Pădurea reprezintă o suprafață mare de teren dominată de arbori.

Pădurea furnizează oxigen pentru toate organismele vii de pe pământ

și în același timp, absoarbe bioxidul de carbon, care este atât de
nociv pentru sănătate și astfel, contribuie la reducerea poluării.

Pădurile joacă un rol foarte important atât în viața oamenilor cât și în

păstrarea echilibrului în natură. Mulțumită fotosintezei, prin schimbul
de gaze, dioxidul de carbon este eliminat iar aerul este îmbogățit cu
oxigen. Datorită arborilor, pădurea funcționează ca un scut în calea
vânturilor puternice. Rădăcinile arborilor, fixează solul și împiedică
alunecările de teren. Menținând umiditatea, pădurile reglează
temperaturile extreme atât vara cât și iarna.

Pădurea găzduiește specii de animale, păsări, vegetație deosebit de

variată, deci pădurea, cu alte cuvinte, reprezintă un ecosistem
complex, fără de care multe componente ale planetei s-ar pierde pur și
simplu. (https://monicaalexandramatei.wordpress.com/)

Procesul prin care arborii din pădure transformă dioxidul de carbon în

oxigen se numește fotosinteză. Plantele își prepară singure hrana,
combinând apa din sol cu lumina soarelui și cu dioxidul de carbon din
aer. Frunzele conțin clorofilă- o substanță verde care poate absorbi
energie de la lumina soarelui. Pe spatele frunzelor se află mai multe
deschizături minuscule, numite stomate, prin care frunza inspiră
dioxidul de carbon. Acesta este combinat cu apă și energia de la Soare
pentru a produce glucoză, care ajută plantele să crească. În timpul
acestui proces, dioxidul de carbon se transformă în oxigen, și e
eliberat în atmosferă de către frunze. („Enciclopedia lumii pentru
copii”, editura Corint).

Pentru a putea trăi, a se putea hrăni și a face rost de energie, copacii au

nevoie de niște structuri numite cloroplaste, care se găsesc în general
în celulele plantelor. Cloroplastele conțin clorofilă, una din substanțele
organice fundamentale din natură, un pigment de culoare verde care
poate fi de mai multe tipuri de la o specie la alta, care are rol de a ajuta
în fotosinteză. Practic, prin fotosinteză, planta absoarbe energia
luminoasă (adică lumina) de la Soare și o transformă în energie
chimică prin intermediul clorofilei. (https://www.edupedu.ro/de-ce-
toamna-frunzele-copacilor-se-ingalbenesc-si-cad-explicatiile-unei-
profesoare-de-chimie-despre-procesul-de-fotosinteza/)

Vegetația pădurilor este variată. Pe lângă arbori există și ferigi,

mușchi, licheni și arbuști. Feriga comună este o plantă medicinală,
erbacee, perenă, cu frunze mari, dublu penat divizate, pe spatele
cărora se găsesc sporangi cu spori, acoperiți de induzie. Este comună
în pădurile montane și subalpine din România.

Mușchii, sunt plante inferioare, care cuprind aproximativ 12.000 de

specii. Ei sunt răspândiți pe tot globul, începând cu zonele calde și
ploioase tot timpul anului, cum este zona ecuatorială și sfârșind cu
zonele caracterizate prin temperaturi extrem de scăzute, cum sunt
zonele polare. În toate zonele climatice ei preferă biotopurile umede.
Mușchii sporesc pătura de humus de pe stânci, protejează solul
împotriva eroziunii și ajută la formarea cărbunelui.

Molidul este o specie de arbori coniferi care pot avea înălțimea până
la 50 m, cu coroană piramidal-conică, permanent verde, cu frunze
aciforme de culoare verde inchis. Forma conic-piramidală a coroanei
se datorează creșterii din ce în ce mai scurte a crengilor, dinspre bază
spre vârf. Răspândirea: pădurile de molid acoperă 22% din suprafața
forestieră a României.

Bradul este un gen de copaci care cuprinde aproximativ 45–55 de

specii de conifere din familia Pinaceae, răspândite preponderent în
zonele muntoase ale emisferei nordice. Sunt arbori de talie mare.
Coroana este piramidală deasă, umbroasă, scoarța mult timp netedă cu
pungi de rășină. Bradul se deosebește de celelalte specii de conifere
mai ales prin așezarea frunzelor care, popular, se mai numesc și ace.
Frunzele bradului sunt mai moi decât ale altor conifere ale căror
frunze înțeapă mai tare. Altitudinea la care cresc și se dezvoltă brazii
este cuprinsă între 500 m iar răspândirea acestora este pe tot globul,
dar cu precădere în zonele muntoase ale zonei temperate.

Fagul este un arbore din zona temperată. Acesta este un arbore de

mărimea I, capabil de a ajunge la înălțimi de 40 m și 2 m diametrul
trunchiului. Este înalt, impunător, cu scoarța netedă, cenușie-
albicioasă. El are o durată de viață de la 150 la 200 de ani.Are muguri
fusiformi, ascuțiți, iar frunzele în general ovale. Fructul, numit jir, este
acoperit de o scoarță țepoasă. Crește în special la deal și munte, dar
poate fi întâlnit - sporadic - și la câmpie, mai ales în regiunile nordice
ale României.

Teiul este un arbore care crește în zonele temperate ale emisferei

nordice, în Asia , Europa și Estul Americii de Nord. Teii
sunt copaci foioși, ajungând până la 40 metri înălțime, cu frunze cu o
anvergură de 6–20 cm, străbătute de nervuri. Numărul exact de specii
este incert. Teiul prezintă flori hermafrodite. Polenizarea se face prin
insecte. Culoarea scoarței este verde cu maro. Teiul produce flori, în
număr de 2–10 pe ram, uneori și mai multe, de culoare alb-gălbuie,
plăcut mirositoare, așezate pe un peduncul comun, concrescut aproape
pe jumătatea lungimii lui. Teiul este răspândit, în general, prin
pădurile din regiunile cu altitudini joase (câmpie și deal).