Într-o zi când afara se stârnise un vânt puternic o broscuţă „Hop-Hop” se sălta într-o ulcică aruncată lânga

un mărăcine.
– Oac-oac! ce grozavă casuţă o să-mi fac din ulcica asta ciobită, spuse ea. Si se puse pe treabă cântând:
„Oac, oac, oac, Dragă broscuţă,Nu e vreme de pierdut
Ai de acuma o casuţă

Şi perdele de cusut.

Şi podelele sunt luna .

Frec de zor şi limpezesc.

Teme care asteapta raspunsul tau:

Precizează cazul și funcția sintactica a substantivelor ...Provocare, 20 pct: Care este forma corecta ...Mă
poate ajuta cineva cu acest tip ...
Schița examenul rezumat. Va roogg!!Provocare, 30 pct: Cate pasari sunt in ...Ajutatima la aceasta ...

Gospodina când e buna

Toate-n casă strălucesc…”

În scurtă vreme de ulcica pe care ghimpii mărăcinului de pe camp o strângeau bine, ca nu cumva vântul să o
rostogolească mai departe, se apropie o vrăbiuţă: – Cirip-cirip, dragă broscuţă, ia-mă şi pe mine în căsuţă,
caă mi-e frig!
– Vino, i-a raspuns broscuţa cu prietenie. Lasă-ţi în prag papuceii, că am aşternut scoarţe colorate pe podele.
Îţi place căsuţa noastră?
– Cirip-cirip, de când sunt n-am mai văzut o căsuţă aşa de frumoasă. Îndată am să-i fac şi o uşiţă, că-s
pricepută.
Pe-nserat s-a abătut pe acolo şi un arici:
– Mă primiţi şi pe mine?
– Cu bucurie, i-au strigat deodată amândouă.
Ariciul intră aducând în spinare şi un săculeţ cu mere, castane şi alte bunătaţi. Fericit că a fost primit, începu
să zideasc o sobiţă cu cuptor şi horn.
Broscuţa începu să frământe aluatul pentru plăcintele cu mere, vrăbiuţa a adunat vreascuri să-ncingă
cuptorul, castanele trozneau pe foc şi-n casuţă drag şi voie bună!
Afară vântul şuiera înverşunat, iar din hornul căsuţei urca vesel un fuioraş de fum albăstrui.
Prima dată în viaţa lui, bătrânul mărăcine era fericit că poate fi de folos cuiva.
Dar vântul se-nvârtoşa din toate puterile şi… reuşi să smulgă căsuţa din ramurile mărăcinelui. Căsuţa se
dădu de-a rostogolul către apa şanţului. Atunci mărăcinele chemă în ajutor toţi mărăcinii câmpului să se
năpustească asupra vântului sfâşiindu-i hainele şi zgâriindu-l. Vântul încolţit şi săavilit din drumu-i vârtejit,
înţelese pricina apărării mărăcinelui bătrân. Ulcica adapostea înlauntrul ei prietenia şi bucuria celor trei
locuitori ai săi: broscuţa, vrăbiuţa şi ariciul.
Domolit şi înţelept, vântul a înturnat căsuţa în adăpostul tufişului de mărăcine.
Curând, voia bună răsună din nou în căsuţă.
Şi atunci, de bucurie, în prag de iarnă, a-nflorit ca niciodata mărăcinele.