Algele sunt capabile de a realiza procesul de 

fotosinteză cu ajutorul pigmentului care este frecvent clorofila sau ficocianina. Astfel

din apă, săruri minerale, CO2 folosind ca sursă de energie lumina solară și în prezența pigmentului verde clorofilă, sintetizează
substanțe organice.

Majoritatea algelor sunt organisme acvatice, dar se întâlnesc și pe uscat: pe sol și pietre, pe copaci etc. Corpul algelor (talul)
poate fi unicelular, colonial sau pluricelular. Celula algelor este protejată de un perete din celuloză și pectină. În citoplasmă se află
unul sau câteva nuclee, mitocondrii, reticul endoplasmatic, vacuole, dictiozomi, cloroplaste (cromatofori). Cromatoforii pot avea
formă de cupă, panglică, stea, spirală, numărul oscilând de la unul până la câteva sute. Corpul algelor pluricelulare nu este
diferențiat în țesuturi și organe. În funcție de dispoziția celulelor, el poate fi filamentos sau lamelar.

Clasificare[modificare | modificare sursă]
Cu numele de alge sunt denumite atât organisme procariote (fără nucleu individualizat), cât și organisme eucariote (cu nucleu
individualizat). Din categoria procariotelor fac parte algele albastre - verzi. Dintre eucariote fac parte celelalte alge (verzi, brune,
roșii, diatomee)

Algele albastre-verzi[modificare | modificare sursă]

Articol principal:  Algă albastră-verde.

Cianobacterie.

Algele albastre-verzi sunt organisme procariote, singurele alge aparținând regnului Monera, încrengătura Cyanophyta. Toate
formele sunt autotrofe. Culoarea o datorează pigmentului albastru ficocianina, care, împreuna cu clorofila, dau algei culoarea
albastră-verzuie. Pigmenții sunt împrăștiați haotic în citoplasmă.[1] Citoplasma mai conține granule amidonoase de rezervă.
Aceste alge se pot aranja sub formă de lanțuri, colonii sau filamente. Fiecare celulă din aceste forme „multicelulare” este identică
cu cealaltă. Astfel, reproducerea este asexuată. De cele mai multe ori, aceasta constă în formarea celulelor în cadrul filamentelor
în urma procesului de diviziune celulară.[1]

Algele verzi[modificare | modificare sursă]

Articol principal:  Algă verde.

Alga verde.

Algele verzi (Clorophyta) desemnează un grup de alge a căror pigmenți fotosintetici principali sunt clorofila, a și b, și pigmenți
xantofili și carotenici.[2] Unele alge verzi, Streptophyta, sunt originea plantelor terestre; această ipoteză este confirmată de
prezența clorofilei și similarității a diferitelor părți ale plantei și algei, și de studiile filogenetice.[3] Algele verzi nu formează un
coerent complet, ele sunt reprezentate de diferiți taxoni ce sunt înrudiți filogenetic. Acestea prezintă caractere generale: trăiesc în
ape dulci sau salmastre, pe soluri sau în locuri umede, au tal și se hrănesc autotrof.[4] Predomină pigmentul verde
datorită cloroplastului;[2] nutrienții sunt depozitați sub formă de amidon în plastidă și în stromă.[4] Reproducerea este, în
principal, sexuată, dar poate fi și asexuată prin zoospori.

Algele roșii[modificare | modificare sursă]

Articol principal:  Algă roșie.

Alga roșie

Algele roșii (Rhodophyta) grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu
numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă
de amidon floridean (sub formă de vezicule în cadrul citoplasmei celulare), iar peretele celular este alcătuit
din pectină și celuloză. Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se găsesc în corpusculi,
numiți ficobelizomi, iar clorofila este de tip a.[5]
Algele brune[modificare | modificare sursă]
Articol principal:  Algă brună.

Alga brună

Algele brune (Phaeophyceae) cuprind aproximativ 1500 specii și a căror caracteristică majoră este prezența
pigmentului fucoxantină și a clorofilei de tip a și c. Acestea au un tal relativ mare, putând ajunge până la 60 m. Peretele celular
este format din sulfați fucani și acid alginic și nu prezintă amidon ca substanță de rezervă. Reproducere Modalitatea factorilor de
mediu prin spori flagelați, respectiv sexuată prin gameți masculini flagelați.[6] Are clorofilă.

Diatomee[modificare | modificare sursă]
Articol principal:  Diatomee.

Diatomee.

Diatomeele sunt unele din cele mai comune tipuri de fitoplancton. Majoritatea sunt unicelulare, deși pot trăi în colonii sub formă
de filament sau funde. Ele sunt producătorii lanțului trofic. O trăsătură aparte a celulei diatomeei constă în aceasta fiind învelită
într-un perete celular unic, format din dioxid de siliciu hidratat. Acesta se compune din două părți asimetrice, cu o fisură între ele -
de unde și numele algei. Dovezile fosile sugerează că originează din timpul, sau înaintea, perioadei jurasice. Diatomeele sunt
folosite pentru monitorizarea condițiilor mediului și în studiul calității apei.[7]