noastre. Iar in milostivirea §i
blandetea Sa, rever§i peste noi toate bunatatile cele mai
presus de fire §i darurile tale, Fecioara Sfanta!
131. Cu adevarat intreci marginile firii, nu numai prin
na§terea mai adanca decat cuno§tinta, ci prin atentia ta
prevenitoare ce intrece firea.
Prin tine s-a dezlegat blestemul maicii dintal,
prin tine s-a rupt peretele vrajbei,
prin tine s"a nimicit stapanirea mortii,
prin tine am biruit asupra pacatului,
prin tine s-a sadit fecioria intre oameni,
prin tine invatam hotararea in faptele bune,
prin tine ni s-a dat intelepciune, smerenie §i iubire,
iar noi nu ne vom arata biruitori dupa masura in care
am fast biruiti, ci mult mai mult. Am fast izgoniti din Eden
§i prin tine am primit deopotriva cern] §i Edenul. Am cules
rodul pomului cuno§tintei §i am pierdut pomul vietii, dar
prin tine am dobil.ndit pe Ziditorul pomului. Prin neascul-
tare am fost dezbracati de ve§mantul dumnezeiesc, dar
prin tine ne-am imbracat in Dumnezeu §i suntem uniti cu
El, §i ne-a dat puterea de a ne face fiii lui Dumnezeu. Aces-
tea sunt darurile §i harurile tale pentru noi, o, Fecioara §i
Nascatoare de Dumnezeu, care ne-ai daruit viata in care
erai tu. $i acum, dupa adormirea ta, e§ti inca §i mai vie §i

''loan Geometrul § 63 (ed. WENGER, p. 408) vorbe~te aici de Fe-

cioara ca de ho Parakletos tou Patros (M3ng8.ietorul Tatalui), echi-
vaH\nd-o cu Duhul Stant.
68 Pentru loan Geometrul (ibid.), Fecioara este allon Parakleton
(un alt Mangiiietor).
208
 praznuita §i §ezi impreuna cu Cel Viu §i Daruitorul Vietii,
Fiul tau, §i vezi ca Cel nascut din tine e Unul din Treime,
Cel ce a fost cuprins in tine §i nu poate fi cuprins de cer §i
pamant, Cel ce-ti impline§te cererile cu simplitate. Pe cei
pentru care ceri milostivire Elii cople§e§te cu bogapa, §i
chiar daca pacatuiesc din nou §i te roaga din nou, indata
faci inca o data milostivire §i ceri pentru ei iertare, lucru
inca §i mai minunat §i mai mare. E§ti intr-adevar U§a Viepi,
pururea apropiata de cei ce intra prin ea, de§i prorocul te-a
numit U§a inchisa prin care nu trece nimeni decat numai
Dumnezeu §i El o lasa din nou inchisa [cf. Iz 44, 2]. Acum
insa te-ai mutat din aceasta lume §i prin mijlocirea pe langa
Fiul tau §i prin ajutorul §i mana ta intinsa spre cei ce te
roaga, aceasta U§i'l a harului §i milostivirii e deschisa pentru
toti §i prime§ti pe toata lumea §i asculti toate rugaciunile.
132. 0, comoara a tuturor bunavoirilor! 0, daruitoare mai
inalta decat firea! 0, floare cu toate miresmele! 0, faima a
firii omene§ti, dragostea noastra, viata noastra §i pacea
noastra, biruinta noastra, intelepciunea noastra! 0, dom-
nie care strangi toate bunatatile pe care nici o limba nu le
poate rosti §i nici un gand nu e in stare sa le atinga §i nici o
intindere a vremii nu le poate invechi! 0, dar dumnezeiesc
racut oamenilor §i inchinare a oamenilor catre Dumnezeu!
0, cea plina de har §ide slava Sfintei Treimi, sala§ a! buna-
tatilor Lui, mireasa nenuntita, Maica a lui Dumnezeu !ma-
nuel! Sala§ a! Duhului Sfant, Imparateasa a toate, vas de
aur ce porti mana [Evr 9, 4], toiag inflorit din radacina lui
Iesei despre care Isaia spune: fericita radacina lui Iesei
pentru ca o mliiditii va ie§i din Iesei §i o floare din riidii-
cinile lui va lnflori [Is 11, 1]! Sfe§nic a! Luminii, pat a! Im-
paratului [cf. Cant 3, 7], masa a Vietii, templu a! Luminii,
chivot a! Sfinteniei, izvor a! Nemuririi, rai intelegator, nor
de lumina, stalp de stralucire neclintita, potir a! Painii vietii,
U§il a lui Dumnezeu, pe care El singur o strabate §i ramane
inchisa [Iz 44, 2], munte cu totul sfant, Eden a! celui de-al
doilea Adam, cer §i tron inaltat §i ridicat, rug nears, chivot
a! sfinteniei, odihna a Domnului, cum spune despre tine
209
David: ina/ta-te, Doamne, intru odihna Ta [Ps 131, 8], §i
orice alt nume cu care te-au numit prorocii ln chipuri §i
l · ·~
.
.

asemanari69. Cine va lntelege multele tale numiri §i nu se

va minuna? Dar numele tau scurt §i adevarat este de Maica
a lui Dumnezeu, Fecioara fiira prihana, Nascatoare de Dum-
nezeu, preabinecuvantata, Marie Pururea-Fecioara7°. Acesta
e numele tau nou, aratat §i adevarat; numele tale vechi
rostite ln chipuri §i asemiiniiri le-ai lnviitat celor noi §i pe
cele noi le-ai lntarit celor vechi. Cu adevarat e§ti cartea cea
vie ln care a fast scris negrait Cuvantul lui Dumnezeu cu
pana facatoare de viatii a Duhului Stant. E§ti cu adevarat
trupul Noului Testament scris dumnezeie§te, a! Testamen-
tului fiicator de viata lasat de Dumnezeu oamenilor. E§ti
mijlocitoarea, rugatoarea §i darul mantuirii noastre, ca una
care prive§ti pururea spre noi §i lntinzi mami poporului
credincios.
133. Prive§te §i acum Ia noi §i ai mila de turma ta, popo-
rul tau, pe care Fiul tau 1-a rascumparat cu scumpul Sau
sange. Roaga-te pentru el §i a§eaza-1 ln mo§tenirea ta, §i
din zi ln zi milostive§te-te §i lndeamnii pe toti oamenii lm-
preuna §i pe fiecare ln parte sa se faca toti un trup ajun-
gand Ia statura plinatatii duhovnice§ti §i sa aibii un singur
Cap, pe Iisus Hristos, Fiul tau. Indulce§te poporul tau §i
mo§tenirea ta §i roaga-te pentru el, o, Preasfantii Impara-
teasa, §i ocrote§te-1, acoperindu-1 cu harul §i cu ajutorul tau,
§i alunga din el pacatele neviizute care omoara sufletele.
Piize§t!!-lln luptele §i ispitele viizute, miicar cii din pricina
pacatelor noastre cele multe §i a necredintelor suntem lip-
siti de cuvant §i vrednici de pedeapsa. Nu-ti adu aminte de
fiiriidelegile noastre, da-ne repede milostivirea ta, ciici am
saracit cumplit. Mantuie§te-ne §i departeaza piicatele noas-
tre prin mijlocirea ta Ia Fiul tau. $i ln aceasta viata paze§te-ne

69 Enumerarea este vizibil apodoza celei din § 1.

7° E expresia cea mai frecventa sub condeiul 'Sf8.ntului Maxim
atunci c§.nd se refera la Maica Domnului, cf. PG 91, 504A; 512D;
592C;424B,457D,So9B,S44C,s8oB,392Blo.
210
§i fa-ne biruitori asupra lncercarilor §i asalturilor demo-
nului §i asupra ispitelor vazute §i nevlizute §i fli sa lnceteze
toate pacatele noastre. Iar In veacul viitor, du-ne Ia sala§u-
rile ve§nice, Ia locul de odihna, unde stapane§te lumina
vietii lui Hristos, Fiul tau, ca de langa tine sa lmparateasca
poporul tau care te .slave§te §i sa ne bucudim de numele
tau. Caci e§ti fericita lntre femei §i preabinecuvantata lntre
toate casele §i toate semintiile, slavita In cer §i pe pamant,
fiindca toata Iimba te slave§te §i te veste§te Maica a Vietii.
Toata faptura e plina de Ianda ta, toti slavesc prin tine
Stant a Treime In Trei Ipostase §i o Singura fiinta, slavitul
Dumnezeul nostru7'.
134. Acestea sunt, fmparateasa sfanta, Nascatoare de
Dumnezeu, tainele vietii tale slavite. Acestea sunt cuvintele
plecarii tale, cantul adormirii, slava dinaintea adormirii,
cantul de lngropare, minunile mutarii tale slavite. ~i acum,
Imparateasa preamarita §i preaslavita Nascatoare de Dum-
nezeu, lngliduie sa-ti vezi lnchinate aici de catre robul tau
umil §i nevrednic aceste cateva cuvinte spre Ianda §i slava
ta, date de tine, pe care le-arn rostit dupa putere, cu credinta
§i iubire prin harul tau, caci cugetul meu nu e In stare sa
patrunda mai mult, chiar daca toate gandurile §i limbile
celor vazute §i nevazute s-ar aduna §i ar veni sa te cante §i
sa te preamareasca dupa vrednicie. Tu lnsa, In schimbul
acestei aduceri nepotrivite, revarsa din bel§ug harul tau,
mila ta §i mijlocirea ta peste mine, robul tau nevrednic, §i
peste toti cei ce maresc numele tau. 0, prealaudata, Maica
a lui Dumnezeu, care ai adus pe lume pe Sfantul Sfintilor,
Cuvantul lui Dumnezeu, prime§te cererea robilor tai, §i
paze§te-ne de tot necazul §i ispita, §i mantuie§te-ne de
chinurile ve§nice, §i fli-ne vrednici In viata flira de sfilr§it a
dreptilor de o parte din bunatatile vietii ve§nice, prin Hristos

'' § 133 e rugaciunea finala ~i Ia loan Geometrul (§ 60-70; ed.

WENGER, p. 412-414), pe care acesta din urmi'i a prelungit-o cu aluzii
Ia conflicte contemporane lui (probabilla revolta lui Bardas Skleros
din anii 976-979).
211
Fiul tau ~i Dumnezeul tau, Caruia I se cuvine toata slava,
cinstea ~i inchinaciunea, impreuna cu Parintele Sau Cel
fiira de inceput ~i cu Duhul Cel cu totul sfii.nt, binevoitor ~i
de viata facator, acum ~i pururea ~i in vecii vecilor. Amin.

0, Hristoase, Imparate a! slavei, pentru mijlocirile celei

ce Te-a nascut pe Tine, ale Sfintei Fecioare. Maria, milosti-
ve~te-Te ~i mantuie§te sufletul sarmanului Eftimie, care a
talmacitdin greceasca in georgiana cartea sfanta.a vietii
Sfintei Nascatoare de Dumnezeu Ia Sfantul Munte a!
Athonului.
 Stihirile Sfantului Maxim

13 august I
I

A§ezarea 1n Chalkoprateia
§i 1nchinarea cinstitului ve§rnant
al Sfintei Nascatoare de Durnnezeu

La Vecernie
La Doamne strigat-am. Glasul1
,Pe Tine, Cuvantul Cel tara de inceput"
Cuvintele Sfantului Maxim

Sa impodobim flira tacere noi, credincio§ii, cu lauda du-

hovniceasca tronul impliratesc eel mai inalt decilt Serafimii,
pe vrednica Maica a lui Hristos, Dumnezeu §i Mantuitorul,
pe cea care este mijlocitoare intre Dumnezeu §i oameni.

Cu laude stra!ucite sa ie§im in intampinarea vrednicei

Nascatoare de Dumnezeu, cetatea intelegatoare a Dumne-
zeului Celui Preainalt, scaun sfant §i U§a a cerului, §i sa
praznuim astazi cu bucurie imioirea bisericii ei.

Cu totii sa impodobim §i sa praznuim duhovnice§te pe

vasul eel de aur care, in Joe de mana, a purtat pe Mielullui
Dumnezeu, pe crinul eel sfant §i floarea fecioriei, vrednica
Nascatoare de Dumnezeu cea rara prihana.

213
 La Utrenie
Canonul
Cdntarea 1
Indreapta lauda mea cum se cuvine ca sa lmpodobesc
praznicul tau, Imparateasa sfanta, §i da-mi cuvant drept, pe
potriva slavei tale, ceea ce e§ti mo§tenire a lui Dumnezeu.
Cu cantare de biruinta sa te laudam, pe tine, raul eel ne-
secat al apei celei vii, chivotul care a cuprins pe Imparatul,
§i vasul vietii dumnezeie§ti.
Sa Uiudam astazi cu cantare de biruinta pe spicul care a
lnflorit viata cea sporitoare.
Braul preacuratului tau trup 11 dai spre ocrotirea cetatii
tale de orice navala a vrajma§ului, de aceea ne lnchinam
tie cu bucurie §i cu credinta.

Cdntarea3
Veniti, popoare, sa praznuim floarea fecioriei cea plina
de miresmele Duhului Stant, din care a ie§it Cuvantul lui
Dumnezeu lntrupat.
Pe tine, Fecioara, noi, credincio§ii, te laudam ca pe o
cetate a lui Dumnezeu, praznuita din neam In neam, §i te
rugam sa ceri de Ia Fiul tau mare mila.
Biserica aleasa lnainte de veci prin planul eel cu totul de
nepatruns a! lui Dumnezeu, floare a fecioriei, mijloce§te pe
langa Fiul tau.
Astazi credincio§ii, sa savar§im dupa vrednicie adunarea
duhovoiceasca lntru cinstea Fecioarei lui Dumnezeu, caci
braul ei rara prihana e lnchinat dupa vrednicie In biserica
ei cea sfanta.
214
 cantarea4
In Sfanta Sfintelor ai crescut ~i de mana arhanghelului
ai fost slujita in chip minunat, Nascatoare de Dumnezeu,
a~teptand slava.

Ai vazut hrana minunata ce da cre~tere inca ~i mai mi-

nunata, ~i ti-ai plecat urechea gata sa prime~ti pe Cel ce
hrane~te tot trupul.

Bogatii poporului tau iti slujesc cu daruri, Imparateasa,

iar imparatii ~i mai-marii impreuna cu preotii te lauda cu
bucurie ~i cer de Ia tine mare mila.
Ve~mantul eel curat ~i braul trupului care a cuprins pe
Dumnezeu au ramas nestricacioase prin Cel ce S-a nascut
din tine, Mireasa, ~i te-a pastrat Fecioara nestricata.

Cuntareas
Tu e§ti, Nascatoare de Dumnezeu, aducerea firii noastre
jertfa bine-placuta lui Dumnezeu, icoana intelegatoare
infrico~atoare demonilor ~i dorita ingerilor, ~i tarie pentru
noi, credincio~ii; de aceea pe tine te marim.
Sate praznuim toti dupa vrednicie pe tine, chivotul sfin-
teniei, odihna lui Dumnezeu in Sion, in care a binevoit sa
se sala~luiasca Domnul fapturilor, Fecioara Marie, cortul
sfinteniei lui Dumnezeu.
Sa slavim pe Nascatoarea de Dumnezeu, gradina cea nea-
tinsa, izvorul apei vietii, cartea pecetluita pe care e scris
cuvantullui Dumnezeu eel nescris, pe cea povatuita dintru
inceput de Sfintele Scripturi.
Biserica ta astazi s-a umplut de lumina, Nascatoare de
Dumnezeu, §i straluce§te de harul minunilor ce se savar-
§esc in ea, iar demonii sunt izgoniti de atingerea braului
tau celui nestricacios.
215
 "'"'"='
Tu e~ti, Marie, toiagul imparatesc eel minunat, floarea
neve~~ejita, vasul manei celei dulci ~i sfe~nicul luminii
I
.11
·.·.~
cere~t1. •. ':
Masa painii vietii, tablitele scrise de Dumnezeu ~i chivotul
legamantului care cuprindea vasul cu mana te inchipuiau
pe tine, Fecioara.
In tine s-a implinit, cea rara prihana, minunea cu ade-
varat mare ~i hotarata inainte de toti vecii, Dumnezeu
nascandu-se din trupul tau.
Braul tau eel sfant, vrednica Nascatoare de Dumnezeu, .,.,;
ocrote~te cetatea ta de toata navala ~i ca o arma puternica
paze§te pe toti credincio§ii. '

Cilntarea 7
Chivot a! sfinteniei, care a cuprins pe eel necuprins, ~i
catuie ce poarta in sanul ei focul Dumnezeirii, te Jaudam
dupa vrednicie, Fecioara de Dumnezeu Nascatoare, nor cu
roua cereasca.
Arhanghelul Gavriil graia catre izvorul fecioriei: Asculta
~i prime§te vestea inchinarii mele, §i fa sa creasca Cuvantul
lui Dumnezeu primit acum in sanul tau.
Bucura-te, cea care ai nimicit blestemul eel dintai ~i ai
revarsat bucuria cea ve§nica, Preasfanta care ai nascut pe
Dumnezeu Ziditorul §i Mantuitorul rapturilor.
Braul tau, care a incins trupul ce L-a purtat pe Dumne-
zeu, ne-a fost dat ca o cununa de har §i ca un zid poporului
tau credincios, Marie rara prihana, de aceea te binecuvan-
tam in veci.

Cilntarea 8
Cea care poarta pe Atottiitorul, care innoie§te firea ome-
neasca, scara inaltata spre cer pe care S-a coborat Dumnezeu
216
r sa mantuiasca fapturile Sale, toti te laudam ~i te inaltam
in veci.
Tu e~ti brazda care a facut sa infloreasca spicul vietii
prin care am ajuns desavar~iti; sa inaltam ve~nic pe Maria,
gradina cea neatinsa, lucrata de Dumnezeu, izvorul pecetluit
a! Apei celei Vii.
Tu e~ti mijlocitoare inflacarata Ia Fiul tau pentru toti cei
ce te cheama, limanullini~tit a! tuturor celor batuti de va-
luri, care se slobozesc de suferintele duhoimice~ti ~i spun:
Sa laudam toti pe Domnul ~i sa-L preainaltam intru top vecii.
Prin atingerea de braul tau, Imparateasa sfiinta, se vin-
deca bolile de tot felul, ~i cei neputincio~i gasesc u~urare
~i cu cantari graiesc: Sa laudam toti pe Domriul ~i sa-L
preainaltam intru toti vecii.

Cantarea 9
lata ca de acum toate neamurile te vor ferici, cum ai
spus tu insati dintru inceput, Marie, Preacurata, caci Cu-
vantullui Dumnezeu S-a nascut din tine in trup, ~i puterea
vrajma~ului a pierit ~i i-ai adunat pe toti intru lauda ta.

Tu e~ti taria puterii care izgone~te pe demoni, stanca

vietii din care cei insetati bern apa nemuririi, stalpul eel de
foe ce ca!auze~te pe cei ce sunt in intuneric ~i cea care-i
une~te pe oameni cu Dumnezeu, vrednica Marie.

Tu e~ti floarea nestricaciunii ~i cununa bunavoirilor,

podoaba stra!ucitoare ~i porn stufos, in a carui umbra se
odihnesc cei osteniti, ~i u~a cerului in care se afla bogatia
milei lui Dumnezeu fata de toti oamenii.
Te laudam, Sfanta Imparateasca a oamenilor, care ni L-ai
dat pe Fiul tau ~i mijloce~ti pe langa El pentru noi, paca-
to~ii, ~i ne-ai dat iara~i braul tau eel nestricat ca sa ne
pazeasca de armele vrajma~ilor, ~i nu incetezi din zi in zi
sa ne inalti din pacatele noastre.
217
 La Laude
Prin lucrarea lui Dumnezeu, Marie cea fiira prihana, ai
fiicut sa rodeasca pomul vietii, Fiullui Dumnezeu Cel fiira
de 1nceput, din care culegem hrana nemuririi §i ne facem
vrednici sa mil.ncam Trupul Cel Sfil.nt §i sa bern Sil.ngele eel
de-viata-fiicator, de aceea te Iaudam, Preasfil.nta.
Ce limba omeneasca va rosti dupa vrednicie marirea ta,
Fecioara fara prihana, caci e§ti mai 1nalta decil.t tot cuvil.n-
tul, dar prime§ti ca lauda dupa puterile noastre §i acest
cant nepotrivit, §i dai harul tau cu bogatie 1ndreptil.nd limba
noastra dupa vrednicie §i cuviinta ca sate laude pe tine.
Ajutor veghind In toate 1ncercarile noastre, liman lini§tit
a! celor batuti de valuri, calauza a mil.ntuirii §i scara dum-
nezeiasca care arunci punte 1ntre Dumnezeu §i oameni,
Fecioara Marie fiira prihana, te praznuim cu laude duhov-
nice§ti §i ne 1nchinam tie cu credinta.
 II

Izvoare
r
Descoperirea
sau protoevanghelia lui Iacob 1

I. intristarea lui Joachim

1. in istoriile celor douasprezece semintii ale' lui Israel
era un Ioachim bogat foarte, ~i el aducea Domnului daruri
indoite, zicand in sine ins~i: ,Prisosul meu va fi pentru tot
poporul ~i cele de iertare pentru Domnul Dumnezeu spre
ispa§ire mie."
2. A venit insll ~i ziua Domnului cea mare §i au adus fiii
lui Israel darurile lor. $i a stat inaintea lui Ruben zicand:
,Nu-ti este ingaduit sa aduci primul darurile tale pentru ca
n-ai racut samantllin Israel."
3· $i s-a intristat Ioachim foarte §i s-a dus Ia registrele
celor douasprezece semintii ale lui Israel, zicand in sine in-
SU§i: ,Ma voi uita in registrele celor doullsprezece semintii
ale Iui Israel sa vad daca eu singur n -am racut samanta in
Israel.'' $i a cercetat §i a gasit ca toti dreptii au ridicat sa-
manta in Israel. $i §i-a adus aminte de patriarhul Avraam,
cain ultima lui zi i-a dat Domnul Dumnezeu fiu pe Iacob.
4. $i s-a intristat Ioachim foarte ~i n-a aratat femeii lui,
ci s-a dus in pustie. $i-a infipt cortul acolo ~i a postit pa-

' Ed. E. DE STRYCKER, La forme Ia plus ancienne du Protoevangile

de Jacques (Subsidia hagiographica 33), Bruxelles, 1961, p. 64-190.
0 alta traducere rom3.neasc3. amplu comentatii in note dup3. ed.
TISCHENDORFF, 1853, Ia C. BADILITii., Evanghelii apocrife, ed. II,
Ed. Polirom, la§i, 1999, p. 30-58.
221
truzeci de zile ~i patruzeci de nopti zicand Ioachim in el
insu~i: ,Nu rna voi cobori nici pentru mancare, nici pentru
bautura, pana ce nu rna va cerceta pe mine Domnul Dum-
nezeul meu; ~i rugaciunea va fi mancarea ~i bautura mea."

II. Ana §i slujnica

1. Iar femeia lui, Ana, a facut doua tanguiri de jale ~i se
lovea cu doua lovituri zicand: ,Voi lovi vaduvia mea ~i voi
lovi sterpiciunea mea!"
2. Dar se apropia ziua Domnului cea mare. ~?i a zis
Iuthine, slujnica ei, catre ea: ,Pana cand vei umili sufletul
tau? lata s-a apropiat ziua Domnului cea mare ~i nu-ti este
ingaduit sa mai jele~ti. Ci ia aceasta legatura de.cap pe care
mi-a dat-o stapana lucrului, caci mie nu-mi este !ngaduit
sa mi-o leg ~i sa pun un semn imparatesc, fiindca sunt
slujnica." l?i a zis Ana: ,Piei de Ia mine! N-am facut acestea
~i Domnul Dumnezeu rn-a umilit foarte. Nu cumva ti-a
dat-o vreun lucrator al rautatii ~i ai venit sa rna faci parta~a
Ia pacatul tau?" ~?i i-a zis ei Iuthine slujnica: ,Ce sate mai
lovesc ~i eu pentru ca n-ai ascultat glasul meu? A !ncuiat
Dumnezeu pantecul tau ca sa nu-ti dea rod in Israel."
3. l?i s-a intristat Ana foarte ~i ~i-a aruncat hainele ei de
doliu, ~i-a spalat capul ~i s-a imbracat in hainele ei de mi-
reasa. l?i pe Ia ceasul al noualea s-a coborat in gradina ei sa
se plimbe; ~i a vazut un dafin ~i s-a a~ezat sub el, ~i dupa
ce s-a odihnit s-a rugat zicand: ,Dumnezeule, binecuvil.n-
teaza-ma ~i asculta cererea mea, precum ai binecuviintat-o
pe maica Sara ~i i-ai dat fiu pe Isaac!"

III. Tanguirea Anei

1.1?i ~i-a atintit Ana privirile spre cer ~i a vazut un cuib
de vrabiute in dafin. l?i indata s-a tanguit cu jale zicand in
ea insa~i: ,Vai mie, cine rn-a nascut? Care pantec rn-a scos
Ia lumina? Pentru ca blestem m-am nascut inaintea tuturor
~i inaintea fiilor lui Israel ~i am fost ocarata, batjocorita ~i
surghiunita din templul Domnului Dumnezeului meu.
222
 2. Vai mie, cui m-am asemanat eu? Nu m-am asemanat
zburatoarelor cerului, ca ~i ele se prasesc !naintea Ta,
Doamne! Vai mie, cui m-am asemanat eu? Nu m-am ase-
manat fiarelor pamantului, pentru ca ~i fiarele pamantului
se prasesc !naintea Ta, Doamne! Vai mie, cui m-am ase-
manat eu? Nu m-am asemanat apelor acestora, pentru ca
~i apele acestea sunt lini§tite ~i salta, ~i pe~tii lor Te bine-
cuvanteaza pe Tine, Doamne!
3· Vai mie, cui m-am asemanat eu? Nu m-am asemanat
acestui pamant, pentru ca §i pamantul aduce roadele lui Ia
vreme ~i Te binecuvanteaza pe Tine, Doamne!"

Jv. Vestea bunl'z a 1ngerului

1. ~i iata lngerul Domnului a stat zicand: ,,Ai:).a, Ana!, a
auzit Domnul Dumnezeu cererea ta. Vei zamisli ~i vei na~te
~ide samanta ta se va vorbi In lumea !ntreagil.!" ~i a zis Ana:
,Viu este Domnul Dumnezeu! Daca voi na~te fie·parte bar-
bateasca, fie parte femeiasca, 11 voi aduce dar Domnului
Dumnezeului meu ~iva fi slujindu-I In toate zilele vietii lui!"
2. ~i iata au venit doi 1ngeri zicandu-i: ,lata, Ioachim
barbatul tau vine cu turmele lui!" Caci un Inger a! Domnu-
lui s-a coborat Ia Ioachim zicand: ,Ioachime, Ioachime!
A auzit Domnul Dumhezeu cererea ta. Coboara de aici.
Caci iata femeia ta a luat 1n pantece!"
3. ~i lndata s-a pogorat Ioachim §i a chemat pastorii
zicandu-le: ,Aduceti-mi zece mielu~ele fara pata ~i fara
prihana ~i vor fi cele zece mielu~ele pentru Domnul Dum-
nezeu. ~i aduceti-mi doisprezece vitei blanzi ~i vor fi cei
doisprezece vitei pentru preoti ~i batrani, ~i o suta de iezi
pentru tot poporul."
4· ~i iata a venit Ioachim cu turmele lui. ~i Ana sta Ia
poarta. ~i 1-a vazut pe Ioachim venind cu turmele lui. ~i
vazandu-le, lndata Ana a alergat ~i s-a atarnat de gatullui
zidl.nd: ,,Acum ~tiu ca Domnul Dnmnezeu rn-a binecuvantat
foarte. Caci iata vaduva nu mai e vaduva ~i iata cea stearpa
a luat In pantece!" ~i s-a odihnit Ioachim In prima zi In
casa lui.
223
V. Na§terea Mariei
1. Iar in ziua urmatoare a adus darurile lui zicand in sine
inslliii: ,Dad\ Domnul Dumnezeu mi S-a racut ispa§ire, imi
va face aratat petalon-ul [I§ 28, 36] 2 preotului." $i §i-a
adus darurile Ioachim §i a luat aminte Ia petalon-ul preo-
tului, pana ce a urcat Ia jertfelnicul Domnului, §i n-a vazut
in el pacat. $i a zis Ioachim: ,,Acum §tiu ca Domnul Dum-
nezeu mi S-a facut ispa§ire §i mi-a iertat toate pacatele
mele." $i a coborat de Ia templui Domnului indreptat §i a
venit Ia casa lui.
2. $i s-au implinit lunile ei ca Ia §ase, iar in luna a §aptea
a nascut Ana §i a zis moa§ei: ,Ce-am nascut?" $i a zis moa-
§a: ,Fata." $i a zis Ana: ,S-a preamarit sufletulmeu In ziua
aceasta." $i a culcat-o in !eagan. Iar plinindu•se zilele ei
[cf. Lv 12, s-6], Ana s-a spalat de necuratia ei §i a dat
piept copilei §i i-a pus numele Maria.

VI. Prunca Maria in primii doi ani

1. Iar copila se intarea din zi in zi. Iar cand s-a racut de
§ase luni, mama ei a pus-o jos pe pamant sa o puna Ia in-
cercare daca staIn picioare. $i racand §apte pa§i §i alti §apte
inapoi a venit Ia sanul maicii ei. $i a ridicat-o in brate
mama ei zicand: ,Viu este Domnul Dumnezeul meu! Nu
vei mai umbla pe pamantul acesta pana ce nu te voi duce
in templul Domnului." $i i-a racut un colt sfil.nt In iatacul
ei §i n-a lasat sa treaca prin ea lucru comun §i necurat. $i a
chemat fiicele neintinate ale evreilor §i se jucau cu ea.
2. Iar cand copila s-a racut de un an, Ioachim a facut as-
pat mare §i a chemat pe arhierei, pe preoti, pe carturari, pe
batrani §i tot poporul lui Israel. $i a adus Ioachim copila
preotilor §i ei au binecuvantat-o zicand: ,Dumnezeule a!
parintilor no§tri, binecuvanteaza copila aceasta §i da-i nume
care sa fie numit ve§nic in toate generatiile!" $i a zis popo-

2 Lama de aur prinsa de mitra marelui preot al evreilor, pe care se

aflau scrise cele patru litere (IHWH) ale Numelui sacru a! lui Dum-
nezeu.
224
rul: .~a sa fie! Amin!" ~i a adus-o arhiereilor, ~i ei au bine-
cuvantat-o zicand: ,Dumnezeule al celor inalte, prive~te
spre copila aceasta ~i binecuvanteaz-o cu binecuvantarea
de pe urma ~i care nu are nimic care sa vina dupa ea!"
3· ~i a ridicat-o in brate mama ei, a dus-o in coltul sfilnt
din iatacul ei ~i a dat piept copilei. ~i a fiicut Ana cantare
Domnului Dumnezeu zicand: ,Voi cilnta cantare sfanta
Domnului Dumnezeului meu, ca rn-a cercetat §i a luat de
Ia mine ocara vrajma§ilor mei §i mi-a dat Domnul Dumne-
zeul meu rod al dreptatii Lui unic in fiinta [monoousios] §i
inmultit [po/yp/ousios]inaintea Lui. Cine va vesti fiilor lui
Ruben [cf. mai sus I.2] ca Ana alapteaza? Ascultati, ascul-
tati, cele douasprezece semintii ale lui Israel, ca Ana alap-
teaza!" ~i a pus-o sa se odihneasca in coltul sfihi.t al iatacu-
lui ei §i a ie§it §i slujea lor. Iar slujindu-se cina au coborat
veselindu-se §i au slavit pe Dumnezeullui Israel.

VII. Copila Maria de trei ani /a Temp/u

1. Iar copilei i se adaugau lunile ei. Iar cand s-a facut de
doi ani, Ioachim a zis: ,Sa o aducem Ia templul Domnului
cum am dat fagaduinta pe care am fagaduit-o, ca sa nu
trimita Domnul dupa noi §i sa lie neprimit darul nostru!"
~i a zis Ana: ,Sa a§teptam pana Ia trei ani, ca sa nu caute
dupa tata sau mama." ~i a zis Ioachim: ,Sa a§teptam."
2. Iar cand s-a fiicut de trei ani copila, a zis Ioachim: ,Sa
chemam fiicele cele neintinate ale evreilor §i sa ia fiecare
fiiclie §i sa .gtea cu ele aprinse ca sa nu se intoarca inapoi, §i
inima ii va fi robita de templul Domnului!" ~i au facut a§a
pilna ce au urcat in templul Domnului. ~i a primit-o preotul
Domnului §i sarutand-o a binecuvantat-o §i a zis: ,Marit-a
Domnul Dumnezeu Numele Sau in toate generatiile. Caci
prin tine va arata in zilele de pe urma Domnul izbavirea Sa
fiilor lui Israel!"
3. ~i au a§ezat-o pe a treia treapta a jertfelnicului [cf. Iz
43, 13-17] §i Domnul a aruncat har peste ea §i a dantuit cu
picioarele ei [cf. 2 Rg 6, 14] §i a iubit-o toata casa lui Israel.
225
VIII. Maria Ia doisprezece ani
1. ~i au coborat parintii ei minunandu-se §i laudand §i
slavind pe Stapanul Dumnezeu ca [prunca] nu s-a intors
dupa ei. Iar Maria era in templul Domnului ca o porumbita
§i primea hrana din mana ingerului.
2. Iar filcandu-se ea de doisprezece ani, s-a facut sfat a!
preotilor care au zis: ,lata, Maria s-a filcut de doisprezece
ani in templul Domnului. Deci ce sa facem cu ea ca nu
cumva sa intineze laca§ul sfitnt a! Domnului Dumnezeului
nostru?" ~i au zis arhiereului: ,Tu stai Ia jertfelnicul Dom-
nului. Intra §i roaga-te pentru ea. ~i ce-ti va arata Domnul,
aceea vom face."
3· ~i a intrat arhiereulluand ve§mantul cudoisprezece
zurgalai in Sfitnta Sfintelor §i s-a rugat pentru 'ea. ~i, iata,
ingerul Domnului a stat zicand: ,Zaharie, Zaharie! ie§i §i
cheama pe toti vaduvii poporului §i sa aduca fiecare un
toiag §i cui ii va arata Domnul semn, sa fie femeia acestuia!"
~i au ie§it crainici in tot tinutu] Iudeii §i au sunat trambita
Domnului, §i iata au alergat toti.

IX. Sortul cade pe Iosif siifie logodnicul Mariei

Iar Iosif, aruncand securea, a ie§it §i ella adunarea lor.
1.
~i adunandu-se impreuna s-au dus Ia arhiereu luandu-§i
toiegele. Iar arhiereul luand de Ia ei toiegele a intrat in
Sfanta §i s-a rugat. Iar sfitr§ind rugaciunea, a luat toiegele,
a ie§it §i li le-a dat, §i nici un semn nu era in ele. Iar Iosif a
primit ultimul toiag. ~i iata o porumbita a ie§it din toiag §i
s-a a§ezat pe capullui Iosif. ~i a zis arhiereul: ,Iosife, Iosife!
Tie ti-a ie§it sortul sa iei fecioara Domnului in paza tal"
2. ~i a raspuns Iosif: ,Am fii §i sunt batran, iar ea e
tanara. Sa nu fiu de ras pentru fiii lui Israel!" ~i a zis arhie~
reul: ,Iosif, teme-te de Dumnezeul tau §i adu-ti aminte
cate a filcut Dumnezeu cu Dathan, Abiran §i Core [Nm 16],
cum s-a crapat pamantul §i i-a inghitit pe toti din pricina
impotrivirii lor in cuvant. Teme-te, Iosif, ca sa nu fie acum
acestea in casa tal"
226
 3. l;ii temandu-se, Iosif a luat-o In paza lui eyi i-a zis:
,Marie, te-am luat din templul Domnului. l;ii acum te las In
casa mea. Caci rna due sa-mi zidesc casele, eyi pana voi veni
Ia tine, Dumnezeu sate pazeasca!"

X. Maria tese catapeteasma Templului

1.1;li s-a facut sfat a! preotilor care auzis: ,Sa facem o
catapeteasma templului Domnului." l;ii a zis arhiereul:
,Chemati-mi fecioarele cele nelntinate din semintia lui
David." l;ii s-au dus slujitorii eyi au gasit eyapte. l;ii eyi-a adus
aminte arhiereul de copila Maria ca era din semintia lui
David eyi neintinata pentru Dumnezeu. l;ii s-au dus slujitorii
eyi au adus-o. l;ii au dus-o In templul Domnului .. l;ii a zis ar-
hiereul: ,Trageti-mi Ia sorti cine va tese aurul, cine amian-
tul, cine fibra de byssos, cine matasea, cine purpura violeta
[hyakinthinos], cine purpura stacojie [kokkinos] §i cine
purpura adevarata [porphyra; cf. I§ 35, 22]!" l;ii a ie§it Ia
sorti ca Maria sa teasa purpura adevarata §i cea stacojie.
l;ii luand-o s-a dus Ia casa ei. Iar In vremea aceea Zaharia
a ramas mut §i in locullui slujea Samuel, pana ce a vorbit
iaril.§i Zaharia. Iar Maria luand purpura stacojie [kokkinos]
otorcea.
I

XI. Buna Vestire

l.l;ii a luat ulciorul eyi a ieeyit sa-l umple cu apa.i;ii iata un
glas li spunea: ,Bucura-te, cea plina de har! Domnul este
cu tine! Binecuvantata e§ti intre femei!" l;ii Maria se uita in
dreapta eyi in stanga de jur-imprejur de unde era vocea
aceea. $i tremurand aintrat In casa ei eyi lasandjos ulciorul
a luat purpura [porphyra] eyi a §ezut pe scaun §i torcea
purpura.
2. $i iata a stat un Inger inainte ei zicand: ,Nu te teme,
Marie, caci ai aflat har lnaintea Stapanului a toate. Vei
zamisli de Ia Cuvantul Lui!" Iar ea auzind se socotea In sine
insaeyi zicand: ,Eu voi zamisli de Ia Domnul Dumnezeul
Cel viu cum naeyte orice femeie?" $i iata ingerul a stat
227
zicandu-i: ,Nu aeya, Marie. Puterea Celui Prea1nalt te va
adumbri; de aceea eyi rodul nascut sfant se va chema Fiu a!
Celui Prea1nalt. $i vei pune numele lui Iisus, caci El va
mantui pe poporul Sau de pacatele lui." $i a zis Maria: ,lata,
roaba Ta smerita. Fie mie dupa cuvantul Tau."

XII. Vizita /a Elisabeta

1. $i a tesut purpura stacojie [kokkinos] eyi a adus-o Ia
templu. $i luand-o arhiereul a binecuvantat-o §i a zis:
,Marie, a marit Domnul numele tau eyi vei fi binecuvantata
1n toate generatiile pamantului."
2. Iar Maria bucurandu-se s-a dus Ia ruda ei Elisabeta eyi
a batut Ia poarta. Auzind Elisabeta a aruncat purpura §i a
alergat lapoarta, a deschis-o, a binecuvantat~o eyi a zis:
,De unde mie aceasta, ca sa vina Ia mine Maica Domnului
meu? Caci iata ce este 1n mine a saltat §i te-a binecuvan-
tat!" Iar Maria uitase de tainele pe care i le-a zis 1ngerul
Gavriil. $i privind spre cer a zis: ,Cine sunt eu ca iata toate
femeile pamantului ma maresc pe mine?"
3· $i a stat trei luni Ia Elisabeta. Iar pantecul ei se umfla
din zi 1n zi. $i temandu-se, Maria a venit Ia casa ei §i s-a
ascuns de fiii lui Israel. $i era de §aisprezece ani cand i
s-au facut aceste taine.

XIII. Tulburarea lui I osif

1. $i cand era 1n luna a §asea, iata a venit Iosif de Ia con-
structiile lui §i a intrat 1n casa §i a gasit-o cu burta mare.
$i atunci s-a lovit peste fata §i s-a aruncat Ia pamant pe
o panza de sac eyi plangea cu amar zicand: ,Cu ce fata voi
privi spre Domnului Dumnezeu? Ce ma voi ruga pentru ea?
Caci fecioara am luat-o din templul Domnului Dumnezeu
§in-am pazit-o. Cinem-a alungat? Cine mi-a facut acest
rau 1n casa mea? Cine mi-a robit de Ia mine fecioara §i a
1ntinat-o? Oare nus-a repetat §i cu mine istoria lui Adam?
Caci aeya cum Adam era Ia ceasul doxologiei lui §i a venit
§arpele §i a gasit-o pe Eva singura, a amagit-o §i a 1ntinat-o,
a§a mi s-a 1ntamplat §i mie."
228
r ~
. I.

2. ~i s-a sculat Iosif de pe sac ~i a chemat-o ~i i-a zis:

,,Tu, cea pregatita pentru Dumnezeu, de ce ai racut aceasta?
Ai uitat de Domnul ~i Dumnezeul tau? De ce ai injosit su-
fletul tau, tu, care ai fost hranita in Sfanta Sfintelor ~i ai
primit hrana din mana de Inger?"
3. lar ea a plans cu amar zicand apoi: ,Sunt curata ~i nu
cunosc barbat!" ~i i-a zis losif: ,De unde e atunci aceasta
In pantecele tau?" lar ea a zis: ,Viu e Domnul Dumnezeul
meu ca nu ~tiu de unde este In mine?"

XIv. fngerul i se arata lui Iosif

1. ~i Iosif s-a inspaimfmtat foarte ~i s-a departat de ea
gandindu-se ce sa faca cu ea. ~i a zis Iosif: ,Daca ascund
pacatul ei, rna voi afla luptandu-ma cu legea Don'mului [Dt
22, 13-24], ~i daca o vadesc fiilor lui Israel, mi-e frica sa nu
fie samanta lngereasca in ea ~i sa rna aflu predand sange
nevinovat Ia judecata de moarte. Ce voi face deci cu ea?
0 voi lasa In ascuns." ~i 1-a prins noaptea.
2. ~i iata lngerul Domnului i se arata in vis zicand: ,Nu-ti
fie teama pentru copila aceasta; caci ce este in ea este de
Ia Duhul Sfil.nt. ~Hi va na§te fiu §i-i vei pune numele Lui
Iisus, caci El va mantui pe poporul Sau de pacatele lor"
[Mt 1, 14-21]. 1 ~i s-a sculat losif din somn §i a slavit pe
Dumnezeullui Israel Care i-a dat harul Lui. ~i a piizit copila;

XV. I osif §i Maria denuntati Ia arh iereul Ana

1. A venit insa Ia el carturarul Ana §i i-a zis: ,Iosife, de ·
ce nu te-ai aratat in adunarea noastra?" ~i i-a zis: ,Pentru
ca eram obosit de drum §im-am odihnit o zi." ~is-a lntors
Ana §i a vazut-o pe Maria lnsarcinata.
2. ~i s-a dus fugind Ia arhiereu ~i i-a zis: ,lata, Iosif,
pentru care dai marturie, a racut raradelege mare!'' ~i a zis
arhiereul: ,Ce anume?" ~i a zis: ,losif a lntinat fecioara pe
care a luat-o din templul Domnului, i-a furat nunta §i n-a
aratat acest lucru fiilor lui Israel?" ~i i-a zis arhiereul:
,,A facut Iosif una ca aceasta?" ~i el i-a zis: ,Trimite sluji-
229
tori §i vei afla fecioara lnsarcinata!" i;li s-au dus slujitorii §i
au gasit-o precum a spus §i au adus-o Ia templu §i a stat Ia
judecata.
3· i;li i-a zis arhiereul: ,Marie, de ce ai facut aceasta? De
ce ti-ai lnjosit sufletul? Ai uitat de Domnul Dumnezeul tau
tu, cea hranita In Sfil.nta Sfintelor §i care ai primit hrana
din mana lngerilor? Tu, care auzeai imnurile lor §i dan-
tuiai lnaintea lor, de ce ai racut aceasta?" Iar ea plangea cu
amar zicand: ,Viu este Domnul Dumnezeu ca sunt curata
lnaintea lui §i nu cunosc bil.rbat!"
4· i;li a zis arhiereul: ,losife, de ce ai facut aceasta?" Iar
Iosif a zis: ,Viu este Domnul Dumnezeul meu §i Hristosul
Lui §i martor e adevarul Lui ca sunt curat de ea!" i;li a zis
arhiereul: ,Sa nu dai marturie mincinoasa, ci spul;le adevarul.
Ai furat nunta ta §i n-ai aratat acest lucru fiilor'lui Israel,
nu ti-ai plecat capul sub mana Lui puternica, ca sa se bine-
cuvanteze samanta ta!" i;li Iosif a tacut.

XVI. Proba apei

1. i;li a zis arhiereul: ,Da lnapoi fecioara pe care ai pri-
mit-o din templul Domnului!" i;li losif a fost napil.dit de
lacrimi. i;li a zis arhiereul: ,Va voi da sa beti apa lncercarii
Domnului [Nm 5, 18-27] §i se va arata pacatul vostru In
ochii vo§trH:'
2. i;li luand arhiereul, i-a dat sa bea apa §i 1-a trimis In
pustie §i el a venit lntreg. i;li i-a dat sa bea apa §i ei, §i a
trimis-o In pustie §i ea s-a coborat lntreaga. i;li s-a minunat
tot poporul ca nus-a aratat pacatullor.
3· i;li a zis arhiereul: ,Dacli Domnul Dumnezeu n-a racut
aratat pacatul vostru, nici eu nu va judec!" i;li le-a dat
drumul. i;li a luat-o Iosif pe Maria §i a dus-o In casa lui
bucurandu-se §i slavind pe Dumnezeullui Israel.

XVII. in drum spre Betleem

1. i;li s-a facut porunca de Ia lmparatul August sa se ln-
scrie cati erau In Betleemul Iudeii. i;li a zis Iosif: ,Eu li voi
230
r inscrie pe fiii mei. Dar cu aceasta copila ce voi face? Cum o
voi inscrie? Ca femeia mea? Mi-e ru§ine. Ca fiica mea? Dar
§tiu fiii lui Israel ca nu este fiica mea. E ziua Domnului, sa
fadi cum vrea!"
2. i;li a pus §aua pe asin, a a§ezat-o peel, fiul sau 11 tragea
iar Samuel venea In urma. i;li cand s-a apropiat ca Ia trei
mii de pa§i, s-a intors Iosif §i a vazut-o razand §i i-a zis:
,Marie, ce este aceasta, di vad fata ta cand razand, cand
trista?" i;li i-a zis: ,Iosife, pentru ca vad doua popoare cu
ochii mei, unul plangand §i !ovit, altul bucurandu-se §i
veselindu-se" [cf. Fe 25, 23].
3. i;li au venit Ia jumatatea drumului §i i-a zis Maria:
,Iosife, da-ma jos de pe asin ca ce este In mine se grabe§te
sa iasa!" i;li a dat-o jos acolo §i i-a zis: ,Unde sate due §i sa
acopar ru§inea, caci locul e pustiu?"

XVIII. Na§terea lui 1isus

1. i;li a gasit acolo o pe§tera §i au intrat In ea §i i-a lasat
in jurul ei pe fiii sai, iar el s-a dus sa caute o moa§a evreica
In satul Betleem.
2. i;li eu, Iosif, umblam §i nu umblam. i;li am privit spre
bolta cerului §i l-am vazut stand, §i spre aer §i l-am vazut
lncremenit de uimire, §i pl\sarile cerului oprite din mi§care.
i;li am privit spre pamant §i am vazut un ceaun §i !ucratori
zacand §i cu mainile In ceaun; §i mestecand nu mestecau
§i luand mancarea nu o ridicau §i ducand-o Ia gura nu o
duceau, ci fetele tuturor priveau In sus. i;li am vazut oi care
mergeau §i oile stateau, §i pastorul ridica mana lui sa le
mane, dar "mana lui statea sus.· i;li am privit spre rau §i am
vazut iezii cu gurile In apa dar rara sa bea. i;li dintr-odata
toate §i-au continuat drumullor.

XIX. Pe§tera in lumina

1. i;li amvazut o femeie coborand din munte §i mi-a zis:
,Omule, unde mergi?" ~i am zis: ,Cantil o moa~a evreidi!"
i;li raspunzand mi-a zis: ,E§ti din Israel?" i;li i-am zis: ,Da!"
231
 1'
.
>,

Iar ea mi-a zis: ,$i cine e cea care na§te in pe§tera?" $i i-am
zis: ,Logodnica mea." $i mi-a zis: ,Nu-ti este femeie?"
$i i-am zis: ,E Maria, cea crescuta in templul Domnului.
$i de§i mi-a fost hlirazita femeie, nu e femeia mea, ci are
zamislire de Ia Duhul Sfant." $i a zis moa§a: ,E adevarat
aceasta?" $i i-a zis Iosif: ,Vino §i vezi!" $i a plecat impre-
una cu ea §i s-au oprit Ia locul pe§terii. $i un nor luminos
umbrea pe§tera. $i a zis moa§a: ,Maritu-s-a sufletul meu
astazi, caci au vazut ochii mei lucruri uimitoare astazi, eli
s-a facut mantuire lui Israel!"
2. $i deodata norul s-a strans de deasupra pe§terii §i s-a
aratat o lumina mare in pe§tera \neat ochii nu o puteau
suporta. $i dupa putin lumina aceea s-a strans.§i ea, §is-a ·'
aratat un prune, §i a venit §i a luat piept de I~ maica lui
Maria. $i moa§a a strigat §i a zis: ,Mare e pentru mine ziua
de astazi, eli am vlizut aceasta priveli§te noua!"
3. $i moa§a a ie§it din .pe§tera §i a intiHnit-o pe Salome §i
i-a zis: ,Salome, Salome, sa-ti povestesc o priveli§te noua;
o fecioara a nascut, lucru pe care firea ei nu-l cuprinde."
$i a zis Salome: ,Viu este Dumnezeu, dacli nu voi pune
degetul meu §i nu voi cerceta firea ei de femeie, nu voi
crede eli a nascut o fecioara!"

XX. Necredinta Salomeii

1. $i a intrat moa§a §i a zis: ,Marie, intinde-te! eli nu mica
lupta e pentru tine!" $i ascultand Maria s-a intins. $i Salome
a varat degetul in firea ei de femeie. $i a urlat Salome §i a
zis: ,Vai, nelegiuirii mele §i necredintei mele, eli, am ispitit
pe Dumnezeul Cel Viu, §i iata mana mea cade de Ia mine
in foe!"
2. $i §i-a plecat genunchii inaintea Stapanului zicand:
,Dumnezeule a! parintilor mei, adu-ti aminte eli sunt sa-
manta lui Avraam, Isaac §i Iacob. Sa nu rna dai drept pilda
fiilor lui Israel, ci da-ma inapoi saracilor. Caci Tu §tii, Sta-
pil.ne, eli in numele Tliu am savar§it vindecarile §i de Ia Tine
am luat plata mea!"
232
 3. $i iata un inger a! Domnului a stat zicandu-i: .,Salome,
Salome!, a auzit Stapanul toata cererea ta. Intinde mana ta
spre Copil §i poarta-L in brate §i-ti va fi mantuire §i bucu-
rie." $i bucurandu-se, Salome a venit Ia Copi! §i L-a purtat
in brate zicand: ,,Ma inchin Lui, ca Acesta s-a nascut Im-
parat a! lui Israel!"
4· $i iata Salome s-a vindecat §i a ie§it din pe§tera in-
dreptata. $i iata a venit un glas zicand: ,Salome, Salome!,
sa nu veste§ti lucrurile uimitoare pe care le-ai vazut pana
ce va veni Copilulla Ierusalim!"

XXI. inchinarea magi/or [Mt 2]

1. $i .iata Iosif se pregatea sa iasa in Iudeea §Ls-a !acut
mare zarva in Betleemul Iudeii. Caci au venit magii zicand:
,Unde este imparatul iudeilor! Caci am vazut steaua h:ii Ia
rasarit §i am venit sane inchinam lui!"
2. $i auzind Irod, s-a tulburat §i a trimis slujitori Ia magi.
A trimis §i dupa arhierei §i i-a iscodit in pretoriu zicandu-le:
,Unde sta scris despre Hristosul [Mesia]? Unde se na§te?"
$i ei i-au zis: ,In Betleemul Iudeii, caci a§a este scris." $i
i-a slobozit. $i i-a iscodit pe magi zicandu-le: ,Ce semne ati
vazut pentru imparatul nascut?" $i i-au zis magii: ,Am
vazut o stea foarte stra!ucind intre toate stelele §i intune-
candu-le a§a incat stelele nu mai vedeau. $i a§a am cunos-
cut ca un imparat s-a nascut lui Israel §i am venit sa ne
inchinam lui!" $i le-a zis lor Irod: ,Duceti-va §i cautati-1,
§i daca-1 aflati vestiti-mi §i mie ca venind sa rna inchin §i
eu lui!"
3. $i au ie§it magii. $i iata steaua pe care au vazut-o Ia
rasarit mergea inaintea lor pana ce au intrat in pe§tera,
§i a stat peste cap\.!] copilului. $i vazandu-L magii stand cu
mama Lui Maria, au scos din desagii lor daruri: aur, tamaie
§i smirna.
4· $i in§tiintati de inger sa nu intre in Iudeea, pe alta cale
au plecat in tara lor.

233
1

XXII. Uciderea pruncilor

1. Atunci Irod vazand ca a fost tras pe sfoara de magi,
infuriinducse a trimis uciga§ii lui zicandu-le sa omoare pe
toti pruncii de Ia doi ani in jos.
2. ~i auzind Maria ca sunt omorati pruncii, temandu-se
a luat Copilul, L-a infa§at §i L-a pus in ieslea boilor.
3. Iar Elisabeta auzind ca loan e cautat~ luil.ndu-1 s-a urcat
in munte; §i se uita de jur-imprejur unde sa-l ascunda, §i
nici un loc nu era ascuns. Atunci suspinand Elisabeta zice:
,Munte a! lui Dumnezeu, prime§te-mi mama impreuna cu
copilul!" Caci Elisabeta nu putea sa urce din pricina fricii.
~i indata muntele s-a des!acut §i a primit-o. ~i muntele
acela era pentru ea o lumina stravezie; caci ingerul Dom-
nului era cu ea pazindu-i.

XXIII. Uciderea lui Zaharia

1. Iar Irod 11 cauta pe loan, §i a trimis slujitori !a jertfel-
nic zicandu-i: ,Unde ai ascuns pe fiul tau?" Iar el a raspuns
zicandu-le: ,Eu sunt un slujitor a! lui Dumnezeu §i stau in
preajma templului Sau. Ce §tiu eu unde e fiul meu?"
2. ~i s-au dus slujitorii lui §i i-au vestit toate acestea.
~i infuriindu-se Irod a zis: ,Fiului lui are sa domneasca in
Israel?" ~i a trimis iara§i pe slujitori zicandu-i: ,Spune-mi
adevarul! Unde e fiul tau? ~tii ca sangele tau e in mana
mea?" ~is-au dus slujitorii §i i-au vestit lui acestea.
3. ~i raspunzand a zis: ,Martor sunt a! lui Dumnezeu.
Sa ai sangele meu. Iar duhul meu 11 va primi Stapanul meu,
pentru ca ver§i sange inainte porti!or templului Domnului."
~i pe cand mijeau zorile, Zaharia a fost omorat §i n-au §tiut
fiii lui Israel cum a fost omorat.

XXIV. Descoperirea omorului

1. DarIa ceasul salutarii, preotii s-au dus §i nu i-a in-
tampinat dupa obicei binecuvantarea Zahariei. ~i au stat
preotii a§teptand pe Zaharia sa-l salute in rugaciune §i sa
slaveasca pe Dumnezeu Cel Preainalt.
234
 2. Iar lntarziind acesta s-au temut toti. :;;i lndraznind '
I
unul din ei a intrat !n loca§ul sfant §i a vazut In jurul jert-
felnicului Domnului sange lnchegat §i un glas zicand:
,Zaharia a fost omorat §i nu se va §terge sangele lui pana
ce nu va veni razbunatorullui." :;;i auzind cuvintele acestea
s-a temut §i a ie§it §i a vestit preotilor cele pe care le-a
vazut §i auzit.
3. :;;i lndraznind ei au intrat §i au vazut cele lntamplate.
:;;i grinzile templului au strigat de durere §i ei §i-au rupt
ve§mintele de sus §i pana jos. :;;i trupullui nu !-au gasit, ci
au gasit sange facut ca piatra. :;;i temandu-se au ie§it §i au
vestit ca Zaharia a fost omorat. :;;i au auzit toate semintiile
poporului §i !-au jelit trei zile §i trei nopti.
4. Iar dupa trei zile au tinut sfat preotii pe cine.sa ridice
In locullui Zaharia. :;;i sortul a cazut pe Simeon; caci acesta
fusese ln§tiintat de Duhul Sfii.nt ca nu va vedea moartea
pana ce nu va vedea pe Hristosul [Mesial In trup. ·

XXV. Epilog
1. Iar eu, Iacob, eel ce am scris aceasta istorie In Ieru-
salim, facandu-se tulburare cand s-a sfii.r§it Irod, m-am
retras In pustie pana cand a lncetat tulburarea Ierusalimu-
lui. Dar slavesc pe Stapanul Care mi-a dat lntelepciunea de
a scrie istoria aceasta.
2. :;;i harul sa fie cu toti cei ce se tern de Domnul. Amin.
Pace celui ce scrie §i cite§te.
 SFANTUL lOAN TEOLOGUL
$1 EVANGHELISTUL

Relatare asupra Adormirii

Preasfintei Nasditoare de Dumnezeu
~i cum s-a mutat [la cer]
preaneprihanita Maica a Domnului1

Prolog
1. Mari ~i vrednice de minunari, mai presus de orice
cuvant ~i dincolo de orice lntelegere sunt tairiele sfintei,
pururea-fecioarei ~i cu adevarat Maica adevaratului nostru
Dumnezeu ~i Domn Iisus Hristos, Mariam: zamislirea fara
samanta, na~terea fara stricaciune ~i Dumnezeu Care a luat
din ea trup ~i a ie~it In chip de om in lume, dintre care nu
cea mai mica fiind taina slavitei ~i minunatei ei adormiri.

Aratarea ingerului cu ramura de palmier

2. Caci atunci cand Maria a auzit de Ia Domnul ca are sa
iasa din trup, a venit Ia ea marele Inger ~i i-a zis: ,Marie,
sculandu-te ia aceasta ramura de palmier pe care mi-a dat-o
Cel ce a sadit raiul ~i da-o apostolilor, ca tinand-o sa cante
imne lnaintea ta, fiindca dupa trei zile vei lasa [depune]
trupul. Caci iata ii voi trimite pe toti apostolii Ia tine ~i ei
se vor lngriji de ingropaciune ~i nu se vor departa de tine
pana ce nu te vor duce In locul unde vei fi In slava."
3. Iar Maria i-a raspuns ~i i-a zis: ,De ce mi-ai adus
aceasta ramura numai mie ~i nu tuturor apostolilor? Nu
cumva dand-o unuia, ceilalti sa murmure. $i ce vrei sa fac

'Vaticanus graecus 1982 (secolul XI), f. 181-18gv; ed. A. WENGER,

L'Assomption de Ia T.S. Vierge dans Ia tradition byzantine du VI•
au xe sie.cle. Etudes et documents, Paris, 1955, p. 210-240.
sau care e numele tau ca sa Ii-I spun daca rna vor intreba?"
~i i-a zis ingerul: ,Ce cauti un nume? Caci este minunat §i
nu-l poti auzi. Dar cand rna voi intoarce, ti-l voi spune, ca
sa-l transmiti apostolilor in taina, ca sa nu-l vesteasca oame-
nilor §i sa afle puterea mea. Nu te ingriji pentru ramura,
pentru ca prin ea se vor face multe puteri §i este spre pu-
nerea Ia incercare a tuturor oamenilor din Ierusalim: celui
ce crede i se va descoperi, iar celui ce nu crede ii va rama-
ne ascunsa. Mergi, a§adar, pe munte §i acolo vei cunoa§te
numele meu, dici nu-l spun in mijlocul Ierusalimului ca sa
nu fie pustiit cu totul, ci-1 vei auzi tu in Muntele Mlislinilor,
dar nu-l vei putea spune apostolilor, cum ti-l voi spune,
pentru eli s-a apropiat vremea sa la§i [depui] trupul."

Convorbirea Mariei cu ingerul in Ghepmani

4· Atunci Maria s-a dus in Muntele Mlislinilor, lumina
ingerului ii strlilucea inainte, iar ea tinea in mana ei ramura
de palmier. ~i cand a venit pe munte s-au bucurat impreuna
cu toate plantele din el care §i-au plecat capetele inaintea
ei §i s-au inchinat ramurii de palmier din mana ei.
5. Deci cand a vlizut Maria aceasta, socotind eli e Iisus a
zis: ,Doamne, nu cumva e§ti Domnul meu?" Atunci i-a zis
ei ingerul: ,Nu poate cineva sa facli semne decil.t numai
Domnul slavei; clici precum rn-a trimis pe mine Tatlil spre
mantuirea oamenilor, ca sli-i intorc pe cei pe care mi i-a
poruncit, [tot a§a mi-a dat putere asupra plantelor]. ~i nu
strlimut numai plante, ci §i pe oamenii care se smeresc pe
ei in§i§i inaintea lui Dumnezeu ii due §i strlimut in locul
dreptilor in ziua aceea in care vor ie§i din trup. Deci §i tu
cand vei ie§i din trup, eu voi veni dupli el in ziua a patra,
clici Mantuitorul nostru s-a sculat a treia zi, deci pe tine te
voi duce sus a patra zi; dar nu numai pe tine, ci pe toti cei
care pazesc poruncile lui Dumnezeu eu ii voi stramuta in
raiul bunei-miresme fiindcli s-au plizit pe ei in§i§i intregi
pe plimant."
6. Ii zice atunci Maria: ,Doamne, in ce fel vei veni Ia ei
sau pe care-i vei strlimuta? Oare pe cei ce, deosebindu-se
237
pe ei 1n~i~i, aduc jertfe de buna-mireasma ~i a~a vei veni Ia
ei? Sau vei veni mai degraba Ia cei drepti sau Ia cei ale~i?
Sau, trimis fiind, cei ce se roaga vor chema Numele Tau ~i
atunci vei veni Ia ei? Despre aceasta sa-mi vorbe~ti, ca ~i
eu sa fac [acestea] ~i sa vii ~i sa rna iei!"
7. $i 1i zice atunci [1ngerul]: ,Ce ai, maica? Cand voi fi
trimis Ia tine, voi veni nu eu singur, ci toate o~tirile 1nge-
rilor vor veni ~i vor canta imne 1naintea ta. Acum am fast
trimis Ia tine ca sa ~tii [numele meu] ~i sa-l transmiti apos-
tolilor 1n taina. Vrei acum sa ~tii ~i ce sa faci. Cand am fast
trimis Ia tine, venind Ia tine am primit de Ia Tatal o ruga-
dune ~i acum ti-o voi spune, ca sa o spui cand vei ie~i din
trup Ia rasaritul soarelui, caci a~a trebuie rostita. $i cate
1ti spun transmite-le apostolilor pentru ca vor veni ~i ei.
Nimeni dintre prietenii lumii care iubesc lur~ea nu pot
spune rugaciunea aceasta."
8. Zicand acestea, 1ngerul i-a poruncit sa transmita ruga-
ciunea aceasta apostolilor. ,Caci voi veni Ia tine precum
ti-am spus, vor canta imne 1naintea ta ~i-ti vor face 1ngropa-
ciunea. Ia deci aceasta ramura de palmier." $i cum Maria
a primit ramura, 1ngerul racandu-se ca o lumina s-a urcat
Ia cer.

Rugaciunea de multumire a Mariei

9· Iar Maria s-a 1ntors Ia casa ei ~i 1ndata s-a cutremurat
casa din pricina slavei ramurii din mana ei. Iar dupa aceasta
mi§care a intrat 1n camara ei ascunsa ~i a pus-a 1n giulgiu
~i, dezbracandu-se, a luat apa, s-a spalat ~i binecuvantand
s-a 1mbracat 1n alte haine zicand2 :
10. ,Te binecuvantez pe Tine, semnul care Te-ai aratat
din cer pe pamant pana ce m-ai ales ~i Te-ai sa.la~luit 1n
mine. Te binecuvantez pe Tine ~i pe rudele mele dinainte
de mine, care au ie§it nevazut 1nainte de Tine, ca sa Te
aduca. Te binecuvantez pe Tine, ca m-ai masurat 1n n~tiinta

2
Rugaciunea Mariei cuprinde - ca intreaga relatare de altfel -
multe aluzii obscure Ia elemente ezoterice dificil interpretabile.
de barbat in madularele trupului meu §i m-am invrednicit
sa sarut camara Ta de nunta pe care mi-ai vestit-o dina-
inte. Te binecuvantez ca sa rna invrednicesc de euharistia
dep!ina §i sa rna imparta§eSC de ofranda bunei-miresme
care este o daruire fiicuta pentru toate neamurile [pagane].
11. Te binecuvantez ca sa-mi dai haina pe care mi-ai ves-
tit-o zicand caprin ea voi fi cunoscuta de rudele mele, §i sa
rna faci sa fiu dusa in a! §aptelea cer, ca sa rna invrednicesc
de buna-mireasma Ta deplina impreuna cu toti cei ce cred
in Tine, ca sa-i strangi impreuna cu mine in Imparatia Ta.
Ca e§ti ascuns impreuna cu cei ascun§i §i vezi in ascuns pe
cei ce nu sunt vazuti. Tu e§ti neamul ascuns §i Tu e§ti plina-
tatea; Tu e§ti plinatatea §i pe Tine Te-am nascut intre cei
dintai §i pe toti cei ce nadajduiesc in Tine.
12. Asculta rugaciunea maicii Tale Maria, care striga spre
Tine. Auzi glasul meu §i trimite-mi bunavoirea Ta, §i nici o
putere sa nu vina Ia mine in ceasul acela in care voi ie§i din
trupul meu, ci impline§te ceea ce mi-ai zis cand am plans
inaintea Ta zicand: <<Fa ca sa treaca puterile care vin peste
sufletul meu.» ~i mi-ai fiigaduit zicand: <<Nu plange, Maica
Mea Maria, nici ingeri nu vor veni Ia tine, nici arhangheli,
nici heruvimi, nici serafimi, nici alta putere, ci Eu din ceruri
voi veni Ia sufletul tau.» Acum deci durerea s-a apropiat de
cea care a nascut. Te binecuvantez pe Tine §i pe cei trei ·
slujitori trimi§i de Tine spre slujirea celor trei cai. Te bine-
cuvantez pe Tine §i Lumina ve§nica in care sala§luie§ti.
Binecuvantez toata sadirea mainilor Tale, care ramane in
veac. Sfinte, Sfinte, Cel ce Te odihne§ti intru sfinti, asculta
glasul cererii mele!"

Maria i§i cheamii prietenii §i-§i anuntii sfar§itul

13. Zicand acestea, a ie§it §i i-a spus slujnicei casei ei:
,Du-te §i cheama rudele mele §i cunoscutii mei zicand:
Maria va cheama!" Ducandu-se deci, slujnica i-a chemat
precum i s-a poruncit. Iar venind ei, Maria a zis: ,Parinti §i
frati, sane ajutam prin fapte bune §i credinta in Dumne-
239
zeul Cel V1u; dici maine voi ie~i din trup ~i rna voi duce Ia
odihna mea ve§nica. Ridicandu-va, faceti cu mine mare
T
iubire de oameni. Nu va cer aur, nici argint, pentru ca toate
acestea sunt de§arte §i stricacioase, ci va cer numai iubire
de oameni, ca sa paziti cele ce va spun §i sa rainaneti cu
mine in aceste doua zile §i nopti. l;li fiecare din voi sa ia un
opait nou §i sa nu le lasati sa se stinga toate aeeste trei zile,
ca sa va spun dorintele mele inainte de a rna departa de
locul acesta." l;li toti au racut cum le-a poruncit.
14, Zvonul acesta s-a raspandit §i Ia cunoscutii Mariei §i
Ia cei ce o indrageau, ~i atunci Maria i-a chemat pe toti cei
apropiati ei §ile-a zis: ,Sculandu-va sane rugam!" l;li dupa
rugaciune au §ezut vorbind unii cu altii lucrurile mari ale
lui Dumnezeu §i semnele pe care le-a racut Dumnez,eu prin
maicaSa.

Sosirea lui Joan §i convorbirea Mariei cu el

15. Rugandu-se ea §i zicand ,,Amin", iata dintr-odata vine
loan Apostolul pe nor §i bate Ia U§a Mariei §i deschizand
a intrat. Jar cand 1-a vazut Maria, s-a tulburat duhul ei §i
suspinand nu-§i mai putea tine lacrimile, nici sa tac!i din
pricina junghiului durerii. Deci a strigat cu glas mare §i a
zis: ,Parinte Ioane, iti aduci aminte de cuvintele invatato-
rului, lucrul pe care te-a indemnat pentru mine in ziua
aceea [a rastignirii] in care a p!ecat de Ia noi §i eu am plans
zicand: «Te duci §i cui rna la§i §i Ia cine voi locui?>> l;li mi-a
zis, stand §i tu §i auzind: <<loan sa vegheze asupra ta.»
Acum deci, parinte Ioane, nu uita cele poruncite tie cu pri-
vire Ia mine. Adu-ti aminte ca pe tine te-a iubit mai presus
decat altii, adu-ti aminte ca numai tie ti-a spus taina, cand
te-ai rezemat de pieptul Sau, taina pe care nimeni altul nu
o §tie decat tu §i eu: tu pentru ca e§ti feciorelnic ales, iar pe
mine n-a vrut sa rna intristeze pentru ca eu voi locui Ia el.
Atunci i-am zis: <<Spune-mi §i mie cele pe care le-ai zis lui
loan.>> l;li ti-a spus sa mi le impartli§e~ti ~i mie. Deci acum,
parinte Ioane, sa nu rna parase~ti!"
r 16. Acestea zicandu-le, Maria a plans cu glas lini§tit §i
bland. Iar Ioan n-a rabdat, ci s-a tulburat duhul lui §i n-a
gasit ce sa-i spuna. Caci nu aflase ca avea sa iasa din trup.
Atunci Ioan a strigat cu glas mare: ,Marie, sora mea, deve-
nita maica a celor Douasprezece ramuri [Apostoli], ce vrei
sa-ti fac eu? Caci ti-am lasat slujitorul meu sa-ti dea de man-
care. Vrei oare sa calc porunca Domnului Meu pe care mi-a
dat-o zicand: «Mergeti In toata Iumea pana ce pacatul Iu-
. mii va fi desfiintat. » Spune-mi acum ce-ti lipse§te, Marie?"
17. Iar ea i-a zis: ,Parinte Ioane, n-am nevoie de cele ale
lumii acesteia, ci maine voi ie§i din trup. Ma rog tie, parinte
Ioane, ra iubire de oameni cu mine, tine In siguranta tru-
pul meu, pune-1 In mormant §i paze§te-ma lmpreuna cu
fratii tai apostolii din pricina arhiereilor; caci i-am auzind
cu urechile mele zicand: «Daca vom gasi trupul ei II vom
preda focului fiindca din ea a ie§it ln§elatorul acela.>>"
18. Auzind-o Ioan zicand ,ies din trup", a cazut Ia ge-
nunchii ei §i a plans zicand: ,Doamne, cine suntem ca ne-ai
aratat neputintele acestea? Caci nu le-arn uitat Inca pe pri-
mele [Patimile lui Hristos] §i suferim alt necaz? De ce nu
ies eu din trup, ca sa veghezi asupra mea tu, Marie?"
19. Auzindu-1 deci pe Ioan zicand acestea §i plangand,
Maria a cerut celor de fata sa taca §i 1-a luat deoparte pe
Ioan, zicand: ,Parinte Ioane, ai indelunga-rabdare cu mine
In plansul tau pana ce-ti voi spune cele pe care mi le-a lm-
parta§it !ngerul!" Atunci Ioan §i-a §ters lacrimile §i Maria
i-a zis: ,Ie§i lmpreuna cu mine §i zi-i multimii sa cante
psalmi!" !?i pe cand ace§tia cantau psalmi, 1-a dus pe loan
In camara ei §i i-a zis rugaciunea data ei de Inger.
20. !?i a scos o cutie In care era o carte §i a zis: ,Parinte
Ioane, ia aceasta carte In care era taina. Caci atunci cand a
fast de cinci ani, Invatatorul mi-a facut cunoscut toate cele
ale creatiei §i v-a pus §i pe voi, Cei Doisprezece, In ea"3.

3 0 noua aluzie ezoteridi. Exista de altfel o 'intreagll literaturll de

apocalipse sau revelatii Iacute Mariei. Insii§i relatarea Adormirii Ia-
cea parte in traditia siriana dintr-un apocrifin cinci sau §ase ciirti de
descoperiri Iacute Mariei.

241
~i i-a aratat hainele ei de 1ngropaciune eyi toata gatirea cor-
tului ei zicand: ,Parinte Ioane, §tii toate cate am 1n aceasta
mare casa de afara numai de hainele mele de 1ngropaciune
§i doua camaeyi. Sunt aici doua vaduve; cand voi ieeyi din
trup da fiecareia cate una!"
21. Acestea zicand, 1-a dus acolo unde era ramura de pal-
mier data ei de Inger ca sa o ia apostolii, eyi-i spune: ,Parinte
loane, ia aceasta ramura ca sa o purtati 1naintea mea; caci
aeya mi-a fost data!" Atunci 1i zice loan: ,Maica eyi sora mea
Maria, n-o pot lua singur, nefiind de fata aici §i tovaraeyii
mei de apostolie, ca nu cumva venind ei sa se faca murmur
§i reproey 1ntre noi. Caci este Ia noi unul [Petru] aeyezat mai
mare. Dar daca venim 1mpreuna, atunci sa se faca buna-
voirea Mantuitorului nostru spre noi!"

Sosirea celorlalti Apostoli, inclusiv a lui Pavel

22. Dupa acestea au ieeyit cei doi eyi, pe cand ieeyeau ei
din camara, iata dintr-odata s-a facut un tunet !neat cei
din ace! lac s-au tulburat. lar dupa glasul tunetului, iata
dintr-odata apostolii s-au coborat pe nor de Ia marginile
lumii Ia ueya Mariei, fiind unsprezece Ia numar eyi eyezand pe
nori. Primul Petru, al doilea Pavel, adus §i el pe nor §i nuc
marat 1mpreuna cu apostolii, caci atunci 1ncepuse sa creada
1n Dumnezeu; §i dupa ei eyi ceilalti apostoli pe nori s-au
1ntalnit Ia ueya Mariei §i s-au sarutat unii pe altii privindu-se
§i minunandu-se cum s-au intil.lnit dintr-odata in acela§i Joe.
23. ~i raspunzand Petru a zis: ,Fratilor, sa ne rugam lui
Dumnezeu Care ne-a adunat, mai ales ca eyi fratele nostru
Pavel e 1mpreuna cu noi, bucuria sufletului nostru; caci cu
adevarat, fratilor, s-a implinit Scriptura prorocului §i cu-
vantul care zice: <<lata ce e frumos sauce este placut decil.t
numai ca fratii sa locuiasca 1n acelaeyi Joe» [Ps 132, 1]." lar
Pavel i-a zis lui Petru: ,,Ai gasit marturia potrivita, caci eu
eram separat de voi §i am fast adus 1n comunitatea aposto-
lilor." Atunci Petru a 1ndemnat sa se faca cuvant de ruga-
dune. ~i apostolii au ridicat glasul lor zicand: ,Da, sa ne
242
rugfun sa ni se faca cunoscut de ce ne-a adunat Dumnezeu."
~i dand fiecare vecinului sau slava sa faca rugaciunea, au
zis lui Petru: ,Parinte Petre, tu ai fost aeyezat peste noi; tu
sa te rogi pentru noi!" ~i a zis Petru: ,Dumnezeu eyi Tatal
nostru eyi Domnul nostru Iisus Hristos va va slavi aeya cum
ati slavit slujirea care e lntru mine. Binecuvantati-ma deci,
daca va e placut acest lucru!"

Rugaciunea lui Petru

•• 1

24. Atunci Petru lntinzandu-eyi mainile a zis: ,Stapane

11.1!1
Dumnezeule, Cel ce eyezi pe carul heruvimilor, eel ce eyezi !i
!·:ii
intru cele inalte eyi priveeyti spre cele smerite, Care locuieeyti .I.
II.
lumina cea neapropiata in odihna veacului, taina cea as-
cunsa In care a fost aratata crucea mantuitoare, pe care
fll.cand-o ne ridicam mainile In chipul crucii Tale, ca sa pri-
mim odihna in cunoaeyterea Ta, caci Tu eeyti odihna madu-
larelor ostenite, Tu dezlegi lucrurile cele grele, Tu desco-
peri comori ascunse, Tu ai sadit in noi bunatatea Ta. Caci
oare care dintre dumnezei e milostiv ca Tatal? Tu Care n-ai
luat de Ia noi iubirea Ta de oameni. Cine e indurat aseme-
nea Tie, ca Tatal Tau milostiv? pentru ca a mantuit de rele
pe cei ce nadajduiesc In El.
25. Voia Ta a biruit orice poftii, credinta Ta a zdrobit
minciuna, frumusetea Ta a biruit chipul frumos, smerenia
Ta a surpat toata mandria, Tu Care eeyti viu eyi ai biruit
moartea, Tu odihna noastra care ai dezradacinat moartea,
slava milei Tale cea trimisa de Ia Duhul Tatalui adevarat,
Imanuel, Imanuel [Dumnezeu este cu noi], Maranatha
[Domnul vina!], de acum eyi in vecii vecilor.Amin."

Convorbirea lui loan cu ceilaltiAposto/i

26. Deci cand a zis ,,Amin", Andrei eyi Petru s-au imbra-
tieyat eyi intre ei era loan zicand: ,Binecuvantati-ma toti!"
Atunci s-au imbratieyat toti dupa rangul propriu. Iar dupa
imbratieyare au zis Petru eyi Andrei: ,Ioane, eel iubit de
Domnul, cum ai venit aici eyi de cate zile eeyti?" ~i raspun-
243
zand loan a zis: ,,Ascultati ce mi s-a intamplat. Pe cand
eram in ora~ul Sardes cu douazeci ~i opt de ucenici care au
crezut in Mantuitorul, am fost inrutat pe un nor din mijlocul
lor; era ceasul a! noualea, ~i iata norul, coborand in locul
unde eram, rn-a rapit ~i rn-a adus aici. Batand Ia ~a, mi
s-a deschis ~i am gasit o multime mare in jurul Mariei,
Maica noastra, ~i pe ea zicand: <<Voi ie~i din trup.>> Jar eu
n-am indurat stand in mijlocul celor din jurul ei, ci rn-a
napadit plansul.
27. Deci acum, fratii mei, daca vom intra in ziua urma-
toare, sa nu plangeti, ca sa nu se tulbure - caci acest lucru
mi 1-a aratat invatatorul nostru cand m-am aplecat Ia
pieptul Lui la Cina -, ca nu cumva vazandu-ne multimea
din jurul ei plangand sa se indoiasca in inimile jor zicand:
<<l;ii ei s-au temut de moarte!>>, ci sane intarim cu indraz-
nire pe noi in~ine cu cuvintele Celui Iubit!"

Apostolii o sa/uta pe Maria

28. Atunci intrand in casa Mariei, apostolii au zis cu un
glas: ,Marie, sora noastra, Maica tuturor celor mantuiti,
harul Domnului sa fie cu tine!" Iar ea vazandu-i, um-
plandu-se de bucurie, a strigat zicand: ,l;ii cu voi sa fie
harul! Dar cum de ati intrat aici intr-un suflet?, caci va vlid
adunati!" l;ii a zis fiecare cum aufost adu~i pe nori din toate
tinuturile intr-o clipa; caci fiecare spunea tinutul de unde
a fost adus. Atunci au imbrati~at-o toti incepand de Ia Petru
~i pana la Pavel zicand: ,Sa te binecuvanteze Domnul Care
mantuie~te pe toti!,

Rugaciunea de multumire a Mariei

29. Atunci Maria s-a veselit cu duhul §i a zis: ,Te bine-
cuvantez pe Tine, Stapanul a toata binecuvantarea! .Bine-
cuvantez sa!a~urile slavei Tale! Binecuvantez marele He-
ruvim alluminii care ti-ai racut sala~ul in pantecele meu!
Binecuvantez toate lucrurile mainilor Tale care asculta in
toata ascultarea! Binecuvantez iubirea Ta cu care ne-ai
244
r

iubit! Binecuvantez cuvintele vietii care ies din gura Ta §i

ne dau adevarul. Caci cred ca toate cate mi-ai spus s-au
fiicut; pentru ca ai zis: <<Voi trimite pe toti apostolii Mei Ia
tine cand vei ie§i din trup>>, §i iata s-au adunat §i sunt in
mijlocul lor ca o vita roditoare, ca pe vremea cand eram cu
Tine §i Tu erai ca o Vita in mijlocul ingerilor Tai, legandu-1
pe vrajma§ul in toata lucrarea lui. Te binecuvantez ca se
lucreaza aievea cele spuse mie. Caci ai zis: «Ma vei vedea
impreuna cu apostolii cand vei ie§i din trup.>> Iata deci,
Doamne, s-au adunat in acela§i Joe!"

Ultima noapte a Mariei

30. Zicand acestea, Maria 1-a chemat pe Petru §i pe toti
apostolii §i s-a dus in camara ei §i le-a aratat hainele ei de
ingropare. Dupa care ie§ind a §ezut in mijlocul lor, iar
Iuminile erau aprinse §i nu le-au Iasat sa se stinga precum
le-a poruncit Maria. Deci, cand a apus soarele in ziua a
doua §i a venit ziua a treia, a zis Petru apostolilor: ,Frati-
lor, cine are cuvant de invatatura sa spuna toata noaptea
pana ce va rasari soarele, indemnand multimile!" ~i i-au
zis apostolii: ,Cine e mai intelept decat tine? Ne bucuram
dad\ vom auzi invatatura ta!"
31. Atunci Petru a inceput a grai: ,Fratilor, toti §i cati ati
intrat in locul acesta in ceasul acesta pentru iubirea de
oameni a Maicii noastre Maria §i care ati aprins Iuminile
care stralucesc de Ia focul pamantului vazut, bine ati slujit.
Vreau insa §i eu ca fiecare fecioara sa primeasca candela ei
·pe bolta cerului care nu are materie. Aceasta e candela cu
trei fe§tile a omului slavit, care sunt trupul, mintea §i du-
hul lui; caci daca acestea trei vor arde in Focul adevarat
pentru care luptati, nu veti fi ru§inati cand veti intra Ia
nunta §iva veti odihni impreuna cu Mirele. A§a §i Ia Maica
noastra Maria, lumina candelei ei a umplut lumea §i nu se
va stinge pana Ia sfar§itul veacului, ca toti cei ce vor [sa se
mantuiasca] sa ia indrazneala de Ia ea §i sa ia §i binecuvan-
tarea odihnei. Acum, a§adar, fratilor, luptati §tiind ca nu
ramanem aici in veac."
245
 32. Acestea zicandu-le Petru pana in zori ~i 1ntarind mul-
timile, soarele a rasarit. Atunci, sculandu-se, Maria a ie~it
afara §i a 1nceput rugaciunea care i-a fost data de Inger; §i
dupa rugaciune a intrat §i s-a culcat pe patul ei §i a plinit
economia ei. Petru s-a a§ezat Ia capul ei, loan Ia picioarele
ei, iar ceilaJti in jurul sicriului.

Pogorurea lui Hristos §i moartea Mariei

33. Iar Ia ceasul a! treilea din zi, s-a fa cut un tunet mare
§i o asemenea buna-mireasma, !neat din pricina multimii
ei au dizut in somn toti afara numai de cele trei fecioare pe
care Domnulle-a racut sa stea treze ca sa dea marturie de-
spre 1ngropaciunea Mariei, Maica Domnului, §i despre slava
ei. ~i iata dintr-odata Domnul Iisus sose§te pe hori cu o
multime de sfinti 1ngeri, rara numar, ~i in camara ei, unde
era Maria, au intrat El, Mihail ~i Gavriil, in timp ce 1ngerii
cantau imne §i stateau in jurul camarii. ~i intrand, Mantu-
itorul i-a gasit pe apostoli 1njurul Mariei. ~i i-a salutat.
34. ~i deschizandu-§i gura, Maria a binecuvantat zicand:
,Te binecuvantez ca ai racut ceea ce ai ragaduit §i n-ai 1n-
tristat duhul meu. Mi-ai fagaduit sa nu 1ngadui ca 1ngerii
sa vina Ia sufletul meu, ci sa vii Tu, §i mi s-a racut, Doam-
ne, dupa cuvantul Tau. Cine sunt eu, cea smerita, ca m-am
1nvrednicit de o asemenea slava?" ~i zicand acestea, §i-a
1mplinit economia zambind cu fata ei spre Domnul.
35· Iar Domnul, 1mbrati§and-o, a primit sfantul ei suflet
§i 1-a pus in mainile lui Mihail, 1nvelindu-11n piei a caror
slava nu poate fi spusa. Iar noi apostolii priveam sufletul
Mariei predat in mainile lui Mihail; acesta avea o forma de
om deplina, afara de chipul partii femeie§ti §i barbate§ti,
neavand nimic altceva decat asemanarea intregului trup §i
albeata lui era de §apte ori mai luminoasa [decat a soarelui].
36. ~i-i zice Mantuitorullui Petru: ,Paze§te in siguranta
trupul Mariei, locuinta Mea, cu sii.rguinta; ie§i din cetate
pe partea stii.nga §i vei gasi un mormii.nt nou, pune in el
trupul §i a§teptati acolo pii.na ce va voi vorbi!" Acestea zi-
246
cand Mantuitorul, trupul Mariei a strigat: ,,Adu-ti aminte
de mine, Imparate a! slavei! Adu-ti aminte ca sunt faptura
Ta! Adu-ti aminte ca am pazit Comoara depusa in mine!''
Atunci a zis Domnul trupului: ,Nu te voi Iasa margaritarul
Meu, comoara Mea nejefuita! Sa nu fie ca s11las Eu comoara
pecetluita pana ce va fi cantata [Ia inviere]!" $i zicand
acestea s-a urcat dintr-odata.

inmormi'mtarea Mariei
37. Iar Petru, loan §i ceilalti vegheau, iar cele trei fecioare
s-au ingrijit de trupul Mariei pentru ingropaciune §i !-au
pus pe sicriu, dupa care i-au trezit pe ceilalti. Iar Petru a
purtat ramura de palmier §i i-a zis lui loan: ,Tu e§ti fecio-
relnic, Ioane, tu trebuie sa canti inaintea sicriului avand in
mana aceasta!" ii zice loan: ,Tu e§ti tatal §i episcopul nos-
tru; tu trebuie sa mergi inaintea sicriului pana ee-l vom
purta in locul acela!" $i Petru ii spune: ,Ca nimeni dintre
noi sa nu se intristeze, sa incununam sicriul cu ea!" $i
sculandu-se, apostolii au purtat sicriul Mariei, iar Petru a
zis imnul: ,le§it-a Israel din Egipt. Aliluia!"

Iudeii ataca convoiulfunerar.

Patania lui!ephonia §i convertirea lui
38. Iar Mantuitorul §i ingerii erau inainte in nori Ia dis-
tanta de sicriu cantand imne tara a fi vazuti. Se auzea numai
glasul multimii mari incat parea ca ie§ea intreg Ierusalimul.
$i auzind arhiereii zarva §i glasul imnelor s-au tulburat
zicand: ,Ce este zarva aceasta?" $i le-au zis ca a ie§it Maria
din trup §i apostolii canta imne in jurul ei. $i indata Satana
a intrat in ei zicand: ,Sculandu-ne sa ie§im sa-i omoram
§i sa ardem trupul care 1-a purtat pe amagitorul acela!" $i
i
sculandu-se au ie§it indata cu arme de atac §i de aparare
sa-i omoare.
39. $i numaidecat ingerii nevazuti i-au Iovit cu nevedere,
§i ei §i-au zdrobit capetele de ziduri nemaivazand pe unde
mergeau, afara de unul care era arhiereu intre ei, care a
247

'!':,'
luat-o pe drumul de ie§ire [din cetate] sa vada cele intam-
plate. l;ii apropiindu-se de apostoli, i-a viizut purtand sicriul
incununat §i cantand imne §i, umplfmdu-se de manie, a zis:
,lata ce slava prime§te astazi sala§ul celei care ajefuit nea-
mul nostru!" l;ii s-a napustit cu furie asupra sicriului vrand
sa-l doboare; s-a apucat de el de locul unde era ramura de
palmier §i indata mainile i s-au lipit de sicriu, i-au fost ta-
iate de Ia coate §i au ramas spanzurate de sicriu.
40. Atunci omul a plans rugandu-se de apostoli §i zicand:
,Nu rna trecet:i cu vederea intr-o asemenea nevoie. Adu-t:i
aminte, Petre, de tatal meu, cand portarita, slujnica, te-a
intrebat §i cand t:i-a zis: <<l;ii tu e§ti dintre ucenicii omului
acela!>> [Mt 26, 6g]." Atunci Petru a zis: ,N-am lucrare de
Ia mine ca sa te ajut, nici vreunul din noi. Crec!_e deci ca
Iisus e Fiullui Dumnezeu, Cel asupra caruia v-at:i ridicat §i
L-at:i omorat, §iva inceta atunci pilda [data cu tine]!"
41.1;ii raspunzand Iephonia a zis: ,Nu ca n-am crezut,
caci cu adevarat am §i §tiut ca Acesta este Fiullui Dumne-
zeu. Dar ce sa facem? iubirea de argint:i a intunecat ochii
no§tri. Caci urmand sa moara, parint:ii no§tri ne-au chemat
zicand: <<Copii, Dumnezeu ne-a ales din toate semintiile ca
sa zidit:i poporul acesta §i sa luat:i zeciuieli §i parga. Dar
pazit:i-va, copii, ca nu cumva locul acesta sa fie inmult:it de
noi §i sa va imbuibat:i in ele §i sa maniat:i pe Dumnezeu, ci
dati prisosul vostru saracilor §i orfanilor.» Noi insa n-am
ascultat, ci vazand ca locul a prisosit foarte, am pus in
templu mese de vanzatori §i negustori. l;ii intrand Fiul
Omului in loca§ul eel sfant i-a scos afara pe tot:i zicand:
<<Sa nu faceti casa Tatalui Meu casa de negustorie! >> [Mt
21, 13]. Iar noi, vazand obiceiurile noastre desfiint:ate de El,
am gandit cele rele §i L-am omorat §tiind ca este Fiul lui
Dumnezeu. Dar sa nu va aducet:i aminte de ne§tiinta noas-
tra §i iertati-ma! Caci aceasta mi s-a intamp!at pentru ca
am fost iubit de Dumnezeu, ca sa traiesc."
42. Atunci Petru a pus sa fie lasat jos sicriul §i a zis:
,Daca acum crezi din toata inima ta, du-te §i saruta trupul
Mariei zicand: <<Cred, Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara,
r curata Maica [in tine] ~i in Domnul ~i Dumnezeul nostru
nascut din tine!>>" Atunci arhiereul strigand a zis aceasta
pe evreie~te ~i a binecuvantat pe Maria plangand pana Ia
trei ceasuri ~i n-a ingiiduit nimanui sa se atinga de sicriu
aducand marturii din Sfintele Scripturi ~i din cartile lui
Moise ca este scris despre ea ca templu a! lui Dumnezeu
se va chema ~i poarta a cerului, astfel ca apostolii sa auda
lucrurile mari ~i minunate zise de el.
43· ~i a zis Petru: ,Du-te §i lipe§te-ti mainile unele deal-
tele!" ~i a alergat Iephonia cu sarguinta zicand: ,,n Numele
Domnului Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu ~i a! Mariei,
curata porumbita, a! Celui ascuns intru bunatatea Lui, sa
se lipeasca unele de altele mainile mele fiira sa le lipseasca
nimic!" ~i indata s-au fiicut cum au fost Ia inceput. Iar Petru
i-a zis: ,Scoala-te §i ia o frunza din ramura, pe care ti-o voi
da ~i, intrand in cetate, vei gasi o multime mare care nu
· mai gase~te ie~irea ~i spune-le cele intamplate cu tine. Iar
celui ce crede pune-i aceasta frunza pe ochii lui ~i indata
va vedea iara~i!"
44· Iar Iephonia, urcandu-se in cetate precum i-a po-
runcit Petru, a gasit o multime mare plangand §i zicand:
,Vai noua!, ce s-a intamplat cu Sodoma ni s-a facut ~i noua.
Caci mai intai Dumnezeu i-a lovit de nevedere, dupa care a
cazut foe ~i i-a mistuit. Vai noua!, caci iatll am orbit, mai
ramane sa vina focul!" Atunci Iephonia luand frunza le-a
grait despre credinta ~i eel ce a crezut a vazut din nou.

lngroparea trupu/ui Mariei §i priveghereaApostolilor

45· Iar apostolii au adus-o pe Mariam Ia mormant ~i de-
punand-o In el au §ezut a~teptand lntr-un suflet pe Domnul
precum le-a poruncit lor. ~i-i zice Pavel lui Petru: ,Parinte
Petre, ~tii ca sunt proaspat botezat ~i ca sunt doar Ia ince-
putul credintei pe care o am In Hristos Iisus; dici n-am
prins pe Invatatorul ca sa-mi spuna tainele cele cinstite.
Fiindca am auzit ca voua v-a descoperit toate in Muntele
Maslinilor. Deci va rog sa-mi faceti cunoscute acestea."
249
,.

Atunci a zis Petru lui Pavel: ,E vadit ca ne bucuram cu bu-

curie ca ai intrat in credinta lui Hristos; dar sa-ti aratam
tainele acelea nu putem, nici tu nu poti sa le cuprinzi. Ci
ramai, caci iata vom ramane aici trei zile cum ne-a spus
Domnul. Caci vine cu ingerii Lui sa ia sus trupul Mariei ~i,
daca neva porunci, iti vom arata acestea cu bucurie."

intoarcerea lui Hristos dupil trei zile

46. $i vorbind intre ei despre invatatura ~i credinta ~i
multe altele, ~ezand Ia u~a mormantului, iata Domnul Iisus
Hristos a venit din ceruri ~i Mihail ~i Gavriil impreuna cu El
~i a ~ezut in mijlocul apostolilor ~i a zis lui Pavel: ,Pavele,
iubitul meu, sa nu fi trist ca apostolii Mei nu thau dezva!uit
tainele slavite. Caci lor li le-arn descoperit pe pamant, pe
. "msa"' te vm."mvata
tme " "m cerun.." '

Trupul Mariei ridicat !n rai !mpreunil cu Apostolii

47· Atunci i-a facut un semn lui Mihail ~i acesta a grait
cu grai de inger ~i norii s-au coborat spre El, iar numarul
ingerilor din fiecare nor era de mie ~i stateau cantand
imne inaintea Mantuitorului. $i a zis Domnullui Mihail sa
ia sus pe nor trupul Mariei ~i sa-l depuna in rai. $i dupa ce
trupul a fost luat sus, Domnul le-a zis apostolilor sa vina
aproape de El. $i urcand ~i ace~tia pe nor ~i ciintand cu
glas ingeresc, a poruncit Domnul norilor sa-i duca spre
rasarit in partile raiului.

Suj/etul M ariei se une§te cu trupul

§i Apostolii se !ntorc /a propovilduire
48. $i cand au ajuns in rai, au depus trupul Mariei sub
Pomul Vietii. $i Mihail purtand sfantul ei suflet 1-a depus
in trupul ei. Iar Domnul i-a trimis pe apostoli Ia locurile
lor spre intoarcerea ~i mantuirea oamenilor. Lui I se cu-
vine slava, cinste ~i putere in vecii vecilor. Amin.
 Relatareagasirii cinstitului
acoperamant [maphorion]
al preaneprihanitei Stapanei noastre
de Dumnezeu Nascatoarea ~i a a~ezarii
lui In sfanta racla a Vlahernelor1
Luna iulie, ziua a 2-a

1. Pe vremea cucernicilor imparati Leon eyi Verina, erau

doi generali ilueytri Galbios §i Candidos, frati bunj; ei erau
din neamul nobiliar a! lui Aspar §i Ardaburion care erau §i
ei ofiteri §i patricieru, eyi pe care acelaeyi preaevlavios impa-
rat Leon i-a omorat in palat din pricina ca i se parea ca ei
credeau in reaua invatatura a lui Arie. Dupa care numitii
generali Galbios §i Candidos au venit in comuniunea sfin-
tei Biserici soborniceeyti, pentru ca eyi ei erau stapaniti de
rautatea lui Arie.
2. ~i dupa ce au intrat ei in comuniune cu sfanta Biserica,
dupa putin timp venind Ia preaevlaviosul eyi de-Hristos-
iubitorulimparat Leon s-au hotarat sa-i ceara eyi sa-l con- 1

vinga sa le dea drumul sa se duca pentru inchinaciune Ia 11.

Sfintele Locuri. ~i atingandu-eyi scopul §i impliratul dandu-le

drumul, au ieeyit cu sarg din cetatea impll.rateasca; eyi vrand ,,,

sa ajunga Ia Ierusalim fllceau drumul pe jos. Jar cand au

ajuns in tinutul Palestinei i-a prins seara pe drum, iar Iocul I'
in care i-a prins seara fiind pustiu, erau nedumeriti in ei
ineyieyi unde sa poposeasca pentru ca sa fie in siguranta im-
preuna cu oamenii care erau cu ei. ~i umbland de jur-im-
prejur, au gasit o tarina in care era o evreica batrana care-eyi

'Parisinus graecus 1447 (secolul X), f. 255-258v; ed. A. WENGER,

L'Assomption de la T. S. Vierge dans Ia tradition byzantine du Vl'
au Xe siecle. Etudes et documents, Paris, 1955, p. 294-300. lj)
II,
251

i;l
1·,
avea ln ea locuinta. $i apropiindu-se ofiterii de casa femeii
din Iudeea, au rugat-o sa-i primeasca ~i sa-i gazduiasca
pentru ca-i prinsese seara tarziu.
3· $i atingandu-~i scopul, dandu-~ijos bagajele, au vazut
ln casa un dormitor comun ~i lnauntrullui o multime de
bolnavi, barbati, femei ~i copii zacand ln felurite boli ~i
chinuiti de duhuri necurate. Vazand ofiterii cu oamenii lor
acestea, s-au mirat ce sa fie aceasta. $i venind Ia masa,
zi~ii ofiteri au gustat din hrana pe care Dumnezeu o daruie
oamenilor; ~i sfatuindu-se lntelept, au lndemnat-o ~i pe
femeia evreica sa cineze lmpreuna cu ei ca sa poata sa 0
amageasca ~i sa afle de Ia ea ce sunt cele din dormitorul
acela comun sau cum primesc vindecare bolnavii ~i nepu-
tincio~ii care zac ln el. Ea lnsa n-a vrut, spunand pii nu poate
sa manance cu ei fiindca e evreica. ,Iar Ia noi, evreii, sunt
alte mancaruri din care voi, cre~tinii, nu mancati." Iar ei
i-au aratat .eli 0 cheama sa aduca cu ea mancarurile ei obi~­
nuite ~i sa manance din ele. ,$i lti vom da cinste. Numai
venind ~ezi lmpreuna cu noi Ia cina, caci cu bunavoirea lui
Dumnezeu ln zori ne vom face calatoria Ia locurile sfinte."
4· Iar ea afland acestea a venit cu sarg ~i a cinat lmpre-
una cu slavitii ofiteri. Iar ei, sarguind sa dobi\ndeasca
harisma, au poruncit ca femeii sa i se dea sa bea din bel~ug
din vinul evreiesc pe care 1-a adus. $i cu multi.\ iscusinta au
ln~elat-o ~i adus-o Ia betia vinului, ~i atunci au lntrebat-o
ce sunt cele privitoare Ia bolnavii care zaceau acolo ~i de
unde l~i prim esc vindecarile.
5· Iar ea a zis: ,Eo mare taina aici." $i povestindu-le le-a
zis eli sfantul ve~mant a! Preasfintei Maria e a~ezat lntr-un
chivot ln dormitorul acela ln care erau culcati ln paturi cei
neputincio~i de multe boli; ,ve~mant pe care cu multe
generatii lnainte stramo~ii neamului meu !-au a~ezat spre
vindecarea ~i mantuirea tuturor". $i a mai zis biitrana aceea
eli, pe vremea mutarii curatei Fecioare Maria, ve~mantul ei
a fost dat ca mo~tenire unei evreice care slujise pe atunci
preacuratei. ,,Aceasta femeie a fost ca neam dintre stramo~ii
mei. $i ei au poruncit rand pe rand sa fie pazita comoara
252
 a~ezata in chivot ~i sa se aduca neincetat inaintea ei lumini
aprinse spre slava §i cinstea comorii curatei fecioare a~e­
zate in el.
I 6. $i lasand aceste dispozitii prin testament, stramo~ii
I s-au savar~it. $i a cazut acum sortul pe mine, §i eu aprind
I pana acum aceste lumini. $i multi bolnavi care alearga Ia
I
sfanta aceasta fie din vedenii dumnezeie§ti, fie din pricina
I celor ce au racut deja experienta, primesc de Ia ea vindecare."
I 7. Auzind aceste cuvinte, Galbios ~i Candidos au spus
femeii: ,E oare cu putinta ca noi sa ramanem inauntru
unde e acest chivot sfil.nqi sane odihnim langa el putin?"
Iar ea a zis: ,Copiilor, ce sa va dau in schimbul iubirii
voastre? Cu adevarat nimic. Deci porunciti ~i intril.nd dor-
miti in pace ~i dobandind cererea voastra, pomeniti-ma pe
mine smerita §i pacatoasa!"
8. $i printr-o economie a lui Dumnezeu §i impreuna-
lucrarea preacuratei noastre Stapane de-Dumnezeu-Nasdi-
toare, ingaduindu-li-se sa intre acolo, au uitat in acea noapte
somnul ~i cu toata sarguinta au luat masura chivotului,
insemnil.nd inaltimea, latimea §i lungimea lui, precum §i
soiul §i compozitia lemnului. Iar in zori s-au sculat sa-§i
continue drumul Ia Ierusalim. Au salutat-o ~i pe femeie
rugand-o §i indemnand-o sa le spuna daca vrea sa-i aduca
ceva cand se vor intoarce inapoi dupa ce o vor fi pomenit
Ia Sfintele Locuri. $i afland de Ia ea de ce avea nevoie, i-au
ragaduit sa implineasca aceasta.
9. $i ie§ind ~i-au continuat drumul. $i ajungand Ia Ieru-
salim §i plinind voturile facute de ei lui Dumnezeu, au
poruncit numaidecat sa se faca cu sarg §i chivotul indicand
toate, aratand me~te~ugarilor soiullemnului ~i pozitia lui,
lungimea ~i latimea lui. Pe langa aceasta insa au poruncit
sa se faca ~i un val invelitor foarte frumos ~i minunat Ia
vedere. $i plinind cele ale votului lor ~i toata dorirea lor,
au luat-o iara~i spre cetatea imparateasca. $i ajungand din
nou in locul acela unde era depus chivotul §i ve§mantul
mil.ntuitor a! Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare, §i
racand acolo popas, au fost primiti iara~i de femeia evreica.
253
~i i-au dat in dar toate cele cerute de ea sa i le aduca de Ia
Sfintele Locuri cu parfumuri, tamiiie §i alte multele oferite
cu generozitate. ~i iara§i au intrat in locul zis §i raciind cina
mare au indemnat-o iara§i sa maniince Ia cina cu ei.
10. ~i venind s-a veselit cu ei Ia cina, dupa care au intrat
cu 1ndrazneala in dormitorul comun in care zacea zisul
chivot al comorii vie~ii noastre, prin care primeau vinde-
care bolnavii care zaceau acolo. ~i culciindu-se in pat ca sa
doarma, n-au suferit sa doarma, ci vaziindu-i pe to~i cei de
acolo zaciind in somn adiinc, sculiindu-se pe ascuns Ia mie-
zul nop~ii, cu toata bucuria acei slavi~i fra~i buni Galbios
§i Candidos au schimbat chivotulin care zacea ve§mil.ntul
Stapiinei noastre §i au a§ezat in locullui chivotul asemana-
tor pe care-! pregatisera, iar deasupra lui au pus valulin-
velitor spre amagirea femeii evreice §i a bolnavilor care
zaceau acolo.
11. ~i luand chivotulimpreuna cu sfanta haina a Stapanei
noastre de Dumnezeu Nascatoare, au fugit in chiar ceasul
acela grabindu-se sa ajunga in cetatea imparatului. ~i ajun-
gand aici erau nedumeriti in ce Joe sa depuna cinstitul chi-
vot. Era insa o suburbie in afara zidului spre capatul marii
numite Cornu! [de Aur], suburbie care avea numele VIa-
heme. Deci in aceasta suburbie au depus zi§ii Galbios §i
Candidos chivotul zidind §i o casa de rugaciune inchinata
Sfin~ilor Apostoli ai lui Hristos, Petru §i Marcu.
12. Dupa ie§irea lor din via~a, zisulimparat Leon §i
Verina, preaevlavioasa lui so~e, au cinstit cu vrednicie cinsti-
tul ve§miint al Stapiinei noastre de-Dumnezeu-Nascatoare
§i cu toata cinstea §i inchinaciunea au numit acest Iaca§
cinstita ei casa; §i au depus aici cu toata slava §i cinstea
chivotul cu slavita §i preacinstita lui comoara intr-o racla
din aur curat §i pietre scumpe, scriind pe capacul sfintei
§i cinstitei racle: inchinand acest sanctuar Nascatoarei de
Dumnezeu, [impara~ii] §i-au asigurat puterea impara~iei.
13. Iar in 1nsa§i ni§a sfintei racle aceia§i iubitori -de-
Dumnezeu §i iubitori-de-Hristos imparati au ridicat o icoa-
na in mozaic in aur §i pietre scumpe, iar in icoana §ade
254
 I''"'

'
I'
I
Stapana noastra preacurata Nascatoare de Dumnezeu, iar
de o parte ~ide alta Leon ~i Verina purtand pe fiul ei Leon,
micullmparat cazand Ia pamant lnaintea Nascatoarei de
Dumnezeu, ~i pe fiica lor Ariadna. Icoana care sta de atunci
deasupra ni~ei sfintei racle. Iar acest Leon, micullmparat,
domne~te dupa moartea tata!ui sau.
14. Iar dupa un timp cunoscand femeia evreica cum ca a
fost luata comoara de Ia ea, a socotit sa ascunda acest fapt.
Dar cum cei ce se adunau Ia ea erau lipsiti de vindecarea
obi~nuita, nu mic murmur §i tulburare au adus femeii
evreice din pricina cinstitei comori furate de Ia ei. lli toti
cei ce locuiau In tinutul Palestinei erau lmpotriva zisei fe-
mei. ili cuprinsa de lntristare, femeia evreica a lndraznit sa
deschida chivotullnlocuit §i negasind preasfantu! ve§mant
a! Stapanei noastre Nascatoare de Dumnezeu, cazand lntr-o
lntristare nestavilita s-a apropiat de moarte; caci In scurta
vreme a venit §i acolo ~i In tot locul zvonul tamaduirilor ~i
minunilor racute Ia Vlaherne de acea sfanta relicva.
15. Spre lncredintarea credincio~ilor care vin Ia darul mi-
nunii de fata vom ar~ta Inca ~i aceasta: In vremea de atunci
zi~ii slaviti barbati Galbios §i Candidos au lnaltat ~i ei o
icoana de mare slava ~i cinste a prealaudatei §i preacuratei
Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoare, avand de-a
dreapta ~i de-a stanga ei doi lngeri §i de o parte §i de alta
pe Sfantul loan Botezatorul ~i pe Sfantul Conon, iar In
aceasta icoana stateau In picioare ~i Galbios ~i Candidos
rugandu-se ~i multumind lui Dumnezeu l)i Stapanei noastre
de Dumnezeu Nascatoarea, icoana ce se afla In mijlocul
celor doua diaconicoane, spre lauda ~i marirea sfantului ei
nume §i vindecarea sufletelor ~i trupurilor prin cinstitul
dar racut de ea tuturor oamenilor.
16. Iar de atunci §i pana acum In luna noiembrie se
savar~e~te In aceasta cinstita casa [a Maicii Domnu!ui] o
stralucita ~i sfanta adunare sau pomenire a lnnoirii sfinti-
lor ~i slavitilor Apostoli Petru ~i Marcu spre slava, lauda §i
maretia Tatalui, a Fiului ~i a Duhu!ui Sfant, acum §i pururea
~i 1n vecii veci!or. Amin.

255
Despre aflarea giulgiurilor de ingropare
ale Maicii Domnului1

Vedeti, iubiti plirinti §i frati, tot ceea de de~coperli acest

mormant plin de faimli. l;li eli a§a §i este, iatli. ce se scrie
cuvfmt de cuvant In ,Istoria eftimianli", cartea III, capi-
tolul40:
,sea zis mai sus cum cea intre sfinti Pulheria a ridicat in
Constantinopol numeroase biserici lui Hristos. Una din ele
e §i cea care a fast ziditli Ia VIaherne Ia inceputulimplirli-
tiei lui Marcian [450-457] de fericitli pomenire. Ace§tia au
construit [450-453] deci aici o casli de cinstire prealliudatei
§i preasfintei Maici a lui Dumnezeu §i Pururea-Fecioarei
Maria §i impodobind-o cu toatli podoaba cliutau preasfantul
§i de-Dumnezeu-primitorul ei trup. Chemandu-1 pe arhie-
piscopul Ierusalimului, Iuvenalie [422-458], §i episcopii
din Palestina care se aflau atunci in Cetatea implirliteascli
din pricina Sinodului tinut atunci Ia Chalcedon [451] le-au
spus: «Am auzit eli Ia Ierusalim este prima bisericli a prea-
sfintei Maicii lui Dumnezeu §i Pururea-Fecioarei Maria, In
locul numit Ghetimani unde de-viatli-purtlitorul ei trup a

1 E vorba de a~a-numita Historia Euthymiaca, fiinddi e transmisa

drept capitolul 40 al cartii III a unei ample Vieti legendare pierdute

a Siantului Eftimie eel Mare, cunoscute numai din acest fragment
citat de SFANTUL lOAN DAMASCHINUL (t 749) in Cuvilntarea II Ia
Adormirea Maicii Domnului, PG 96, 748B-752A (cf. §i NICHIFOR
CA!lST (secolul XIV), Istoria bisericeascii XV, 14; PG 147, 44C-47A),
dupa care s-a Iacut traducerea.
fost a§ezat intr-o racla [soros]. Or noi vrem ca aceasta re-
licva sa o aducem aici spre paza acestei Cetati imparate§ti.>>
Luand cuvantul, Iuvenalie a zis: <<In Sfanta §i de-Dum-
nezeu-insuflata Scriptura nu se relateaza cele petrecute
Ia savar§irea sfintei Nascatoare de Dumnezeu Maria, dar
dintr-o predanie straveche §i foarte adevarata §tim eli in
vremea slavitei ei adormiri toti Sfintii Apostoli care straba-
1:'
teau pamantul spre mantuirea neamurilor au fost adunati
intr-o elipita pe sus Ia Ierusalim; §i cand au fost langa ea, li
s-a aratat o vedenie ingereasca §i s-a auzit o dumnezeiasca
imnodie a puterilor de sus; §i a§a, intr-o slava dumneze-
iasca §i cereasca §i-a pus ea in miiinile lui Dumnezeu sfiintul
ei suflet in chip negrait. Iar trupul ei de-Dumnezeu-primi-
tor a fost dus §i ingropat in cantari ale ingerilor §i apostoli-
lor §i a§ezat intr-o racla in Ghetimani, loc in care' timp de
trei zile corurile §i imnele ingere§ti au stiiruit neincetat.
Dupii cea de-a treia zi, incetand cantarea ingereasca, apos-
tolii de fatii au deschis racla Ia cererea lui Toma, care sin-
gur fusese departe de ei §i, venit §i el a treia zi, a vrut sa se
inchine trupului de-Dumnezeu-primitor. Dar n-au putut
nicicum afla trupul eel prealaudat, ci gasind zacand acolo
numai cele de ingropare [ta entaphia] din care ie§ea one-
griiitii bunii-mireasmii, au asigurat iarii§i racla. CupriU§i de
uimire in fata minunii acestei taine, §i-au dat seama cii Cel
care a binevoit a se intrupa §i inomeni dupii ipostasa §i
S-a niiscut din ea dupa trup, Dumnezeu Cuvantul, Domnul
slavei, Care a plizit nestricata §i dupa na§tere fecioria Maicii
Sale, insu§i a binevoit §i dupa plecarea ei din viata sa cin-
steasca trupul ei preacurat §i neprihanit cu nestricaciune §i
cu o stramutare [metathesis] inainte de invierea de ob§te
§i universala. Au fost de fata atunci impreuna cu apostolii
Sfiintul Apostol Timotei, primul episcop a! Bisericii Efesului,
§i Dionisie Areopagitul, cum da miirturie de acest lucru
insu§i marele Dionisie in cuvintele sale catre mai inainte-
zisul apostol Timotei despre fericitul Ierotei, el insu§i de
fata acolo: ,Atunci ciind multi dintre sfintii no§tri frati ne-am
adunat §i noi, precum §tii, §i el pentru vederea trupului
257 I
I

,'
I
!
de-viata-obar~ietor ~i de-Dumnezeu-lncepator, ~i erau de
fata ~i Iacob fratele lui Dumnezeu ~i Petru, varful ~i cui-
mea cea mai In varsta a teologilor [autorilor Scripturii], s-a
socotit potrivit ca toti ierarhii sa laude In imne, pe cat era
In stare fiecare, bunatatea nesfil.r~ita In putere a lucdirii
sfinte tearhice. Atunci lntre toti ierarhii no~tri prin~i de
Dumnezeu, el [Ierotei] ridicandu-se cu totul peste sine,
ie~ind cu totul din sine lnsu§i, a fost mai tare decat toti
dupa teologi [autorii Scripturii] patimind comuniunea cu
cele laudate in imne, ~i fiecare din cei care 11 auzeau ~i-1
vedeau, ~i 11 cuno~teau ~i nu-l cuno~teau, 11 socoteau plin
de Dumnezeu §i un imnolog dumnezeiesc. $ice ti-a~ putea
spune despre cele teologhisite de acela? Caci, daca nu uit ~i
de mine lnsumi, ~tiu multe de Ia tine auzind unele parti din
acele imnodii entuziaste' [Despre Numele divine III, 2],»
Auzind acestea lmparaj:ii au cerut ca arhiepiscopul Iuvenalie
lnsu~i sa le trimita asigurata dupa cuviinta aceastll sfil.nta
racla [soros] cu ve~mintele [himation] slavitei §i preasfin-
tei Maicii lui Dumnezeu Maria aflate In ea; pe care, trimis
fiind, au a§ezat-o In cinstita casa ridicata Ia Vlaherne lntru
cinstea sfintei Maici a lui Dumnezeu" 2 •

2 0 versiune arabii a unui Sinaxar Ia Adormirea Maicii Domnului

are urmiltoarea variantii: ,Iar Evdokia, impiiriiteasa romanilor, a au-

zit cii Doamna Maria adormise, §i a trimis un mesager ca sii-i adudi
trupul neprihiinitei sfintite. Iar cfmd mesagerii au ajuns Ia Ierusalim,
au deschis morm8.ntul Sfintei lui Dumnezeu §i n-au giisit in el dec8t
turbanul. Pe care 1-au luat 11i au plecat in tara de unde fuseserii tri-
mi§i, §i au dat turbanul1mpiidi.tesei Evdokia §i i-au povestit istoria.
Acesta e harul Adormirii Doamnei Maria de-Dumnezeu-Niisc8.toarea"
(§ 9) [dupa textul editat §i tradus de M. VAN EsBROECK, ,Un temoin
indirect de l'Histoire Euthymiaque dans une lecture arabe pour
l'Assomption", Parole d'Orient 6-7 (1975-1976), p. 488-491].
258
 IPOLIT AL TEBEI

Fragmente despre Maica Domnului 1

Sfanta Nascatoare de Dumnezeu a trait dupa umanitate

69 de ani astfel: In templu 14 ani, iar In casa lui losif 12luni,
§i lndata i s-a binevestit de catre lngerul Gavriil§i zamis-
lind a nascut pe Domnul nostru Iisus Hristos In luna de-
cembrie; atunci avea 15 ani. Dupa na§tere a trait 33 de ani,
iar dupa Patima §i Inaltarea Domnului nostru a trait lm-
preuna cu ucenicii In casa lui loan Evanghelistul, dupa ce
unicii s-au risipit In colturile lumii a trait 12 ani; toti anii ei
fiind lntru totul 69.

*
lacob, care a fost racut primul episcop de catre Apostoli,
se spune ca e fratele dupa trup al Domnului [Ga 1, 19], dar
este fiu a! lui losif dulgherul din prima lui femeie §i frate a!
lui Simon, luda §i losi; caci losif a avut patru fii §i doua
fiice - pe Ester §i Marta - din femeia lui Salome, care era
fiica a lui Aggai, fratele preotului Zaharia, tata.I lui loan
Botezatorul, fiullui Varahia, fiul preotului Abia (atunci a
ajuns losif vaduv); astfellncat Salome §i loan Botezatorul

1 IPOllT AL TEBEI §i-a scris Cronica sa In jurul anului 484; Cronica

sa a cunoscut ulterior p3.na In secolul X trei prelucrB.ri. Despre el, cf.

F. DIEKAMP, Hyppolitos von Theben, MUnster, 1898. Fragmentele
sunt traduse din PG ll7, 1037B. 1040-1041B §i DIEKAMP, op. cit.,
p. 12, 7-9, 23-25, reed. D. TSAMIS, Theometorikon I, Tesalonic, 1998,
p. so-ss.

259
sunt copii ai unor frati de sex masculin. Caci Aggai era fiul
lui Varahia ~i unchiullui loan, asemenea ~i Zaharia era
frate a! lui Aggai ~i unchi a! lui Salome, femeia lui losif
dulgherul. Aceasta Salome nu este moa~a, ci femeia lui losif
dulgherul, caci moa~a era din Betleem ~i era veri~oara a
Elisabetei ~i a Sfintei Fecioare Maria, cum arata Evanghe-
lia dupa Luca [1, 36]. Fiindca erau trei surori din Betleem,
fiice ale lui Mathan preotul ~i ale Mariei, femeia lui, pe
vremea imparatiei Cleopatrei ~i a lui Sapor Persanul, ina-
inte de imparatia lui lrod, fiul lui Antipater: numele pri-
mei era Maria, numele celei de-a doua era Sobe, iar numele
celei de-a treia era Ana. Prima s-a casatorit in Betleem ~i a
nascut-o pe Salome moa~a, a doua s-a casatoritin Betleem
~i a nascut-o pe Elisabeta, iar a treia s-a casah>rit in pa-
mantul Galileii ~i a nascut-o pe Maria Nascatoarea de
Dumnezeu, astfel incat Salome, Elisabeta ~i Sfil.nta Maria
Nascatoarea de Dumnezeu sunt fiice a trei surori de sex
feminin. De aici urmeaza ca loan Botezatorul ~i Domnul
nostru se spun ca sunt veri, iar fiu a! lui losif se nume~te
pentru ca este frate a! fiilor acestuia de Ia prima lui femeie
pleciind de Ia convieWirea ~i rudenia comuna a lui Aggai,
frate al preotului Zaharia.

*
Fiindca in Evanghelii se face mentiune de multe Marii,
trei sunt toate cele pe care trebuie sa le .cunoa~tem ~i pe
care loan le-a enumerat pe scurt zicand: fji stiiteau ldnga
crucea lui Iisus Mama Lui §i sora mamei Lui, Maria lui
Cleopa, §i Maria Magdalena [In 19, 25]. Caci Maria pe
care ceilalti Evangheli~ti o numesc mama lui lacob ~i losi
credem ca nu e alta decat Nascatoarea de Dumnezeu.
Fiindca din pricina economiei [pogoramantului] ~i adum-
bririi na~terii dumnezeie~ti ~i a nu se arata uciga~ilor iudei
ca Sfil.nta Fecioara avea sa se logodeasca ~i sa zamisleasca
de Ia Duhul Sfant s-a ~cris ca losif a fast barbatul ei ~i tata
allui Iisus in acela~i fel ca ~i tata a! lui losi ~i Jacob, care
260
erau copii mici ai lui Iosif dulgherul dintr-o disatorie ante-
rioara, iar murind prima lui femeie, Nascatoarea de Dum-
nezeu a fost numita mama a lor. Caci aeya spuneau iudeii
hulind impotriva Mantuitorului: Oare nu e acestafiul dul-
gherului? Nu se nume§te mama lui Maria, iar fratii lui
Jacob, Iosi, Simon §i Iuda? [Mt 13, 55]. $i, de aceea, loan
care a stat Zanga cruce [In 19, 25], teologhisind cu indraz-
neala din adevarul insueyi, a numit-o ,mama a lui Iisus".
Dar ceilalti Evangheli~ti preocupati mult de economie au
numit-o in mod economic [prin pogoramant] mama a lui
Iacob ~i Iosi [Mt 27, 56; Me 15, 10] - caci ace~tia erau
primii ~i cei mai importanti copii ai lui Iosif -; cu aceasta
economie [pogoramant] ~i subinteles Maria a stat fara pri-
mejdie de fata Ia Patima mantuitoare, caci dadi. ar fi fast
recunoscuta fecioara de cei multi, ar fi fost data pierzaniei
de pizmuitorii iudei. E posibil sa fie gasita numita de Evan-
gheli~ti ~i ca mama doar a unuia din copiii lui Iosif: Maria
lui Iacob ~i Maria lui Iosi [Me 15, 40]. Iar Marcu spune ca
e mama a lui Iacob eel Mic ~i a lui Iosi, fiindca era ~i un alt
Iacob, allui Alfeu, ~i care se numea eel Mare, pentru case
numara impreuna cu cei Doisprezece Apostoli, pentru ca
ce\ Mare nu se numara impreuna cu ei.
Iar Maria lui Cleopa [In 19, 25], numita ~i sora a Maicii
Domnului, se gase~te in scrierile fericitilor talcuitori ~i
Parinti ~i invatatori ortodoc~i astfel: Cleopa ~i dreptul Iosif
erau frati buni. Deci Cleopa ciisatorindu-se, dar murind fiira
copii, Ioachim s-a culcat dupa obiceiul evreilor impreuna
cu femeia fratelui sau ~i a nascut-o pe Maria. Dupa care,
lasand-o, s-a casatorit cu Ana, fiica lui Mathan preotul, din
care a nascut-o pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu.
Deci Maria lui Cleopa se nume~te sora a Maicii Domnului
ca una nascuta dupa fire din Ioachim, iar dupa har se nu-
meeyte fiica a lui Cleopa.
 SFANTUL lOAN DAMASCHINUL

Despre Sfanta Nasditoare

de Dumnezeu1

Sfil.nta §i prealaudata Pururea-Fecioara §i N1iscatoare de

Dumnezeu Maria fiind mai dinainte hotarata [predestinata]
prin sfatul pre§tiutor §i mai lnainte de veci allui Dumnezeu,
a fost prelnchipuita §i mai lnainte propovaduita de Duhul
Sia.nt prin diferite imagini §i cuvinte ale profetilor, In tim-
pul mai dinainte hotarat a odraslit din radacina lui David,
potrivit ragaduintelor racute catre acesta; caci spune: S-a
jurat Domnul lui David adevarul §i nu-l va lepada: din
rodul pdntecu/ui tau voi pune pe tronul tau [Ps 131, u;
2 Rg 7, 12]; §i iara§i: Odata m-am jurat intru eel sfdnt a/
· meu, ca nu voi minti pe David. Samdnta lui ramdne in
veac §i tronullui ca soarele lnaintea mea §i ca lunafiicuta
pentru ve§nicie §i care este martor credincios in cer [Ps
88, 35-36]. ~i Isaia: Toiag va rasari din Iesei §ifioare se
va inalta din radacina lui [Is u, 1].
~adar ca Iosif se trage din semintia lui David au aratat
precis preasfintitii Evanghelieyti Matei eyi Luca: Matei co-
boara pe Iosif din David prin Solomon [Mt 1, 6-16], iar
Luca, prin Natan [Lc 3, 23-31]. Amil.ndoi insa au trecut
sub tacere genealogia sfintei Fecioare.
Trebuie sa se eytie lnsa eli nu era obiceiulla evrei §i nici
In dumnezeiasca Scriptura sa se scrie In genealogie femei;

'Expunerea exactii a dreptei credinte III, 14 (87); PG 94, 1153C-

1161D; trad. pr. D. Fecioru, revizuita de diac. loan I. Idijr.
262
r
dar era o lege ca sa nu se faca casatorii lntre semintii dife-
rite [Nm 36, 6-g]. Deci Iosif, coborandu-se din semintia lui
David eyi drept fiind, caci aeya marturiseeyte despre el dum-
nezeiasca Evanghelie [Mt 1, 19], nu s-ar fi logodit lmpo-
triva legii cu sfanta Fecioara, daca ea nu cobora din aceea§i
semintie. Njadar, evanghelieytii s-au multumit sa arate nu-
mai linia descendenta a lui Iosif.
Trebuie sa se eytie eyi aceasta, eyi anume ca era o lege ca
atunci cand murea un barbat tara copii, fratele lui sa se
casatoreasca cu femeia celui raposat eyi sa se ridice samanta
fratelui sau [Fe 38, 8; Dt 25, s-6]. Deci eel care se naeytea
era dupa fire fiul celui de-al doilea, adica al celui care 1-a
nascut; iar dupa lege a! celui raposat.
Din linia genealogica a lui Natan, fiullui Dayid, Levi a
nascut pe Melhi eyi pe Pantera, Pantera a nascut pe Bar-
pantera, caci aeya se numea. Acest Barpantera a nascut pe
Ioachim, Ioachim a nascut pe sfanta Nascatoare de Dum-
nezeu. N atan a avut femeie din linia genealogica a lui
Solomon, fiul lui David, din care s-a nascut Iacov. Dar
cand a murit Natan, Melhi, eel din semintia lui Natan, fiu
a! lui Levi, dar frate a! lui Pantera, s-a casatorit cu femeia
lui Natan, mama lui Iacov eyi din ea a nascut pe Eli. Njadar,
Iacov eyi Eli au devenit frati din aceeaeyi mama: Iacov din
semintia lui Solomon, iar Eli din semintia lui Natan. Eli eel
din semintia lui Natan a murit tara copil eyi Iacov, fratele
lui, eel din semintia lui Solomon, a luat pe femeia lui eyi
a ridicat samanta fratelui lui eyi a nascut pe Iosif. Njadar,
Iosif prin fire este fiullui Iacov, care se coboara din Solo-
mon, dar dupa lege a! lui Eli, care se coboara din Natan.
Ioachim deci s-a casatorit cu cinstita eyi vrednica de lauda
Ana. Dupa cum Ana cea din vechime fiind stearpa a nascut
pe Samuil prin rugaciune eyi fagaduinta [1 Rg 1, 10-11.
20-21], tot a§a §i aceasta prin rugaciune eyi fagaduinta catre
Dumnezeu prime§te pe Nascatoarea de Dumnezeu, ca eyi In
aceasta sa nu ramana cu nimic In urma femeilor slavite.
Njadar, harul - caci aeya se ta!maceeyte numele Ana - naeyte
pe Doamna - caci aceasta lnseamna numele Maria - eyi In
263
adevar, fiind Maica Creatorului, a ajuns Doamna tuturor
tapturilor. Se na~te in casa lui Ioachim, care se gasea lil.nga
poarta oilor ~i este adusa Ia templu. Apoi, fiind sadita ~i
ingra§ata de Duhulin casa lui Dumnezeu ca un maslin
incarcat de rod, a ajuns loca~ul oricarei virtuti, departil.nd
mintea de orice dorinta lumeasca ~i trupeasca, pastril.ndu-~i
astfel feciorelnic sufletulimpreuna cu·trupul, dupa cum
se cuvenea sil.nului care avea sa primeasca pe Dumnezeu;
caci El, sfil.nt fiind, Se odihne~te intru sfinti [Is 57, 11]. Sta-
ruie deci in sfintenie ~i se arata cu vrednicie templu sfant
§i minunat a! Preainaltului Dumnezeu.
Dar pentru ca d~manul mil.ntuirii noastre pil.ndea fecioa-
rele din cauza profetiei lui Isaia care spune: Iatafecioara
va avea in pO.ntece §i va na§te fiu §i vor numi numele lui
!manuel, care se talmace§te: Cu noi este Dumnezeu [Is
7, 14], Cel care-i prinde pe cei intelepti in viclenia lor [Iov
5, 13; 1 Co 3, 19], ca sa amageasca pe eel care se ingil.mfa
totdeauna cu intelepciunea, til.nara e data de preoti spre
logodna lui Iosif cartea cea noua ce/ui care §tie carte [Is
29, 11], iar logodna a fost pazitoare a fecioarei ~i in~elare a
celui care pil.ndea fecioarele. Iar cii.nd a venit plinirea vremii
[Ga 4, 4] a fost trimis ingerul Domnului Ia ea bineves-
tindu-i zamislirea Domnului [Lc 1, 26-38], ~i a~a a zamislit
pe Fiullui Dumnezeu, Puterea enipostatica a Tatruui, nu
din vointa trupului, nici din vointa biirbatului [In 1, 13],
adica impreunare ~i samanta, ci din bunavointa Tatalui ~i
din conlucrarea Sfil.ntului Duh. ~i ea a daruit Creatorului
posibilitatea sa Se creeze, Facatorului sa Se plasmuiasca,
Fiului lui Dumnezeu ~i lui Dumnezeu sa Se intrupeze ~i sa
Se fad\ om din preacuratul ~i neintinatul ei trup ~i sil.nge,
platind datoria stramoa~ei; caci a~a cum aceea a fost pliis-
muita din Adam rara impreunare, tot a~a ~i aceasta a nas-
cut pe Noul Adam, Care s-a nascut potrivit legii na~terii,
dar mai presus de firea na~terii, caci Cel din Tatal rara
mama Se na~te din Mama tara tata: potrivit legii na~terii,
pentru ca s-a nascut prin femeie; mai presus de firea na~­
terii, pentru ca s-a nascut tara Tata; potrivit legii na~terii,
264
pentru ca s-a nascut Ia timpul sorocit na§terii - caci se
na§te cand a !mplinit noua luni §i trece In a zecea - mai
presus de legea na§terii, dici s-a nascut tara sa pricinuiasca
durere; fiindca a aceleia careia nu i-a precedat placerea nu
i-a urmat nici durerea, potrivit cuvintelor profetului: ina-
inte de a simti dureri, a nascut [Is 66, 7]; §i iara§i: lnainte
de a veni vremea durerilor, ea a fugit §i a nascut baiat
[Is 66, 7].
Din ea S-a nascut, a§adar, Fiullntrupat a! lui Dumnezeu,
nu om purtator de Dumnezeu, ci Dumnezeu !ntrupat. N-a
fast uns profet printr-o lucrare, ci prin prezenta deplina a
Celui care unge, !neat Cel care unge sa Se faca om, iar eel
care a fast uns sa Se faca Dumnezeu nu prin schimbarea
firilor, ci prin unirea dupa ipostasa. Acela§i era atat Cel care
unge, cat §i eel care a fast uns ungandu-Se ca Dumnezeu
pe Sine fnsu§i ca om. Cum deci sa nu fie Nascatoare de
Dumnezeu cea care a nascut din ea pe Dumnezeu !ntrupat?
in adevar, este In sens propriu §i real Nascatoare de Dum-
nezeu, Doamna care stapane§te toate rapturile, fiind roaba
§i maica a Creatorului. Dupa cum atunci cand S-a zamislit
Cuvantul a pazit-o fecioara pe aceea care a zamislit, tot a§a
§i atunci cand S-a nascut a pazit nevatamata fecioria ei,
trecand numai prin ea §i pastrand-o !ncuiata [Iz 44, 2].
Zamislirea s-a facut prin auz, iar na§terea prin ie§irea
obi§nuita a celor care se nasc, macar ca unii spun pove§ti
ca s-a nascut prin coasta Maicii Domnului; caci nu era cu
neputinta sa treaca prin U§a rara sa strice pecetiJe ei.
R.amane, a§adar, §i dupa na§tere fecioara cea Pururea-
Fecioara, necunoscand deloc barbat pana Ia moarte. Chiar
daca s-a scris: $i nu a cunoscut-o pdna nu a nascut pe Fiul
ei Ce/ fntdi-Nascut [Mt 1, 25], trebuie sa se §tie ca !ntai-
nascut este eel nascut !ntaiul, chiar daca ar fi unicul nas-
cut: intdi-nascut arata ca s-a nascut !ntaiul, dar nu indica
negre§it §i na§terea altora, iar pdna indica, pe de o parte,
sorocul hotarat a! unei vremi, dar nu neaga timpul ce ur-
meaza dupa aceasta. Caci zice Domnul: lata Eu sunt cu
voi in toate zilele pdna /a sfdr§itul veacului [Mt 28, 20];
265
~-
1

aceasta nu lnseamna ca se va desparti dupa sfareyitul veacu-

lui, deoarece dumnezeiescul Apostol zice: fji a§a pururea
cu Domnul vomfi [1 Tes 4, 17], adica dupa lnvierea ob-
eyteasca. Caci cum ar fi primit legatura cu barbat, ea care a
nascut pe Dumnezeu §i care a cunoscut minunea din expe-
rienta celor care au urmat? Departe fie acest gand! Nu este
lucrul unei ratiuni intelepte de a gandi asemenea lucruri eyi
nici lntr-un caz de ale face.
Dar lnsa§i fericita, care s-a lnvrednicit de darurile mai
presus de fire, durerile de care a scapat cand a nascut le-a
suferit in timpul patimii Domnului, suportand sfaeyierea
inimii din pricina compatimirii de mama, pentru ca vede
omorat ca pe un racator de rele pe Acela pe care II eytia
Dumnezeu prin naeytere, §i atunci a fast sfaeyiatii de ganduri
ca de o sabie. Acest lucru vor sa-l spuna cuvintele: $i sabie
va trece prin insu§i sufletu/ tau [Lc 2, 35]. Dar bucuria
lnvierii, care propovaduieeyte Dumnezeu pe eel care a murit
in trup, preschimba durerea.
 r''"

Vieple Maicii Domnului- sinteze I

narative ale traditiilor mariologice

ale Bisericii

Evangheliile canonice cuprinse In Noul Testament nu

sunt §i nici nu §i-au propus drept scop sa fie biografii deta-
liate, ,vieti" ale lui Iisus Hristos §i ale Mariei, Mama Sa;
intentia evangheli§tilor era aceea de a oferi un rezumat a!
predicii Apostolilor §i de a da astfel marturie despre cuvin-
tele ~i actele lui Iisus ca Fiu a! lui Dumnezeu, pentru ca
aceia care asculta sau citesc Evangheliile sa creada In El ~i
crezand sa se mantuiasca: ,Iar acestea s-au scris ca sa cre-
deti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, ~i crezand
sa aveti viata In Numele Lui" (In 20, 31). Evangheli~tii erau
lnsa con§tienti de faptul ca ,Iisus a facut lnaintea ucenici-
lor Lui ~i alte minuni care nu sunt scrise In cartea aceasta"
(In 20, 30) §i ca ,sunt ~i alte multe lucruri pe care le-a
!acut Iisus §i care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntullumea
aceasta n-ar cuprinde cartile care s-ar fi scris" (In 21, 25).
Centralitatea hristologica a Evangheliilor explica relativa
putinatate a episoadelor care o au In centru, drept martor
sau tema, pe Maica Domnului (ele se concentreaza In pro-
logul Evangheliei dupa Luca ~i In cateva momente ale Evan-
gheliei dupa loan). Pe de alta parte lnsa, In ciuda acestei
retrase prezente textuale In Evanghelii, care reflecta In mod
direct discretia ~i smerenia exemplara care au caracterizat
lntreaga existenta pamanteasca a Fecioarei Maria, - !ap-
tura ~i viata de taina §i delicatete - Maica Domnului n-a
267
lipsit niciodata din predica apostolilor §i din con§tiinta Bise-
--
ricii cre§tine, chiar dacii taina ei s-a transmis fiilor Bisericii
mai cu seama pe calea traditiei orale nescrise.
Inca de timpuriu, dasdilii §i Parintii Bisericii au inteles
ca adevarata credinta §i marturisire a lui Iisus Hristos ca
Fiul intrupat §i inviat a! Tatalui ceresc nu o pot exclude pe
Maica Sa dupa trup, pe Fecioara Maria, in care au vazut
implinirea prorociilor §i a§teptarilor mesianice, precum §i
culmea sfinteniei Vechiului Testament. Liniile principale
ale unei reflectii mariologice in Biserica veche le gasim
inca din secolul II Ia Sfintii Iustin Martirul §i Filozoful sau
Irineu a! Lyonului, dar impulsul principal in precizarea §i
impunerea dogmei mariologice §i a veneratiei §i cultului
Fecioarei Maria a fost oferit in secolul V odata cu aprinsele
controverse hristologice purtate in jurul intelegerii sensu-
lui ortodox al Persoanei divino-umane a lui Iisus Hristos
Mil.ntuitorul. Impotriva lui Nestorie a! Constantinopolului,
care o considera pe Fecioara Maria drept o simpla ,nasca-
toare de om" (anthropotokos) sau ,nascatoare de Hristos"
(Christotokos), Sfil.ntul Chiril a! Alexandriei (t 444) §i Si-
nodul III Ecumenic (Efes, 431) au proclamat-o ,Nascatoare
de Dumnezeu" (Theotokos) §i ,Pururea-Fecioara" (Aeipar-
thenos).
Aceasta dubla calitate a Maicii Domnului era inteleasa
drept o implicatie §i o consecinta dogmatica indispensabilii
intelegerii ortodoxe autentice a unirii divinului §i umanu-
Iui in Persoana lui Hristos sub forma unei uniri ipostatice.
Dogmatic vorbind, mariologia patristica era un capitol de
hristologie §i era indisolubil legata de aceasta din urma.
Hristologia patristica insa concentra esenta Evangheliei in
dublul mister a! inomenirii lui Dumriezeu §i a! indumne-
zeirii omului in Persoana divino-umana a lui Hristos §i in
persoanele celor incorporati prin credinta §i Sfintele Taine
in Trupul eclezial a! Acestuia. in Biserica insa misterul cen-
tral a! divino-umanitatii inomenitoare §i indumnezeitoare
nu e o teza speculativa abstracta. Inomenirea lui Dumnezeu
§i indumnezeirea omului sunt fiecare o intrupare personala
268
concreta: daca misterul inomenirii lui Dumnezeu este rea-
lizat in Persoana lui Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu in-
trupat, misterul indumnezeirii omului e realizat exemplar
in persoana Fecioarei Maria Nascatoare de Dumnezeu ~i
prima fl\ptura omeneasca deplin indumnezeita prin har1•
Dar fixarea dogmatica a hristologiei ~i mariologiei in se-
colul IV ratifica doar ~i dirija liturgic o devotiune popular a
anterioara creata spontan in Biserica in jurul persoanelor
lui Iisus Hristos ~i Fecioarei Maria in care se manifesta
mantuirea realizata. Una din formele acestei evlavii a fost
§i aparitia evangheliilor apocrife de origine populara2 • Dis-
tincte de evangheliile apocrife de provenienta gnostica ~i
de natura ezoteric-mitologica, evangheliile apocrife popu-
lare izvorau doar din curiozitatea credinciosului simplu,
doritor de a cunoa~te cat mai multe amanunte din viata lui
Iisus ~i a Fecioarei Maria ~i, chiar daca elementul mira-
culos ~i fantastic abunda, ele par a exploata ~i transfigura
literar elemente din traditia apostolica orala. Aceste evan-
ghelii apocrife populare, care alcatuiesc un veritabil ,roman
hristologic" sau de ,aventuri duhovnice~ti"3, au cunoscut
un succes deosebit in randul maselor de credincio~i ~i au
fost supuse unui proces de decantare ~i receptare critica
selectiva de catre Parintii Bisericii; denuntand in ele inva-
zia fabulosului ~i legendarului, precum §i distorsiunea ~i
coruperea lor de catre ereticii gnostici, Sfintii Parinti au

1
Pentru detalii, a se vedea cursul de mariologie patristicii al
pr. prof. I. G. CoMAN (ed. t Nicolae Comeanu) in: ,Cuvilntul trup s-a
fii.cut". Hristologie §i mariologie patristicli, Ed. Mitropoliei Banatu-
lui, Timi~oara, 1993, p. 307-426.
' Editate pentru prima data de K. TiSCHENDORFF, Evangelia apo-
crypha, Leipzig, 1853, 18762 ; ~i, mai recent, A. DE SANTOS OTERo, Los
evangelios apocrifos, Madrid, 1956, 1991' ~i M. ERBEITA, Gli apocrifi
del Nuovo Testamento, 4 vol., Torino, 1966-1981.
Principalele piese ale dosarului evangheliilor apocrife sunt acce-
sibile in traducerea rom3.neasdi adnotata §i comentata realizata de
CRJSTIAN BADIUTA: Evanghelii apocrife, ed. I: Ed. Humanitas, Bucu-
re~ti, 1996; ed. II complet reviizuta §i ilustrata: Ed. Polirom, la§i, 1999.
3 C. BADIUTA, op. cit., 1999, p. 15.

269
recuperat ~i retinut anumite episoade semnificative absor-
bindu-le in omiletidi, imnografie ~i iconografie, transfor-
miindu-le astfel in parte integranta a Traditiei Bisericii4.
Faptul este valabilin primul rand pentru veneratia Maicii
Domnului, unde patru din marile praznice: zamislirea
(9 decembrie), na~terea (8 septembrie), aducerea Ia tem-
plu sau intrarea in biseridi (21 noiembrie) ~i adormirea ei
(15 august) pleaca in exclusivitate de Ia episoade ~i ele-
mente cunoscute numai din evangheliile apocrife populare
care ofereau detalii despre inceputul ~i sfiir~itul vietii Fe-
cioarei Maria. Aceste texte apocrife care au in centru figura
Maicii Domnului pot fi grupate in doua vaste cicluri, cu-
prinziind fiecare o serie intreaga de redactii ~i prelucrari
succesive: ciclul na~terii ~i a! copilariei ~i, respectiv, ciclul
adormirii. Ciclul na~terii ~i al copilii.riei are Ia baza faimoasa
Protoevanghelie a lui Jacobs. Text compozit - alaturi de
Evanghelia lui Iacob (cap. 1-16) despre viata Mariei pi\na
Ia na~terea lui Iisus, au fost juxtapuse o Evanghelia a lui
Iosif (cap. 17-21) despre na~terea lui Iisus ~i minunile
legate de ea, ~i o Evanghelie a lui Zaharia (cap. 22-24)
despre uciderea pruncilor ~i a lui Zaharia, tatallui loan
Botezatorul-, Protoevanghelia lui Jacob a fost descoperita
intr-un papirus din colectia Bodmer (Papyrus Bodmer V,
Geneva), copiat in secolul III, publicat in 1958; E. de Strycker,
1961, data partea ei cea mai veche in anii 130-140, iar an-
samblul din anii 150-200, ultimul reprezenti\nd in opinia
sa prescurtarea unei versiuni mai lungi. Scopul Protoe-
vangheliei lui Jacob pare a fi fost acela de a demonstra
fecioria Mariei inainte (cap. XVI, proba apei), in timpul
(cap. XIX-XX, ,verificarea" ei de catre Salome necredin-
cioasa) ~i dupa na~terea (explicatia expresiei ,fratii Dom-
nului") lui Iisus. Protoevanghelia lui Jacob a inspirat o
serie de alte evanghelii apocrife ~i a cunoscut mai multe

4 Ibid., p. 17-28, despre valoarea lor dogmaticli, liturgic8. §i literar3..

s Ibid., p. 35-58 traducere romB.neasci:i §i note, p. 31-34 introdu-
cere. 0 traducere noua mai sus, p. 221-235.
'

prelucrari latine, printre care a~a-numita Evanghelie a

Na§terii Mariei (De nativitate Mariae) ~i Evanghelia lui
Pseudo-Toma (secolul VI)6, o sinteza a evangheliilor apo-
crife ale na§terii §i copilariei Mariei ~i ale lui Iisus. i;li mai
complex apare grupul celor 67 de texte grece~ti, siriene,
copte, latine, arabe, armene, etiopiene §i georgiene din
ciclul Adormirii Maicii Domnului. Inventariate de Jean-
Michel van Esbroeck in 1981, ele au fost recent studiate
exhaustiv de Simon Cl. Mimouni intr-o m 0 numentala mo-
nografie7, acela~i savant pregatind ~i o editie critica a
intregului corpus. Aici lucrurile sunt mai complicate, de-
oarece daca toate aceste texte de ,adormire" sau ,mutare"
(dormitionesjtransitus Mariae) au in comun anuntarea
prealabila a adormirii de catre un Inger, sosirea miracu-
loasa a tuturor apostolilor Ia Maria pentru a o mai vedea §i
auzi inainte de moarte, precum ~i ostilitatea evreilor fata
de trupul Mariei in momentul ingroparii lui, domina in
schimb o mare diversitate in ce prive~te locul mortii (casa
Mariei amplasata fie in Betleem, fie pe Muntele Maslinilor,
fie in Sion) ~i a! ingroparii trupului (mormantul Mariei
situat fie in Valea lui Iosafat, fie in Muntele Maslinilor, fie
in Ghetimani), ~i, mai cu seama, in ce prive~te durata ~e­
derii trupului in mormant (3 zile de obicei, dar 206 de zile
in traditia copta ~i etiopiana care serbeaza pana azi Ador-
mirea pe 16/29 ianuarie iar Inaltarea Ia cer pe 9/22 au-
gust) ~i imprejurarile sfar~itului Mariei uncle sunt atestate
trei cazuri distincte:
1) Simpla adormire: dupa moartea in casa din Betleem
sufletul Mariei merge preamarit Ia Tatal, iar trupul ei
ingropat in valea Muntelui Maslinilor e transportat in rai
uncle a~teapta invierea cea de ob~te a trupurilor; acesta e

6 Ibid., p. 131-162 traducere romaneasca ~i note, p. 129-130 in-

troducere. Partea I (cap. 1-17) prelucreaza Protoevanghelia lui Jacob,

iar partea a II-a prelucreaza a§a-numita Evanghelie a copili'iriei a lui
(Pseudo-)Toma (trad. ibid., p. 89-98, introducere p. 85-87).
7 SIMON CL. MIMOUNI, Dormition et Assomption de Marie. Histoire
des traditions anciennes (Tht\ologie historique 98), Paris, 1995.
271
grupul eel mai vechi atestat de toate textele siriene §i de eel
mai vechi text grecesc. Textul celei mai vechi ,adormiri"
este a§a-numitaAdormire a lui (Pseudo-)Iacob (S 3) in
6 ci:lrj:i 8 , pastrata intr-un manuscris din a douajumatate a
secolului VI; ea afirma glorificarea sufletului Mariei eyi
transportarea trupului ei in paradis Hlnga Pomul Vietii
pentru a fi pastrat nestricacios In a§teptarea fericirii vii-
toare desavii.r§ite Ia lnvierea generala a trupurilor; trupul
Mariei e lnviat doar provizoriu pentru ca Maria sa faca
impreuna cu Apostolii o vizita in lumea de dincolo unde vad
raiul eyi iadul. Adormirea lui Jacob e un text de inspiratie
clar iudaica eyi apocaliptica, situat undeva Ia mijloc intre
literatura apocaliptica (apocalipsele iudaice, ale apostolilor
§i ale Fecioarei) §i cea hagiografica. Ea poate avea drept
origine un text iudeo-cre§tin din secolul II. Aceeaeyi orien-
tare strict ,dormitionista" e prezenta §i In cea mai veche
,adormire" greacil, aeya-numitaAdormire a lui (Pseudo-)Ioan
(G 1)9, care a cunoscut o uriaeyil difuzare (peste 100 de ma-
nuscrise), fiind §i singurul apocrif utilizat ca text liturgic,
de§i copieytii nu se abtin sa nu semnaleze rezervele lor fata
de final: sufletul Mariei e luat de Iisus Ia Tata.J, iar trupul
lngropat e ridicat dupa trei zile In rai, lii.ngil Pomul Vietii,
pentru a aeytepta aici in nestricaciune, lumina §i mireasma,
invierea universalil.
2) Adormire §i inaltare cu trupulla cer ca momente dis-
tincte eyi separate de un interval de 206 de zile; grup inter-
mediar atestat doar de textele copte eyi etiopiene (din prima
jumatate a secolului VI) .
. 3) Inaltare Ia cer sau asumptie a Mariei Ia cer, fie a) rara
lnviere: Maria moare doar aparent, fiind de fapt nemuri-
toare §i mutata cu sufletul §i (dupa trei zile) cu trupulla cer;

8 Ibid., p. 91-101; cartea I prolog; II convocarea Apostolilor;

III minunile Mariei; N adormirea; V-VI apocalipsa Mariei: vizitarea
raiului (V) ~i a iadului (VI).
' Ibid., p. 118-127; trad. romaneasca C. Badilita, 1999, p. 225-236;
introducere p. 221-223.
272
fie b) cu inviere: Maria moare aievea, dar este mutata Ia
cer, inviata §i preamarita. Orientarea ,asumptionista" este
comuna majoritatii textelor grece§ti eyi latine care apaqin
acestui grup eel mai recent, incepand cu a doua jumatate a
secolului VI eyi sfar§ind in Rasaritul bizantin cu marile tri-
logii inchinate Adormirii in secolul VIII de Sfintii Andrei
Cretanul (G 7), loan Damaschinul (G B) eyi Gherman a!
Constantinopolului (G g) care toate afirma clar asumptia
sau inaltarea cu moarte §i inviere a Mariei Ia cer. Prima
atestare a asumptiei cu inviere o gasim intr-o alta versiune
greaca a Adormirii lui (Pseudo-)Joan (G 4 sau R), pastrata
intr-un singur manuscris editat in 1955 de A. Wenger 10 •
Cele n finaluri diferite: fie ,dormitioniste", fie ,asumptio-
niste" ale Omiliei Ia Adormire a lui Joan al Tesalonicului
(t cca 63o)n sunt un indiciu a! dificultatilor procesului de
reinterpretare teologica a literaturii apocrife de catre te-
ologii bizantini. In plin secol XV, patriarhul Ghenadie
Scholarios afirma Ia randul sau existenta celor doua curente
,dormitionist" §i ,asumptionist" in intelegerea soartei tru-
pului Mariei12 • In secolul IV, ,asumptionismul" se impusese
autoritar atat in Occident, cat eyi in Orient, determinand
insa reactii de protest §i pledoarii in favoarea revenirii Ia
,dormitionismul" arhaic din partea lui Paschasius Radhertus

10 Ibid., p. 127-135; traducere romaneasdi mai sus, p. 236-250.

11
Ibid., p. 135-147; trad. romi\neasca C. Badilita, 1999, p. 249-264;
introducere p. 247-248.
12 Ibid., p. 20-21: ,Dupli a§ezarea in piim8.nt, trupul Fecioarei a

fast cliutat, dar n-a fast giisit, fiind mutat altundeva nu fiirii motiv,
pentru ca trupul care i-a dat lui Dumnezeu trup sa primeasdl ceva
mai mult dec§.t celelalte trupuri, dar in ce anume consta privilegiul
sau numai Dumnezeu ~?tie. Noi, oamenii, presupunem cind una,
c&nd alta. Unii cred eli preasf§.ntul trup al fast mutat in raiul piimfi.n-
tesc, uncle a§teapUi cea de-a dona venire a lui Hristas, netrebuind sa
invie atunci ca ~i celelalte; ciici riimiine in starea in care era Ia ultima
ei suflare ~i atunci va fi iarii~i insutletit de un suflet. Altii zic cii tru-
pul a fast lnsufletit a treia zi, sufletul pagar§.ndu-se iarii~i din cer §i,
dupii ce a trecut prin prefacerea ~i schimbarea pe care le niidiijduim
pentru trupuri dupii lnviere, a fast lniiltat Ia cer impreunii cu sufletul."

273
 l
I
I
(secolul IX) in Occident eyi loan Geometrul (secolul X) in
Bizantl3.
Cercetii.rile au arii.tat cii. cele douii. conceptii ,asumptio- I
niste" despre Adormirea Maicii Domnului reflectii. o disputa
Ia sfiireyitul secolului V eyi inceputul secolului V in interiorul
a douii. grupii.ri monofizite: asumptia ,imortalistii.", fara
inviere, era sustinuta de monofizitii extremi iulianieyti
(partizanii lui Iulian de Halicarnas) care afirmau incorup-
tibilitatea trupului lui Hristos eyi a! Mariei; iar asumptia
,mortalistii." cu inviere era sustinuta de monofizitii mode-
rati severinieni (adeptii lui Sever a! Antiohiei)'4. Aparut in
mediile monofizite din Ierusalim Ia sfareyitul secolului V,
praznicul Adormirii pe 15 august a fost recuperat de orto-
doceyii chalcedonieni Ia sfareyitul secolului VI in contraofen-
siva lor palestinianii.: acum chalcedonienii recupereaza de
Ia monofiziti biserica eyi mormantul Maicii Domnului din
Ghetimani, iar imparatul Mauricius (580-602) generali-
zeaza printr-un edict praznicul Adormirii Maicii Domnului
pe 15 august in tot imperiul.
,Dormitionismul" chalcedonian eyi ,asumptionismul" mo-
nofizit se oglindesc apoi simetric in cele doua traditii privi-
toare Ia relicvele mariale: acoperii.mantul eyi braul Maicii
Domnului aduse Ia Constantinopol pentru a servi drept
,palludia" cu ocazia proclamarii, in secolul VI, a capitalei
bizantine ca Oraey a! Fecioarei; depuse eyi venerate in bise-
ricile de Ia Vlaherne eyi, respectiv, Chalkoprateia, celor
douii. relieve li se vor consacra eyi doua sarbii.tori speciale:
2 iulie, prii.znuirea acoperamantului (Ia Vlaherne) eyi 30 au-
gust, prii.znuirea braului (Ia Chalkoprateia). Traditia ,aco-
peramantului" Mariei (aeya-numitul maphorion), transmis
de Fecioara inainte de moartea sa unei femei din anturajul
sau eyi de catre aceasta familiei ei, reflecta curentul ,dormi-
tionist" vechi eyi chalcedonian, iar transferul ei Ia Constan-
tinopol in sanctuarul de Ia Vlaherne In a doua jumii.tate a

l3Ibid., p. 20, 259-261.

"'Ibid., p. 664-674.
274
secolului V (cca 472) e atestat de legenda lui Galbios §i
Candidos 1s. Salvat de incursiunea avarilor din 5 iunie 619
§i rea§ezat solemn Ia Vlaheme pe 2 iulie 620 (data praznu-
irii lui pana azi in cultul ortodox), maphorion-ul e eel ce
asigura in 626, tot in zona fortificatiilor de Ia Vlaheme,
victoria bizantinilor asupra avarilor care asediau capitala
itnperiului. Traditia ,braului" Maicii Domnului, de fapt
turbanul ei, legata de cea a mormantului go! §i a giulgiului
de ingropare (entaphia) descoperite in el, oglinde§te cu-
rentul ,asumptionist" de origine monofizita, iar transferul
ei Ia Constantinopolla inceputul secolului VI sub impara-
tesele Evdokia sau Pulheria e atestat de legenda pastrata
in a§a-numita Historia Euthymiaca 16 • Cu scopul de a uni
loca§urile de cult apartinand unor comunitati rivale, exista
Ia Ierusalim o procesiune anuala de Ia casa Mariei (locul
adormirii ei) din Betleem sau, ulterior, Sion, spre mor-
mantul ei din Ghetimani (locul asumptiei trupului ei),
oglindita simetric Ia Constantinopol in procesiunea sapta-
manala din fiecare vineri de Ia Vlaherne (locul acopera-
mantului) spre Chalkoprateia (locul braului).
Un loc special in cadrul traditiilor privitoare Ia Maica
Domnului il ocupa pe Hlnga textele apocrife, omiletice §i
liturgice, a§a-numitele ,Vieti ale Maicii Domnului". Com-
pozitii putin originale §i relativ tarzii, ele au fost conside-
rate de un interes secundar §i, ca atare, n-au atras atentia
savantilor, fiind putin editate §i studiate. Unicul studiu
recent este trecerea in revista cu caracter preliminar a
,Vietilor Maicii Domnului" din primul mileniu cre§tin in-
treprinsa de acela§i Simon Cl. Mimouni 17, Interesul pentru
gen a aparut, se pare, inca destul de devreme §i s-a mani-
festat initial prin juxtapunerea in manuscrise in ordine

ts Ibid., p. 604-652; trad. rom§.neasca aici mai sus, p. 251-255.

16 Ibid., p. 552-562; trad. rom§.neasdl:aici mai sus, p. 256-258.
'' .,Les Vies de Ia Vierge. Etat de question", Apocrypha 5 (1994),
p. 211-248; multumesc lui Mihail Neamtu pentru amabilitatea de
a~mi fi procurat o fotocopie a acestui important articol.

275
cronologica a unor texte apocrife, fara unificare redactio-
l
I
nala insa, cum atesta ms. British Museum Syr Add 14484
(sfiir§itul secolului V- inceputul secolului VI), in care sunt I
copiate unul dupa altul Protoevanghelia lui Jacob, Evan-
ghelia copilariei a lui (Pseudo-)Toma §iAdormirea in 6 carti
a lui (Pseudo-)Jacob. Cu toate acestea, pentru perioada
dinainte de anul 1000 se 1nregistreaza doar cinci Vieti ale
Maicii Domnului: una siriana de origine nestoriana, dificil
de datat, §i patru compozitii grece§ti, din care doar trei au
fost editate pana acum (§i au fost traduse in volumul de 1
fata): Viata atribuita Stantului Maxim Marturisitorul (1n- j
ceputul secolului VII), Viata lui Epifanie Monahul (sfar§i-
tul secolului VIII), Viata lui loan Geometrul §i Viata lui
Simeon Metafrastul (ambele de Ia sfar§itul secohdui X).
,De fapt sunt vieti ale Mariei 1n care sunt 1ntretesute vieti
ale lui Iisus. Din punct de vedere structural, ca o regula
generala, aceste texte 1ncep printr-o na§tere §i o copilarie
a Mariei §i se termina printr-o Adormire sau o Inaltare a
Mariei, trecand prin episoadele na§terii, copilariei, botezu-
lui, ministeriului, patimii §i Invierii lui Iisus. [... ] Din punct
de vedere doctrinar, Vietile Mariei care ar merita mai
degraba numele de Vieti ale Mariei §i ale lui Iisus, impun
o solida legatura 1ntre Maica §i Fiu, 1ntre mariologie §i
hristologie. in acest gen de scrieri exista, rara 1ndoiala, o
dialectica 1ntre doctrinele hristologica §i marilogica, 1n
sensu! ca valoarea uneia e stabilita prin cealalta"18•
Cea mai veche Viata a Maicii Domnului pare a fi Viata
atribuita ,fericitului parintelui nostru Maxim filozoful §i
marturisitorul" (580-662), a! carei original grec s-a pier-
dut §i Ia care avem acces numai prin traducerea ei georgi-
ana realizata spre anul 980 de monahul Eftimie Ivireanul.
(t 1028). Textul ei a fost recent editat §i tradus 1n franceza
de eruditul iezuit Jean-Michel van Esbroeck19. Editorul J
'8 Ibid., p. 214-215.
19 MAxl:ME LE CONFESSEUR,Vie de la Vierge (Corpus Scriptorum
Christianorum Orientalium 478-479), Louvain, 1986; trad. roma-
 desfileyoara o ampla argumentatie in favoarea autenticitatii
maximiene a acestei Vieti, dar trebuie spus ca ea ofera mai
degraba plauzibilitati 20 dedit o demonstratie irefutabila:
caracterul de compilatie, precum eyi putinatatea punctelor
de contact ale Viepi cu opera autentica a Sfilntului Maxim
sunt incontestabile. Pe de alta parte, daca paternitatea ma-
ximiana e problematica, caracteristicile topologice (situarea
casei Mariei in Sion, cumparata anterior de loan, ucenicul
iubit, § 70, 82, 93, 95, 96, 127, traditie tardiva, care nu
apare inainte de inceputul secolului VII eyi e atestata ulte-
rior de Modest eyi Sofronie ai Ierusalimului), precum eyi
evitarea de catre autor a unei optiuni traneyante strict ,dor-
mitionista" sau clar ,asumptionista" in privinta interpreta-
riisoartei finale a Mariei (cf. § 110, 117, unde seafirma clar
credinta in adormire, dar nu se ignora credinta in asump-
tie), pledeaza toate pentru o datare in prima jumatate a
secolului VIJ2 1• Mai precis, inainte de asediile avare ale
Constantinopolului din 619 eyi 626, intrucat nu exista nici
un fel de ecou cu privire Ia rolul de protectie militara a!
capitalei bizantine de catre Fecioara Maria, dat fiind ca in
omilia mariala a sincelului Teodor (BHG 1058), care se in-
cheie cu un panegiric care exalta rolul Maicii Domnului in
victoria bizantina in aceste asedii, se regasesc pasaje intregi
din aceasta Viata atribuita Sfantului Maxim. § 126-127
aratil. !impede ca Viata a fost redactata in vederea prazni-
cului Adormirii Maicii Domnului. Aeya cum sugereaza lun-
gul ei titlu, Viata se prezinta sub forma a ceea ce am putea
numi o ,biografie doxologica", fiind in acelaeyi timp atat o
lucrare de lirism omiletic eyi hagiografic, cat eyi una de hagio-

. neasdi diac. loan I. lcli jr: SFANTuL MAXIM MARTURISITORUL, Viafa

Maicii Domnului, Ed. Deisis, Sibiu, 1998, 1999 2 , §i postfata mea:
,0 biografie doxologidi a Fecioarei Maria in opera Stantului Maxim
Marturisitorul?" (p. 143-158), \n care rezumam \n cheie dubitativa
argumentele editorului J.-M. van Esbroeck.
20 J.-M. VAN ESBROECK, ,Un texte neuf et ses problemes", Corpus

Scriptorum Christianorum Orientalium 479, Louvain, 1986, p: IX-XII.

21
SIMONCL. MIMOUNI, ,Les Vies de la Vierge", 1994, p. 221-222.
277
 grafie clasid\. Compozitia e deopotriva un text devotional
eyi dogmatic, in acela§i timp o marturie a unei vibrante
afectiuni eyi veneratii fata de Maica Domnului, cat eyi o
expunere a sensurilor principalelor evenimente nu numai
din viata Fecioarei Maria, cat eyi din cea a lui Iisus Hristos
Insueyi, intrucat, a§a cum insista autorul, de Ia Iisus Hristos
§i ,prin El vine fericirea eyi slava neprihanitei Sale Maici"
(§ 2). Exista in aceasta Viati'i atribuita Sfantului Maxim
detalii singulare intalnire numai aici ca, de exemplu, vocea
dumnezeiasca auzita de Fecioara Ia varsta de 12 ani in
Sfii.nta Sfintelor eyi care-i spune: ,Din tine se va naeyte Fiul
Meu!", anticipand astfel Buna Vestire a Intruparii (aceea
secventa: voce dumnezeiasca eyi veste ingereasca prefateaza
eyi episodul Adormirii); mirii de Ia nunta din Cana Galileii
renunta encratic Ia casatorie in urma minunii savareyite de
Iisus, el devenind ucenic a! lui Iisus, iar ea a Mariei; insis-
tenta pe casa lui loan din Sion (n. b.: cartierul esenian din
Ierusalim!) unde va fi eyi prima biserica, cumparata de foarte
bogatul Zevedei din Galileea; detaliu potrivit caruia Maria
Magdalena ar fi suferit martiriu Ia Roma; precum eyi acela
cain momentul adormirii Maica Domnului ar fi avut 8o de
ani(§ 102).
Viata Fecioarei Maria atribuita Sfii.ntului Maxim ieyi de-
clara inca de Ia inceput (§ 2) sursele: Scriptura, Parintii -
mai cu seama Grigorie a! Neocezareii, Atanasie a! Alexan-
driei, Grigorie a! Nyssei §i Dionisie Areopagitul - eyi, in
fine, Protoevanghelia lui Jacob, apocrif din care scriitorul
extrage anumite elemente, deja acceptate eyi aprobate de
Sfintii Parinti mai sus-mentionati.
Relatarea incepe cu o naratiune privitoare Ia casatoria
.parintilor ei, Ioachim eyi Ana, dependenta in mare masura
de Protoevanghelia lui Jacob. Acelaeyi lucru e valabil eyi de-
spre materialul privitor Ia copilaria Mariei, deeyi aici auto-
rul accentueaza hotarat sporirea Mariei in virtuti, slava ei
launtrica, interpretata in termenii Psalmului 44 a! hiero-
gamiei mesianice. (Acest fapt ar putea aminti de teologia
Sfantului Maxim Marturisitorul, care preia de Ia Origen
278
teoria potrivit direia virtutile suut deja prin ele lnsele un
fel de Intrupare a Logosului divin.) De asemenea, autorul
evoca elementele unei teologii a Sionului extrase din dife-
rite parti ale Vechiului Testament, pentru a evidentia sem-
nificatia cre§terii §i educatiei Mariei In Ierusalim, locul ales
de Dumnezeu pentru sala§luirea sa. Logodirea Mariei cu
Iosif §i episodul Buuei Vestiri li dau autorului posibilitatea
de a-§i expune hristologia, apropiata de cea maximiana.
La aceasta, el adauga cateva reflectii privitoare Ia imnul de
slava a! Fecioarei (,Mare§te suflete a! meu pe Domnul..."),
respectiv Ia fericirea ei de intreaga lume §i Ia rasturnarea
puterilor §i demnitatilor profetite in cantarea ei, pe care
autorulle lntelege ca lmplinite In propovaduirea apostolica
prin descoperirea tainelor lui Dumnezeu celor saraci, §i de
asemenea paganilor. Urmeaza apoi episodul Na§terii, uude
autorul subliniaza mai multe puncte, tratate toate cu o
deosebita sensibilitate teologica. Printre ele mentionam:
succesiuuea providentiala a Imperiului Roman universalist
principilor lui Iuda, de§i Imparatia lui Hristos nu este doar
asupra romanilor, ci asupra intregii creaturi; minunata
de§ertare de sine (kenoza) prin care Logosul inaccesibil §i
necuprins a! lui Dumnezeu S-a circumscris pe Sine In pe§-
tera din Betleem; !ipsa de dureri §i bucuria Mariei Ia na§-
tere, interpretata in termenii cantarii lui Moise din Deute-
ronom 32, 2; marturia stelei urmate de magi inteleasa nu
ca un fenomen natural, lntrucat prin acesta magii au fost
eliberati de astrologie, ci ca uu fenomen oranduit in chip
rational spre a sluji scopului divin a! Creatorului; rastur-
narea valorilor reprezentata de adorarea de catre magi a lui
Hristos Pruncul, Care, de§i Imparat bogat ca Unul ce este
Logos a! Tatalui, intrand in aceasta lume a ales saracia,
redand astfel demnitatea saracilor; §i, in fine, masacrul
pruncilor nevinovati prezentat ca o marturie data Logo-
sului ca Lumina inteligibila de catre cei de-abia nascuti Ia
lumina cea trecatoare a zilei.
In episodul prezentarii Pruncului Ia Templu, autorul
Vietii comenteaza profetia dreptului Simeon, potrivit careia
279
 Pruncul prezentat va fi spre diderea ~i ridicarea multora:
voia dumnezeiasdi este pentru viata ~i lndumnezeirea a
toate, dar diderea ~i ridicarea multora depinde de fiecare
dintre noi. Mentionand sabia care va trece prin sufletul
Fecioarei, profetia dreptului Simeon anticipeaza In acela~i
timp rolul Fecioarei Maria In Patima lui Hristos, rol diruia
Viata atribuita Sfantului Maxim li va da o atentie conside-
rabila. In ce prive~te relatarea fugii Familiei Sfinte In Egipt,
autorul se lntoarce Ia Protoevanghelia lui Jacob, utilizand
In acela~i timp §i datele istorice oferite de istoricul evreu
Iosif Flavin pentru a explica situatia politica din Iudeea In
vremea Na§terii Mantuitorului. Intors In Nazaret, In casa
Sfintei Familii, Logosul lntrupat spore§te In virtuti prin
supunerea Sa fata de Legea lui Moise, Maica Satransfor-
mandu-se treptat din lnvatatoare, Maicii a Intelepciunii, In
ucenica, Fiica a Intelepciunii.
Relatarea privitoare Ia activitatea publica a lui Hristos se
concentreaza pe trei aspecte: Botezul; minunile §i lnvata-
tura Domnului; §i ucenicia femeilor pe care autorulle vede
ca fiind lncredintate Mariei spre calauzire §i mijlocire pe
langa Fiul ei. Tocmai existenta acestor doua grupuri: cercul
ucenicilor barbati In jurul lui Hristos §i cercul ucenicelor
femei In jurul Fecioarei, explica In opinia autorului faptul
ca evangheli§tii confunda uneori numele §i identitatile dife-
ritelor femei pe care le mentioneaza mai cu seama relatarea
rastignirii, §i care s-ar datora faptului ca nu lntotdeauna
barbatii §i femeile erau lmpreuna, a§a cum demonstreaza
fuga ucenicilor, cu exceptia lui loan, de Ia rastignirea lui
Hristos.
In relatarea Patimii, autorul Vietii e preocupat sa situeze
rolul Fecioarei Maria lntr-o reconstituire din perspectiva
acesteia a lntregii naratiuni a Patimii. El insereaza In rela-
tare o tanguire personala a Patimii de natura retorica, pe
care o prelunge§te intr-o reconstituire a starii suflete§ti
atribuita Mariei in vremea Patimii, §i care alcatuie~te o
impresionanta combinatie de elemente emotionale bine
temperate, In care sensibilitatea este lncadrata §i explici-
280
tata teologic. 0 atentie deosebita e acordata lncredintarii
Fecioarei Maria de catre Iisus pe Cruce lui loan, act prin
care Iisus in acela§i timp o consoleaza pe Maica Sa cu o
consolare vazuta §i il rasplate§te pe loan pentru iubirea §i
devotamentul sau.
Autorul crede apoi ca Fecioara Maria n-a parasit nicio-
data mormantul in care se afla trupul mort al Fiului ei,
devenind astfel, ln ciuda tacerii Evangheliilor, cea dintai
martora a Invierii; acest detaliu n-ar fi fost mentionat de
Evangheli§ti, pe de o parte, pentru ca era mult prea bine
cunoscut pentru a mai fi mentionat, iar, pe de alta parte,
pentru ca invocarea marturiei mamei ar fi putrit prejudicia
credibilitatea relatarii.
Extinzand apoi referinta din Fapte 1, 4 Ia Ap()stolii adu-
nati ln rugaciune lmpreuna cu Maria, Mama lui Iisus,
autorul vede ln Maica Domnului nu numai inspiratoarea §i
modelul vietii religioase a cercului apostolic, dar §i cea care,
din casa lui loan din lerusalim, li trimite pe Apostoli Ia mi-
siune, detinand o pozitie superioara Apostolilor §i lmpre-
una-suferind cu ace§tia in patimirile indurate de ei in cursu!
misiunilor lor, exact a§a cum suferise impreuna cu Fiul ei
in vremea Patimii Lui. Ea parase§te lerusalimul impreuna
cu loan pentru a arata ca nu e mai prejos decat Apostolii,
dar se lntoarce ln lerusalim rara el, pentru a arata ca de
fapt e mai presus de ace§tia, constituind punctul de refe-
rinta a! Bisericii Apostolice.
Relatarea Adormirii Maicii Domnului, cu descrierea
adunarii Apostolilor §i ucenicilor Ia capataiul ei, il evoca
pe Dionisie Areopagitul (Despre Numele divine III, 2), iar
hristofania din clipa Adormirii exploateaza abundenta lite-
ratura a Rasaritului cre§tin privitoare Ia aceasta tema
(transitus Mariae). Paralelismul hristologiejmariologie este
din nou evident. Odihna Fecioarei n-a ramas netulburata
din pricina incidentelor provocate de evreii impio§i, mai
cu seama de unul dintre ei. Acesta lncearca sa rastoarne
sicriul cu trupul neinsufletit al Fecioarei, dar este izbit cu
sabia de un Inger care li taie mainile, fiind apoi vindecat
281
printr-o rugaciune adresata Mariei de catre Apostolul Petru.
Deeyi trupul Fecioarei a fost aeyezat in mormant, trei zile
mai tarziu, Ia sosirea unui Apostol intarziat, mormantul e
gasit go!. in locul trupului, Apostolii gasesc in mormant
veeymantul eyi cingatoarea sau braul ei. Aceasta doua vor fi
redescoperite Ia o familie evreiasca din Galileea de ditre
doi patricieni bizantini - Galbios eyi Candidos - convertiti
de Ia arianism Ia Ortodoxia niceeana in timpul domniei
imparatului Leon I (457-474): acestea erau relicvele vene-
rate in timpul Sfil.ntului Maxim in bisericile constantino-
politane ale Fecioarei din Vlaherne (Ia extremitatea. nord-
vestica a incintei fortificate a Capitalei) eyi de Ia Chalkopra-
teia (langa Sfilnta Sofia) 22 •
Viata se incheie cu un imn de o remarcabila poezie teo-
logica eyi inspiratie lirica, urmat de o scurta teologie a
Adormirii prezentata drept confirmare a inaltarii noastre
impreuna cu Hristos eyi a nestricaciunii noastre finale; eyi cu
o aclamare a Mariei ca mijlocitoare a harurilor dumneze-
ieeyti, ,mult mai numeroase decat nisipul marii".
Exista o simetrie perfecta intre prolog eyi epilog atestata
de faptul ca doua texte scripturistice sustin intregul dis-
curs, autorul Vietii nepierzandu-le din vedere de-a lungul
naratiunii. Cel dintai este cantarea lui Moise din Deu-
teronom: inca din deschidere e citat Deuteronom 32, 1
inlocuindu-se insa ,cerurile" prin ,toate neamurile".
Aceasta cantare intervine de opt ori in descrierea Patimii
eyi invierii, in care rolul Mariei realizeaza oarecum raz-
bunarea lui Dumnezeu asupra celor necredincioeyi. Autorul
se vede pe sine in mod explicit in pozitia celui care trebuie
sa primeasca cuvantul ca o noua intrupare a adierii de
roua cereasca dupa Deuteronom 2, 2, gratie mijlocirii
Fecioarei pe langa Fiui sau. Cel de a! doilea text extrem de

22 Depunerea ve~miintului Maicii Domnului ln biserica Vlaherne

ili a brilului ei Ia Constantinopol sunt celebrate pfina azi ln Biserica
Ortodoxa pe 2 iulie, respectiv 31 august. (A se vedea oficiile liturgice
speciale ~i sinaxarele din Mineiele pe lunile respective.)
282
dezvoltat este aplicarea tipologica a Psalmului 44 Fecioa-
rei Maria.
Jean-Michel van Esbroeck a studiat cu atentie relatiile
dintre Viata atribuita Sffintului Maxim23 eyi Vietile bizantine
ulterioare ale Fecioarei datorate lui loan Geometrul eyi lui
Simeon Metafrastul, concluzionand ca loan Geometrul ar
oferi o ,metafraza" iar Simeon Metafrastul o ,pasti§a" a
Vietii maximiene 2 4, care In acest sens ar constitui deci pro-
totipul prin excelenta a! Vietii bizantine a Maicii Domnului.
Urmatoarea In ordine cronologica e scurta Viata a Maicii
Domnului a lui Epifanie Monahul (BHG 1049). Ieromonah
Ia manastirea Kallistratos din Constantinopol Ia sffir§itul
secolului VIII §i lnceputul secolului IX, Epifanie Monahu] 25
e autorulintre anii 783-813 a! unei Vieti a Sfantului Apos-
tol Andrei §i a! acestei Vieti a Maicii Domnului. Cunoscuta
In doua recenziuni sensibil diferite, aceasta din urma Viata
a fost editata astfel: prima recenziune de J. A. Mignarelli
in 177426 , iar cea de-a doua de A. Dressel in 184327. Foarte
scurta §i simpla, Viata monahului Epifanie se rezuma Ia o
compilatie rezumativa a surselor existente (§i enumerate
in prolog). Miraculosul ocupa un Joe redus. ,Este vorba

23 J.-M. van Esbroeck illi sprijinil ipoteza paternitiltii maximiene

pe faptul cii faimoasa Relatare despre Galbios §i Candidos se regii-
se§te atilt in Viata atribuitil Sfantului Maxim, cat §i in omilia lui
Teodor Sincelul (inceputul secolului VII), precum §i in Vie(ile ulte-
rioare ale lui loan Geometrul ~i Simeon Metafrastul (secolul X).
'4 lpoteza e plauzibilii, dar Ia fel de posibilii e ~i o prelucrarea ~i
o reasamblare a Vietilor Geometrului §i Metafrastului operata de
Eftimie lvireanul; cf. MIMOUNI, 1994, p. 218.
'' Cf. JEAN DARROUZES, ,Epiphane de Constantinople", Diction-
naire de spiritualite 4 (1960), col. 862-863, ~i J. DRAsECKE, ,Der
Miinch und Presbyter Epiphanios", Byzantinischer Zeitschri.ft 4 (1895),
p. 346-362.
26 Anecdota litteraria, t. II, Roma, 1774, p. 24-94, reluat in PG

120, 186-216. Existii §i o traducere latina a lui Paschal Romanul

(secolul XII), ed. E. FRANCHESCHINI, Studi e note di filologia latina
medievale, Milano, 1938, p. 111-124.
27 Epiphanii monachi et presbyteri edita et inedita, Paris-Leipzig,

1843, p. 13-44; aceasta editie mi-a r8.mas inaccesibila.

bineinteles de Hristos, dar e mai degraba o viata a Mariei
dedl.t a lui Iisus. Aceasta lucrare rezuma destul de bine
datele traditionale (sau istorice ~i legendare) despre Maria
acceptate spre sfar§itul crizei survenite lntre iconocla~ti §i
iconoduli" 28. Epifanie e primul care ne ofera o descriere a
aspectului fizic al Mariei (reluata ulterior de Metafrast ~i
de altii), precum ~i o complicata genealogie a ei: din David
(linie regala) dupa tata ~i din Levi (linie sacerdotala) dupa
mama; dupa el, Maria ar fi trait 72 de ani, n-ar fi dimas
!a mormantullui Iisus dupa lngroparea Sa din pricina du-
rerii, dupa 1naltare traie~te In casa lui loan din Sion (dar
Epifanie nu cunoa~te topografia lerusalimului, confundand
Sionul ~i Ghetimani), fuge impreuna cu comunitatea apos-
tolica in anul 67 la Pella, inainte de razboiul cu romanii
care avea sa duca la distrugerea lerusalimului In anul 70;
a~ezat in mormantul din Ghetimani de apostoli, trupul ei
dispare mai apoi in mod miraculos In prezenta tuturor,
de~i Epifanie pare a fi mai degraba ,dormitionist" decat
,asumptionist" 2 9.
Urmatoarea Viata bizantina in ordine cronologica este
cea a lui loan Geometrul (zis ~i Kyriotes)3°. Poet ~i orator
bizantin cultivat din a doua jumatate a secolului X, loan a
fost ofiter in armata imperia!a bizantina; cazut in dizgratie,
s-a !acut monah. Opera sa, in mare parte inedita ~i putin
cunoscuta3', cuprinde 5 imne savant elaborate in cinstea
Maicii Domnului3 2 , precum ~i o ampla Viata a Maicii
Domnului inedita inca33 cu exceptia partii finale dedicate

' 8 MrMOUNI, 1994, p. 225.

"Ibid., p. 227.
3° JEAN DARRouzEs, ,Geometre (Jean Kyriotes)", Dictionnaire de
spiritualite 6 (1967), col. 235-236.
'' ln PG 106 gasim nn poem fragmentar in 1042 de iambi despre
Sfantul Pantelimon (col. 889-902) §i 173 de epigrame (col. 903-1002).
3 2 PG 106, col. 855-B68; ed. critidi J. SAJDAK, Ioannes Kyriotis
Geometrae hymni in Sts. Deiparam, Poznan, 1931.
33 Vaticanus gmecus 504 (an nos), f. 173v-194V. 0 editie critica
pentru colectia ,.Sources chretiennes" are in curs J.-M. van Esbroeck.
Adormirii34. ,Contrar lui Epifanie Monahul §i Simeon
Metafrastul, loan Geometrul nu se multume§te doar sa
povesteasca viata Mariei. Opera sa e mai degraba cea a
unui teolog decil.t a unui hagiograf. Ea furnizeaza o verita-
bila reflectie spirituala asupra <<misterelor·>> legate de per-
sonajul Mariei. [ ... ] Aceasta Viata a Fecioarei a lui loan
Geometrul, care se prezinta sub forma unor tratate sau
omilii, celebreaza toate <<misterele>> vietii Mariei §i a lui
Iisus In ordine cronologica §i In cadrul sarbatorilor liturgice.
Aceasta opera nu e propriu-zis vorbind o predica, ci un
tratat In forma de predica, destinat mai degraba lecturii
decil.t rostirii"3s. Relatarea cu privire Ia Adormire e un veri-
tabil manifest In favoarea unei conceptii ,dormitioniste" §i
o reactie !mpotriva conceptiei ,asumptioniste". loan Geo-
metrul afirma raspicat moartea Mariei care, dupa el, nu e
o pedeapsa rezultata din pacat, ci o necesitate pentru a
garanta natura umana a Mariei §i a lui Iisus. El opereaza o
distinctie !ntre metastasis sau mutarea sufletului Mariei Ia
cer lnsotita de coruptia (phtora) naturala a separatiei lui
de trup (nu §i de putreziciunea antinaturala, diaphtora,
a cadavrului dupa moarte) §i metathesis sau transportarea
trupului Fecioarei In paradis pentru a primi darul supra-
natural a! incoruptibilitatii (§ 49, ed. Wenger). A§a cum
spune el, Maria a fost lnaltata ,lntreaga ca §i Fiul ei, dar
lmpartita §i dupa desfacere" (§ 48, ed. Wenger)36.
Dar biografia bizantina standard a Maicii Domnului este
cea a lui Simeon Metrafrastul sau Logothetul37, lnalt dem-
nitar bizantin In a doua jumatate a secolului X. Autor a!

34 A. WENGER, L 'Assomption de Ia TS Vierge dans Ia tradition

byzantine (Archives de !'Orient Chretien 5), Paris, 1955, p. 363-415
(text), 185-201 (intr.).
35 MIMOUNI, 1994, p. 230-231.
36 Ibid., p. 234-235.
37 J. GoUILLARD, ,symeon Logothete", Dictionnaire de theologie
catholique 14 (1938), col. 2959-2971, §i M.-H. CONGOURDEAU,
,Symeon Metaphraste", Dictionnaire de spiritualite 14 (1990), col.
1383-1387.
unei vaste opere istorice, poetice §i devotionale, nepublicata
Inca integral, el este cunoscut In primul rand ca autor a!
faimosului Minologhion3 8 sau Sinaxar devenit clasic In
Bizan(:. Despre Maica Domnului, Simeon Metafrastul a scris
o Viata (BHG 1047-1048ab) sub forma unui simplu sinaxar
pentru praznicul Adormirii39, o tiinguire funebra a Mariei
Ia moartea Fiului ei (BHG 1148)4°, un canon imnografic Ia
na§terea ei, un comentariu Ia icoana ei romana §i ciiteva
rugaciuni. Dupa o scurta schit:a a copilariei Mariei, Simeon
trece In revista de fapt principalele momente ale vietii lui
Iisus de Ia intrupare §i piina Ia inal(:are insistiind mai ales
pe rolul Fecioarei In acestea §i pe legatura ei cu Fiul, lnde-
osebi In momentele dramatice ale patimii; spre deosebire
de Epifanie, pentru Metafrast Maria a ramas Ia mormantul
Domnului §i a fost prima martora a invierii Lui; ultima
parte a Vietii include relatarea lui Galbios §i Candidos, parte
care a circulat In manuscrise §i separat, ca sinaxar pentru
2 iulie. inca din 1923, M. Jugie4' a lncercat sa demonstreze
ca modelul §i inspira(:ia lui Simeon Metafrastul a fost Viata
inedita a lui loan Geometrul §i ca Simeon Metafrastul n-ar
fi facut altceva decat sa faca un rezumat a! Vietii Geome-
trului (urmandu-1 In pozit:ia sa ,dormit:ionista", sau mai
degraba ,asump(:ionist"-mortalista: lnalt:are cu lnviere). Dar
In 1955, A. Wenger credea ca putea argumenta contrariul,
§i anume ca relatarea succinta a Vietii lui Simeon a servit

38 PG 114-116.
39 Piistratii in numeroase manuscrise, a fast editata dupii eel mai
vechi (Cod. Mosq. bibl. Synod 9/IX (382 Vladimir), anul1063,
f. 159V-192v; BHG 1047), de V. LATl§EV: MenologiiAnonymi saec. X
quae supersunt, fasc. 2, Skt. Petersburg, 1912, p. 347-383; reeditare
cu traducere neogreadi Ia D. TSAMIS, Meterikon V, Tesalonic, 1995,
p. 338-427, ~i ID., Theometorikon I, Tesalonic, 1998, p. 56-141;
PG 115, 529-565 reproduce doar traducerea latina a lui A. Lipomani
(1588).
4° PG 114, 201-217.
41 M. JUGIE, ,Sur la vie et les precedes litteraires de Symeon
Miitaphraste. Son n\cit de Ia Vie de Ia Sainte Vierge", Echos d'Orient
22 (1923), p. 5-10.
286
drept ,canava" pentru dezvoltarile lui loan Geometrul42 •
Dat fiind faptul ca Metafrastul ~i Geometrul au fost con-
temporani, chestiunea sensului real a! influentei nu poate
fi tran~ata inca in absenta unor editii critice adecvate.
,Chestiunea dependentei celor doi autori e din cele mai
controversate. Doua certitudini pot fi tot~i avansate: Viata
lui Simeon e o naratiune hagiografica, In timp ce Viata lui
loan e o reflectie teologica ~i o meditatie spirituaUi; ele tin
decide doua genuri literare diferite"43.
Putin editate ~i studiate, Vietile bizantine ale Maicii
Domnului au cunoscut in schimb o mare voga In lumea
bizantina ~i ortodoxa, satisfllcand curiozitatea ~i lntreti-
nand evlavia multimilor de monahi ~i credincio~i fata de
Nascatoarea de Dumnezeu ~i Pururea-Fecioara Maria, a!
carei supranume Theotokos rezuma, potrivit Sfantului loan
Damaschinul (t 749) lntregul mister a! Economiei mantui-
rii44 ~i a carei viata lndumnezeita este, cum spunea Sfantul
Ambrozie a! Milanului (t 397), ,o regula pentru noi toti"4s.

diac. loan I. Iciijr

"A. WENGER, op. cit. (supra n. 34), p. 193-195.

43 MrMoUNr, op. cit., 1994 (supra n. 17), p. 238.
44 Expunerea exacta a dreptei credinte (Dogmatica) III, 12; PG
96, 1029C: .•Touto gar to onoma [Theotokos] hapan to mysterion tes
oikonomias synistesi."
4s De virginibus II, 15; PL 16, 222: ,haec est imago virginitatis ...
ut eius omnium sit disciplina [ ... ] ut quaecunque sibi eius exoptat
praemium, imitatur exemplum: secretum verecundiae, vexillum fidei,
devotionis obsequium; virgo intra domum, comes ad ministerium,
mater ad ternplum.''
 Cuprins

I. Trei Vieti bizantine ale Maicii Domnului

EPIFANIE MONAHUL
Cuvant despre viata Preasfintei Nasciitoare de Dumnezeu
§i anii ei o 0 0 o 0 0 o 0 0 0 0 0 o 0 0 o 0 0 o 0 0 o 0 0 o 0 0 0 0 0 0 0 0 0 7

SIMEON METAFRASTUL
Cuvant despre cate s-au intamplat de Ia na§terea §i cre§-
terea Preasfintei Stapanei noastre de-Dumnezeu-Nas-
catoarea, de Ia na§terea cu dumnezeiasca cuviinta a
lui Hristos Dumnezeul nostru §i pana Ia savar§irea ei
de-viata-purtatoare, inca §i des pre aratarea ve§man-
tului ei scump §i cum aceasta mare bogatie s-a fiicut
comoara cre§tinilor 0 0 27
0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Tanguirea Preasfintei Nasciitoare de Dumnezeu atunci cand

a imbrati§at cinstitul trup a! Domnului nostru Iisus
Hristos 00 00 00 00 00 00 71 00 00 00 00 00 00 00 00 00 00 00

MAxiM MARTURISITORUL
Cant §i preamarire, slavii §i lauda a Preasfintei Impara-
tese, Preacuratei §i Preabinecuvantatei Nasciitoare de
Dumnezeu §i Pururea-Fecioarii Maria, §i insemnare cu
privire Ia viata sa neprihiinitii §i fericitii de Ia na§tere
§i panii Ia moarte 0 0 0 0 0 0 790 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

Stihirile Sfantului Maxim 213

 II. lzvoare
Descoperirea sau protoevanghelia lui lacob . . . . . . . . . . 221
SFANrur. lOAN TEOWGUL ~I EVANGHELISfUL, Relatare asnpra
Adormirii Preasfintei Nasditoare de Dumnezeu §i cnm
s-a mutat Da cer] preaneprihanita Maica a Domnului 236
Relatarea gasirii cinstitului acoperamant a! preaneprihii-
nitei Stapanei noastre de Dumnezeu Nascatoarea ~i a
a~ezarii lui in sfanta racla a Vlahernelor . . . . . . . . . . 251

Despre aflarea giulgiurilor de ingropare ale Maicii Dom-

nului .................................... 256
IPOLIT AL TEBEI, Fragmente despre Maica Domnului • . . 259
SFANTUL loAN DAMASCHINUL, Despre Sfanta Nascatoare de
Dumnezeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262

•
Vieple Maicii Domnului - sinteze narative ale traditiilor
mariologice ale Bisericii (DIAC. lOAN I. ICAJR) . . . . . 267
 Editura ~i Libraria DEISIS
str. Timotei Popovici, nr. 21, 550164, Sibiu
tel./fax 0269-214272
www.edituradeisis.ro

Difuzare: SC SUPERGRAPH SRL

str. ron Minulescu, nr. 36
031216 Bucure~ti, sector 3
tel. 021-3206119, fax 021-3191084

Tiparul executa! Ia PRINT MUL TICOLOR

str. Bucium, nr. 34, 700265 ra~i
tel. 0232-211225, 236388
fax 0232-211252
Relativa putinatate a ep isoadelor evanghelice care
o au In centru pe Ma ica Do m nul ui reflecta atat
centra litatea hristologica a Eva ng heliei Bisericii,
cat ~i discretia ~i sm erenia exemplara care au carac-
terizat lntreaga existenta pamanteasca a Fecioarei
Maria. Foptura de taina ~i delicatete, Maica Dom-
nu lui n-a lipsit niciodata din predica Apostolilor ~i
din con~tiinta Bisericii cre~tine, chiar daca ta ina ei
s-a transm is f iilor Bisericii mai cu seama p e ca lea
traditiei orale nescrise.
Tradit iile privitoare Ia na~terea, viata ~; adormirea
Fecioarei Maria, f ixate init ial In scris sub forma
literara a unor texte atribuite Apostolilor, au fa st
sintet izate In Biza ntul seco /e/or VII- IX In tr-a serie
de Vieti ale Maicii Dom nului redactate de Maxim
Mortur isitor ul, de Ep ifan ie Mo n a h u l ~; Simeon
Metafrast ul.

Aceste trei Vieti bizant ine ale Maicii Domnulu i au

cunoscut o mare popularitate fn vechea lume bizan-
t ina ~ i ortodoxa. Ele au satisfocut ~ i satisfac In con-
t inuar e pe deplin curiozitatea ~ i in teresu l, precum
~i evlavia multimilor de monahi ~; cred incio~ i fata
de Noscatoarea de Dumnezeu ~i Pururea-Fecioara
Maria, a/ co rei supranume Theotokos r ezuma,
potrivit Sfdntul ui loan Damaschinu l (t 749), lntre-
gul mister a/ Econom iei ma nt uirii, ~ ; a carei viata
lndumnezeita este, cum spun ea Sfdntul Ambrozie
a/ M ilanu lui (t 397),,0 regula pentru noi toti''·

ISBN 978-973-7859-23-5

1111111111111111111 11111111 111

9 789737 859235