Micul pulover roșu

de Brigitte Weninger și Katharina Sieg

Traducere: Ștefania Adina Mihoc

Povestitor: Alexandra Velniciuc

Corbul / Iepurele/ Pădurarul: Ciprian Niculae
Doamna Corb/ Veverița/ Vulpea/ Șoricica: Oana Bănuță

Povestitor: Era o zi geroasă de iarnă, iar tatăl corb zbura spre cuib. Era forte
entuziasmat, pentru că în ghearele sale ținea un mic pulover roșu.

Corbul: - Draga mea, uite ce am fur-cumpărat! Croncăni corbul cu mândrie.

Mama corb îi aruncă o privire din cuib și îl întrebă aspru:
Doamna Corb : - Ce este acesta?
Corbul: - Este un obiect din lână pentru oameni! îi explică el. Pentru că ei nu au
pene ca noi. Cred că ar fi un acoperiș perfect pentru cuibul nostru..
Doamna Corb - Vai! Dar nu ar fi perfect deloc! croncăni doamna corb. Un
acoperiș roșu? Vrei ca șoimul să ne descopere cuibul și să ne mănânce puii?
Corbul: - Ah, nu! Normal că nu! piui alarmat tatăl corb și aruncă puloverul roșu în
zăpadă.

Povestitor: Acolo îl găsi iepurele, care se bucură nespus.

Iepurele: - Ia uite, am găsit un încălzitor perfect pentru urechile mele! De mult îmi
doream așa ceva!

Povestitor: Iepurele își trase ambele mâneci ale puloverului peste urechi, răsuci
gulerul deasupra ochilor și țopăi mai departe. Totuși, gulerul se răsuci la loc în
jos, căzându-i peste ochi, astfel că iepurele se lovi de un copac. Se auzi un BUF
și o voce indignată de veveriță strigă dintre crengi:

Veverița - Hei, ce este asta? Nici măcar iarna nu pot avea puțină liniște?

Iepurele: - Îmi cer scuze, bombăni iepurele și-și dădu jos încălzitoarele pentru
urechi. Chestia asta din lână mi s-a înfășurat peste ochi și...
Veverița - O, dar aceea este chiar foarte practică! Exclamă doamna veveriță
încântată. Mi-ar fi tare de folos o așa sacoșă pentru a căra conuri de brad. Nu ar
mai fi nevoie să mă întorc la depozitul de provizii de fiecare dată. Aș putea să le
iau pe toate deodată.
Iepurele: - Vă pot da cu mare plăcere sacoșa, îi zise iepurele. Este a
dumneavoastră în schimbul a doi morcovi sau a unui suc gustos de varză.

Povestitor: Și așa ajunse micul pulover roșu în posesia doamnei veverițe.

Înnodă cele două mâneci ale puloverului ca să formeze o toartă și se grăbi să
ajungă la depozitul de provizii. Acolo îndesă rapid zece conuri mari de brad în
sacoșă și porni sprintenă spre casă. Dar când veverița ajunse înapoi în scorbură
ei și deschise sacoșa, observă că mai erau doar trei conuri înăuntru.

Veverița - O, nu! Sacoșa asta are o gaură în partea de jos... și aruncă supărată
micul pulover roșu direct în șanț. Acolo îl găsi frumoasa domnișoară vulpe.

Vulpea - A, ce fustă șic! se entuziasmă ea. Roșu este culoarea sezonului!

Povestitor: Își trase puloverul peste talie și înnodă mânecile ca o curea. Apoi
porni spre lacul înghețat unde își putea admira reflexia în gheață.

Vulpea - Vai, nu, culoarea asta roșie nu se potrivește deloc cu blana mea! spuse
ea.

Povestitor: După care lăsă micul pulover roșu pe malul lacului și dispăru în
pădure. La apus, găsi puloverul mama-șoarece. De coada ei se țineau cu greu
patru șoricei obosiți și înfrigurați.
Lucrătorii din pădure le distruseseră cuibul când au venit să taie lemne, așa că
cei cinci șoareci nu mai aveau un adăpost. De îndată ce mama-șoarece văzu
micul pulover roșu, răsuflă ușurată.

Șoricica - Haideți repede, copilași! Intrați înăuntru aici! Îi chemă ea. Chiar dacă
bucata aceasta de lână are o culoare cam stridentă, nu poate fi observată în
timpul nopții.

Povestitor: Așa că toți șoriceii s-au ghemuit împreună într-o mânecă a

puloverului, unde au găsit chiar și câteva resturi de con de brad de ronțăit.
Dimineața, șoriceii au ieșit din adăpostul roșu și la mică distanță au descoperit o
scorbură de cârtiță care fusese părăsită, dar care era un loc perfect pentru locuit.
Micul pulover roșu rămase întins pe jos. Imediat după aceea, pe acolo trecea
tropăind pădurarul. În spate căra un coș mare și greu cu mâncare pentru cerbi.
Dintr-odată, a remarcat că în zăpadă era un obiect ciudat mic și roșu. Se aplecă
mirat ca să îl privească.

Pădurarul: - Ah, dar nu se poate! Este chiar puloverul băiatului meu, cel care a
dispărut ieri de pe sârma cu rufe!

Povestitor: Pădurarul ridică micul pulover și observă că avea tot felul de lucruri
prinse prin el:
o pană neagră de corb un smoc de blană de iepure un con de brad deja ronțăit și
câteva resturi de la șoareci

Pădurarul: - Ce ciudat! s-a mirat pădurarul. Ce s-o fi întâmplat cu el?

Povestitor: Dar micul pulover roșu nu îi dezvălui nimic din multele lui peripeții…