1460 iulie 3, Suceava

Din mila lui Dumnezeu noi Ștefan Voevod, domnul țării Moldovei, facem cunoscut prin această
carte a noastră tuturor celor ce vor vedea această carte sau o vor auzi cetindu-se, când va fi cuiva de
trebuință, că au venit înaintea noastră prietenii noștri, burgării din Liov, și au adus hrisovul cel mare, pe
care îl au dela unchiul nostru răposatul Ștefan Voevod și dela toți strămoșii noștri, și ne-au rugat să le
ușurăm vămile, cum stă în acel vechiu hrisov. Deci noi, sfătuindu-ne cu boierii noștri sfetnici, le-am lăsat
acel drept și le-am întărit acel drept, după care neguțătorii lor au să umble în țara noastră slobozi și în
bună voie, și au să-și plătească vama pentru mărfurile lor.
Întâiu vama cea mare, la descărcare în Suceava, pentru postav trei groși de grivnă, iar pentru
lucrurile mărunte, adecă pentru feluritele lucruri începând cu pânza litvană, cu cea de Krosno și cea
nemțească, pentru catifea, pentru postavul tăiat, pentru nădragi, pentru hars 1, cuțite, coase, secere, lucruri
de cositor, precum talere, cofițe, brâne ferecate și țăvi, pentru șofran, șăpci, fiare de plug, săbii ungurești,
paloșe și alte lucruri mărunte ce se țin de negoțul de mărunțișuri, pentru toate acestea au să plătească vamă
în Seret trei groși de grivnă.
Când vor cumpăra în Suceava marfă tătărească sau marfă de peste mare: mătase, camhă 2, tebenci 3,
tămâie, vin grecesc, scorțișoară sau piper, ei vor plăti vamă de grivnă trei groși. Iar când vor cumpăra
marfă tătărească în alte târguri ale noastre, ei vor da acolo unde vor cumpăra doi groși de grivnă, iar la
vama cea mare din Suceava trei groși de grivnă, și-apoi vor putea să vânză acea marfă cui vor vrea.
Iar cine va merge la Liov, va plăti la vama cea mare din Suceava de vită 1 groș, de 10 porci 1 groș,
de 10 oi tot 1 groș, de un cal sau de o iapă câte 6 groși, de 100 de veverițe 1 groș, de 100 de vulpi 10 groși,
de 100 de piei crude de oaie 4 groși, de 100 de piei de miel 2 groși, de 100 de piei de vită 15 groși. Aceasta
e vama dela Suceava.
Iar cine va avea să meargă spre părțile tătărești, va plăti pentru 12 cântare (de marfă), ce se vor
cumpăni, în Suceava 1 rublă de argint, în târgul lașilor 30 de groși, în Lăpușna 30 de groși, în Cetatea
Albă 1/2 de rublă de argint; iar cine nu va merge până la Cetatea Albă, acela va da in Lăpușna vama de
Cetatea Albă, cât ar fi avut să dea în Cetatea Albă; la Tighina vor plăti vama ce s-a plătit și mai-nainte,
după acelaș obiceiu vor plăti și acum; și la straje câte 12 groși de car.
Iar cine va duce vite la țara tătărească, va plăti la vama cea mare din Suceava de fiecare cap de vită
vama Sucevei, adecă 4 groși, în Iași 2 groși, în Lăpușna 2 groși; pentru 100 de oi în Suceava 60 de groși,
în Iași 30 de groși, în Lăpușna 30 de groși.
Bucățile de postav au să le vânză la descărcare în Suceava, căci în alte târguri ale noastre n-au voie
să le vânză; iar cu acei bani le este slobod să-și târguească ce le va plăcea prin toate târgurile noastre; le
este însă slobod să ducă postavurile în țara Ungurească, în țara Românească, la Chilia și la Turci. Și cine
va duce postavuri în țara Românească, are să dea la vama cea mare din Suceava de grivnă trei groși, iar
în târgul Romanului, în Bacău, în Adjud și în Putna, în Vaslui, în Bârlad și în Tecuciu de car câte 2 zloți.
Iar aducând, din țara Românească sau din țara Turcească, piper sau lână sau altceva, vor plăti în
Bacău, în târgul Romanului și în celelalte târguri de margine câte 2 zloți turcești de car, iar la vama cea
mare din Suceava, de 12 cântare ce se vor cumpăni, 1 rublă de argint.
Iar cine va duce postavuri la Bistrița și în țara Ungurească, va plăti la Suceava 3 groși de grivnă, la
Baia 1 1/2 groș de grivnă și la Moldavița tot 1 1/2 groș de grivnă; iar întorcându-se din țara Ungurească,
la Moldavița de fiecare povară câte 2 groși, și la Baia tot așa de fiecare povară câte 2 groși.
Iar cine va duce postavuri la Brașov, va plăti la vama cea mare din Suceava câte 3 groși de grivnă,
iar în târgul Romanului, în Bacău și în Totruș câte 2 zloți de car, iar la întoarcere de fiecare povară câte 2
groși la Totruș, și câte 2 groși de povară la Bacău.
Cai pe preț de trei grivne le e slobod (să cumpere); și cai ungurești sunt slobozi (să cumpere), măcar
de 100 de zloți unul, numai să plătească, în târgurile unde-i vor cumpăra, de fiece cal câte 4 groși, iar în
Suceava câte 6 groși de fiece cal, în Seret câte 2 groși de cal și în Cernăuți câte 2 groși de cal; iar cine va
duce cai sau iepe la Camenița, va da în Dorohoiu ce-ar fi avut să dea în Seret, iar în Hotin ce ar fi avut să
dea în Cernăuți; vama pe iepe este aceeaș ca pe cai.
Iar cine va cumpăra vite sau berbeci, în Bacău sau în târgul Romanului sau la Neamț sau la Baia
sau în alte târguri, ori unde în țara noastră, acela nu va avea să dea vamă în alt loc, decât acolo unde va

1
Stofă de lână.
2
Mătase turcească.
3
Ornamente de șa.
cumpăra, și-și va lua pecete dela vameș. Și în orice târg va cumpăra, va da acolo de vită 1 groș, de 10 oi
1 groș, de 10 porci 1 groș, de 100 de piei de vită 10 groși, de 100 de piei de miel 1 groș, de 100 de piei
crude (de oaie) 2 groși; și-apoi va merge la vama cea mare dela Suceava.
Iar vama tătărească, ce fusese pusă la Cetatea Albă, acea vamă le-am iertat-o Liovenilor; ei nu vor
da nici un ban, nici măcar dela o mie de mărci, fie că i-ar aștepta ori nu acolo chiar fiul țarului tătăresc.
Iar în târgul Seretului se va plăti la mărunțișuri câte 3 groși de grivnă, cum scriem mai sus.
Iar ce va trece din țara noastră prin Suceava la Seret, din câtă vamă se dă în Suceava se va da
jumătate din aceea la Seret, pentru toate: și pentru piei (de vită) și pentru lână și pentru piei de oaie.
Aceasta e vama Seretului.
Iar în Cernăuți pentru un car cărăușesc vama e de 4 groși, iar pentru un car armenesc de 6 groși,
pentru o vită 1 groș, pentru 10 porci 1 groș, pentru 10 oi 1 groș, iar pentru un cal sau iapă câte 2 groși; iar
la trecători pentru un car, fie nemțesc ori armenesc, câte 4 groși, dar numai când carele vor trece pe poduri
umblătoare; când apa va fi înghețată sau când carele vor trece prin vaduri, atunci nu vor da nici un ban la
trecătoare. Aceasta e vama Cernăuților. Și în Cernăuți carele să nu se scuture, ci neguțătorul să-și dea
cuvântul său că n-are în carele sale marfă oprită, precum jderi, argint și ceară, sau nu duce cai buni de
țară.
Iar prețul postavului se va socoti în Suceava ca la Liov.
Iar Liovenii ce vor merge după pește la Brăila sau la Chilia, au să dea vamă la vămile de graniță, în
Bacău sau în Bârlad, 1 1/2 groș de grivnă, și să nu li se ia pești din care; iar în Seret au să dea de grivnă 1
1/2 groș, iar pești din care să nu li se ia; scoțându-și acolo pecete, ei vor veni slobozi până la Suceava,
unde vor da vama cea mare a Sucevei, de grivnă câte 3 groși, iar din care pește să nu li se ia; în Seret vor
da câte 1 1/2 groș de grivnă și pește din care să nu li se ia; iar în Cernăuți (să dea) vama obișnuită, și pește
să nu li se ia.
Și când vor aduce Liovenii postavuri sau orice altă marfă, nimenea să nu poată lua dela ei fără bani
ori cu puterea, nici măcar un cot, nici vameșii, nici boierii, nici chiar noi înșine; ci când vom avea nevoie
fie de postav fie de altă marfă, multă ori puțină, noi sau vameșii noștri ne vom târgui și, după ce vom face
plata, vom lua cele ce ne-au trebuit.
Iar din argintul ars, pe care Liovenii îl vor aduce singuri din țara Ungurească, din acel argint, dacă
ne va trebui ceva, vom cumpăra dela ei cu bani gata, și cât le va rămânea, slobozi vor fi să-l scoată din
țară.
Ceara muntenească și ungurească au voie s-o scoată din țară și vama (va fi) în Bacău sau în Bârlad
sau în Baia 1 groș (de piatră), în Suceava de piatră 1 groș și în Seret tot 1 groș.
Jderii ungurești le e slobod să-i scoată, iar vama au s-o plătească la vămile de graniță, în Baia sau
în Bacău, de grivnă 1 1/2 groș, apoi vama Sucevei 3 groși de grivnă și vama Seretului 1 1/2 groș; și dacă
ne va trebui ceva nouă din acei jderi, vom cumpăra pe bani gata, iar rămășița vor fi slobozi să o scoată.
Și am mai dat voie Liovenilor să-și ție o casă în Suceava, după obiceiul neguțătorilor; dar cârciumă
să nu ție în acea casă, nici măcelărie, nici berărie. Iar dacă cel ce va trăi în casa aceea ar vrea să ție astfel
de lucruri, atunci să plătească împreună cu târgul pentru toate lucrurile.
Acestea le-am făcut pentru neguțătorii Lioveni ai domnului nostru craiului Poloniei și al întregii țări
Rusești și al Podoliei, și cele ce le-am scris lor, le făgăduim a le ținea și a le împlini nestrămutat, fără
înșelăciune și fără vicleșug, pe veci, noi și urmașii noștri, nestrămutat nici odată, pe cinstea și pe credința
noastră, după dreptul creștinesc. Martori la aceasta au fost mitropolitul nostru și sfetnicii craiului, pan
Halețchi și pan Bagovschi, cari tocmai pe vremea aceasta petrec la noi în solie din partea domnului nostru
a craiului, și boierii noștri, sfetnicii moldovenești: pan Duma Braevici, pan Stanciul, pan Vlaicul, pan
Goian vornicul, pan Hotco Știbor, pan Coste Danovici, pan Toma Cândea, pan Micu Craiu, pan Petru
Fonici, pan Albu, pan Lazia, pan Isaia dela Neamț, pan Stețco Dămăcuș, pan Cozmița, pan Buhtea, pan
Fetion, pan Sacâș spătarul, pan Iuga vistiernicul, pan Crasnâș postelnicul, pan Tador ceașnicul, pan
Zbierea stolnicul, pan Ion comisul; și-apoi dumnialor pârgarii și sfetnicii din Liov, cari pe vremea aceasta
sunt la noi și împreună cu noi s-au înțeles asupra acestor lucruri, anume: pan Climent, pan Mihal, pan
Petru și pan Nimant, pisarul orașului. Iar spre mai mare întărire a tuturor acestor mai sus scrise, am
pornncit credinciosului nostru boier logofătului Dobrul să scrie și pecetea noastră s-o atârne la această
carte a noastră. Scris-a Șteful în Suceava la anul 6968, luna lui Iulie în 3.