Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Vlad Tepes
Vlad Tepes
Reprezentări
Pentru înfățișarea lui Vlad Țepeș s-au păstrat o serie de izvoare, printre ele fiind o
descriere a făcută de un martor ocular contemporan și o serie de imagini: un desen, o
gravură în mai multe copii, trei miniaturi și două tablouri. Pe lângă valoarea lor brută,
aceste imagini sunt și o mărturie a schimbărilor manierei de reprezentare a voievodului
român de-a lungul timpului.[11] În afară de aceste reprezentări directe ale voievodului,
exista în epocă și practica criptoportretelor, care înfățișează persoane contemporane
artistului în ipostaze biblice sau mitologice.
Dracula
Articol principal: Dracula.
Cartea Dracula (1897), a scriitorului irlandez Bram Stoker, este o nuvelă prezentată în
forma unei alegorii istorice, cu accent critic, ale cărei acțiuni se petrec
în Transilvania și Anglia secolului XIX și nu se bazează numai pe faptele istorice locale
din timpul domniei lui Vlad Drăculea. Aceasta face parte dintr-o serie de nuvele
publicate de autor între anii 1875 (Calea de bunelor intenții, adaptare a idiomului
britanic „The Primrose Path”) și 1911 (Sălașul viermelui alb). În urma succesului seriei
de nuvele publicate de Stoker, Transilvania a rămas asociată personajului mitologiei
moderne Dracula.
Cripto-portret. O pictură germană din perioada imediat următoare stilului gotic, în care
Vlad este reprezentat în ipostaza defăimătoare a lui Pilat din Pont ascultându-l pe Iisus
Hristos. Pictor vienez (Meister der Tafeln von Velenje), cca. 1462–1465, tempera pe
lemn. Actualmente în Narodna galerja din Ljubljana.[12]
Scriitorul irlandez Bram Stoker putea ușor consulta la Royal Library din Londra câteva
din acele gravuri săsești din secolul XV, ce se găseau și în colecțiile de la British
Museum, în care Vlad Țepeș este descris ca un monstru, un vampir ce bea sânge de
om și un mare amator de cruzimi. A avut probabil acces și la cartea „Istoria Moldovei și
a Țării Românești” a lui Johann Christian von Engel[13], care îl descrie pe Vlad Țepeș ca
un tiran sângeros, ceea ce i-a dat probabil ideea să ia prințul Țării Românești ca model
pentru personajul său fictiv: Dracula. Unii autori precum Matei Cazacu sau Dumitru
Peligrad au propus ideea că Stoker ar fi avut o relație de amiciție cu un profesor
maghiar de la Universitatea din Budapesta, Ármin Vámbéry, și este posibil ca acesta să
îi fi dat informații despre Vlad Țepeș. Mai mult, faptul că Dr. Abraham Van Helsing îl
menționează pe prietenul său Arminius în romanul din 1897 ca sursă a cunoștințelor
sale despre Vlad al III-lea numit Dracula, pare să sprijine această ipoteză. Trebuie
reținut și faptul că aceasta pare să fie singura cauză, neexistând o legătură reală între
Vlad Drăculea din istorie (1431-1476) și mitul literar modern al vampirului care este
cartea lui Bram Stoker. Acesta s-a folosit de surse folclorice, mențiuni istorice și
experiențe personale pentru a realiza un personaj complex. Pe de altă parte, merită
menționat faptul că detractorii politici principali ai lui Vlad - în general sașii - se foloseau
de sensul de diavol al cuvântului drac pentru a umbri reputația voievodului. Astfel,
asocierea dintre cele două sensuri ale cuvântului, dragon și diavol, și
porecla Drăculea ar putea să explice de ce Vlad al III-lea Țepeș a fost asociat de către
Bram Stoker cu vampirismul. Un important element simbolic al Ordinului Dragonului, din
care s-a inspirat Stoker pentru a-și crea personajul demonic, era îmbrăcămintea oficială
a Ordinului - o capă neagră peste o haină roșie - ce era purtată doar vinerea pentru a
comemora Patimile lui Iisus Hristos. Tot Bram Stoker a avut ideea să asociaze acestei
legende europene un animal sud-american: liliacul hematofag zis Vampir (Desmodus
rotundus).