„Nimeni nu-ți este mai străin decât o

persoană pe care ai iubit-o cândva.” E.M.

Remarque

Care toamnă?...

Să-mi spui, iubite, care toamnă

Va regăsi, cândva, drumul spre noi?

Și câte frunze cad și ne condamnă

Că ieri am fost doar unul, astăzi, doi?

Să-mi spui, iubite, care umbră

A pus în noi cuvânt de neiertare?

De ce ți-e toamna și privirea sumbră

Când șiruri de cocori se pierd în zare?

Și câte ploi, iubite, vor cădea

Peste singurătăți uitate în abisuri?

Ce clipă, cât eternitatea,

A spulberat, în noi, atâtea visuri!?

Și oare cum, ce gând rebel,

Care instanță, din ce vină,

A dat verdictul fără dreptul la apel,

De azi să-ți fiu departe și străină!?

Să-mi spui, iubite, care toamnă,

Să nu fii lângă mine, te condamnă? (C.H.)