INFRASTRUCTURA DRUMURILOR

CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

DRUMURI II: INFRASTRUCTURA DRUMURILOR

CURS 4

COMPORTAREA PĂMÂNTURILOR ÎN RAPORT CU APA

- la temperaturi pozitive
- la temperaturi negative
- măsuri pentru prevenirea degradărilor provocate de fenomenul de îngheţ-dezgheţ

În permanenţă terasamentele drumurilor sunt supuse acţiunii intemperiilor; astfel,

variaţiile de umiditate şi de temperatură influenţează într-o foarte mare măsură
rezistenţa şi stabilitatea complexului rutier.
Apa, în afară de cea legat chimic (adsorbită), se poate afla în pământ sub formă de
vapori, de ap capilar şi de ap liber (apă sub formă gravitaţională).
Apa poate ajunge să umezească pământul din terasament fie prin infiltrarea
precipitaţiilor atmosferice, fie prin ascensiunea capilar a apelor subterane.
Apele de infilitraţie se acumulează în straturile permeabile şi stagnează pe suprafeţele
impermeabile formând pânze subterane. Când ies la suprafaţă formează izvoare sau
mlaştini.
În funcţie de tipul pământului, înălţimea de ascensiune capilară variază astfel:
- 30 – 50 cm pentru pământuri nisipoase
- câţiva metri pentru pământuri prăfoase şi argilase
Ridicarea nivelului apelor subterane implică o ridicare a nivelului apelor capilare.

- la temperaturi pozitive
Pământurile influentate de prezenta apei sunt cele coezive, proprietatile acestora
depinzând foarte mult de umiditate. Astfel, continutul de apa determina starea fizica a
pamânturilor (vezi CURSUL 3: plasticitate, consistenta).
Pământul din fundaţie nu trebuie să fie prea umed dar nici prea uscat. Umiditatea
trebuie să se fie între (0.3 – 0.4)wL şi 0.6wL, unde wL este limita superioară de
plasticitate (limita de curgere).
Nu se pot introduce în corpul drumului pamânturi necorespunzatoare din punct de
vedere al consistentei si plasticitatii.
Astfel, daca pământurile sunt supraumezite, ele se trateaza cu var în proportie de 4 ....
5% din greutate si anume cu praf de var stins daca umiditatea reprezinta 60% din
limita de curgere si cu praf de var nestins daca umiditatea reprezinta 70 ... 90 % din
limita de curgere.

1
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

- la temperaturi negative
Apa din corpul terasamentelor se modifică cantitativ şi calitativ sub influenţa aportului
de apă din afară şi a variaţiilor de temperatură şi presiune.
În plus faţă de variaţia nivelului apelor subterane şi capilare, apa se deplasează în
interiorul maselor de pământ din zonele cu temperaturi mai ridicate către cele cu
temperaturi mai scăzute.
Regimul de umiditate variază în timpul anului astfel:
- toamna se acumulează umiditatea din cauza reducerii evaporării şi a
intensificării precipitaţiilor atmosferice;
- iarna are loc îngheţarea pământului şi redistribuirea umiditătii;
- primăvara pământul se dezgheaţă şi se reumezeşte;
- vara se usucă terasamentul drumului.
Acest regim de umiditate influenteaza direct rezistenta pamântului.

2
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

ape subterane
precipitatii

Modalit ţi de p trundere a apelor în tersamentul drumului

O importanţă deosebită pentru drumuri o are păstrarea unui regim hidrotermic cât mai
constant în tot cursul anului astfel încât capacitatea portantă a pământului din patul
drumului să varieze cât mai puţin. Acest lucru se asigură prin luarea măsurilor
împotriva infilitrării apei în corpul drumului:

3
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

- îmbrăcăminţi impermeabile
- straturi izolatoare drenante sau anticapilare
Un strat izolator este un strat de pamânt bine compactat, la umiditatea optima de
compactare.
În timpul iernii, la temperaturi negative, când îngheţul este îndelungat, diferenţele de
temperatură la nivelul superior al terasamentului şi la nivelul apelor subterane sunt
mari. Aceasta conduce la crearea unei depresiuni care determină migrarea apelor
subterane din straturile mai calde spre cele superioare mai reci.
În zona îngheţată se găseşte apă în stare solid iar în zona neîngheţată, apă în stare de
vapori sau lichid .
Atunci când frontul de îngheţ a ajuns undeva în pământ, apa din pori se transformă în
cristale de gheaţă. În continuare, presiunea apei din pori scade şi în jurul cristalelor se
realizează o subpresiune. Atunci apa existentă sub curba (izoterma) de 0oC care se
găseşte la o presiune mai mare, se îndreaptă lent (în special apa liberă şi slab legată)
spre zona îngheţată şi alimentează cristalele formate, mărindu-le la dimensiunea unei
lentile de gheaţă. Acest proces ajunge la un moment dat la care diferenţa de presiune
este mică, nu mai are loc fenomenul de trecere a apei din zona cu temperaturi pozitive
spre zona îngheţată (fenomen de sucţiune). Lentilele nu se mai măresc; apoi izoterma
de 0oC coboară şi procesul continuă.

zapada -0oC zapada

lentile de gheata
0oC
prin capilaritate

+4oC

Formarea lentilelor de gheaţ

Lentilele de gheata formate în patul drumului ating grosimi de câţiva centimetri si pot
provoca umflarea neuniforma a suprastructurii (cu 10 .. 20 cm). Astfel rezulta
denivelarea si fisurarea îmbracamintilor.
Pâna la temperaturi de -3oC fenomenul de migratiune a apei cuprinde atât apa
peliculara cât si apa capilara. Sub temperatura de -3oC afluxul de apa spre zona
inghetata se face numai prin capilaritate.
Prin înghet apa îsi mareste volumul cu 9%. Procesul de creştere al lentilelor de gheaţă
va fi cu atât mai intens cu cât perioada de îngheţ va fi mai îndelungată.

4
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

Cu cât pământul este mai prăfos cu atât deplasarea umidităţii şi acumularea ei în

pământ sub formă de lentile de gheaţă se produce mai puternic. Pamânturile prafoase
au o permeabilitate mai mare decât argilele, deci permit circulatia apei pe verticala, dar
au particule fine ce favorizeaza fenomenul de adsorbtie.
Cu cât pământul este mai fin cu atât este mai dificilă circulaţia interioară a apei.
Pământurile prăfoase sunt mai periculoase la îngheţ decât cele argiloase.
Cu cât pământul este mai nisipos cu atât este mai puţin favorabil fenomenelor de
gelivitate; în astfel de pământuri se formează doar cristale izolate.
La noi în ţară adâncimea de îngheţ coboară între 0.80 m şi 1.00 m.
Degradările din îngheţ – dezghet se produc atunci când sunt îndeplinite trei condiţii,
simultan:
- un pământ geliv (de regulă, un pământ prăfos) adică un pământ care
favorizează formarea lentilelor de gheaţă;
- o sursă abundentă de apă, care să poată fi atrasă în zona de îngheţ
- o perioadă de îngheţ lungă şi intensă
Din cele trei condiţii, asupra celei de-a doua se poate interveni, împiedicând
pătrunderea umidităţii în zona de îngheţ şi îndepărtând cât mai mult posibil sursele de
apă.
În plus faţă de cele trei condiţii enunţate mai sus care conduc la producerea
degradărilor din îngheţ intervine şi o a patra condiţie, aceea a existenţei unui trafic
intens şi greu în perioada dezgheţului.
S-a constatat ca exista unele materiale izolante precum polistirenul expandat si zgura
expandata cu capacitate mare de absorbtie calorica, deci care pot opri izoterma de 0oC
în pamânt. Zgura are dezavantajul ca se transforma în praf sub circulatie iar
polistirenul pastreaza la dezghet temperaturi negative în el şi se dezgheata dupa luni de
zile în raport cu straturile deja dezghetate.
Din punct de vedere al sensibilitatii la înghet pamânturile sunt:
- pamânturi foarte putin sau deloc periculoase la înghet: pietrisuri, nisipuri cu cel
mult 50% continut de particule mai mici de 0.10 mm, argila, pământuri
turboase. Nu se iau masuri pentru împiedicarea pericolului de înghet.
- pamânturi periculoase la înghet: mâluri, luturi, nisipuri cu continut mare de
particule fine. Se iau masuri atunci când nivelul apei subterane este la cel putin
0.60 m sub nivelul platformei.
- pamânturi foarte periculoase la inghet: nisipuri făinoase şi luturi nisipoase:
grohotişuri cu continut mare de praf, pamânturi prafoase.Se iau masuri speciale
chiar daca nivelul apelor subterane este la adâncime mare.
Pământurile se mai clasifică din punct de vedere al sensibilităĠii la îngheĠ şi în funcţie
de coeficientul de umflare la îngheţ, cu:

5
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

Δh
cu = 100 [%]
h
unde: Δh este sporul de înălţime al unei probe de pământ supusă la îngheţ
h – adâncimea de pătrundere a îngheţului în aceeaşi probă (nivelul până la care
pătrunde izoterma de 0oC)
Există trei grade de sensibilitate la îngheţ, în funcţie de cu.

Granulozitate
Grad de Sensibilitate la % din masa Diametrul
Cu (%) Ip (%)
sensibilitate îngheĠ totala a particulei
probei mm

practic 1 0.002
A insensibile la 4 0 10 0.02
îngheţ 20 0.1
6 0.002
sensibilitate
B 4 ... 8 10 ... 35 20 0.02
mijlocie
40 0.1
6 0.002
C foarte sensbile 8 10 ... 35 20 0.02
40 0.1

Coeficientul de umflare cu rezulta dintr-un experiment care imita fenomenul din

natura:

6
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

Deci, unele pământuri se umfla, altele nu, dupa cum au învelisul de apa adsorbita mai
subtire sau mai gros.
Pentru pământul din terasament este importantă cunoaşterea:
- compoziţiei granulometrice,
- a naturii mineralogice a pământului
- a densităţii în stare uscată (gradul de compactare).
Întrucât zona în care s-a acumulat apă ce s-a transformat apoi în lentile de gheaţă, nu
poate reveni la umiditatea normală într-un timp scurt, în perioada de dezgheţ
consecinţele fenomenului sunt grave; pământul va fi supraumezit şi va avea o
capacitate portantă foarte scăzută.

- măsuri pentru prevenirea degradărilor provocate de fenomenul de îngheĠ-dezgheĠ

Degradările care pot apărea din îngheţ-dezgheţ sunt următoarele:
- burduşiri (date de existenţa lentilelor de gheaţă)
- tasări, faianţări, făgaşe (date de circulaţia vehiculelor grele în perioada de
dezgheţ ca urmare a diminuării capacităţii portante a patului drumului)
- distrugerea întregii structuri rutiere (dată de tasarea masivă a unor porţiuni din
structură, ruperea straturilor, umflări, refularea materialului).
Denivelarile si faianţările apar deseori numai în zonele unde exista, în complexul rutier
pungi de nisip fin, praf sau argila prafoasa (pamânturi gelive). Marimea denivelarilor
depinde de foarte multi factori: natura pamânturilor, temperatura initiala a acestora,
temperatura aerului, expunerea drumului, vegetatia înconjuratoare, tipul
suprastructurii, înaltimea si densitatea zapezii ce se strânge pe acostamente.
Degradarile apar primavara la dezghet când corpul drumului ajunge într-o situatie
critica. Dezghetul începe în straturile de la suprafata si patrunde treptat în adâncime.
La început, zona aflata imediat sub fundatie este îmbibata cu apa, dar dedesubt se mai
afla un strat de pamânt înca inghetat, rigid si impermeabil. Capacitatea portanta a
patului este relativ redusa, iar traficul greu poate sa distruga suprastructura prin
formarea de fagase, valuriri si gropi care maresc solicitarile dinamice si accelereaza
procesul de distrugere. De asemenea, ploile contribuie hotarâtor la înrăutaţirea
situaţiei. Şi depozitarea zapezii pe acostamentele drumului agraveaza fenomenul,
zapada întârziind dezghetul pamântului din acostament.
Pentru a evita producerea degradarilor din înghet – dezghet este suficient ca unul din
cei trei factori pomeniti mai sus (pamânt geliv, sursa de apa abundenta, temperaturi
negative de lunga durata) sa se elimine.
Efectul fenomenului de îngheţ se poate diminua prin diferite procedee:
- se încearcă scăderea punctului de îngheţ al apei din sol;
- se reduce permeabilitatea pământului pentru a reduce migraţia apei;

7
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

- se cimentează granulele de pământ între ele pentru a anula orice posibilitate de

umflare sau dimpotrivă, dispersând granulele pentru ca prin rearanjarea lor să se
compacteze mai bine şi să se diminueze permeabilitatea.
Masuri pentru drumuri noi:
- se evita folosirea pamânturilor gelive în corpul terasamentelor sau se
îmbunatatesc prin ameliorarea calitatii cu pamânturi nisipoase, prin stabilizare
chimica sau cu lianti
- se evita la proiectare zonele cu pamânturi sensibile sau foarte sensibile la înghet
- se proiecteaza santuri, podete, canale pentru colectarea si evacuarea apelor de
suprafata
- se prevad la proiectare, pante transversale pentru patul drumului si drenuri de
acostament
- se executa la baza rambleelor din pamânturi sensibile la înghet un strat din
material granular anticapilar, pentru a rupe ascensiunea capilara a apelor
- se executa drenuri longitudinale sub santuri sau drenuri în forma de spic sub
patul drumului pentru coborârea nivelului apelor subterane
- structurile rutiere se dimensioneaza la înghet (sa se evite patrunderea izotermei
de 0oC pe grosimea structurii rutiere)
Masuri pentru drumurile existente:
- întretinerea santurilor, podetelor, drenurilor, canalelor de evacuare a apelor
- adâncierea santurilor laterale astfel ca fundul lor sa fie cu minim 10 cm sub
capatul drenurilor de acostament si executarea santurilor de garda la piciorul
rambleelor
- captarea si coborârea nivelului pânzei de apă subterană din amonte (în cazul
profilului de debleu sau mixt)
- executarea drenurilor longitudinale sub sant
- supraînaltarea terasamentelor cu 0.50 ... 1.50 m, în zonele în care baltirea apelor
nu poate fi înlaturata
- impunerea de restrictii de circulatie pentru vehiculele grele în perioada de
dezghet
- refacerea structurii rutiere existente

8
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

MĂSURI PRIVIND IMBUNĂTĂğIREA

CARACTERISTCILOR FIZICO-MECANICE ALE PĂMÂNTURILOR

În vederea micşorării sensibilitatii la variaţiile de umiditate, pamânturile se

îmbunatatesc prin masuri speciale – se modifica caracteristicile fizico-mecanice.
Îmbunatatirea se face pe o adâncime de 30 ... 50 cm care se numeste strat de forma.
Stratul de forma trebuie sa fie bine compactat si se dimensioneaza ca grosime.
Grosimea minima constructiva este de 10 cm.
Stratul de forma este stratul pe care se aseaza fundatia drumului si trebuie sa prezinte
urmatoarele cerinte:
- sa aiba o capacitate portanta ridicata si constanta pe toata suprafata indiferent de
variatia umiditatii
- sa constituie uhn strat corespunzator pentru circulatia autovehiculelor si a
utilajelor de santier pe orice timp
- sa aiba o suprafata plana, nedeformabila si fara denivelari
- sa aiba o sensibilitate cât mai mica la actiunea apei si a înghetului
Grosimea stratului de forma variaza în functie de:
- modul de constructie al profilului transversal (rambleu, debleu)
- gradul de omogenitate a terenului de fundare
- caracteristicile materialului din care se va realiza stratul
- conditii climaterice
- conditii de santier
Necesitatea adoptarii stratului de forma si solutia tehnica pentru alcatuirea acestuia
depind de:
- proprietatile terasamentelor si omogenitatea pamântului din fundatie
- natura si caracteristicile stratului inferior de fundatie
- procesul tehnologic si conditiile de executie
Metode de îmbunatatire:
- amestecarea pamântului necorespunzator cu adaosuri care sa-i asigure un
schelet mineral rezistent si o coeziune corespunzatoare. Amestecurile obtinute
trebuie sa prezinte un indice de plasticitate dupa cum urmeaza:
ƒ Ip ≤ 3 % în regiuni foarte umede
ƒ Ip = 4 ... 8 % în regiuni cu umiditate mijlocie
ƒ Ip = 9 ... 15 % în regiuni uscate si calde
Astfel, pentru pamânturi argiloase se pot folosi ca adaosuri:
o balast sau nisip local

9
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

o zgura
o savura
o deseuri de concasare sau de la fabricile de caramida
o sfarâmaturi din roci slabe
o cenusa de termocentrala
Pentru pamânturi necoezive se poate folosi ca adaos argila nisipoasa.
- stabilizarea pamânturilor: se actioneaza asupra particulelor argiloase din
pamânturi care sunt cele mai sensibile la variatiile de umiditate, fie pe cale
fizica, fie pe cale chimica.
Mijloace de stabilizare:
ƒ prelucrare termica
ƒ folosirea de substante higroscopice (retin apa si maresc
coeziunea): clorura de calciu, clorura de sodiu (mai rar)
ƒ tratarea pamânturilor cu substante hidrofobizante: combinatii
silico-organice, rasini sintetice
ƒ tratarea pamânturilor cu lianti (se mareste coeziunea, nu mai sunt
influentate de variatiile de umiditate): minerali si bituminosi
Ca lianti minerali, în functie de tipul pământului, se pot folosi: varul si cimentul.
Acestia maresc capacitatea portanta si reduc sensibilitatea la umiditate. Astfel, se
utilizeaza:
- varul pentru pamânturi prafoase
- cimentul pentru pamânturi cu fractiunea argila redusa
- cimentul si varul pentru pamânturi argiloase
Liantii bituminosi dau un grad de impermeabilizare ridicat.
Pamânturile foarte plastice, Ip = 30 ... 55 % si wL = 50 ... 90 % se stabilizeaza cu 15%
cenusa si 3 % var.

10
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

COMPACTAREA TERASAMENTELOR

- factori care influenţează compactarea, metoda PROCTOR,

- grad de compactare
- compactarea mecanică
- alegerea procedeului şi a utilajelor de compactare pe şantier
Controlul compactării terasamentelor

Prin sapare, pamânturile se înfoiaza, îsi maresc volumul initial datorita cresterii
volumului de goluri si în consecinta scade greutatea volumica.
Daca cu aceste pamânturi se realizeaza ramblee, fara o alta operatie suplimentara, sub
greutate proprie, a influentei factorilor climatici si circulatiei, se va produce tasarea
lor, neuniforma, într-un timp îndelungat. În final se pot produce degradari ale structurii
rutiere. Astfel, pentru ca pamântul din corpul rambleului sa aiba o capacitate portanta
sporita, terasamentele trebuie sa fie compactate artificial.

Procesul de compactare are loc dacă pământul este supus unor eforturi repetate (şoc,
treceri de vehicule, vibraţii etc.) prin care se elimină o anumită cantitate de aer şi apă
liberă şi în urma căruia se măresc contactele dintre granule printr-o reaşezare a
acestora.
Dacă pământul este foarte uscat, particulele solide nu se vor aduna; dacă este prea
moale, se va produce doar o deplasare a materialului, fără o tasare propriu-zisă.
Trebuie să existe deci o umiditate optimă care va asigura o compactare maximă, în
funcţie de mijloacele mecanice folosite. Inginerului american PROCTOR îi revine
meritul de a fi cercetat acest fenomen şi de a fi propus metode de studiu a acestuia.
În urma compactării apar următoarele:
- greutatea volumică a pământului creşte, ceea ce conduce la o creştere a
caracteristicilor mecanice (caracteristici intrinseci, modul de elasticitate,
de deformaţie);
- influenţa apei asupra pământului scade;
- se evită tasarea ulterioară a terasamentelor şi a straturilor rutiere.
Caracteristicile de compactare sunt:
- umiditatea optimă de compactare, wopt;
- densitatea în stare uscată maximă, ρdmax.

11
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

Caracteristicile de compactare se stabilesc pentru un anumit lucru mecanic de

compactare:
- încercarea Proctor normal, PN, cu L = 0.6 J/cm3; se foloseşte pentru straturi de
formă şi terasamente de drumuri, căi ferate, aeroporturi, locuri de parcare,
platforme auto, diguri şi baraje de pământ pentru hidroamelioraţii,
îmbunătăţirea terenului de fundare (conform STAS 1913/13-83);
- încercarea Proctor modificat, PM, cu L = 2.7 J/cm3; se foloseşte pentru straturi
de formă, straturi de bază, straturi şi substraturi de fundaţie, situaţii speciale.
Principiul metodei de determinare a caracteristicilor de compactare (STAS 1913/13)
este următorul:
- se determină, prin încercări de laborator, variaţia densităţii în stare uscată, d, a
pământului, în funcţie de variaţia umidităţii, w, sub efectul unui lucru mecanic de
compactare, L;
- într-un cilindru metalic de dimensiuni standard se introduce pământul cu o aumită
umiditate; pământul este aşezat în straturi succesive, fiecare strat fiind compactat cu un
mai de masă standardizată ce cade de la o anumită înălţime; numărul de lovituri ce se
aplică fiecărui strat se calculează în funcţie de datele de mai sus, din relaţia:

L=
mghn
[J/cm3]
Aa
unde m este masa maiului [kg];
g – acceleraţia gravitaţională = 9,81 m/s2;
h – înălţimea de cădere a maiului, [cm];
n – numărul de lovituri ce se aplică fiecărui strat;
A – suprafaţa secţiunii cilindrului [cm2];
a – grosimea stratului de pământ compactat [cm].
După terminarea compactării se stabileşte densitatea în stare umedă a pământului, ρw:

ρw =
Mw
[t/m3]
V
unde Mw este masa pământului, [t];
V – volumul pământului, [m3].
Apoi se calculează, în funcţie de umiditatea pământului, densitatea în stare uscată, ρd:
ρw
ρd = [t/m3]
1+
w
100
unde ρw este densitatea în stare umedă a pământului, [t/m3];
w – umiditatea prescrisă.

12
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

Operaţia se repetă pentru acelaşi pământ, la diferite grade de umiditate, rezultatele

fiind transpuse grafic.
Curba Proctor (I) este caracterizată prin trei puncte de inflexiune: două de maxim şi
unul de minim.
Abscisa punctului de minim reprezintă umiditatea critică de compactare, wcr, care
împarte intervalul de umiditate în:
- domeniul uscat (w < wcr)
- domeniul umed (w > wcr)

ρd, [t/m3]

ρd max
Domeniul Domeniul
uscat umed II

ρuscatd max
I

wuscatoptim wcr w1 w2 w3 woptim w4 w5 w, [%]

Curba PROCTOR

creşterea umidităţii până la o anumită valoare a acesteia pentru ca, ulterior, ρd să

Se observă că pentru domeniul umed densitatea în stare uscată creşte odată cu

scadă.
Umiditatea pentru care se obţine densitatea maximă în stare uscată, ρd max se consideră
umiditatea optimă de compactare wopt în domeniul umed.
Umiditatea pentru care se obţine densitatea maximă în stare uscată, ρd uscat max se
consideră umiditatea optimă de compactare wuscat opt în domeniul uscat.

ρd uscat max ≥ 0.95 ρd max.

Caracteristicile de compactare în domeniul uscat pot fi luate în considerare numai dacă

Pentru controlul alurii curbei de compactare Proctor se traseaza curba de saturatie (II)
folosind formula:
ρs
ρd = [g/cm3]
1+ ρs
w
100

13
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

unde ρs este densitatea scheletului, g/cm3

w – umiditatea materialului, %
Valorile pentru umiditate se iau arbitrar, între valorile umiditatii corespunzatoare
încercarilor de compactare.
Principalii factori care influenţează compactarea sunt:
- energia de compactare: influenţează până la un punct valoarea umidităţii optime

uscată ρd max creşte pentru umidităţi mai mici decât umiditatea optimă de
de compactare pentru un pământ dat, în sensul că densitatea maximă în stare

compactare, wopt;

ρd, [t/m3]

ρd max1 E1>E2>E3>E4 umiditatea de saturaţie 100%

ρd max2 E2>E3>E4
ρd max3
ρd max4
E3>E4
E4

woptim1 woptim2 woptim3 woptim4 w, [%]

Influenţa energiei de compactare asupra compactării pământurilor

- natura pământului: materialele neuniforme - cu granulozitate întinsă – pot fi

argiloase sau nisipurile prăfoase, la care ρd max poate fi mai mare de 2g/cm3); de
aduse prin compactare la densităţi foarte ridicate (de exemplu nisipurile

asemenea, pământurile nisipoase sau prăfoase (inclusiv loessurile) se

compactează bine (ρd max > 1.7 g/cm3); în schimb, pământurle argiloase sunt
greu de compactat, fac bulgări care se sfarmă greu.

14
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

ρd, [t/m3]
NA - nisip argilos
NP – nisip prăfos
N – nisip
P – praf
A - argilă
NA
NP
N
P
A

5 15 25 w, [%]

Influenţa naturii pământurilor asupra compactării acestora

În tabelul de mai jos sunt prezentate orientativ umidităţile optime de compactare

pentru pământuri.

Umiditatea optimă Proctor Umiditatea optimă Proctor

Denumirea pământului
normal, % modificat, %
Argilă grasă 20...25 15...20
Argilă 16..23 12...18
Argilă prăfoasă 16...22 12...17
Argilă nisipoasă 14...20 10...16
Argilă prăfoasă nisipoasă 16...18 12...14
Praf argilos 14...18 10...14
Praf argilos nisipos 12...16 9...12
Praf 13...16 10...12
Praf nisipos 11...16 8...12
Nisip argilos 13...16 10...13
Nisip prăfos 11...14 8...11
Pietriş 4...8 3...6
Nisip 8...11 6...8
Balast 2...6 2...5

15
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

Controlul compactării pământurilor din corpul terasamentelor de drum se verifică prin

gradul de compactare prescris şi prezintă o importanţă deosebită în asigurarea
capacităţii portante a terasamentelor.

pământ la un moment dat, ρd şi starea de îndesare maximă ρd max obţinută în laborator:

Gradul de compactare (STAS 2914) se obţine ca raport între starea de îndesare a unui

ρd
k=
ρ d max
[%]

Pentru situaţii concrete, pe teren se prescrie gradul de compactare care trebuie realizat
la diferite adâncimi ale terasamentelor; se stabileşte prin mai multe încercări relaţia

compactarea şi densitatea în stare uscată, ρd care trebuie obţinută.

care există între numărul de treceri (sau lovituri) ale utilajului care efectuează

k = 100% 0.50
k = 97 - 100% 1.50

k = 92 - 95%

k = 95 - 98% 1.00

Gradul de compactare pe înălţimea unui rambleu

Pentru realizarea gradului de compactare prescris, înainte de începerea lucrarilor de

compactare trebuie stabilite grosimile straturilor elementare de compactat si numarul
necesar de treceri sau de lovituri peste aceeasi suprafata, în functie de caracteristicile
utilajului folosit.
Grosimea stratului elementar compactat se determina în mod practic astfel:
- pe o platforma consolidata si nivelata se aseaza placute P1, P2, .. din tabla
metalica din 3...5 m în 3...5 m
- peste placute se asterne un strat din pamânt de latime egala cu latimea de lucru
a utilajului de compactat sporita cu 50% si de grosimi hi diferite si cunoscute de
la placuta la placuta
- se compacteaza cu un anumit numar de treceri ale utilajului si se masoara
grosimea rezultata, hi’
- se determina tasarea procentuala a fiecarui strat:
hi − hi ' Δh
ti = 100 = i 100 [%]
hi hi

16
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

Grosimea h a stratului de pamânt corespunzatoare tasarii procentuale maxime

reprezinta grosimea optima de compactare a stratului de pamânt.
Numarul de treceri ale utilajului pe aceeasi suprafata se stabileste dupa cum urmeaza:
- se asterne pamânt într-un strat de grosime h, determinat ca mai sus, pe o
platforma consolidata
- se verifica grosimea stratului asternut
- se începe compactarea prin treceri repetate cu compactorul
- dupa fiecare trecere se masoara grosimea stratului obtinut
- se înregistreaza rezultatele într-un grafic, numarul de treceri n în functie de
tasarea procentuala t

Dupa un anumit numar de treceri pamântul se compacteaza foarte putin. În acest

moment se opreste compactarea si se determina gradul de compactare. Se compara
gradul de compactare obtinut cu cel prescris. Daca corespunde, atunci numarul de
treceri efectuat se considera satisfacator si se mentine procesul de compactare. Altfel,
se continua compactarea pâna se obtine gradul de compactare prescris.

17
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

În cazul debleelor gradul de compactare trebuie să aibă valoarea de 100% pe 30 cm

sub patul drumului.

Gradul de compactare Proctor normal pentru terasamentul din corpul drumului se

asigură conform tabelului de mai jos.

Pământuri

Zonele din necoezive coezive

terasament la care se Îmbrăcă- Îmbrăcă-minţi Îmbrăcă- Îmbrăcă-
prescrie gradul de minţi semi- minţi minţi semi-
compactare permanente permanente permanente
permanente
Gradul de compactare, %
Primii 30 cm ai
terenului natural de
sub un rambleu cu
înălţimea h de:
h ≤ 2.00 m 100 95 97 93
h > 2.00 m 95 92 92 90
În corpul rambleelor
la adâncimea (h) sub
patul drumului:
100 100 100 100
h ≤ 0.50 m
100 97 97 94
0.5 < h ≤ 2.00 m
95 92 92 90
h > 2.00 m
În deblee pe
adâncimea de 30 cm 100 100 100 100
sub patul drumului

Not : pentru pietrişuri şi alte p mânturi necoezive cu peste 50% granule mai mari de
20 mm se va considera atins gradul de compactare 100% când dup un num r de
treceri utilajul nu va mai l sa urme pe suprafaţ . Num rul de treceri se va stabili
experimental, cu tipul de utilaj ce urmeaz a se folosi la compactare.

18
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

Utilaje pentru compactarea terasamentelor

Se grupeaza dupa cum urmeaza:
1. utilaje care actioneaza prin apasare:
a. compactoare cu rulouri netede
b. compactoare cu pneuri
c. compactoare tractate (tavalugi) cu rulouri cu crampoane
2. utilaje care actioneaza prin batere:
a. maiuri mecanice usoare (portabile)
b. maiuri mecanice grele
c. maiuri macara (cu cadere libera)
3. utilaje care actioneaza prin vibrare:
a. compactoare vibratoare
b. placi vibratoare
Alegerea utilajului de compactare se face în functie de:
- caracteristicile pamântului
- gradul de compactare ce trebuie realizat
- adaptarea la conditiile de lucru, pe santier în functie de conditiile climatice
Pamânturile coezive si mai putin coezive pot fi compactate cu masini care exercita o
presiune statica (prin cilindrare) si cu masini de batatorit. Pamânturile necoezive se
compacteaza în general prin batatorire si vibrare.
Pamânturile fine – argilele si prafurile – se caracterizeaza prin permeabilitate redusa.
Prezinta o compactare diferita în prezenta apei fata de pamânturile grosiere. Atât
argilele cât si prafurile se îmbiba cu apa dupa ploi – umiditatea argilelor variaza mai
putin decât cea a prafurilor, dar ambele cedeaza foarte greu apa si nu pot fi compactate
corespunzator pentru o umiditate în exces. Se va avea grija în vederea asigurarii
umiditatii optime de compactare, luându-se masuri pentru îndepartarea umniditatii în
exces: masuri obisnuite de santier care se refera la uscarea materialului sau tratarea cu
var nestins, prin executie mecanizata. Se utilizeaza pentru compactare compactoare cu
rulouri metalice cu crampoane sau compactoare cu pneuri. Pentru netezirea suprafetei
(la sfarsitul zilei de lucru) se utilizeaza compactoare cu rulouri netede.
Nisipurile argiloase se compacteaza ca si argilele.
Nisipurile monogranulare sunt permeabile si insensibile la apa; sunt sensibile la
decompactare, se compacteaza cu mare greutate. Curba Proctor este aplatizata, nefiind
influentate de variatia de umiditate. Se folosesc compactoare vibratoare, dupa o
prealabila compactare cu un utilaj usor, nevibrator.
Nisipurile cu granulozitate corespunzatoare pot fi compactate cu aproape orice fel de
utilaj. Pentru grosimi mici de strat se folosesc compactoare cu rulouri netede.

19
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

Balasturile argiloase reprezinta un material bun pentru constructia rambleelor. Se

folosesc compactoare cu pneuri (pentru grosimi de pâna la 50 cm) sau compactoare
vibratoare (pentru grosimi peste 50 cm). Daca balastul contine un procent ridicat de
argila si nu are granule mari, se poate folosi compactoare cu rulouri cu crampoane.
Balasturile cu granulozitate necorespunzatoare nu permit obtinerea unor straturi
stabile, ceea ce duce de multe ori la deformarea structurii rutiere. Se recomanda
completarea curbei granulometrice cu material deficitar. Se folosesc compactoare cu
pneuri cu sarcina reglata astfel încât sa se evite pierderea stabilitatii materialului ce se
compacteaza. Pentru straturi subtiri de balast grosier se poate utiliza compactorul cu
rulouri netede.
Balasturile cu granulozitate corespunzatoare se compacteaza tinând seama de
unghiul de frecare interna. Pentru un unghi mic se folosesc compactoare cu pneuri
grele iar pentru unghi mare se combina compactorul cu pneuri cu cel cu vibrare greu.
Materiale cu elemente foarte mari: elementele mari se vor sparge deoarece ridica
probleme la compactare întrucât acestea pot sa se blocheze lasând între ele goluri care
determina o tasare inegala a rambleului si deformatii anormale.
În unele conditii de compactare pot apărea fenomene precum:
- salteaua de cauciuc
- decompactarea
- efectul de nicovala
Salteaua de cauciuc: apare la compactarea unui pamânt fin argilos sau prafos, cu un
continut ridicat de apa. Dupa un numar relativ redus de treceri, pamântul se taseaza
mult sub compactor, se creeaza valuri care avanseaza în fata rulourilor. Dupa trecerea
compactorului pamântul se reumfla, revine la forma initiala. Continuarea compactarii
este ineficienta. Ca remediu, se decapeaza pamântul din zona respectiva si se
înlocuieste cu un material corespunzator sau se asteapta uscarea naturala sau artificiala
(prin drenare) a pamântului si abia atunci se reia compactarea.
Decompactarea: apare în cazul pamânturilor cu granulozitate necorespunzatoare si cu
granule rotunde. Ele îsi pastreaza cu greu îndesarea obtinuta prin compactare,cel putin
la suprafata. Se cauta marirea unghiului de frecare interna prin concasarea
materialului.
Efectul de nicovala: apare la compactarea unui pamânt asternut pe un suport rigid. Se
usureaza procesul de compactare. Atunci când utilajul de compactare este
corespunzator se pot obtine densitati în stare uscata ridicate când exista un suport rigid.

20
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

Metodele de control al compactării (se mai numesc metode de santier) se folosesc în

(densitate în stare uscata, ρd si umiditate, w). Acestea sunt următoarele:

vederea obţinerii rapide, în timpul executiei, a parametrilor de compactare obtinuti

1. metode directe:
• metoda penetraţiei (se foloseşte fie un penetrometru static fie unul
dinamic)
• metoda izotopilor radioactivi
- se aplică direct pe teren;
- sunt rapide furnizând rezultate imediate şi prezentând un cost redus;
- se utilizează mai ales ca metode comparative între zone cu compactări diferite;
- au dezavantajul că necesită curbe etalon în funcţie de natura pământului şi de
umiditatea acestuia pentru diferite grade de compactare.
Metoda cu penetrometru static (acul Proctor) constă în presarea pe teren, în mod lent
şi continuu, a unei tije cu un dorn standardizat. Se înregistrează forţa de apăsare şi se
determină rezistenţa pământului ca raport între forţa de apăsare, F şi suprafaţa
dornului, S:

Rp =
F
S
Metoda cu penetrometru static se recomandă pentru pământuri cu granulaţie fină.
În metoda cu penetrometru dinamic se calculează rezistenţa pământului la penetrarea
cu o tija metalica standardizata pe care culiseaza un ciocan, prin acţiune dinamică.
Gradul de compactare se verifica în functie de numarul de lovituri necesar patrunderii
tijei în pamânt pe grosimea stratului care se compacteaza cu numarul de lovituri luat ca
etalon pentru gradul de compactare dorit. Daca tija patrunde pe un alt strat pentru
acelasi numar de lovituri, atunci straturile au acelasi grad de compactare. Daca
patrunderea se face pentru un numar mai mic de lovituri atunci stratul controlat este
insuficient compactat.
Metoda cu penetrometru dinamic se recomandă ca pământurile să fie nisipoase, puţin
sensibile la umezire şi a căror umiditate variază puţin.
Metoda izotopilor radioactivi constă în măsurarea intensităţii de pătrundere a
radiaţiilor (radiaţii gamma sau cu neutroni) emise de izotopi radioactivi, în stratul de
pământ. Se masoara direct densitatea aparenta si umiditatea pamântului
2. metode indirecte: se determină parametrii de compactare (densitatea aparentă, şi
umiditatea pământului) atât pe teren cât şi în laborator.

funcţie de coeziunea pământului. La umiditatea naturală, densitatea aparentă, ρw este:

Densitatea aparentă a pământului se determină pe probe tulburate sau netulburate, în

ρw =
mw
V
unde mw este masa pământului umed extras, determinată prin cântărire

21
 INFRASTRUCTURA DRUMURILOR
CURS 4 – conf.dr.ing. Carmen R C NEL

V – volumul probei de pământ extras.

Umiditatea pământului se determină prin metoda uscării:
m − m1
w= 100
m1
unde m este masa probei de pământ umed
m1 – masa aceleaşi probe de pământ uscat.
Metodele indirecte dau indicatii exacte asupra parametrilor de compactare dar necesita
timp mai indelungat; numarul punctelor de prelucrare a probelor fiind mai redus
metoda de foloseste in verificarea metodelor directe.

22