CRĂCIUN ÎMPREUNĂ

DECORUL: pe scena liberă, într-un colț, la vedere, este pregătită o masă pe care se găsesc: un
colac, bani, două sticle cu vin și una cu țuică.

În fața cortinei trase ies o fată și un băiat, îmbrăcați în costume populare.

Fata recită: „Din an în an…”

Băiatul recită: „Noi umblăm și colindăm…”

Cei doi se retrag. Cortina se deschide încet.

Din afara sălii se aud bătăi de dube, apoi muzica cântând „Marșul dubelor”.

Pe ușa deschisă, întregul alai intră prin mijlocul sălii, în bătăi de dube. Se opresc, la semnul
vătafului, la piciorul scenei, iar acesta întreabă:

„ – Primiți cu dubele?”

Nu primește răspuns. Atunci, toți colindătorii cântă: „Sus, plugari, nu mai dormiți!”.

Spre sfârșitul colindei, apar pe scenă gazdele, aranjându-și hainele(tata, mama, băiatul și fata).

Vătaful întreabă iar:

„ – Primiți cu dubele?”

Gazda răspunde: „ – Primim, primim!”

La semnul vătafului muzica începe marșul și în bătăi de dube alaiul intră pe scenă, așezându-
se în semicerc, cu dubașii pe primul rând.

Se cântă colinda „O, ce veste minunată!”

Gazda: „ – De colindat, mi-ați colindat,

Vestea bună am aflat.

C-a născut un Domn frumos

Numele Lui e Christos!

Da de lămurit nu m-am lămurit,

Cine, unde și când a zămislit

Pruncul Sfânt pe-acest pământ!”

Vătaful: „ – Hei, păi atunci, feciori colindători,

Roată stați pe lângă mine

 Să cântăm, să știe bine

Cine și unde o zămislit

Domul Sfânt pe-acest pământ!”

Se cântă colinda „Sântă Maică-a Lui Iisus”.

Vătaful: „ – Hei, dacă tot ne-ai întrebat,

Vestea bună de-ai aflat,

Să-ți mai colindăm ceva

Să nu treacă vremea-așa;

Să ții minte astă seară

Când feciorii-ți colindară!”

Se cântă colinda „Ce sară-i da-i astă seară”.

Gazda: „ – Mulțămesc de colindat

Și de vestea ce-am aflat

Da mai am o rugăciune,

Nu știu,…oi putea-o spune?”

Vătaful: „ – Asta-i sara sărilor,

Minunea minunilor!

Spune-o, dară, fără teamă,

Dacă Dumnezeu te-ndeamnă!”

Gazda, împingând în față băiatul, zice: „ – Am aici un stejărel,

Stejărel de feciorel,

Nu-i mai mare ca o nucă,

Da la toate mă ajută!

De-aia-aș zice să-i cântați,

De fecior să-i colindați!”

Se cântă colinda „Mirel, tinerel”.

Gazda: „ – Mulțămim pentru colindă,

Deie Dumnezău să prindă!

Da mai am aici o floare,

N-are-n lume-asemănare!

Nu-i nici mare, da nici mică

Și de lucru nu ști frică!

V-aș ruga să-i colindați,

Inima să-mi luminați!”

Vătaful: „ – La așa o frumusețe

Deie-i Domnul tinerețe,

Lungă, cât ziua de vară

Și norocul să nu-i piară!

Cât măi stăm, dar, pe la ea,

Să-i colindăm Dăliana!”

Se cântă colinda „Dăliana”.

Capra se înghesuie în fața colindătorilor, zvârlind din picioare și încercând să împungă

gazdele.

Gazda: „ – Măi feciori colindători,

D-apoi ce-ați adus cu voi?...

Văd că sare și împunge,

Țopăie și nu s-ajunge!

Altă treabă nu aveați,

Decât după voi s-o luați?”

Vătaful: „ – Ei, gazdă mare, gazdă bună,

Asta-i capra ha nebună,

Ce-am adus-o de la munte,

Cu steluțe albe-n frunte,

Noi să cântăm, ea să joace,

Așa că…sări la o parte,

Că și zvârle din copite

Dubele când le aude!”

Se joacă „Jocul Caprei” – bătăi de dube.

Gazda: „ – De colindat, mi-ați colindat,

Până și capra nebună

Mi-o jucat pe lângă șură

Să-mi mănânce fânu tăt!...

De abia l-am mai scăpat!

Așa că am hotărât,

După ce bine-am gândit,

Să cinstesc colindătorii

Și să-mi bucur vestitorii!”