In sufletul meu

“În sufletul meu e primăvară,

În al tău, oare ce anotimp o fi?

Toamna târzie, blândă, coboară,

Sau iarna începe a viscoli?

În sufletul meu e delir vinovat,

În al tău, oare ce o mai fi?

Ce privire te-aruncă azi în păcat?

Cine te-nvață din nou a iubi?

În inima mea e vară senină,

Îngeri coboară, uneori, în amurg,

Dorul de tine, cântând, îmi alină

Și lacrimi în suflet adesea le curg.

La tine, la tine în suflet cum o mai fi?

La ce răscruci te desparți de cuvinte?

Câte-amintiri te răscolesc într-o zi?

Câte din ele m-au șters din minte?” (C.H.)