Legenda întemeierii Romei

Romulus si Remus au fost fii Zeului Marte si Rhea Silviei, fiica lui Numitor.

Amulius era fratele lui Numitor, regele Albei Longa. Acesta voia sa ii ia locul lui Numitor, iar Rhea Silvia
era nevoita sa devina preoteasa, pentru a nu da naștere unor viitori moștenitori, însă aceasta s-a
îndrăgostit de Zeul Marte și a dat naștere a doi gemeni, Romulus si Remus,

Fiindcă încălcase porunca lui Amulius, Rhea Silvia a fost întemnițată și cei doi gemeni aveau să fie
aruncați în râul Tiber. Când servitorul trimis a ajuns la râu, nu a putut să îi arunce pe cei doi, așa că i-a
lăsat să plutească, cu speranța ca cineva îi va găsii.

Întâmplarea face că o lupoaică i-a găsit și i-a alăptat. În zonă se afla și un păstor, care i-a luat pe cei doi
acasă și alături de nevasta sa i-au crescut pe cei doi.

Când aceștia au ajuns la maturitare, au fost aduși în fața conducătorului,iar cetățenii i-au recunoscut
drept moștenitori și au fost de acord ca amândoi să fie încoronați regi, însă cei doi au refuzat, dorind să
își întemeieze propriul oraș.

Aceștia au decis că locul unde orașul ar trebuii construit este Roma de astăzi. Disputa a apărut atunci
când Romulus a vrut să construiască în vârful dealului Palatin iar Remus în vârful dealului Aventin. Cei
doi au început o luptă, iar Remus și-a pierdut viața. Orașul a fost întemeiat și numit Roma, după numele
lui Romulus.