La țărmul mării

La țărmul mării să nu m-aștepți în van,

Toate visele noastre plutesc în derivă.

Suntem ca două picături într-un ocean,

Eu, naufragiat, tu în tăceri captivă…

La țărmul mării, e clipa prea grăbită,

Și nu te mai aștept, mă pierd în ploi,

Noi am trăit iubirea ca pe o ispită,

Nu ca un zbor spre infinit, în doi!

La țărmul mării nu se mai nasc priviri

Ce ard și strălucesc ca stelele pe cer,

Voaluri de corali se-aștern pe amintiri,

Iubirea, ca adâncul mării, e un mister.

Vapoare doar se mai întorc din larg,

De dor gonite și de-o îmbrățișare.

Iubirea noastră, în valuri ce se sparg,

A naufragiat și s-a pierdut în zare! (C.H.)