Rutere pentru companii[modificare 

| modificare sursă]

Ruter Cisco 1800

Companiile folosesc rutere de toate dimensiunile. Cele mai puternice se află de obicei în cadrul
companiilor de telecomunicații și al centrelor de cercetare, dar multe companii mari au la rândul lor
nevoie de rutere puternice. Multe companii, în special cele cu o răspândire geografică mare,
folosesc un model de achiziție a ruterelor cu trei nivele: acces, distribuție și nucleu (core).[27]
Nivelul acces[modificare | modificare sursă]
Nivelul acces este punctul în care utilizatorii accesează rețeaua. El oferă lărgime de bandă divizată
între utilizatori și filtrare la nivelul 2 al stivei OSI, precum și agregarea rutelor expuse de acest nivel
către nivelurile suplimentare. Ruterele de la acest nivel sunt asemănătoare ca performanțe cu
ruterele pentru acasă și sunt plasate la locații de la marginea rețelei, care nu au nevoie de reguli
complicate de rutare.[27]
Nivelul distribuție[modificare | modificare sursă]
Nivelul distribuție asigură separația între nivelul acces și nivelul nucleu. Ruterele de nivel distribuție
agregă traficul de la mai multe rutere de acces, fie din aceeași locație, fie din locații diferite, către
nodul central al rețelei companiei. Ele asigură și comutarea pachetelor între diferitele VLANuri ale
companiei.[28]
Ruterele de nivel distribuție sunt deseori responsabile de asigurarea calității serviciilor într-o rețea cu
arie geografică mare (WAN), astfel încât pot avea mai multe interfețe WAN, multă memorie și putere
de procesare. Acest tip de rutere poate oferi acces și la anumite grupuri de servere sau chiar la
unele rețele externe. Dacă acest lucru se întâmplă, ruterele trebuie incluse în politica de securitate a
companiei. De aceea, sunt folosite firewalluri sau alte dispozitive de securitate. Când firma este
concentrată într-un singur campus, este posibil ca acest nivel să lipsească. În acest caz, ruterele de
acces, conectate la diferitele rețele locale, sunt interconectate prin rutere de nucleu.[27]
Nivelul nucleu[modificare | modificare sursă]

Ruter de nucleu Cisco RS1

În cadrul companiei, un ruter de nucleu trebuie să asigure rutarea cu cea mai mare viteză a
pachetelor, fără să le manipuleze în niciun fel, fiind deci optimizate pentru viteză. Un asemenea ruter
interconectează ruterele de nivel distribuție din diferitele locații ale companiei. Când compania nu
are un sediu central unic, acest nivel poate lipsi, rolul său fiind preluat de rețeaua de telecomunicații
care asigură interconectarea diferitelor sedii. În acest caz, nivelul distribuție devine nivelul superior al
arhitecturii.[27]

Rutere pentru rețele de telecomunicații[modificare | modificare sursă]

Vezi și: BGP.
În principiu, companiile de telecomunicații vor folosi în cadrul propriilor rețele o arhitectură
asemănătoare cu cea descrisă în secțiunea de mai sus. Diferențele vor consta în numărul ruterelor
și în felul cum se face interconexiunea cu alte rețele.[27]
Majoritatea companiilor au un număr mic de rețele cu care se conectează (în principiu cele
ale ISPurilor care furnizează internet companiei), pe când companiile de telecomunicații au interesul
să aibă legături directe cu cât mai multe rețele similare, pentru a micșora latența (întârzierea)
pachetelor către orice locație de pe glob.[20]
Ruterele folosite pentru interconectarea între providerii de Internet (mai exact între două sisteme
autonome) și alte rețele mari vor folosi aproape întotdeauna protocolul BGP pentru a schimba
informații[20] . În RFC 4098 sunt definite tipurile de rutere ce folosesc BGP. Ruterele PE (Provider
Edge Router) sunt plasate la marginea unei rețele de ISP și folosesc eBGP pentru a discuta cu un
ruter dintr-un alt sistem autonom (AS). Ruterele SE (Subscriber Edge Router) sunt plasate la
marginea rețelei unui client și folosesc eBGP pentru a discuta cu un ruter al providerului. De obicei,
acest ruter aparține clientului.[29]
Ruter de graniță între provideri interconectează ISPuri, păstrând conexiuni BGP cu alte rutere din
ASul celuilalt provider, iar ruterele de nucleu sunt plasate în interiorul rețelei, nu la periferia sa, și
comunică prin iBGP cu alte rutere de nucleu sau de la marginea rețelei. Aceste rutere pot avea și
alte funcții în cadrul unor rețele private virtuale bazate pe o combinație de BGP și MPLS.[30]

https://searchnetworking.techtarget.com/definition/edge-router