Precizați valoarea morfologică, cazul (unde este posibil) și funcția sintactică pentru cuvintele subliniate:

Humuleștenii au fericirea de a vedea lume.

Voi avea onoarea de a-ți spune.

Podul de lemn din ulița cea mare.

Lângă cortu-i, unul dintre frați așteaptă.

În cuptor, îmi vâr colacii.

Era un om cât un munte.

Să-i ceară învoirea de a domni.

Bordeiul moșneagului se prefăcuse într-un bordei.

Să fi văzut pe neobositul părinte cum lucra!

Eram băiat de vreo treisprezece ani, când am învățat…

A fost un geamăt întreit.

S-a tăiat fiecare pâine în câte trei bucăți.

Nu semănau amândouă surorile.

Care om nu ține la viață?

Lăsa să priceapă unele lucruri.

Eroic este astăzi copilul cel pierdut.

Se duse cu inima tremurândă.

Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet.

Ziua de joi dă viață acestui târg.

Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie samă.

Șiroaie de lacrimi curgeau din ochii ei.

Cumătra Margioala schimbă fețe-fețe.

Iată un grup de doisprezece.

Șuieram la a ei chemare.

Frumoasa lui stăpână a rămas pierdută-n lume.

Gurița nu-ți tace.

Copilele ți s-au culcat.

Glas ca al meu nu se află-n nouă hotare.

Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vreo limbă.

Dorul de ea îl urmărea.
Lauda de sine nu miroase a bine.

Oh! Nenorocitul de mine, strigă Moțoc!

Aveau pământ de arat, cai de furat.

Delimitați propozițiile și specificați felul acestora:

Sora-mea care mă purta în cârcă, care nu mă lăsa să plâng niciodată, pierise dintre noi.

Să te usuci de dorul cui știu eu.

Dintr-al prinților șirag/Câți au trecut al casei prag? /De bună seamă cel mai drag/ A fost ales.

M-a dus tușa Profira a ce-i bucătăreasa boierului bătrân.

S-a întâmplat că a venit vremea să mai scot o măsea.

Am să fac o anchetă de să mă pomenească satele acestea.

Hai pe la casa cui ne are!

Ion care lucrase pe șantier era cel mai harnic.

Nicio mândră n-ai afla/Care să grăiască-așa.

Și tot lângă acestea cerșesc inc-un adaos:/Să îngăduie intrarea-mi în vecinicul repaus.

Și gândul meu și gândul babacăi se potriveau: trebuia să mă fac plugar.

Bibliografie: Gramatica Limbii Române, EARSR, București, 1966