Nume ..................................................................

Prenume ..............................................................

Nota ....................................................................

Lucrare scrisă semestrială – Limba şi literatura română – Clasa a VI-a

– Semestrul al II-lea – An şcolar 2018

• Toate subiectele sunt obligatorii.

• Timpul efectiv de lucru este de 1 oră. Se acordă 10 puncte din oficiu.

Subiectul I (60 de puncte): Citeşte, cu atenţie, textul următor:

Greierul în desfătare,
Trecând vara cu cântare,
Deodată se trezește
Că afară viscolește,
Iar el de mâncat nu are.
La vecina sa furnică
Alergând, cu lacrimi pică
Și se roagă să-i ajute,
Cu hrană să-l împrumute,
Ca de foame să nu moară,
Numai pân' la primăvară.
Furnica l-a ascultat,
Dar așa l-a întrebat:
˗ Vara, când eu adunam,
Tu ce făceai?
˗ Eu cântam
În petrecere cu toți.
˗ Ai cântat? Îmi pare bine.
Acum joacă, dacă poți,
Iar la vară fă ca mine.

(Alecu Donici, Greierul și furnica)

Scrie răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:
A. Limba română
1.Desparte în silabe următoarele cuvinte: greierul, lacrimi, petrecere. 6
p.
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
............

2.Transcrie, din text, trei cuvinte ce conțin diftongi. 6 p.

........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
............

3.Menționează câte un sinonim pentru următoarele cuvinte: desfătare, se trezește, hrană. 6

p.
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
............

4.Explică folosirea cratimei în structura: Cu hrană să-l împrumute. 6

p.
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
............

5.Menționează genul și cazul substantivelor subliniate în text: greierul, vara, (la) vecina. 6
p.
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
............

6.Precizează funcția sintactică a cuvintelor subliniate, menționând partea de vorbire prin care se
exprimă: Iar la vară fă ca mine.
6 p.
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
............

B. Înţelegerea textului
7.Indică modurile de expunere utilizate în text. 6
p.
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
.........

8.Transcrie, din text, o personificare. 6

p.
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
.........

9.Precizează tipurile umane întruchipate de cele două personaje 6

p.
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
.........
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
......

10.Explică, în 30-50 de cuvinte, semnificația ultimelor trei versuri ale textului dat. 6
p.
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
............
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
........................................................................................................................................................................
.........

........................................................................................................................................................................
...
Subiectul al II-lea (18 puncte)
Redactează o compunere, de 20-25 de rânduri, în care să argumentezi că opera literară studiata
aparţine speciei literare fabulă.
În redactarea compunerii, vei avea în vedere:
 precizarea a două caracteristici ale fabulei, ca specie literară; 4
p.
 exemplificarea acestor caracteristici pe baza operei alese; 4
p.
 prezentarea subiectului, prin evidenţierea situaţiei în care se află personajele; 4
p.
 prezentarea personajelor şi a semnificaţiei comportamentului acestora; 4
p.
 să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate; 2
p.

Data……………. Numele:
…………………...……...
Prenumele:
………………………..

Lucrare scrisă la limba şi literatura română pe semestrul al II-lea

Clasa a VI-a
10 puncte din oficiu.
Subiectul I (60 de puncte)
Citeşte cu atenţie textul dat:
„ Câţiva realişti râseră şi se împărţiră pe locuri. Mulţi îşi aduseră aminte că nu ştiu nimic la chimie
şi că sunt neascultaţi.
- Ce avem, mă ?
- Aldehida formică, cetonele şi chinonele...
- Şi chinonele?
- Alea nu le-a explicat, dar trebuia să citim noi...
Trei băieţi lucrau de zor la tablă formule simetrice şi le comparau cu acelea din carte. Atomii de
carbon se aşezau pripiţi lângă cei de hidrogen şi oxigen, între liniuţe ce se depărtau de la nucleu ca
nişte raze. Numiri prelungite şi greu de pronunţat se memorizau cu glas tare, împreună cu formulele
substanţelor şi însuşirilor lor chimice. Mai rămaseră puţini afară din bănci; ceilalţi răsfoiau
înfriguraţi caietele de note şi consultau prevăzători şi ştiinţa vecinilor.
- Numai de nu ne-ar da extemporal.
Bănăţeanu se ridică revoltat, dintr-o bancă din fund.
- Cine a spus extemporal? Ce extemporal? Nu ne-a anunţat.
- Păi ce, mă, extemporalul se anunţă ?
- Ce are a face...Voitinovici anunţă întotdeauna mai dinainte: «O să dăm o mică extemporală».”

(Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop)

Cerinţe:

1. Menţionează câte un sinonim contextual pentru următoarele cuvinte: însuşiri, înfriguraţi, revoltat.
6 puncte
2. Transcrie din text o structură care se refera la disciplina pentru care se pregăteau elevii.
4 puncte
 3. Rescrie din text o enumeraţie şi o repetiţie.
6 puncte
4. Realizează, în maximum 6 rânduri, rezumatul fragmentului dat.
6 puncte
5. Precizează valoarea morfologică, funcţia sintactică şi cazul cuvintelor subliniate în text.
9 puncte
6. Alcătuieşte patru enunţuri în care substantivul băieţi să îndeplinească următoarele funcţii sintactice: subiect,
nume predicativ, complement direct, atribut substantival genitival.
8 puncte
7. Extrage din text un substantiv propriu, un substantiv comun, un verb de conjugarea I, un numeral, un pronume
demonstrativ cu formă populară şi un pronume personal cu formă neaccentuată.(strict în ordinea indicată
anterior) 9 puncte
8. Precizează valoarea morfologică a cuvântului subliniat din următoarea sintagmă: dintr-o bancă.
Alcătuieşte apoi un enunţ în care să aibă altă valoare morfologică. Precizeaz-o.
6 puncte
9. Precizează modul şi timpul următoarelor verbe din textul dat: râseră, avem, lucrau, ar da, o să dăm,
a anunţat.

6 puncte

Subiectul al II-lea (30 de puncte)

Într-o compunere de 15-20 rânduri argumentează că balada populară Toma Alimoș este operă
epică. În compunerea ta trebuie:
- să defineşti genul epic;
- să numești minim trei caracteristici ale acestuia prezente în texul baladei;
- să ilustrezi aceste caracteristici, cu trimitere la text;
- să respecţi limita minimă de spaţiu.

TEZĂ – CLASA A VI-A – SEM II

1. SE DĂ TEXTUL:

Odaia dă în stradă peste peticul de grădină cu pomi. Au înflorit caişii deodată, mai înainte ca frunzele să li se f
desfăcut. Aceştia împrăştiau o mireasmă deosebită. Ploua mărunt şi se spunea că ploaia aduce noroc. Le-am găsi
dimineaţa furcile ramurilor cu totul albe, ca şi cum ar fi fost înmuiate în lăpturile groase ale nopţii şi ar fi îngheţat pe ele
varul de argint al lunii. În două zile, caisul, copacul acela fermecat, s-a îmbrăcat în bumbacul selenar şi a stat în geamu
meu ca un rege impunător, ca nişte roiuri de fluturi albi...

Cerinţe:
A) Împarte textul în propoziţii, subliniind predicatele şi încercuind elementele de relaţie şi stabileşte felu
subiectelor.
B) Arată valoarea morfologică a cuvintelor: deodată, să, o (mireasmă), mărunt, am (găsit), dimineaţa, fi (a
fi îngheţat), nişte.
C) Analizează morfo-sintactic cuvintele: li, deosebită, ramurilor, înmuiate, ar fi îngheţat, două.
D) Arată cazul şi funcţia cuvintelor: furcile, ale nopţii, de argint, caisul, acela, un rege
E) Continuă în 5 râduri, descrierea de la textul prezentat.

2. Completează următorul tabel cu trăsăturile de caracter ale lui Goe.

Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta

- Vezi că sunteţi proaste amândouă? întrerupe tânărul Goe
- Ce treabă ai tu, urâtule? zice mititelul smucindu-se.
Goe începe să urle...
- Să oprească! zbiară şi mai tare Goe, bătând din picioare. Mi-a zburat
pălăria! să opreascăăă!!!
- Să moară
mam'mare?
- Să moară!
Se suie-n picioare pe geamantan, pune mâna pe mânerul maşinii şi
începe să-l tragă.
3. Alcătuieşte rezumatul nuvelei Budulea taichii, notând cel puţin 5 trăsături morale ale lui Huţu
subliniindu-le.

4. Defineşte schiţa şi nuvela apoi alcătuieşte o paralelă între cele două specii literare.

5. Alcătuieşte o compunere cu titlul „ O călătorie pe continentul asiatic”

BIVOLUL ŞI COŢOFANA
de George Topârceanu

Un loc aparte în creaţia lui G. Topârceanu îl ocupă fabulele adunate în 2 volume: „Fabule pentru
copii” şi „Fabule mici pentru oameni mari”.
Fabula este o operă epică în versuri sau în proză, în care autorul critică anumite defecte omeneşti,
cu scopul de a le îndrepta, punând întâmplările pe seama animalelor, a plantelor sau a obiectelor.
O astfel de operă literară este şi „Bivolul şi coţofana”, care critică profitorii, punând totodată în
discuţie toleranţa şi intoleranţa care se manifestă în funcţie de profit.
Fiind o operă epică, autorul îşi exprimă indirect gândurile, ideile şi sentimentele prin intermediul
acţiunii şi al personajelor.
Fabula prezintă o întâmplare imaginară din lumea animalieră. Un căţel, trecând din întâmplare pe
lângă un „bivol mare, negru, fioros”, vede cum acesta plimba pe spinare o coţofană.
Crezând că e momentul potrivit să profite şi el pentru a fi plimbat, îi sare bivolului în spinare: „Ia
stai, frate, că e rost / Să mă plimbe şi pe mine!”. Acesta însă îl ia în coarne, aruncându-l „ca pe o
zdreanţă în trifoi”. Urmează cuvintele aspre ale bivolului la adresa profitorului: „- Ce-ai gândit tu oare,
javră? Au crezut-ai că sunt mort?”. Coţofana era suportată, pentru că după ea avea un oarecare profit:
„Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni / Şi de alte spurcăciuni...”. Bivolul îl întreabă pe căţel care
ar fi avantajele ce le-ar avea plimbându-l şi pe el. Faptul acesta l-ar face de ruşine faţă de „viţei şi de
malaci”, pentru că nu-i este util.
Personificarea şi alegoria au un rol important în fabulă. Prin personificare, animalelor li se atribuie
însuşiri omeneşti.
Alegoria reprezintă procedeul prin care animalele vorbesc, acţionează şi gândesc ca oamenii.
Semnificaţiile alegorice ale fabulei rezultă din tipurile umane pe care le reprezintă personajele.
Bivolul reprezintă pe cei puternici şi înstăriţi, cu un statut social bine definit: „mare, negru, fioros”. În
relaţiile pe care le stabileşte cu ceilalţi, îl interesează profitul şi de aceea o acceptă pe coţofană. Este
însă intolerant faţî de căţel, care nu-i aduce nici un profit. Dispreţul faţă de acesta şi-l manifestă prin
limbaj şi gestică.
Căţelul reprezintă pe omul simplu, dar îndrăzneţ, care caută să profite atunci câns situaţia se
iveşte. Naiv şi lipsit de simţul realităţii, este pus într-o situaţie neplăcută.
Coţofana apare în postura unui personaj care nu se manifestă direct. Îi reprezintă pe oamenii
simpli, modeşti, neprofitori.
Fabula are două părţi: povestirea propriu-zisă şi morala. Morala lipseşte, ea deducându-se cu
claritate din întregul text: cei mari şi puternici îi tolerează pe cei inferiori lor atâta timp cât pot profita de
pe urma lor, dar nu îi acceptă atunci când aceştia vor şi ei să profite. Autorul ia atitudine critică faţă de
profitori.
Fiind o operă epică, modul principal de expunere este naraţiunea, realizată într-un ritm vioi şi concis
prin aglomerările verbale: „se trage”, „îşi face vânt”, „se piteşte”, „sare”, „să răstoarne”, „să ia-n coarne”,
„se aruncă”.
De asemenea, e prezent dialogul, care se transformă în monolog prin lipsa replicilor interlocutorilor.
Epitetele în enumeraţii şi comparaţia caracterizează fie personajele, fie acţiunile lor: „bivol mare,
negru, fioros”, „că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni / Şi de alte spurcăciuni”, „ca pe o
zdreanţă”.
Stilul vioi, natural, se realizează prin folosirea termenilor din vorbirea populară orală: „e rost”, „îşi
face vânt”, „să ia-n coarne”, „cât colo”, a interjecţiilor: „ah”, „zdup”, a construcţiilor exclamative şi
interogative: „ce mare dobitoc!”, „Ce-ai gândit tu oare, javră?”.
Umorul rezultă din păţania căţelului aruncat „ca o zdreanţă în trifoi”, din felul în care este prezentată
întâmplarea, din modul în care îşi manifestă indignarea bivolul şi din naivitatea căţelului.
Strofele diferă prin numărul de versuri, măsura este inegală, rima şi ritmul sunt complexe.
Prin toate aceste trăsături specifice, opera literară „Bivolul şi coţofana” are toate notele definitorii ale
unei fabule.

D-L GOE...
de I.L. CARAGIALE

I.L. Caragiale a adus teatrului şi prozei româneşti o strălucire deosebită.

Schiţa „D-l Goe...”, inclusă în volumul „Momente şi schiţe”, satirizează moravurile vieţii de
familie, permanentul contrast dintre esenţă şi aparenţă.
Schiţa este o operă epică în proză, de mici dimensiuni, cu o acţiune simplă, limitată în timp şi
spaţiu, în care se prezintă un singur moment semnificativ din viaţa unuia sau a mai multor personaje.
Fiind o operă epică, autorul îşi exprimă indirect sentimentele, opera având cele trei elemente:
acţiune, personaje, narator. Modul de expunere dominant este naraţiunea, care se îmbină cu dialogul şi
scurte pasaje descriptive.
Acţiunea este simplă, lineară, urmărind un singur eveniment din viaţa personajului principal, şi
anume, călătoria cu trenul de 10 mai, la Bucureşti.
Ca în orice operă epică, întâmplările narate se constituie în momente ale subiectului literar.
Schiţa se deschide cu intriga: „Ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta, mam`mare,
mamiţica şi tanti Miţa au promis tânărului Goe să-l ducă-n Bucureşti de 10 Mai”.
În expoziţiune, aflăm că familia lui Goe aşteaptă „pe peronul din urbea x”, trenul accelerat care
trebuie s-o ducă la Bucureşti. Goe este nerăbdător, insistând ca trenul să vină repede. Discuţia
„filologică” asupra formei corecte a cuvântului „marinar” se încheie cu concluzia lui Goe: „- Vezi că
sunteţi proaste amândouă?”.
Desfăşurarea acţiunii cuprinde călătoria cu trenul. Goe rămâne pe coridor, dar la scurt timp,
nesocotind sfatul unui tânăr de a nu scoate capul pe fereastră, rămâne fără pălărie şi bilet de călătorie.
Doamnele achită preţul unui nou bilet şi Goe este răsplătit ca de obicei cu un sărut. Apoi se
autosechestrează la toaletă, provocând zarva şi panica celor trei admiratoare. Eliberat de conductor, se
va izbi cu nasul de clanţa uşii, iar episodul se încheie cu acelaşi sărut „binemeritat”.
Năzbâtiile lui Goe ating apogeul şi deci punctul culminant când trage semnalul de alarmă. Dar
nu se poate şti cine este vinovat, căci „Mam`mare doarme în fundul cupeului cu puişorul în braţe”. Fuga
de răspundere este evidentă.
Urmează deznodământul acţiunii, trenul ajunge la Bucureşti cu o oarecare întârziere şi
întreaga familie porneşte spre bulevard.
Acţiunea este plasată într-un spaţiu limitat: pe peronul din urbea x, în tren şi apoi plecarea
spre bulevard.
Timpul este, de asemenea, scurt: naraţiunea începe în dimineaţa zilei de 10 mai şi durează
câteva ore, adică cât ţine călătoria cu trenul.
 Personajele sunt în număr redus. Goe este personajul principal, un copil răsfăţat, obraznic,
leneş, obişnuit să fie răsplătit chiar şi atunci când nu merită.
Clar conturat şi puternic individualizat, Goe este simbolul copiilor greşit educaţi.
Scriitorul ironizează şi atitudinea celor trei doamne care încearcă să-i facă educaţie lui Goe:
sunt tolerante, îi permit şi îi iartă orice. În ignoranţa şi admiraţia lor, femeile îl divinizează.
Elementul ce dă substanţă acestei schiţe este comicul.
Este prezent comicul de situaţie, care constă în situaţiile în care sunt puse personajele:
pierderea biletului, amenda, autosechestrarea, tragerea semnalului de alarmă; comicul de intenţie ce
are în vedere atitudinea autorului faţă de personaje, pe care le ironizează; comicul de caracter, care
creează tipologii, Goe – tipul copilului greşit educat; comicul de limbaj, care face dovada inculturii
personajelor.
Întâmplările se succed într-un ritm rapid, construcţia fiind riguros simetrică şi gradată.
Dialogul are o mare forţă de sugerare a realităţii; caracterul viu, de scenă trăită, este realizat
prin mijloacele oralităţii: expresii ale limbii vorbite (iacătă, te doare la inimă) în contrast comic cu
franţuzismele (impacient, puţin ne importă, parol), interogaţii şi exclamaţii.
Schiţa recurge la puţine mijloace artistice: epitete, care au rol în caracterizarea personajelor:
frumos gătite, foarte impacient, comparaţia evidenţiază reacţia personajelor: „...îl sărută dulce, ca şi
cum l-ar revedea după o îndelungată absenţă”.
Prin toate aceste trăsături specifice, opera literară „D-l Goe...” are toate notele definitorii ale
unei schiţe.

GOE
de I.L. Caragiale

(caracterizarea personajului principal)

Schiţa „D-l Goe...” face parte din volumul „ Momente şi schiţe”. I.L.Caragiale narează
fapte semnificative din viaţa unei familii, fiind atent asupra tânărului Goe, personajul principal
al schiţei.
Personajul apare pe tot parcursul acţiunii, din expoziţiune până în deznodământ. El dă
şi numele schiţei prin adăugarea ironică a apelativului reverenţios abreviat „d-l”, scris într-un
mod special pentru un titlu, cu puncte de suspensie, tocmai pentru a face atent cititorul la ceea
ce urmează.
Goe este personajul principal negativ, reprezentativ schiţelor lui Caragiale, în care
apare în diverse ipostaze.
Portretul fizic, sumar schiţat, se referă la vestimentaţie. Autorul foloseşte caracterizarea
directă pentru a prezenta vestimentaţia personajului: „tânărul Goe poartă un frumos costum de
marinar, pălărie de paie, cu inscripţia pe pamblică le Formidable şi sub pamblică biletul de
călătorie” că „aşa ţin bărbaţii biletul”. Folosind enumeraţia, autorul explică eleganţa copilului
care nu exprimă gustul lui pentru frumos, ci numai aroganţa acestuia, al cărui singur merit era
de a fi rămas repetent. Prin comportament se va dovedi opus ideii de disciplină militară.
Portretul moral se desprinde de-a lungul schiţei. Prin caracterizare indirectă, Goe este
prezentat ca un copil leneş, cu rezultate proaste la învăţătură, explicându-se cititorului motivul
călătoriei la Bucureşti „ca să nu mai rămâie repetent şi anul acesta”. El este un copil capricios,
obişnuit să i se dea totul la comandă. Până şi sosirea trenului ar trebui să aibă loc în clipa
când doreşte el. „Mam-mare! De ce nu mai vine?... Eu vreau să vie!”. Este arogant şi
nepoliticos cu cei din jur, neacceptând sfaturi de la nimeni: „Ce treabă ai tu, urâtule?”. Goe
este prost-crescut şi obraznic şi cu cei din familie şi de aceea se adresează jignitor mamei şi
bunicii atunci când e în discuţie forma corectă a substantivului „marinar”: „Vezi că sunteţi
proaste amândouă?”. În ciuda obrăznicei, a lenei şi a incapacităţii sale intelectuale, băiatul e
socotit de ai săi deosebit de deştept „Ţi-ai găsit pe cine să înşeli?”, „Apoi de! n-a învăţat toată
lumea carte ca d-ta!” şi de sensibil „Ce faci soro, eşti nebună? Nu ştii ce simţător e ?”. Că
tânărul este un copil răsfăţat este evident din comportamentul celor trei doamne, ori de câte ori
face câte o poznă: „Ad` să-l pupe mam-mare, că trece!”, „Cine mă pupă...uite!...ciucalată!”,
„Parcă-i şade mai bine cu beretul!,...zice mam-mare scuipându-l să nu-l deoache”.
Modurile de expunere prin care este prezentat Goe, personajul principal al operei, sunt
naraţiunea, dialogul şi succinte descrieri.
Figurile de stil folosite de autor sunt epitetele, inversiunile, enumerări, repetiţii.
Prin întreaga operă, autorul îşi exprimă dezaprobarea şi dispreţul total faţă de personaj,
faţă de educaţia primită în familie. Astfel Caragiale, cu mijloacele artei desăvârşite, satirizează
atmosfera nesănătoasă, în care se formau copiii în unele familii ale societăţii înstărite.
Raportat la alte personaje ale lui Caragiale din aceeaşi categorie, Goe este un Ionel mai
evoluat nu numai ca vârstă ci şi în privinţa comportării obraznice.