Ion Inculeț

Om politic, profesor, academician, preşedinte al Sfatului Ţării din Basarabia şi militant

pentru drepturile românilor din Basarabia, Ion Inculeţ s-a născut la 5 aprilie 1884 la Rezeni,
judeţul Lăpuşna, Basarabia.
A absolvit Şcoala teologică din Chişinău (1894-1899) şi ulterior Seminarul teologic din acelaşi
oraş (1899-1905). A urmat în 1905 cursurile universităţii din Dorpat (astăzi Tartu în Estonia), însă a fost
nevoit să abandoneze cursurile ca urmare a izbucnirii revoluţiei în Rusia şi a colaborat în perioada 1906-
1907 la primul ziar românesc din Chişinău - ''Basarabia''.
Pasionat de ştiinţele exacte a absolvit Facultatea de Ştiinţe Fizico-Matematice a Universităţii din
Sankt Petersburg (1906-1911), iar ulterior a fost numit profesor la Şcoala reală Kuzmina din Sankt
Petersburg (1912). A fost profesor de matematică la Şcoala comercială Tutorskaia (1913) şi la Şcoala
comercială de stat (1915), potrivit volumului ''Dicţionarul Biografic de Istorie a României'' (coord. Stan
Stoica, Editura Meronia, 2008).
A fost doctor conferenţiar pentru astronomie şi matematică la Universitatea din Petrograd.
În momentul declanşării revoluţiei ruse în martie 1917, Ion Inculeţ se afla la Petrograd, fiind ales
membru al Sovietului deputaţilor muncitorilor şi ţăranilor. Revenit la Chişinău, în august 1917, a fost
numit ajutor de comisar gubernial al Basarabiei şi a făcut parte din Sovietul provincial al deputaţilor
ţărani, potrivit lucrării ''Guverne şi Guvernanţi (1916-1938)'' (Ioan Scurtu, Ion Mamina, Silex,
Bucureşti, 1996).
S-a implicat activ în mişcarea pentru unirea Basarabiei cu România. La 21 noiembrie/4
decembrie 1917, la Chişinău, s-a desfăşurat prima şedinţă a Sfatului Ţării, format din 150 de deputaţi
aleşi, prilej cu care Ion Inculeţ a fost ales în unanimitate preşedinte al acestui organ reprezentativ
(21 nov. 1917 - 27 martie 1918). Printre membrii marcanţi se aflau Ion Pelivan, Ion Buzdugan,
Pantelimon Halippa.
Ion Inculeţ a fost ales preşedinte al Republicii Democratice Moldoveneşti (2 dec. 1917 - 27
mart. 1918), conform volumului ''Dicţionar Biografic de Istorie a României''
După votarea unirii cu România, la 27 martie 1918, Ion Inculeţ deţine mai multe portofolii în
guvernul României: ministru al Basarabiei (9 apri. 1918-14. febr 1919; 27 sept.-12 dec. 1919; 13 mart. -
2 mai 1920; 19 ian. 192230 mart. 1926), al Sănătăţii (6 iun. 1926- 16 nov. 1928) şi al Internelor (14 nov.
1933 - aug. 1936); vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru de Stat (aug.1936-nov. 1937),
ministru al Comunicaţiilor (nov.-28 dec. 1937).
După ruperea Basarabiei de România în urma ultimatumului URSS din 1940, Ion Inculeţ a fost
chemat din nou în guvern, pentru o scurtă perioadă de timp, ca ministru secretar de stat (28 iunie - 4
iulie 1940), potrivit lucrării ''Guverne şi Guvernanţi (1916-1938)''.
A fost senator şi deputat din 1919, activitatea politică a desfăşurat-o în cadrul Partidului
Ţărănesc din Basarabia (al cărui preşedinte a fost în perioada 1921-1923) şi apoi, din 1923, în cadrul
Partidului Naţional Liberal.
Pentru meritele sale culturale şi ştiinţifice a fost ales la 10 octombrie 1918 membru al
Academiei Române.
A publicat lucrările: ''Spaţiul şi timpul în noua lege ştiinţifică'' (1920), ''Ma premiere rencontre
avec de Saint-Aulaire 1930'' (1932) şi ''URSS'' (1932).
S-a stins din viaţă la Bucureşti la 18 noiembrie 1940, iar la 7 iunie 1942 rămăşiţele sale pământeşti au
fost mutate în biserica Sf. Ioan din Bârnova, judeţul Iaşi. AGERPRES/(Documentare - Liviu Tatu,
editor: Mariana Zbora-Ciurel, editor online: Anda Badea)