— Vă rog să ne aduceţi o tavă cu ceai proaspăt, doamnă Witty.
— Da, doamnă. Doamna Witty plecă pe hol către bucătărie. Charlotte închise uşa şi se întoarse cu faţa către Baxter. — Domnişoara Patterson nici nu a ezitat când v-am făcut cunoştinţă. Va acceptat ca administrator, în mod evident, fără probleme. — V-am spus că nu o să am nici o dificultate jucând acest rol, zise el, şi gura i se strâmbă puţin. Dumneavoastră sunteţi singura care mi-a pus la îndoială excelentele abilităţi de a imita o budincă de cartofi. Tonul său sumbru o alarmă. — Ce s-a întâmplat? El se duse la fereastră. — Aseară, după ce am plecat, m-am gândit foarte mult. — Şi eu la fel. — Mă îndoiesc de posibilitatea să fi ajuns la concluzii similare. — Domnule St. Ives, nu înţeleg despre ce este vorba. — Sunt unele lucruri pe care vreau să vi le explic. — Ce lucruri? O undă de nesiguranţă începu să se zvârcolească în interiorul ei. Poate că el regreta deja scurtul acces de pasiune din seara precedentă. — Domnule, vă purtaţi într-un mod foarte misterios astăzi. S-a întâmplat ceva? — Pe toţi dracii! Suntem angrenaţi în vânătoarea unui ucigaş. Sigur că s-a întâmplat ceva. Pentru informaţia ta, Charlotte, acest gen de afacere nu este o ocupaţie potrivită pentru o femeie. Nu este nici un sport pentru bărbaţi, că tot veni vorba. — Înţeleg, spuse ea găsindu-şi refugiul în mândrie. Dacă v-aţi răzgândit, puteţi, desigur, să vă daţi demisia. — Mă tem că nu mai pot juca în continuare rolul acesta de administrator, indiferent cât de potrivit aş fi pentru el. „S-a terminat. Prea curând. Înainte să ajung să-l cunosc”, îşi zise ea. Baxter se îndrepta către uşă. Sentimentul intens de pierdere care se ridică în ea o alarmă. Era ridicol. Abia dacă îl cunoştea pe acest om. Trebuia să-şi stăpânească emoţiile. — Poate că sunteţi bun să-mi explicaţi, domnule, rosti ea tăios. — Cred că ar fi cel mai bine să începem cu debutul acestei afaceri. Baxter se întoarse cu faţa către ea. Privirea lui era de necitit. Nu a fost nici o coincidenţă că am candidat pentru