Cei trei purceluși

          Au fost odată trei purceluşi care au plecat de-acasă. Aşa au ajuns într-o pădure de la marginea
unui câmp cu grâne, un loc numai bun să-ţi ridici o căsuţă.
          — Eu o să-mi fac o căsuţă din paie, spuse primul purceluş. O să fie călduroasă şi o s-o termin
iute!
Şi, cum era de aşteptat, în vreo două ore îşi ridică o căsuţă din paie. 
Cel de-al doilea purceluş, la rându-i, spuse:
          — Căsuţa mea o să fie din lemn. O să mă apere de vânt şi de ploaie, iar dacă s-o arăta lupul
cel rău prin preajmă, o să fiu la adăpost!
De data asta însă, lucrul la ridicatul casei ţinu cât fu ziulica de lungă. Cel de-al treilea purceluş se
apucă să-şi construiască o casă din cărămizi, la care munci neîntrerupt, vreme de două zile.
          — Vreau şi eu să mă simt la adăpost, atunci când o veni lupul cel mare şi rău!
Şi, rostind vorbele astea, intră în căsuţă şi încuie uşa. Chiar "in ziua următoare, lupul cel mare şi rău
se duse la căsuţa din paie şi răcni:
          — Deschide uşa, purceluşule, că de nu, o să îţi pun căsuţa la pământ dintr-o suflare!
          — Nu-ţi deschid, pentru că tu vrei să mă mănânci! îi strigă purceluşul, speriat. 
Umflându-şi pieptul, lupul suflă din răsputeri înspre căsuţă, iar paiele din care fusese făcută zburară
cât colo. Numaidecât purceluşul alergă să se adăpostească în căsuţa de lemn a fratelui său mijlociu. 
Când ajunse şi acolo, lupul răcni din nou:
          — Daţi-mi drumul înăuntru, purceluşilor, că de nu, o să vă dobor şi casa asta dintr-o suflare!
          — Nu-ţi deschidem, pentru că tu vrei să ne mănânci! Îi răspunseră purceluşii.
          Atunci, lupul îşi umflă şi mai abitir pieptul şi se puse pe suflat: o dată, de două ori, de trei
ori... A treia oară, lemnele din care fusese construită căsuţa zburară care încotro, iar cei doi
purceluşi îşi căutară adăpost în casa de cărămidă a fratelui lor. Casa asta îi veni însă de hac lupului,
căci nici nu putea fi vorba s-o spulberi numai suflând asupră-i. Văzând că nu izbândeşte, lupul se
căţără pe acoperiş. Apoi îşi dădu drumul să lunece pe horn, în casă. Numai că jos, pe focul din
vatră, se afla un ceaun plin cu apă clocotită! Urlând de durere, lupul 
ţâşni prin horn în sus, căzu de pe acoperiş şi se pierdu în pădure. Şi de atunci nu-l mai văzu nimeni
prin acele locuri!

Sfârșit