Bodea Rumărul dintr-un hrisov al lui Ștefan cel Mare, emis la Suceava pe 13

martie 1489 (6997)

„† Din mila lui Dumnezeu, noi, Ștefan Voievod, Domn al Țării Moldovei. Facem
cunoscut, cu această carte a noastră, tuturor celor care o vor vedea sau o vor auzi
citindu-se, că au venit, inaintea noastră și inaintea tuturor boierilor noștri moldoveni,
Nastea și fratele ei, Toma, și sora lor, Ilca, fiii lui Coste, nepoții lui Oană vornic, și Ana
și fratele ei, Sima, fiii lui Lazor, de asemenea nepoti ai lui Oană vornic, de bunăvoia lor,
nesiliți de nimeni, nici asupriți, au vândut ocina lor dreaptă, din uricul bunicului lor,
Oană vornic, pe care l-a avut el de la bunicul nostru, Alexandru Voievod, o bucată de
pământ din hotarul Alboteștilor, la gura Săratei, loc de sat, slugii noastre, pan Lupe
armaș, pentru 80 de zloti tătărești.
Și s-a sculat sluga noastră, Lupe armaș, și a plătit toți acei bani, 80 de zloti, în mâinile
Nastei și ale fratelui ei, Toma, și ale surorii lor, Ilca, fiii lui Coste, și ale Anii și ale
fratelui ei, Sima, fiii lui Lazor, toți nepoți ai lui Oană vornic, înaintea noastră și înaintea
boierilor noștri.
Și întru aceea, de asemenea, a venit înaintea noastră și înaintea tuturor boierilor noștri
moldoveni, sluga noastră, Stanciul, fiul lui Giurgiu Husea, de bunăvoia sa, nesilit de
nimeni, nici asuprit, și a vândut ocina sa dreaptă din uricul său drept, o seliște peste
Prut, unde a fost Târgul Săratei, mai sus de gura Săratei, de asemenea slugii noastre
Lupe armaș pentru 150 de zloți tătărești.
Și s-a sculat sluga noastră, Lupe armaș, și a plătit toți acei bani sluga 150 de zloți, în
mâinile lui Stanciul, fiul lui Giurgiu Husea, înaintea noastră și înaintea boierilor noștri.
Deci noi, văzând buna lor voie și tocmeală și plată deplină, noi și de la noi i-am dat și i-
am întărit slugii noastre, pan Lupe armaș, acea mai sus spusă bucată de pământ din
hotarul Alboteștilor, loc de sat, la gura Săratei, și acea seliște peste Prut, unde a fost
Târgul Săratei, mai sus de gura Săratei, să-i fie de la noi uric și cu tot venitul, lui, și
copiilor lui, și nepoților lui, și strănepoților lui, și răstrănepoților lui și întregului lui
neam, cine i se va alege mai apropiat, neclintit niciodată, în veci.
Iar hotarul acestei bucăți de loc din hotarul Alboteștilor să fie începând de la gura
Săratei la vale, pe malul Prutului și la capătul de sus al Rediului lui Goran, la un ulm
însemnat, de aici drept la deal, la un stâlp, de aici pe această parte a dealului, pe coastă,
până la doi stejari însemnați, de aici la un stejar însemnat, de aici peste dumbrăviță, la
vilcea, la un stejar însemnat și pe vâlcea în sus până la Troian, la stâlp, și pe Troian în
sus pânâ unde cade Troianul în Sărata, apoi, pe Sărata în jos, până unde cade Sărata în
Prut.
Iar hotarul acestei seliști, unde a fost Târgul Săratei, mai sus de gura Săratei, <să fie>
începând de asemenea de la gura Săratei, și pe malul Prutului în sus pâna la seliștea
lui Bodea Sârbul (Бодѣ Сръбоуʌа), de aici tot pe malul Prutului în sus, până la seliștea
lui Bodea Rumărul*(Бодѣ РȢмърȢʌа), iar de aici în sus la deal și peste câmp la pisc la
matca Săratei, de aici pe vechiul drum la deal și pe vârful dealului în jos. la movila
săpată, de aici pe pisc la un stâlp și la un alt stâlp, de aici pe drum până la hotarul lui
Limbădulce. Acesta le este tot hotarul.
Iar la aceasta este credința domniei mele, a mai sus scrisului, noi, Ștefan Voievod, și
credința preaiubiților fii ai domniei mele, Alexandru și Bogdan-Vlad, și credința
boierilor noștri: credința panului Zbiare, credința panului Neagu, credința panului
Duma, credința panului Gangur, credința panului Dragoș vornic, credința panului
Hărman, credința panului Iațco Hudici, credința panului Dajbog, credința panului
Șteful de la Hotin, credința panului Micotă și a panului Reațeș pârcălabi de Neamț,
credința panului Andr<eico Cio>r<torovschi>, credința panului Grozea pârcălab de
Orhei, credința panului Ion Să<ca>ră p<ârcăl>ab de Cetatea Nouă, credința panului
Clănău spătar, credința panului Boldor vistier, credința panului Eremia postelnic,
credința panului Andreico ceașnic, credința panului Ion Frunteș stolnic, credința
panului Șandru comis și credința tuturor boierilor noștri moldoveni, mari și mici.
Iar după viața noastră, cine va fi Domn al țării noastre, din copiii noștri sau din neamul
nostru sau iarăși pe oricine îi va alege Dumnezeu să fie Domn al Țării noastre, Moldova,
acela să nu-i clinteasca dania și întărirea noastră, ci să-i întărească și să-i
împuternicească, pentru că i-am dat și i-am întărit pentru slujba lui dreaptă și pentru
că și-a cumpărat pe banii săi drepți.
Iar pentru mai mare putere și întărire a tuturor celor mai sus scrise, am poruncit
credinciosului nostru pan, Tăutul logofăt, să scrie și să atârne pecetea noastră la această
carte a noastră.
A scris Toader, la Suceava, în anul 6997 <1489> martie 13”.