1800

65. În legătură cu cerința privind necesitatea provenirii consimțământului de la o persoană cu

discernământ, putem afirma că:
a. decurge din principiul voinței reale;
b. este în strânsă legătură cu condiția capacității, putându-se dovedi că discernământul există
şi la o persoană lipsită de capacitate de exercitiu;
c. nu există nicio legătură cu condiția capacității, deoarece actele juridice încheiate de
o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sunt nule prin vointa legiuitorului.

66. Consimţământul nu este considerat a fi exprimat cu intenția de a produce efecte juridice

nici atunci când:
a. manifestarea de voință a fost făcută din compasiune;
b. s-a făcut sub condiție potestativă simplă din partea celui care se obligă.
c. când manifestarea de voință este prea confuză.

67. În cazul viciilor de consimţământ:

a. acestea decurg din principiul voinţei reale;
b. nu există manifestare de voință din partea celui care se obligă;
c. atunci când există, intervine întotdeauna sancțiunea prevăzută de lege (nulitatea,
rezoluțiunea sau revocarea actului).

68. Eroarea neesențială poate fi sancţionată cu:

a. cel mult o diminuare (majorare) valorică a prestației;
b. nulitatea relativă a actului juridic civil încheiat, dacă valoarea elementului asupra
căruia a căzut falsa reprezentare a realității este apreciată de către cocontractant ca fiind
suficient de importantă;
c. cu o sancțiune morală.

69. Dacă o persoană achiziţionează o piesă antică de la un magazin de anticariat specializat,

la un pret mare, dar adecvat valorii de colecție a piesei, pentru a participa la o expoziție de
piese antice, piesă pe care o crede confecţionată din aur, dar în realitate este confecționată din
bronz:
a. va putea cere anularea contractului, deoarece substanța obiectului fiind metalul din care
este confecționat lucrul, falsa reprezentare a realității cade asupra acestui element;
b. nu va interveni nicio sancțiune, deoarece elementul determinant al vânzării este
antichitatea piesei, şi nu metalul din care este confecționată piesa;
c. sunt aplicabile regulile de la viciile ascunse ale lucrului vândut

70. Prin sintagma ,,dispoziție legală accesibilă", care împiedică îndeplinirea cerințelor
privitoare la eroarea de drept, în baza art. 1.208 alin. (2) C. civ., se are în vedere:
a. existenţa unui minim de publicitate în privința dispoziției legale în discuție, publicitate
apreciată în concret, prin raportare la posibilitățile unei persoane de a dispune de informații
suficiente cu privire la norma aplicabilă;
b. existenţa unui minim de publicitate în privința dispoziției legale în discuție, publici- tate
apreciată în mod abstract, prin raportare la posibilitățile unei persoane prudente şi diligente;
c. existenţa unei publicităţi adecvate, într-o perioadă de timp rezonabilă.

71. Prin sintagma dispoziție legală previzibilă", care împiedică îndeplinirea cerințelor
privitoare la eroarea de drept, în baza art. 1.208 alin. (2) C. civ., se are în vedere:
a. necesitatea ca legea să fie suficient de precisă încât să îi permită individului să-şi regleze
conduita în funcție de dispoziţiile ei;
b. necesitatea ca legea să fie suficient de precisă încât să ii permită individului să deducă
evoluţia evenimentelor viitoare pornind de la cele prezente;
c. necesitatea ca legea să permită individului să găsească acele lipsuri care îi permit să
dezvolte un comportament creativ ce nu se încadrează în tiparul normelor legale.

72. În privinţa aprecierii caracterului determinant pentru încheierea actului juridic civil al
elementului fals reprezentat, legiuitorul:
a. a recurs la un criteriu subiectiv, adică în concret, de la caz la caz, în raport de experienţa de
viață, de pregătirea şi de alte date care il privesc pe cel aflat în eroare;
b. a recurs la un criteriu abstract, şi anume comportamentul oricărei persoane aflate într-o
situație similară;
c. a lăsat această problemă nereglementată, urmând ca judecătorul cauzei să aprecieze in
concret in speţa dedusă judecăţii.

73. În privinţa cerinţei erorii esențiale ca partea cocontractantă să fi știut ori să fi trebuit să
ştie că elementul asupra căruia cade falsa reprezentare este esențial pentru încheierea actului
juridic respectiv:
a. este justificată de necesitatea asigurării caracterului dinamic al circuitului civil, ce reclamă
adaptarea continuă a indivizilor la schimbările care apar în viața socială;
b. vizează orice act juridic, indiferent de numărul părților implicate;
c. vizează actele juridice în ansamblul lor, indiferent de scopul urmărit de părți la incheierea
acestora.

74. Sancţiunea care intervine în caz de eroare esențială este:

a. nulitatea absolută, dacă falsa reprezentare cade asupra naturii sau obiectului actului juridic
ce se încheie (error in negotium),
b. nulitatea absolută, dacă falsa reprezentare cade asupra identității fizice a obiectului
prestațici (error in corpore);
c. nulitatea relativă, dacă falsa reprezentare cade asupra calităților substanțiale ale obiectului
prestației sau asupra unei alte împrejurări considerate esențială de către părți în absența căreia
actul juridic nu s-ar fi încheiat (error in substantiam) şi, respectiv, dacă falsa reprezentare
cade asupra identitatii persoanei sau asupra unei calitati a acesteia in absenta careia contractal
ma s-ar fi încheiat (error in personam).

75. Pentru a fi în prezența viciului de consimțământ al erori esențiale, în cazul actelor juridice
bilaterale sau plurilaterale:
a. este necesar ca fiecare parte så se gasească în eroare,
b. este suficient så cada in eroare numai o singură parte, oricare dintre părțile actului putând
invoca eroarea esențială pentru a obține anularea acestuia;
c. nu este necesar ca fiecare parte så se gaseasca in eroare, dar numai partea care este in
eroare se poate prevala de eroarea in care s-a aflat pentru a obține anularea actului juridic
încheiat

76. În caz de eroare esențială, anularea contractului poate fi evitată:

a. la cererea oricareia dintre părţi, în termen de cel mult 3 luni de la data cand a fost notificată
ori de la data cand i s-a comunicat cererea de chemare in judecată;
b. dacă cel puțin una dintre părțile contractului declară că este de acord cu executarea sau
execută contractul fără întârziere, in termen de cel mult 3 luni de la data cand a fost notificată
ori de la data cand i s-a comunicat cererea de chemare in judecată;
c. la cererea parpii indreptățite să invoce anulabilitatea contractului care, după ce notifica
celeilalte părți felul în care a înțeles contractul şi înainte de a obţine anularea acestuia,
primeşte de la cealaltă parte, în termen de cel mult 3 luni de la data notificării sau de la data
comunicarii cererii de chemare in judecată, fie declarația de recunoaştere, fie executarea
contractului.

77. Dreptul de a obţine anularea unui contract pentru eroare ca viciu de consimțământ:
a se poate prescrie, dacă nu este exercitat în termen de cel mult 3 luni de la data notificării sau
de la data comunicarii cererii de chemare în judecată
b. se poate stinge, dacă declarația părții cocontractante este comunicată părții aflate în eroare
în termen de cel mult 3 luni de la data notificării sau de la data comunicarii cererii de
chemare in judecată;
c. se stinge, dacă partea cocontractantă execută contractul aşa cum acesta a fost inteles de
partea îndreptapita să invoce anulabilitatea, dupa primirea cereri de chemare in judecată

78. Ca urmare a reglementării erorii şi a dolului ca vicii de consimțământ la momentul

incheierii unui contract, acestea dau naştere:
a unei acţiuni în anularea actului juridic încheiat
b. unei acţiuni în răspundere civila delictuală;
c. unei acţiuni în îmbogățire farà justă cauză, in masura în care s-a realizat o astfel de
îmbogatire.

79. Ca urmare a reglementării dolului ca viciu de consimțământ, partea neculpabilă are la

dispoziție:
a. numai o actiune in anularea actului juridic încheiat;
b. numai o actiune în răspundere civila delictuală;â
c. fie o actiune în anularea actului juridic incheiat, fie o actiune in răspundere civila
delictuala.

80. Sunt comune erorile şi dolului ca vicii de consimţământ:

a faptul că ambele au la bază eroarea in care se gaseste cel putin una dintre părțile
contractante;
b. faptul că dau naştere unei actiuni în anulare a actului juridic incheiat in favoarea părții
indreptățite să solicite anulabilitatea acestuia;
e. faptul că afectează manifestarea de voinţă a părții in continutul său constient şi liber

81. Contractul de vânzare prin care Primus cumpără de la Secundus un lucru va putea fi
anulat:
a. pentru eroare, dacă Primus a avut credința eronată că a pierdut un lucru identic;
b. pentru dol, dacă Secundus a ascuns lucrul identic pe care il avea Primus, pentru a-l face să
creadă că l-a pierdut;
c. pentru dol, dacă Secundus a sustras lucrul identic pe care il avea Primus, pentru a-l face să
creadă că l-a pierdut.

82. X, în vârstă de 68 ani, a încheiat un contract de donatie cu numitul Y, păstrandu-şi dreptul

de uzufruct viager asupra imobilului donat situat în Bucureşti, cu respectarea formei
autentice. X avea nevoie de îngrijire permanentă şi a avut convingerea că pârâtul îi va acorda
această îngrijire, pe toată perioada în care va locui in imobilul pe care i l-a donat, însă acesta
nu l-a îngrijit şi, mai mult, a exercitat, in repetate rânduri, acte de agresiune fizică asupra sa.

X a solicitat revocarea contractului de donație, pentru eroare la încheierea acestuia, în sensul

că avea cunoştinţă că s-a încheiat un contract de întreținere, și nu de donație, că pârâtul nu
respectă cele convenite și pentru că exercită asupra sa acte de agresiune.

Y, nepotul donatorului, plecat la muncă în Franța cu contract pe durată nedeterminată la

momentul încheierii contractului, s-a apărat arătând că toate condițiile impuse de lege pentru
încheierea valabilă a contractului de donație au fost respectate, că reclamantul are posesia şi
folosința imobilului, iar actele de agresiune de care face vorbire reclamantul sunt inexistente,
aspecte confirmate din ansamblul probelor administrate în cauză.

Instanţa de judecată va decide:

a. admiterea acţiunii, pe motiv de error in negotium;
b. respingerea acțiunii, deoarece păstrarea dreptului de uzufruct viager prin contractul de
donaţiune a cărui rezoluțiune nu îndreptăţeşte reclamantul să creadă că a încheiat un contract
de întreţinere;
c. admiterea acțiunii, pe motiv de refuz nejustificat al donatarului de a asigura alimente
donatorului ajuns în nevoie.

83. Reglementarea distinctă a erorii și a dolului ca vicii de consimţământ este justificată:

a. pe considerente de reguli care guvernează eroarea în cazul ambelor vicii de consimţământ;
b. pe considerente de dovadă a celor două vicii de consimtământ
c. pe considerente legate de consecintele erorii neesentiale in cazul celor două vicii de
consimţământ.

84. În ceea ce priveşte elementul subiectiv al dolului, sunt valabile următoarele aserțiuni:
a. constituie dol provocarea unei erori din simpla neglijenţă, fără rea-credință
b. lipsa discernământului şi dolul sub forma captației se exclud din cauza incompatibilității
lor;
c. există dol dacă o împrejurare esențială a fost ascunsă, dar cocontractantul a luat la
cunoştinţă de respectiva împrejurare din alte surse.

85. Simplul fapt de a profita la încheierea actului juridic de ignoranta sau de lipsa de
experiență a unei persoane:
a. nu poate atrage în nicio situație nevalabilitatea actului juridic;
b. constituie dol, deoarece lipseşte elementul subiectiv;
c. nu constituie dol, deoarece lipseşte elementul obiectiv.

86. Expresia,,dol prin reticenţă":

a. se foloseşte atunci când elementul obiectiv al dolului constă într-un fapt comisiv;
b. se foloseşte atunci când elementul obiectiv al dolului constă într-un fapt omisiv
c. este asociată cu elementul subiectiv din structura dolului.

87. În actuala reglementare, pentru a se invoca nulitatea relativă a actului juridic civil pentru
dol ca viciu de consimţământ, este suficient ca:
a. mijloacele viclene întrebuinţate de una dintre părți să fi fost determinante pentru încheierea
actului juridic civil;
b. mijloacele viclene intrebuinţate de una dintre părți să fi determinat acceptarea de către
cealaltă parte a unor clauze mai puțin favorabile:
c. mijloacele viclene să fi avut aptitudinea de a determina acceptarea de către cealalta parte a
unor clauze mai puțin favorabile, chiar dacă aceasta din urmă şi-a dat seama de caracterul
fraudulos al mijloacelor utilizate.

88. În cazul actelor juridice bilaterale, singura cerinţă a dolului pentru a fi viciu de
consimţământ constă în:
a. să provină de la cealaltă parte;
b. să provină de la reprezentantul, prepusul ori gerantul afacerilor celeilalte părți
c. să provină de la un tert, dar numai atunci când cocontractantul a cunoscut sau ar fi trebuit
să cunoască existenţa dolului.
Solomon

21. Oblectul contractului:

a) trebuie să fie determinat şi licit, sub sancţiunea nulității relative;
b) il reprezintă operațiunea juridică care reiese din ansamblul drepturilor şi obligatiilor
contractuale, astfel cum a fost convenită de părți;
c) înseamnă prestația la care s-a obligat debitorul.

22. Eroarea este esențială atunci când:

a) poartă asupra unor simple motive ale contractului, dacă părțile, prin voinţa au considerat
aceste motive hotărâtoare;
b) poartă asupra unei norme juridice accesibile şi previzibile;
c) poartă asupra unei calităţi a obiectului prestației, considerată esenţială de către părţi, în
absența căreia contractul nu s-ar fi încheiat.

23. Contractul poate fi anulat pentru eroare atunci când:

a) in cuprinsul acestuia a fost făcută o eroare de calcul asupra cantităţii, esențială pentru
încheierea contractului;
b) declarația de voință a fost transmisă inexact prin mijloace de comunicare la distanţă;
c) poartă asupra unui fapt care putea fi, după împrejurări, cunoscut cu diligente rezonabile.

24. Eroarea de drept:

a) poate fi invocată atunci când priveşte o normă juridică accesibilă şi previzibilă, dacă nu a
fost cunoscută de părți la data încheierii contractului;
b) este esențială atunci când priveşte o normă juridică determinantă, potrivit voinţei părţilor,
pentru încheierea contractului;
c) nu poate atrage anularea contractului, ci numai rectificarea acestuia.

25. Când consimţământul este viciat în privinţa valorii economice a contraprestației:

a) actul juridic poate fi anulat pentru eroare esențială;
b) actul juridic poate fi anulat pentru leziune;
c) partea îndreptățită poate solicita cel mult diminuarea sau, după caz, majorarea valorică a
prestației.

26. Violenţa nu poate atrage anularea contractului atunci când:

a) este îndreptată asupra soţului părții contractante al cărei consimţământ este, astfel, viciat;
b) acesta a fost încheiat de o persoană aflată în stare de necesitate, însă cealaltă parte nu a
profitat de această împrejurare;
c) este exercitată de un terţ şi partea al cărei consimţământ nu a fost viciat nu cunoştea sau,
după caz, nu ar fi trebuit să cunoască acest fapt.

Maftei
1. Constituie eroare esențială:
a) eroare in personam;
b) eroare în substantiam;
c)eroarea indiferentă.

2. Eroarea de drept:
a)poate fi invocată ca viciu de consimţământ în toate situațiile în care falsa reprezentare a
căzut asupra conținutului unei anumite norme juridice;
b) nu poate fi invocată în ipoteza dispozițiilor legale accesibile şi previzibile;
c)nu constituie viciu de consimțământ.

3. Spre deosebire de eroare, în structura dolului intră:

a)un singur element obiectiv (material);
b) un singur element subiectiv (intentional);
c) un element obiectiv şi unul subiectiv.

4. Dovada dolului se poate face:

a) cu orice mijloc de probă;
b) cu martori, doar atunci când este există un început de dovadă scrisă;
c) exclusiv cu înscrisuri.

5. Spre deosebire de eroarea-viciu de consimţământ, dolul:

a) se sancționează cu nulitatea absolută;
b) se sanctionează cu nulitatea relativă;
c) nu cunoaşte nicio sancțiune.

6. Contractul încheiat de o parte aflată în stare de necesitate:

a) poate fi anulat doar dacă cealaltă parte a profitat de această împrejurare;
b) este lovit de nulitate absolută în toate situațiile;
c) nu cunoaşte nicio sancțiune.

7. Pot fi atacate pentru leziune:

a) contractele aleatori;
b) contractele comutative;
c) tranzacțiile.

8. Dreptul la acțiunea în anularea sau reducerea obligaților pentru leziune se prescrie:

a) în termen de 18 luni de la data încheierii contractului;
b) în termen de 1 an de data încheierii contractului;
c) în termen de 3 ani de la data încheierii contractului.

9. In materia erorii-viciu de consimțământ

a) nulitatea poate fi confirmată prin executarea actului;
b) în cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, nu este necesar ca ambele părți contractante să se
afle în eroare;
c) este suficient, în toate cazurile, ca cel aflat în eroare să fi ştiut că elementul asupra căruia
cade falsa reprezentare este determinant pentru încheierea actului.

10. În ceea ce priveşte leziunea";

a) poate fi invocată ca viciu de consimțământ doar în cazul actelor juridice încheiate de
minorii între 14 şi 18 ani, fără încuviinţarea ocrotitorului legal;
b) partea unui contract aleatoriu, al cărei consimțământ a fost viciat prin leziune, poate cere
anularea contractului într-un termen de prescripție de 3 ani de la încheierea contractului;
c) dreptul la acțiunea în anularea contractului sau reducerea obligațiilor pentru leziune se
prescrie în termen de un an de la data încheierii contractului.