Curs

Electronică aplicată
 Circuitul electric
• Circuitul electric reprezintă o buclă închisă (care
asigură cale de întoarcere a curentului)
alcătuită, în cele mai multe cazuri, dintr-o sursă
de energie electrică, fire, o siguranţă fuzibilă, o
sarcină şi un comutator:
comutator
siguranta
fuzibila

sarcina
 siguranta comutator
fuzibila

Circuitul electric E sarcina

• La închiderea comutatorului curentul va curge

în interiorul circuitului
• Sarcina poate fi un rezistor, o impedanţă sau
orice dispozitiv care consumă energia
electrică ce curge prin circuit şi o transformă
în altă formă de energie.
• Becul este un exemplu de sarcină care
consumă energie electrică şi o converteşte în
căldură (90%) şi lumină (10%). Alt exemplu
este LED-ul (dioda emisivă de lumină).
 Circuitul electric
siguranta comutator
fuzibila

• Tipuri de circuite E sarcina

– Circuit serie
– Circuit paralel
siguranta siguranta
fuzibila 1 fuzibila 2
E

– Circuit serie-paralel
comutatorul-1 comutatorul-2

sarcina-1 sarcina-2

comutator
siguranta comutator
R1 C1
fuzibila
1k 1n
V1

R2 R3
E sarcina-1 sarcina-2 1k 1k
 Legea lui Ohm
• Conceptele de curent, tensiune şi
rezistenţă:
– Curentul electric reprezintă curgerea
(deplasarea ordonată a) unor sarcini electrice.
– Tensiunea electrică sau diferenţa de
potenţial electric reprezintă forţa care dirijează
curentul într-un anumit sens.
– Rezistenţa reprezintă proprietatea unui
material (obiect) de a se opune trecerii
curentului electric prin el.
 Legea lui Ohm
• Conform legii lui Ohm, curentul dintr-un circuit
electric este direct proporţional cu tensiunea şi
invers proporţional cu rezistenţa.
• Astfel, dacă tensiunea creşte, de exemplu,
atunci şi curentul va creşte iar dacă rezistenţa
creşte atunci curentul va scădea.
• Formula legii lui Ohm este V=I x R, unde
V=tensiunea în volţi, I=curentul în amperi iar
R=rezistenţa în ohmi
 Circuitul electronic
• Este circuitul electric care conţine cel puţin
un element activ de circuit
• Circuitele electronice pot fi:
– Circuite analogice care prelucrează semnale
cu variaţie continuă în timp şi/sau frecvenţă;
– Circuite digitale care prelucrează semnale
care pot lua, uzual, doar 2 valori,
corespunzătoare cifrelor binare 0 şi 1;
– Circuite mixte care prelucrează atât semnale
analogice cât şi semnale digitale.
 Componente
• Pot fi pasive sau active
• Elementul pasiv de circuit (componenta
pasivă) reprezintă o componentă care
consumă exclusiv energie electrică (fără
să producă energie electrică) sau este
componenta incapabilă să realizeze câștig
în putere.
• Exemple: rezistoare, condensatoare,
bobine, transformatoare, diode.
 Componente
• Elementul activ de circuit (componenta activă)
reprezintă componenta de circuit care nu este
pasivă. Elementul activ de circuit consumă
energie electrică dar este capabilă să şi producă
energie electrică sau să realizeze câştig de
putere.
• Pentru a funcţiona, componenta activă trebuie
să fie alimentată cu energie electrică.
• Exemple: tranzistoare, circuite integrate,
generatoare de tensiune, generatoare de curent.
 Rezistorul
• permite controlul curentului în circuite.
• este o componentă cu 2 terminale,
caracterizată prin rezistenţa R.
• Dacă între cele 2 terminale se aplică o diferenţă
de potenţial (o tensiune U) atunci curentul I din
circuit se poate determina aplicând legea lui
Ohm: I=U/R, astfel încât:
U
R
I
 Rezistorul
• Rol în circuitele electrice
– Limitarea curentului: un exemplu tipic este limitarea
curentului printr-un LED (Light Emitting Diode – dioda
emisivă de lumină)
– Dirijarea controlată a curentului în anumite zone ale
circuitelor
– Polarizarea componentelor active (stabilirea anumitor
potenţiale în diferite puncte ale circuitelor) şi stabilirea
PSF-ului (Punctul Static de Funcţionare) unor
componente active
– Filtre şi circuite de temporizare (împreună cu
condensatoare).
 Rezistorul
• Rezistoarele sunt componentele pasive cel mai des utilizate în
aparatura electronică, reprezentând aproximativ 30-40% din totalul
componentelor unui aparat.
• Din punct de vedere tehnologic, rezistoarele reprezintă utilizări ale
materialelor conductoare în scopul controlului şi limitării curentului
electric, bazate în general pe relaţia:

unde:
- ρ – rezistivitatea materialului conductor, care este caracteristică de
material [Ωm]
- l – lungimea conductorului [m];
- S – aria secţiunii conductorului [m2].
 Rezistorul

• a,b – rezistor fix

• c,d – rezistor variabil
• e - fotorezistor
 Aplicațiile rezistoarelor
• Rezistoarele variabile numite şi potenţiometre sau rezistoare
ajustabile sunt larg folosite în circuitele electronice ca dispozitive de
stabilire şi reglare a unor parametri ai circuitului. Ele se pot realiza în
forme, dimensiuni, valori etc. foarte variate. Principalele
caracteristici ale potenţiometrelor sunt:
- legea de variaţie a rezistenţei (liniară, logaritmică etc.);
- valorile minimă şi maximă de reglaj;
- puterea disipată;
- materialul rezistiv şi proprietăţile acestuia;
- modul de încapsulare şi numărul de rezistoare care pot fi reglate
simultan;
- modul de reglaj şi precizia reglării
(cu ax, cu cursor, cu şurub etc.).
 Aplicațiile rezistoarelor
Reglarea sau limitarea curentului printr-un dispozitiv electronic
• Montarea în serie a rezistorului cu o altă componentă electronică, de
exemplu o diodă luminiscentă ( LED – Light Emitting Diode ), face
ca prin acest circuit, să poată fi menţinut şi controlat curentul la o
valoare sigură pentru o bună funcţionare a diodei.
 Aplicațiile rezistoarelor
Reglarea turaţiei unui motor electric
Turaţia unui motor electric de curent continu poate fi controlată prin
intercalarea unei rezistenţe reglabile (reostat) în serie cu indusul
motorului, cum se putea întâlni la controlul vitezei de deplasare ale
tramvaielor electrice sau ale troleibuzelor urbane
 Aplicațiile rezistoarelor
• O reţea formată din două sau mai multe
rezistoare formează un divizor de tensiune
şi este utilizată pentru reglarea nivelului de
tensiune dorit
 Aplicațiile rezistoarelor
Rezistoare dependente de temperatură
(termistoare)
Rezistoarele dependente de temperatură au la
baza funcţionării lor variaţia rezistivităţii unor
materiale semiconductoare sau de alt tip, atunci
când se modifică temperatura acestora.
Se utilizează ca senzori de temperatură
(traductoare termice) în sistemele de urmărire a
temperaturii şi de reglare automată a acesteia
Termistor
 Rezistoare dependente de
lumină (fotorezistoare)
• Fotorezistoarele au la baza funcţionării lor efectul
fotoelectric, care constă în modificarea conductivităţii
electrice a unui semiconductor în urma recepţiei unui flux
luminos. Absorbţia fotonilor modifică concentraţia de
purtători liberi din semiconductor şi prin aceasta
conductivitatea sa, în sensul reducerii acesteia.
 Fotorezistorul
• Fotorezistorul în circuit formează un divizor de tensiune,
iar informația dată de fluxul luminos este dată de relația:
•Fotorezistoarele se construiesc după
domeniul de utilizare; astfel pentru spectru
vizibil se utilizează ca material sulfura de
cadmiu, pentru domeniul infraroșu apropiat –
sulfuri de plumb sau compuși de indiu-
antimoniu, iar pentru domeniul infraroșu
îndepărtat – germaniu dopat cu cupru.
•Fotorezistoarele au o largă arie de aplicații,
începând de la controlul camerelor de luat
vederi, comanda iluminatului, până la
fotospectrometre
 Kirchhoff
• Legea nodurilor
 Kirchhoff
• Legea buclelor
Exercițiu 1
Soluție
Exercițiu 2
Soluție
 Rezumat
• Elementul de circuit pe care îl reprezintă rezistorul este
supus unor legi care leagă mărimi tipice de circuit, cum
sunt tensiunea şi curentul.
• Rezistoarele se fabrică într-o largă varietate de
dimensiuni și tipuri; fiecare aplicaţie cere un anumit tip
constructiv, care să corespundă cerinţelor de tensiune şi
putere maxim admisibilă.
• Comportarea lor în circuit este coordonată de legile
specifice circuitului electric.
• Au fost prezentate diverse feluri de conectare a
rezistoarelor, relaţii valabile în circuitele electrice.
• Au fost prezentate rezistoare speciale, care pot fi
utilizate ca senzori pe un autovehicul.
 Curs
Electronică aplicată
 Condensatorul
• este tot o componentă cu 2 terminale care
acţionează ca un acumulator de sarcini electrice.
• Conţine 2 armături metalice plane separate printr-un
material izolator numit dielectric.
• Prin aplicarea unei tensiuni externe între armături,
electronii de pe o armătură sunt extraşi şi “împinşi”
spre cealaltă armătură.
• pentru încărcarea cu sarcini a condensatorului are
loc un consum de energie.
• Rezultatul este un condensator care are o armătură
încărcată pozitiv iar cealaltă negativ
 Condensatorul
• Tensiunea dintre armături este proporţională
cu numărul (cantitatea) de sarcini electrice
deplasate.
• La orice condensator, raportul dintre
cantitatea de sarcină Q şi tensiunea U este
o constantă, numită capacitate, C

Q
C  [Farad]
U
Condensatorul
• Schematic of a parallel plate
capacitor with a dielectric
spacer. Two plates with area A
are separated by a distance d .
When a charge Q is moved
between the plates, an electric
field E exists in the region
between the plates. The
dielectric material becomes
polarised due to the charge
displacement, reducing the
total internal field, and
increasing the capacitance.
Condensatorul
 Condensatorul
• Condensatoare fixe
–Cu dielectric film plastic – polipropilenă,
poliester, polistiren (sau stiroflex)
 Condensatorul
• Condensatoare fixe
– Cu dielectric ceramic

– Electrolitice (acid boric)

 Condensatorul
• Condensatoare variabile cu dielectric
aer, mică sau plastic
Simbolizare
 Condensatorul în circuite de
curent continuu
• Electronii nu pot trece uşor de pe o armătură pe cealaltă prin dielectric, care
este ales astfel încât să fie un foarte bun izolator. Curentul prin condensator
rezultă de fapt, mai mult ca urmare a separării sarcinilor electrice, decât
acumulării electronilor lor pe armături. Această separare a sarcinilor Q
creşte cu tensiunea V aplicată plăcilor.
• Expresia matematică a curentului I, care reprezintă raportul de forţare a
sarcinilor Q prin condensator este:

I este curentul măsurat în amperi [A]

C este capacitatea în farad [F]

Pentru circuitele alimentate de la o sursă de curent continuu tensiunea pe

condensator nu poate excede tensiunea sursei. În acest caz se ajunge la
un echilibru energetic, din care cauză se spune uzual – condensatorul
blochează curentul continuu.
 Condensatorul în circuite de
curent alternativ
• Curentul prin condensator datorat unei tensiuni
alternative aplicată pe plăci îşi schimbă direcţia periodic,
astfel încât sarcinile electrice se transferă de pe o placă
pe cealaltă, iar curentul nu se anulează niciodată. De
aceea se spune că prin condensator trece curentul
alternativ.
I(C1)
R1

1ohm 1
V1 C1
VOFF = 0 1u
VAMPL = 10V V(C1:1)
FREQ = 100Hz 2

0
 Condensatorul în circuite de
curent alternativ
• în cazul unei tensiuni alternative aplicate pe
armăturile unui condensator, în circuitul extern
condensatorului apare un curent alternativ
defazat înaintea tensiunii cu 90° (grade
electrice).
10

-5

-10
0s 5ms 10ms 15ms 20ms 25ms 30ms 35ms 40ms 45ms 50ms
I(C1)*300 V(C1:1)
Time
 Conectarea condensatoarelor în
paralel
• Configurarea condensatoarelor în paralel, ilustrată în
figură conduce la acelaşi potenţial electric pe fiecare
dintre acestea, iar capacitatea echivalentă este dată de
relaţia

Motivul principal de conectare a condensatoarelor în paralel este acela de

a mări cantitatea sarcinilor electrice acumulate, implicit de a mări
cantitatea energiei electrice stocate, a cărei expresie este:

[Joule]
 Conectarea condensatoarelor în
serie
• Curentul care străbate condensatoarele conectate în serie rămâne
acelaşi, dar căderea de tensiune pe fiecare condensator este
diferită, după valoarea capacităţii acestuia, conexiunea în serie fiind
arătată în figură, astfel încât capacitatea echivalentă este:

Practic, legarea în serie a condensatoarelor urmăreşte obţinerea unui capacitor

echivalent capabil să suporte o tensiune înaltă de exemplu, trei condensatoare
cu o tensiune suportabilă de 600 V legate în serie vor forma un condensator
echivalent capabil să reziste la o tensiune maximă de 1800 V.
 Aplicații ale condensatoarelor
• Condensatoarele au multiple utilizări în circuitele electrice şi electronice, de la
aparatele de telecomunicaţie până la centralele energetice nucleare.
Stocarea de energie
• Un condensator poate înmagazina energie electrică, atunci când este deconectat de
la cicuitul electric, astfel încât el devine o baterie temporară, cu atât mai bună cu cât
capacitatea este mai mare.
• De exemplu, la schimbarea bateriei unei plăci de bază a unui calculator, un
condensator menţine tensiunea de alimentare a memoriei, aşa fel încât aceasta să
nu-şi piardă informaţia; la un vehicul hibrid, pornirea motorului termic se face de la un
supracondensator etc.
Filtrarea
• Datorită proprietăţilor de stocare a sarcinilor electrice, condensatorul netezeşte
pulsaţiile tensiunii redresate. De asemenea prin blocarea tensiunii continue, el separă
componenta alternativă, caz în care se numeşte condensator de cuplaj.
• Energia stocată poate fi utilizată ca informaţie memorată, de exemplu în circuitele de
conversie analog – digital, caz în care este denumit condensator de memorare
(sample & hold capacitor).
Circuite acordate
• Condensatorul cuplat într-un mod particular cu o inductanţă, formează aşa numitul
circuit de acord, care selectează o anumită frecvenţă de transmisie a unui semnal
util, cum se întâmplă la căutarea unui post de radio.
 Bobina
• este componenta pasivă de circuit care poate stoca
energie în câmpul magnetic creat de curentul care a
trecut prin ea.
• Capacitatea bobinei de a stoca energie magnetică se
măsoară prin inductanţa L, exprimată în H (henry).
• Efectul unei bobine în circuitele electrice constă în
opunerea la variaţia curentului prin ea prin crearea unei
tensiuni la borne proporţională cu variaţia în timp a
curentului:

dit 
vt   L
dt
 Inductanța (Bobina)
• Inductanţa este o componentă pasivă de circuit
care, constă în esenţă, dintr-o înfăşurare a unui
fir conductor (de regulă – din cupru) pe un
suport izolator; ea poate avea sau nu un miez
feros, care ar putea intensifica fluxul magnetic
creat la trecerea curentului electric.
 Bobina
• Rol în circuite analogice şi de procesare a
semnalelor:
– circuite acordate (bobine cu condensatoare) –
în radio, tv, comunicaţii;
– transformatoare – 2 sau mai multe bobine
cuplate magnetic;
– elemente de stocare a energiei în sursele în
comutaţie;
– în sistemele de transmitere şi distribuţie a
energiei electrice.
Bobina
 Comportarea inductanţei într-un
circuit electric
• Faţă de un condensator, care se opune modificărilor de
tensiune, o inductanţă se opune schimbărilor curentului;
o inductanţă ideală are o rezistenţă electrică nulă în
curent continuu, dar în general variaţia curentului prin
bobină în timp descrie tensiunea la bornele inductanţei
prin relaţia:
Conectarea inductanţelor în paralel
• Configurarea inductanţelor în paralel,
ilustrată în figură conduce la acelaşi
potenţial electric pe fiecare dintre acestea,
iar inductanţa echivalentă este dată de
relaţia:
 Conectarea inductanţelor în serie
• Curentul care străbate inductanţele conectate în
serie rămâne acelaşi, dar căderea de tensiune
pe fiecare este diferită, conexiunea în serie fiind
arătată în figură, astfel încât inductanţa
echivalentă este dată de relaţia:
Curs
 Dioda
Este componenta electronică cu 2 terminale
care conduce curentul electric într-un singur
sens
Dioda
 Dioda
• Simboluri / tipuri
 Dioda
• În electronică, dioda este o componentă activă, care
restricţionează direcţia de mişcare a purtătorilor de
sarcină. În esenţă, ea permite trecerea curentului într-o
direcţie şi-l blochează în direcţia contrară, această
proprietate fiind la baza principalelor sale aplicaţii,
denumite în general, redresare.

• Denumirea de diodă a fost dată de către William Henry

Eccles în 1919 şi provine din greaca veche ( di – două,
odos – rădăcini ), adică un dispozitiv cu două terminale,
denumit tehnic dipol.
 Dioda semiconductoare
• Marea majoritate a diodelor moderne se bazează pe
efectul joncţiunii semiconductoare, denumită
joncţiune de tip p – n, ilustrată în figură
• Semiconductorul este foarte apropiat de izolator,
aceste două categorii de elemente solide fiind
catalogate după nivele energetice, care pot face
posibilă eliberarea electronilor conducători de sarcini
electrice, care conduc la apariţia unui curent electric
purtător de energie sau de informaţie.
• În timp ce un izolator este inert la aplicarea unui
câmp electric, semiconductorul este capabil de a
elibera electroni necesari unei circulaţii ale curentului
electric în anumite condiţii, prestabilite de cerinţele
specifice şi care deservesc unui anume scop, acesta
fiind de natură analogică sau digitală.
• În figură se exemplifică
principiul de funcţionare a unei
joncţiuni semiconductoare, care
este construită dintr-o pastilă de
siliciu pur ( chip ), impurificată (
dopată ) cu anumite elemente
astfel încât zona de tip P va fi
acceptoare de electroni, iar
zona de tip N va fi donoare de
electroni sub influeanţa unei
diferenţe de potenţial aplicată
celor doi electrozi.
• Odată fiind obţinut
semiconductorul, care este
siliciu sau germaniu în stare
pură (elemente din grupa a IV –
a din tabelul periodic de
elemente), acesta este în mod
intenţionat impurificat (dopat)
cu elemente din grupa a III – a,
cum ar fi borul, care oferă
calităţi acceptoare de electroni
(dopare de tip P) sau din grupa
a V – a, cum ar fi fosforul
(dopare de tip N).
 Tensiunea de prag

• Zona de recombinare constituie o

barieră în calea electronilor liberi, care
poate fi depăşită de aceştia odată cu
creşterea tensiunii de deschidere (Vd),
care are valori diferite după natura
semiconductorului.
• Astfel, pentru germaniu Vd = 0,2 V, iar
pentru siliciu Vd = 0,7 V, după cum se
arată în figura, unde este reprezentată
caracteristica de funcţionare a unei
diode semiconductoare cu siliciu.
 Caracteristica tensiune-curent
• În figură a fost reprezentată caracteristica tensiune – curent a unei diode cu siliciu, unde se
poate observă una dintre limitările impuse de construcţia unei diode, anume tensiunea
inversă suportată în regiunea de polarizare inversă, denumită zona de străpungere, care odată
depăşită, dispozitivul va fi distrus.
• Funcţionarea diodei este descrisă prin ecuaţia lui Shockley sau legea diodei:

•
Aplicații
 Redresarea monoalternanta
• Redresarea monoalternanţă este cea mai
simplă şi economică soluţie, în anumite
aplicaţii şi care conţine o singură diodă
 Redresarea bialternanță
• Redresarea bialternanţă cu punte de patru diode
utilizează acelaşi transformator ca în cazul
redresării monoalternanţă, schema electrică şi
formele de undă fiind prezentate în figura
Redresarea
 Stabilizator de tensiune
• Pentru a stabiliza tensiunea unui consumator cu cerinţe energetice
relativ reduse, se utilizează ca element regulator dioda Zener, cu
simbolizarea din figura
Stabilizator de tensiune
 Aplicatii fotoelectrice
• Există două tipuri principale de diode cu proprietăţi fotoelectrice – cele
care emit lumină (LED – Light Emitting Diode) şi cele care recepţionează
lumina pe care o convertesc într-un semnal electric (Fotodioda). Un rol
special din această categorie îl au diodele LASER.
• În ultimii ani, aceste diode luminiscente sau receptoare de lumină şi-au
găsit numeroase aplicaţii, atât în echipamentul electric auto (bord, iluminări
etc.), cât şi în echipamentele casnice (TV, Radio, Aparatură etc.).
• Cel mai simplu circuit de alimentare a unui LED este prezentat în figura
4.14, unde rezistorul de balast R are rolul de a limita curentul de conducţie
în sens direct (cel care produce efectul luminiscent) la valori uzuale de
ordinul 20 mA.
Modele simplificate ale diodei
 Analiza circuitelor cu diode
• Se presupune o stare de functionare a diodei
ON sau OFF
• Se inlocuieste dioda cu circuitul echivalent
• Se analizeaza circuitul cu modelul echivalent
• Se verifica presupunerea facuta
Model ideal
Cadere de tensiune constanta
Jonctiunea pn
 Tranzistorul bipolar
• Tranzistorul bipolar este o structură de trei
zone semiconductoare extrinseci (pnp sau
npn) realizată într-un cristal semiconductor.
 Tranzistorul bipolar

• amplificatoare de semnal
• generatoare de semnal
(oscilatoare)
• stabilizatoare de tensiune
 Tranzistorul bipolar
• O astfel de structură se numeşte bipolară
deoarece la conducţia electrică participă
sarcini electrice de ambele polarităţi, goluri
şi electroni, cu contribuţii diferite la curent în
funcţie de tipul de tranzistor. În funcţie de
ordinea zonelor, tranzistorii bipolari pot fi de
tip pnp sau npn.
Tranzistorul bipolar
 Tranzistorul bipolar
Din punct de vedere tehnologic structura
de tranzistor are două particularităţi:
• emitorul este mult mai puternic dopat
decât baza
• lărgimea fizică a bazei este mult mai
mică decât lungimea de difuzie a
purtătorilor majoritari din emitor (aprox.
10μm)
Pentru a exista conducţie electrică între
emitor şi colector, joncţiunea emitoare
trebuie polarizată în sens direct iar
joncţiunea colectoare în sens invers. Un
circuit de polarizare a joncţiunilor unui
tranzistor de tip pnp este prezentat în fig.
În practică polarizarea joncţiunilor se face
cu o singură sursă de alimentare.
 Tranzistorul bipolar
• În fig se poate observa modul în
care purtătorii de sarcină din
semiconductor contribuie la
formarea curenţilor exteriori
măsurabili:
• curentul de emitor - IE, curentul de
colector – IC şi curentul de bază – IB.
• Trebuie să subliniem încă odată
faptul că la curentul prin
tranzistor participă purtători de
ambele polarităţi, în timp ce la
curenţii exteriori participă
exclusiv electronii de conducţie
din metal
 Tranzistorul bipolar
• Golurile, care sunt purtătorii majoritari în
emitor, sunt accelerate în câmpul de polarizare
directă a joncţiunii emitoare şi, în marea lor
majoritate, vor traversa baza şi vor fi preluate de
câmpul electric de polarizare inversă a joncţiunii
colectoare. Fracţiunea din curentul de emitor
care contribuie la formarea curentului de
colector este notată cu α. α se numeşte factor de
curent şi valorile lui sunt foarte apropiate de 1:
α ≅ 0,97 − 0,99 . Datorită slabei dopări a bazei
şi a lărgimii ei foarte mici, doar o mică parte din
golurile care pleacă din emitor se vor
recombina cu electronii din bază.
• Curentul αIE împreună cu curentul de
purtători minoritari, ICBo, care traversează
joncţiunea colectoare polarizată invers, vor
forma curentul de colector, IC. Astfel, pot fi
scrise următoarele relaţii între curenţii
măsurabili:
 Tranzistorul bipolar

• Coeficientul de multiplicare a curentului de

bază se notează cu β şi se numeşte factor de
amplificare statică (sau factor de amplificare a
curentului continuu) şi este supraunitar

• ICBo este foarte mic (sub

1μA), în practică se poate
folosi cu bună aproximaţie
relaţia IC ≅ βIB
Tranzistorul bipolar
Tranzistorul bipolar
Tranzistorul bipolar
Tranzistorul bipolar
Tranzistorul bipolar
 Aplicatii

Pentru circuitul b, se aplică la intrare un semnal sinusoidal de pildă cu amplitudinea

de 100 mV, iar la ieşire se obţine o tensiune cu amplitudinea de 5 V, datorită
curentului de colector, care străbate rezistenţa de sarcină RS = 0.5 kΩ.
 Tranzistorul comutator

• Dacă se acţionează comutatorul S, apare un

curent de bază IB care va fi limitat de rezistenţa
R la o valoare potrivită ca IC = βIBsă aprindă
lampa L, figura.
• Aplicaţia este valoroasă pentru că la comenzi de
energie mică se controlează procese de energie
mare (în cazul de faţă aprinderea unui bec).
Polarizarea