Browse .

Reîntâlnirea
by Kruelle " # $

Reîntâlnirea
! 684 $ 37 % 16

by Kruelle

Dedicated to Bianca0604

Ochii aceia ageri și zâmbetul lui batjocoritor îmi revin și

acum în minte. Atitudinea lui, mereu superioară mă
făcea adesea să plec capul la vorbele lui, să-mi fie
rușine de mine însumi și să mă consider doar o simplă
prezență. Îmi aduc aminte de lacrimile amare care mi se
prelingeau pe obraji atunci când mi-a aruncat acele
vorbe în față, vorbe usturătoare care și-au lăsat
amprenta într-un colț al sufletului meu. Puteam citi
disprețul ce i se așternea pe chip asemenea unei măști
dar nu înțelegeam de ce. Ce i-am făcut de niciodată nu
mă lăsa în pace? Nici până acum nu am reușit să găsesc
un răspuns la această întrebare și au trecut deja cinci
ani de atunci.

Cinci ani întregi, în care am trecut unul pe lângă celălalt

fără să ne spunem decât un „Bună" mai mult din
politețe decât din dorința de a-l rosti. Cinci ani în care
nu am vrut să știu nimic de el, în care l-am evitat cât am
putut de mult și în care am încercat să-i neg existența.

Iar acum stă la doi metri de mine și mă privește. De ce

face asta? De ce nu mă ignoră pur și simplu așa cum fac
eu? Suntem cam douăzeci de oameni în autobus și el și-
a găsit să mă stiudieze tocmai pe mine. Expresia lui e
calmă dar mă aștept oricând să răbufnească, să-mi
înșire niște vorbe care să mă îndemne să-i cunosc încă
o dată disprețul față de mine.

Mă întorc spre geam și mă uit la picăturile de ploaie

care se preling ușor unele după altele. Așa alunecau și
lacrimile pe care el mi le pricinuia. Niște simple cuvinte
aruncate în vânt m-au făcut să plâng în nenumărate
rânduri, m-au făcut să urăsc felul în care arătam sau
acționam, să urăsc tot ce ținea de mine. Însă treptat,
datorită absenței lui din viața mea, am reușit să mă
recunosc ca persoană, am învățat să nu mă mai
subapreciez și să fiu mândră de cine sunt. Fara el, am
învățat să zâmbesc și să mă bucur de lucrurile care-mi
plac fără să-mi fie teamă că cineva m-ar judeca.

Locul de langă mine se elibereaza și se pare ca el a

observat asta însă nu se așază. Ramâne neclintit stand
în picioare. Aș vrea să știu ce gândește, aș vrea să știu ce
simte sau ce crede, dar nu am cum. Expresia lui e
neutră iar ochii care mă ațintesc nu dezvăluie nimic.

Situația devine din ce în ce mai incomodă.

De ce de fiecare data cand se afla în preajma mea mă

face să retrăiesc acele momente, să-mi amintesc toate
suferințele pe care mi le-a provocat și de ce mă face să
mă simt inferioară lui? Cred că-i face o deosebită
plăcere să mă vadă vulnerabilă în fața lui dar asta nu se
va mai întâmpla.

Îmi iau privirea de la peisajul mohorât care se întinde

dincolo de geamul ușor aburit și îl privesc și eu.

Părul, care îi era blond odinioară, a căpătat o nuanță

foarte placută de șaten asemenea nisipului iar acum stă
ușor ciufulit și cu mici picături de ploaie care-i lucesc
ușor printre fire. Geaca neagră din piele pe care o
poartă îi e descheiată, lăsând la vedere puloverul
bleumarin iar cu mâna stangă strange ușor de bară
pentru a-și păstra echilibrul în timp ce mâna dreaptă se
odihnește în buzunarul pantalonilor.

Pare atât de relaxat și nepăsator dar asta numai la

exterior. Până și eu pot simți valul de tensiune care ne
înconjoară.

Autobusul se oprește la stația mea iar ușile se deschid.

Cobor în grabă și desfac umbrela. Merg agale printre
multele bălți care tapetează asfaltul, lăsându-l pe el în
urmă. Mă simt atât de dezamăgită de mine acum, nu
am avut curaj să-l privesc în ochi. Oricât încercam,
parcă intenționat ocoleam acea zonă. Niciodată nu m-
am considerat o persoană puternică, dar mă așteptam
la mai mult de la mine.

O atingere caldă reușeste să-mi transmită fiori în tot

corpul și mă face să mă opresc. Îmi întorc puțin capul și
zăresc o mână așezată pe umarul meu. Închid ochii și
îmi amintesc să respir, apoi fac câțiva pași
desprinzându-mă de atingerea lui.

STORY CONTINUES BELOW

-Jennifer!

„Doar pleacă", îmi ordon în minte dar se pare că

membrele mele nu răspund comenzilor, căci încă stau
nemișcată și astept, dar nici măcar eu nu știu ce. Mă uit
în jur și suntem doar noi doi, doi tineri în ploaie, fără
nimeni altcineva prin zonă.

Se apropie iar de mine, dar de data asta se postează în

fața mea. Inima începe să-mi bată din ce în ce mai tare
și îmi simt palmele transpirate pe mânerul umbrelei.
Simt că mă privește dar eu nu mă pot uita la el, nu
găsesc curajul de care am nevoie.

-Îmi pare rău, rostește după câteva clipe de tacere.

Vocea lui e ușor răgușită și nu mai e aceeași pe care mi-
o aminteam. A crescut și s-a maruizat, la fel și eu.

Îmi ridic ochii din pământ și privesc pe lânga el.

-Pentru ce îți pare?

-Jen, te plac! Îmi spune neluând în seamă întrebarea

mea de mai devreme. Aceste cuvinte îmi fac stomacul
să se strângă și inima să bată la intensitate mare. Nu
pot asimila ceea ce mi-a zis, e imposibil. Tocmai el,
după tot ce mi-a făcut?

-Pentru ce îți pare rău? Repet întrebarea dar de această

dată găsesc forța să mă uit direct în ochii lui. Sunt la fel
de căprui precum îmi aminteam, dar acum nu mă
privesc cu superioritate ci cu căldură. E pentru prima
dată când îl văd așa, când îl descopăr pe adevăratul
Nathan, fără masca de aroganță sub care se ascundea.

-Pentru tot, îmi răspunde cu o urmă de durere în glas.

-Îți pare rău pentru tot? Îl întreb în timp ce ochii încep

să mi se umezească. Te scuzi pentru fiecare moment în
care m-ai făcut să sufăr? Îți ceri iertare pentru că de
fiecare dată m-ai făcut să mă simt ca un gunoi? Sau
pentru ca mă disprețuiai? Căci dacă e asta, nu trebuie
să-ți pară rău pentru sentimentele tale.

O lacrimă se prelinge nestingherită pe obrazul meu dar

el o prinde exact înainte de a cădea.

-Te rog să nu plângi pentru mine, nu merită.

-Abia acum îți pasă? Îl întreb disperată. Unde erau

aceste cuvinte când plângeam aproape în fiecare zi din
cauza ta? Când mergeam acasa și îmi înfundam fața în
pernă plângând până adormeam. Spune-mi, unde
erau?

-Jen, iartă-mă că te-am făcut să suferi.

Ia o șuviță de păr și mi-o dă după ureche apoi îmi

prinde bărbia între degete și mă face să-l privesc. Un
vulcan de sentimente e pe cale să erupă în interiorul
meu și nu mă mai pot controla. Dau frâu liber lacrimilor
pe care am încercat atât de mult să le țin ascunse și ele
încep să-mi invadeze fața. Las umbrela să-mi cadă din
mână și mă adăpostesc la pieptul lui. Mă prinde cu
mâinile și mă strânge într-o îmbrățișare caldă.

-De ce ai făcut asta?

Vocea mea e stinsă din cauza plânsului și abia reușesc

să rostesc întrebarea.

-Am fost un prost, Jen! Îmi plăcea să fiu deasupra

tuturor și nu-mi păsa pe cine călcam în picioare. Crede-
mă! Daca aș putea da timpul înapoi și să schimb totul,
aș face-o.

-De ce eu? Îl întreb printre suspine în timp ce mă

desprind din brațele lui. Rămâne ușor dezamăgit în
urma gestului meu dar vreau să fim față în față când îmi
va spune. Își lasă mâinile pe lângă corp și se uită în
zare.

-Pentru că eram un tâmpit, pentru că am fost un măgar

și pentru că uram faptul că am început să simt ceva
pentru tine.

-Și acum?

-Acum totul e altfel, în sfârșit mi-am băgat mințile în

cap.

Revine cu privirea asupra mea și mă prinde de mâini.

-Îți mai aduci aminte de vara aceea, ultima dată când

ne-am vorbit? Mă întreabă iar eu dau din cap aprobator.
După ce ți-am zis cuvintele alea, am realizat că tu de
fapt nu meriți toate astea. Mi-am dat seama că mi-am
ațintit întreaga furie și întreaga frustrare asupra ta când
de fapt nu erai vinovată de nimic. Eram prea mându ca
să-mi cer scuze dar de atunci nu mi-am mai permis să-ți
adresez vreun cuvânt.

-Ce vrei de la mine?

-Doar o șansă să-ți demonstrez ceea ce simt. Din acea zi

m-am gandit la tine în continuu și îmi venea să-mi dau
singur un pumn că ți-am pricinuit atâta durere, că nu
te-am lăsat să te bucuri de anii copilăriei.

-O șansă? Întreb nesigură.

-O șansă.

Mă îndrept încet spre el și îl iau în brațe. Mă strânge tare

și rămân uimită când văd că picioarele mele nu mai
ating pământul. Mă ia pe sus și ne învârtim amândoi în
ploaie lăsând picăturile să ne dezmierde pielea. E atât
de plăcut încât nu mă pot abține să nu zâmbesc și să nu
mă bucur de acest sentiment. Îmi surprinde zâmbetul și
mă lasă ușor să cobor cu picioarele pe pământ.

Ne uitam unul la celălalt iar chipurile ne radiază de

fericire. Nu-mi pot da seama cum tocmai el, care m-a
făcut să sufăr atât, reușeste acum să mă facă cea mai
fericită. Îmi atinge obrazul cu mâna și simt furnicături în
tot corpul. Își pune și cealaltă mană pe fața mea și văd
acei ochi căprui mai intenși ca niciodată, cu o sclipire
de diamant în ei. Mă privește ca și cum aș fi cel mai
scump cadou, ca și cum aș fi specială.

Își apleacă capul și își lipește fruntea de a mea. Pulsul

cred că mi-a luat-o razna deja pentru că mă simt cu
adevărat emoționată. Buzele lui se lipesc încet de ale
mele și începe să le dezmierde delicat. Închid ochii și
mă las purtată de val. Reușeste să trezească în mine
sentimente nemaiîntâlnite. Cine ar fi crezut că primul
meu sărut va fi tocmai cu el?

-Te voi face cea mai fericită, ți-o datorez!

& Load More Pages...

# Add $ Vote

' ( ) * +
BecauseOfEros +
Apr 17, 2014
Mi-am amintit ca sunt datoare cu o parere si
daca tot am trecut pe aici uite ca las si un
comentariu.
Dragut short. :) Ce-i drept se poate scrie o
poveste frumoasa din asta. Felul cum ai
prezentat povestea e genial. Mi-a placut cum
ai descris sentimentele fetei, acea stare
conflictuala si atitudinea pe care voia sa o
schimbe. Intalnirea a fost surprinzatoare,
adica ai suprins bine tensiunea dintre cei doi
si a fost interesant modul in care au decurs
lucrurile mai departe.
Rezumat: imi place cum scrii, dar mai ales
povestea. :)
2 Replies

- +
Nov 24, 2013
TRIST CA NU AI MAI SCRIS DE 5 LUNI, CHIAR
IMI PLACE IDEEA POVESTII.
SPER SA-TI REVII SI SA O CONTINUI, NU POTI
SA O LASI ASA IN VANT..
BAFTA!!!
1 Reply

Show more ,

You'll also like

Îndrăznește să mă ai!
! 32.9K 4.4K
Viața lui Scarlet pare perfectă. Este o
femeie frumoasă, face parte dintr-o
familie înstărită și este logodită cu
moștenitorul unui mic imperiu, un
bărbat chipeș și râvn...
Iubirea are prețul ei Vol.4 Prețul
Vieții...
! 19.1K 636
nick&rebecca

Mafiotul
! 18.7K 1.3K
Elen este o tânăra rebelă și
independentă, ce și-a urmat visul în
Canada pentru a studia și a deveni o
avocată faimoasă. ​ Fiind singura
moștenitoare în familie, înc...

View Full Site -

Language -

Open in the Wattpad App -

Wattpad App - Read, Write, Connect

Get the App
Start Reading
Terms Privacy Help

Log© in
2022 - Wattpad
with Browser