Brexit pe înţelesul tuturor (despre politică, băutură şi femei)

Eşti un bărbat din România, cam piedut în spaţiu şi neumblat prin lume, Costică.
Dintr-o dată, te trezeşti la uşă cu nişte neamuri de sânge (după nepotul verişoarei
străbunicii din străinatate). Şi îţi zic:
- Băi, române, de mâine o să stai în casă cu nişte femei. Italience, nemţoaice,
spanioloaice, englezoaice etc… La grămadă!
Marşezi. O dai afară pe nevastă-ta, românca şi te muţi cu o grămadă de femei. În
timp, vin şi altele. Acum sunt 27.
Costică, tocmai te-ai mutat în MAREA FAMILIE UE!
La inceput eşti fericit!
De unde, până mai ieri, le vedeai pe fetele alea doar în poze sau la televizor, acum le
poţi vizita la liber în fiecare noapte. Bine… bani să ai! Dacă nu ai, doar stai şi băleşti
pe gaura cheii.
Trăieşti cu ele ani de zile.
Spanioloaica îţi vinde roşii, italianca maşini, nemţoaica îţi dă tehnologie pentru orice,
chiar şi pentru ştersul la gură, iar olandeza te învaţă să fumezi şi îţi vinde lalele.
Tu nu le vinzi lor mai nimic, pentru că eşti cam sărac şi ca vai de tine şi nu prea
produci mărfuri bune. Costică, dar să fim serioşi… nici nu prea munceşti!
Mai vopseşti gardul când vin ele acasă, mai freci menta din grădină, deh…
Dar, ele te tolerează pentru că eşti bun de consumator. Mănânci mult şi bei de rupi.
Tot salariul tău se duce în stomac, Costică! Eşti un caz rar în casa UE!
Tu speri că o să vină ziua în care o să le vinzi şi tu ceva. Stai cu un pai în gură şi te
întrebi de câţiva ani ce ai putea să le vinzi. Fabricile le-ai dat pe nimic, pămâturile la
fel, inteligenţa ta e deja plecată pe afară. Stai rezemat de gard şi speri să îţi vină o
idee. Dar e greu, pentru că ai cam rămas fără mulţi neuroni, Costică!
Îţi place şi nu îţi place să trăieşti cu fetele din casă.
Vrei să mergi în dormitorul lor din când în când, dar ţie îţi este gândul tot la românca
ta pe care ai alungat-o. Eraţi amândoi tineri şi săraci, acum eşti într-o casă bogată,
dar tot sărac. Paradoxul paradoxurilor, Costică!
În Marea Familie începe să se lase cu răceală şi mare scandal.
Cel mai rău e când fetele îţi impun să iei în camera ta nişte arabi, deşi tu ai cea mai
amărâtă încăpere, deşi tu nu ai nici măcar toaletă. Ţi-ai construit-o afară.
Mai întâi se rupe în figuri nebuna de grecoaică. Leneşă şi cu gura mare, ea face
scandal că pleacă de acasă.
Celelalte fete scot nişte bani din buzunar numai să o vadă mai liniştită şi puţin mai
comercială. Figuri şi alarmă falsă! Grecoaica voia doar bani de epilat. Ia banii şi se
retrage o vreme în camera ei. Va face din nou gură când o să îi crească din nou
mustaţa.
Ei, bine, într-o zi, englezoiaca îşi bagă picioarele în tine şi în casa voastră şi se Brexit
pe el de UE. (Pleacă singură în lume, dar gurile rele spun că şi-a găsit un american.)
Eşti cam buimac.
Acum îţi dai seama că habar nu aveai ce dracu’ făcea englezoaica aia în casa ta.
Frumoasă nu era, fidelă nici atât, dar bea cot la cot cu tine, Costică. Şi îţi lipseşte. Şi
nemţoaicei îi lipseşte, că o aduna în fiecare noapte de pe străzi.
“Dă-o încolo!” îţi zici. “Să mă părăsească! Rămân cu 26.”
Toata lumea plânge şi se jeleşte, deşi nimeni nu ştie exact de ce.
Plânge de rupe şi englezoaica plecată, pentru că de acum va trebui să îşi spele singură
chiloţii. Şi asta e dramatic…
Problemele abia apar!
În locul ei, se oferă să doarmă cu tine mai des, fata din Scoţia.
Problema ta se complică. Englezoaica nu ţi-a lăsat destulă băutură în frigider, încât
scoţianca să ţi se pară o partidă bună.
Vine şi irlandeza. Hop!
Te-ai întoarce la româncă. Dar ea e deja cuplată cu Giancarlo, 82 de ani, patron de
restaurant la Roma. Mesaj: “Prostu-le! Pe iel il iubesk!”
Eşti complet năuc! Nu mai ştii nimic. Refuzi pe rând bulgăroaice, belgience…
Tu, moldovean amestecat cu oltean, te ţii tare şi nu te dai oricui.
Suedezele şi fanţuzoaicele se ţin şi ele tari şi nu se dau unui Costică. Preferă să se
cupleze între ele.
Aşa că te pomeneşti singur, în mijlocul casei pline de fete, gândindu-te la româncele
tale.
Parcă ai face şi o vizită în Basarabia, dar ţi se par cam sărace. Şi sărac cu sărac dă tot
sărac. Nu e ca la mate, cu minusul.
Şi, te trezeşti, Costică, ca prostul:
- nu mai întelegi nimic din viaţa ta, din UE
- nu mai ştii al cui eşti
- nu îti dai seama dacă eşti român sau “uez”
Începi să te dai cu capul de pământ folosind tehnologia germană a aparatului de dat
cu capul de pământ. Tu nu mai ştii nici să te dai singur cu capul de pământ fără să ai
tehnologie, Costică!
Apoi, în mijlocul disperării, când crezi că totul s-a terminat, când eşti total pierdut,
sună cineva la uşă.
Este “krasivaia” Katiuşa.
Nu ştiu de ce, Costică, dar am din ce în ce mai prezentă senzaţia că veţi rămâne
împreună.
PS: Parcă văd că o să se mute la tine neinvitată, iar, la final, îţi va lua tot din casă.