Atmosfera în care colcăie duhurile răutății iar sufletul se molipsește

„Tertullian, unul dintre dascălii

Bisericii veacului al treilea, a spus
aceste cuvinte uimitor de adevărate
și de adânci: „Sufletul omenesc este
prin firea sa creștin.” El însetează de
hrană duhovnicească, de curăție și
sfințenie, el însetează de Hristos.
Sufletul este prin firea sa creștin și,
dacă nu este hrănit cu hrană duhovnicească, apare o stare gravă de inaniție cronică a
acelui suflet nefericit — și după cum omul înfometat, care nu are mâncare, devine irascibil,
și oamenii înfometați duhovnicește devin irascibili: repede țâșnesc lacrimi din ochii lor. Și
nu au tihnă, și nu pot să afle pace în nici un fel de plăceri, fiindcă sufletul lor „este prin firea
sa creștin”, însetează de hrană duhovnicească, iar ei nu-i dau această hrană.

Și acesta este un fel de îndrăcire — într-o măsură mică, slabă, dar totuși îndrăcire, una din
formele ei.

Dar de ce se îndrăcesc oamenii?

Omul trăiește într-un mediu social. Gândurile, dorințele, faptele, concepția lui despre lume
sunt definite într-o măsură uriașă de acțiunea acelui mediu care îl înconjoară. Știți că dacă
un om sănătos stă multă vreme lângă un bolnav de tuberculoză și respiră același aer cu
acesta se îmbolnăvește și el ? La fel ne molipsim și noi de la bolnavii de gripă.

Așa se întâmplă și în viața duhovnicească. Dacă omul trăiește într-o atmosferă unde sunt
multe duhuri ale răutății, în mijlocul smintelilor, în mijlocul a numeroase exemple de
necredință, de desfrâu, într-o atmosferă de patimi neînfrânate, dacă trăiește într-o
atmosferă de prostie și josnicie, această atmosferă nu are cum să nu molipsească sufletul
lui. El respiră în fiecare zi această atmosferă otrăvită, care colcăie de duhurile răutății, cele
de sub ceruri. Și se molipsește nefericitul suflet, și devine el însuși sălaș al dracilor.

Și atunci, ce să facem ? Unde putem fugi de această atmosferă încărcată, ce poartă o

primejdie de moarte ? Unde este scăparea noastră ? Unde este apărarea noastră împotriva
dracilor, a duhurilor răutății, cele de sub ceruri ? La toate întrebările grele să căutați
totdeauna răspuns în Sfânta Scriptură.

Citiți psalmul 61 și veți afla răspuns acolo:

Numai în Dumnezeu se liniștește sufletul meu… în El este mântuirea mea… Numai El este
întărirea mea, mântuirea mea, scăparea mea.
Iată unde este scăparea noastră, iată unde este antidotul acelei otrăvi pe care o luăm din
mediul ce ne înconjoară.”

prof. dr. Dmitri Avdeev; Nervozitatea – cauze, manifestări, remedii duhovnicești

https://cuvantdefolos.ro/atmosfera-in-care-colcaie-duhurile-rautatii-iar-sufletul-se-
molipseste/